Tineri, profesori, drame și minuni – Paul Cocei, p. Teologos

Ascultați o discuție extraordinară cu Paul Cocei și părintele Teologos despre tinerii și învățământul de astăzi, mai ales despre învățământul religios.

Din discuție nu lipsesc dramele însă nici minunile.

De asemenea, discutăm despre arta și muzica vestică precum și despre realitatea virtuală.

Să avem curaj întru Hristos!

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Introducere

Părintele Teologos: Dragii noștri, ne aflăm aici cu Paul Cocei. Cred că este cea mai nevăzută, dar și cea mai prezentă persoană pe site-ul nostru. Mai prezentă și decât mine și decât părintele Pimen. De ce? Pentru că Paul este cel care ne înregistrează podcast-urile, înregistrează pistele audio și vreau chiar să-i mulțumesc pe tema asta!

Paul Cocei: Vă mulțumesc și eu!

Părintele Teologos: Și am vrut foarte mult să fac un podcast cu Paul. Bine, sigur, oarecum și pentru că ne cunoaștem și nu pentru că face aceste podcast-uri pe site-ul nostru, ci pentru că este profesor, fost-informatician, are și preocupări artistice și deci, după părerea mea, este un om foarte în măsură să ne răspundă la câteva întrebări care astăzi preocupă pe foarte multă lume, mai ales, pe tineri ar trebui să-i preocupe lucrurile astea. Și atunci, o să-l întrebăm puțin din experiența sa ca profesor, cum spuneam, ca om care lucrează cu tinerii, ca om care se roagă, ca și cap de familie – că are și el copii  și ca om care are și preocupări artistice. Scrii poezii, dacă nu mă înșel, nu?

Paul Cocei: Eh…

Părintele Teologos: Uneori?

Paul Cocei: Uneori. Da, să zicem, încercăm.

Părintele Teologos: Da și care, cum spuneam, ne poate răspunde la anumite întrebări astfel încât să încercăm să facem din societatea noastră, din neamul nostru, să facem un neam mai bun, adică mai aproape de Dumnezeu.

Profesor de religie

Acum nu vă ascund că și el are niște întrebări pentru mine și din cauza asta o să ne întrebăm unul pe altul, dar o să încep eu că sunt gazdă. Primul lucru este exact treaba asta – că ești profesor de religie, nu?

Paul Cocei: Da.

Părintele Teologos: Care este experiența ta cu tinerii?

Paul Cocei: Experiența mea cu tinerii acum în ultimul timp. Eu sunt profesor de religie doar de un an, deci din cauza asta, e și un avantaj și un dezavantaj, faptul că sunt recent. Deci experiența am doar un an cu tinerii. Experiența pe care am căpătat-o în anul acesta este una foarte amestecată, pe alocuri poate fi deprimantă, dar slavă lui Dumnezeu că cu rugăciunile sfințiilor voastre și cu ajutorul Maicii Domnului, reușim să ne echilibrăm. Altfel, este destul de traumatic ceea ce se întâmplă cu copiii azi și se răsfrânge. Adică sunt zile în care vii de la școală și îți vine să plângi efectiv, adică e…

Părintele Teologos: Doamne ferește!

Paul Cocei: E foarte dur, da. Un mediu foarte dur. Copiii sunt foarte duri, foarte puțini mai sunt obișnuiți să se smerească puțin sau să… Rugăciunea e ceva foarte foarte departe de ei. Dar am avut și experiențe foarte încurajatoare, punctuale e adevărat, dar în același timp, am văzut că cei mici în continuare păstrează potențialul. Ei dacă sunt stimulați – ar trebui, părerea mea, să fie mai mult stimulați și acasă, dar din păcate asta este situația – dar dacă ei sunt stimulați, răspund foarte bine. Și trebuie continuitate, lucru pe care eu nu-l am adică sunt la început și nu am nici experiența de a vedea evoluția asta de la un an la altul și în ce măsură se păstrează lucrurile sau progresează lucrurile. Dar cred că se poate face, da, se poate lucra.

Ziceam că e un avantaj faptul că sunt doar de un an pentru că eu îi văd așa cum sunt. Ca atunci când vezi o fotografie, un instantaneu și vezi că de fapt aia e realitate. Realitatea când o privești tu cu ochii tăi este foarte subiectivă, tu filtrezi foarte mult realitatea, dar dacă faci o fotografie, imediat ăla e instantaneul,  el arată de fapt realitatea. Și eu cred că mi-am permis cumva să instantaneului lucrurilor, pentru că dacă ești un profesor de 20 de ani, ai văzut foarte multe lucruri schimbându-se în rău sau în bine, mă rog, dar în același timp îți și creezi un cadru în care gândești și prin care veți realitatea care începe să filtreze anumite lucruri.

Părintele Teologos: Să ai păreri preconcepute, să zic așa…

Paul Cocei: Da… te adaptezi cumva la lucrul ăsta și poate că multe lucruri care nu-s normale, ți se par normale… Cel puțin anul ăsta, am avut avantajul ăsta. De la anul… să ajute Dumnezeu!

Alegerea

Părintele Teologos: Ce te-a făcut să devii profesor de religie când tu ai fost un informatician de succes, să zic așa?

Paul Cocei: Aici, lucrurile sunt… Bine, informatician de succes… nu știu…

Părintele Teologos: Bine, nu vorbim… deci nu ești cel mai bun informatician de pe planetă, să fim serioși, dar…

Paul Cocei: Sunt unii mai mult ca mine, mult mai buni ca mine chiar în apropiere. Slavă lui Dumnezeu! Faptul că mai demult doream să fac ceva duhovnicesc cumva. Pentru că lumea asta a corporațiilor sau a informaticii mai ales în ultimul timp este foarte dură, sălbatică. Nu că lumea reală n-ar fi așa chiar și în cadrul ăsta al nostru în care ne mișcăm, bisericesc, să zic așa, vezi multe lucruri, dar în același timp, vorbeam cu nașul meu care este preot. Este preot de parohie și, mă rog, sunt probleme și pe acolo și poți să ajungi în deznădejde câteodată deși poate că n-ar trebui.

Părintele Teologos: Evident că n-ar trebui.

Paul Cocei: Da, se întâmplă lucrurile astea și i-am spus „da, dar tu măcar ai de-a face cu Maica Domnului, cu sfinți în fiecare zi, cu oameni care se gândesc cât de cât la Dumnezeu; eu am de-a face cu oameni pentru care Dumnezeu nu există și atunci mintea mea tot timpul se învârte în jurul acestui lucru în care Dumnezeu este dat afară”…. În mare parte… Nu mă refer sufletește. Fiecare are trăirile lui, dar sunt izolate, cumva. Și atunci și am zis dacă fac o meserie, măcar să fac o meserie care poate să facă ceva cât de cât duhovnicesc. Eu nu sunt duhovnicesc, dar măcar prin subiectele abordate și pentru că oamenii au creat și ne-au pus la dispoziție lucrurile astea pe care le transmitem și noi mai departe, să transmit ceva duhovnicesc.

Dar meseria în sine de profesor de religie nu știu dacă am ales-o, cumva a venit firesc.

Părintele Teologos: Firesc, natural.

Paul Cocei: Da, natural. Mă gândeam la asta, dar nu eram sigur și, la un moment dat a venit o descoperire așa, slavă lui Dumnezeu – și nu a mea că nu există așa ceva – dar prin anumiți oameni. Și atunci, totul a mers ca pe roate, chiar a mers ca pe roate. Și atunci, simt că asta este ceea ce trebuie să fac, dar dacă nu mă voi ridica cât de cât la un anumit nivel va fi mult mai trist.

Părintele Teologos: Da…

Paul Cocei: Mă iertați… E foarte ușor să te integrezi în spiritul ăsta materialist care e peste de tot – și în școală – și atunci, dacă te integrezi, dacă nu ești un pic separat, e foarte ușor să pierzi tot ceea ce aveai și, practic, să eșuezi.

Rolul profesorului de religie într-o societate traumatizată

Părintele Teologos: Care crezi că este rolul unui profesor de religie?

Paul Cocei: Să vorbească de Hristos. Chiar dacă nu vede niciun rezultat. La un moment dat, un părinte protopop a zis: „vezi că în pilda semănătorului nu zice că au răsărit spicele a doua zi!”

Părintele Teologos: Așa este.

Paul Cocei: Noi nu vedem rezultatele și semănăm și sperăm că harul, Maica Domnului va lucra în sufletele copiilor și lucrează. Numai că e foarte greu să vezi rezultatele concrete de la o zi la alta. Vedem unele lucruri, ne bucură. Cred că le lasă Dumnezeu așa să le vedem ca să ne întărească, să ne zică faptul că suntem cumva pe drumul cel bun, dar mai mult decât atât ce poți să faci?! Încercăm… Mă rog, am colegi, slavă lui Dumnezeu, care sunt foarte aplecați spre partea asta de comunitate, spre facerea de bine, dar vedeți, lumea nu de-asta duce cel mai mult lipsă acum. Adică cel mai mult lipsă duce de Hristos. Din păcate. Și de experiența lui Hristos.

Părintele Teologos: Da… Apropo de rezultate și așa mai departe, poți să ne povestești o întâmplare sau un fapt, o experiență care te-a impresionat?

Paul Cocei: Da, o să încerc puțin… mă emoționez prea tare. Da, chiar într-o clasă foarte grea, în care, după socoteala mea, cam din 11 copii cam cinci mi s-a părut că au probleme destul de grave, pentru că ăsta este învățământul din ziua de azi. Din păcate, foarte mulți copii vin deja la școală cu probleme serioase.

Părintele Teologos: Cu traume.

Paul Cocei: Da, da, dar mai mult cred că datorate felului în care trăiesc acasă. Adică tehnologiei și lucrurilor ăstora la care sunt expuși acum de foarte mici, astfel încât psihic ei sunt într-un stadiu destul de grav. Adică nu sunt în stare să stea în bănci, să asculte. Sunt în lumea lor și de multe ori nu ai ce să faci.

Un exemplu bun

Dar în aceeași clasă, este o fetiță care mi-a plăcut mie foarte mult, de la început am văzut-o că e liniștită, nu vorbea peste alți copii, când era gălăgie parcă se uita în altă lume. Și, mă rog, după ce m-a cunoscut, la un moment dat mi-a spus „eu Îl iubesc foarte mult pe Dumnezeu” . Da, slavă lui Dumnezeu! Zice „și mă împărtășesc în fiecare duminică, mă rog”. Și, la un moment dat, chiar că mi-a plăcut asta – eram în Postul mare și înainte de Săptămâna mare, cânta din prohod la oră…

Părintele Teologos: La oră!

Paul Cocei: Da, la oră.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Părintele Cosma: Da și la un moment dat, stătea așa și se uita și zice: „domn profesor, la un moment dat într o noapte, L-am visat pe Mântuitorul și era camera plină de lumină și L-am visat pe Mântuitorul stătea lângă patul meu așa”. Și zic: „cum te-ai simțit?” „Eram era așa de blândă împăcată…”

Și m-am bucurat foarte mult. Eu nu cred că poate fi cazul de înșelare la 6-7 ani…

Părintele Teologos: Nu, nu, nu…

Paul Cocei: Mai ales că în cazul ei se vede că roadele cred că nu sunt negative și am luat-o ca un semn prin care Dumnezeu mi-a arătat că chiar și aici, unde mi se părea mie că e cel mai greu sau e situația cea mai grea, totuși, El lucrează. Realitate este că înțelegi că de fapt El lucrează! De fapt cred că asta este cel mai clar. El lucrează și noi încercăm să lucrăm și noi pe lângă El.

Ce le lipsește tinerilor

Părintele Teologos: Pe lângă El. Da. Din experiența ta, ce crezi că le lipsește tinerilor astăzi cel mai mult? Principala lor boală, problemă?

Paul Cocei:  Le lipsește duhovnicia, în primul rând. Duhul adică experiența reală a Duhului Sfânt. Da… Ei au niște experiențe, să zic, apropiate sau acum din ce în ce mai îndepărtate pentru că acele bunici și duhovnicești, bunicile lor poate că nu mai sunt la fel de duhovnicești… poate mai sunt…, dar da, poți să ai un exemplu poate să fie și cineva care se roagă pentru tine și asta este cu siguranță un lucru extrem de important, dar în viața de zi cu zi, în 24 de ore, lucrurile duhovnicești cu care se întâlnesc ei sunt poate de ordinul minutelor sau poate nici atât.

Părintele Teologos: Da…

Paul Cocei: Poate nici atât și atunci e firesc că sunt într-o sete, într-o foame duhovnicească pe care, din păcate, noi nu putem să îi ajutăm foarte mult că nu suntem nici noi…. Adică realist vorbind, duhovnicește trăim foarte prost. Se vede lucrul ăsta. Mă refer la mine!

Părintele Teologos: Toți suntem așa.

Paul Cocei: Am niște colegi extraordinari. Poate că nu credeam că există, dar i-am descoperit. Suntem cum zice Hristos ca oile în mijlocul lupilor, dar suntem totuși acolo, asta este…

Să ne rugăm unii pentru alții!

Părintele Teologos: Și acești colegi extraordinari, într-adevăr și eu am văzut că Dumnezeu are oamenii Lui ascunși, ce ar putea să facă? Ce am putea noi să facem ca să îmbunătățim situația?

Paul Cocei: Cred că dacă am descoperit ceva în ultimul an este să ne rugăm. Să ne rugăm mult pentru ei mai ales, da. Sfântul Siluan zicea la un moment dat… – chiar am avut o revelație și sunt 20 de ani de atunci, dar mi-a rămas în minte asta – să te rogi pentru șefi.

Părintele Teologos: Da, da!

Paul Cocei: Și cine e șef trebuie să se roage pentru subalterni foarte mult. Și am descoperit că fără asta rămânem ca un chimval răsunător așa, chiar dacă vorbim lucruri care ni se par nouă extraordinare, zidul e opac, nu produce niciun efect și atunci trebuie să ne smerim și să ne rugăm. Cu siguranță, am văzut practic cum Hristos schimbă de la o zi la alta oamenii, cel puțin când ești tu acolo, nu știu… În rest, Dumnezeu știe, dar e foarte important să intri într-un mediu care e pregătit de Hristos.

Chiar părintele inspector ne povestea de cineva care a trecut de la protestantism la ortodoxie și acum e profesor de religie și zicea când intră în clasă zice: „acum intră tu Hristoase și intru și eu după Tine!”.

Puterea exemplului

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Foarte frumos, foarte frumos! Mă gândesc că tinerii au nevoie de exemple și cred că tinerii sunt foarte dependenți de artă, de muzică, de toate astea, mult mai dependenți decât orice altceva, din păcate. Și din cauza asta, vezi că postăm pe site, încercăm să găsim niște exemple ca să-i scoatem din marasmul în care se afundă. Unde ar putea să găsească exemple sau cum am putea să rezolvăm problema asta? Pentru că eu sper să mă înșel, dar cred că la ora asta este o acută lipsă de exemple.

Paul Cocei: Aș zice că datoria oricărui creștin este să fie el un exemplu. Da. Adică nu suntem, e clar că nu suntem… dar de-asta poate ne e și teamă la judecată că ni se va spune că am îngropat talantul destul de adânc, nici nu s-a mai știut unde e, probabil… Eu cred că de asta are nevoie: de exemple adică de oameni duhovnicești care să fie în lume. Sunt preoți foarte mulți cu foarte mult har, dar vedeți, preotul este deja în civilizația noastră în care am ajuns acuma, nu știu, preotul este foarte distanțat. Nu se distanțează el. Oamenii îl percep…

Părintele Teologos: Distanțat în colțul lui…

Paul Cocei: Da, exact, e în lumea lui și noi trebuie să avem așa… adică ei confundă respectul cu o anumită separare, un fel de teamă, dar care nu e sfântă, adică un fel de…

Părintele Teologos: Separaționism, segregare…

Paul Cocei: Da o segregare, da și preotul rămâne cumva izolat cu cei care vin și-l caută, dar în această societate în care suntem noi, nu suntem aici ca și creștini ca să ne bucurăm de stări de har în sinea noastră și să zicem că nu ne bucurăm, dar zic așa… Nu e ăsta dezideratul. Noi cel puțin în lume noi trebuie să căutăm să devenim noi ceva pentru celălalt și atunci va veni harul – când vom fi și noi ceva asemănător unor vehicule, mă gândesc.

Părintele Teologos: Ne mântuim prin celălalt.

Paul Cocei: Da, astfel încât Hristos a zis „voi sunteți lumina lumii”. Vorbea generației contemporane Lui, dar nu numai.

Părintele Teologos: Tuturor, evident.

Paul Cocei: Și noi ar trebui să fim lumina lunii lumii. Dacă am fi noi și nu mă refer la noi – să zicem că profesorii de religie suntem și noi cumva în legătură cu Biserica adică instituțional – dar mă refer practic. Mergi la biserică, ai o stare de bucurie, avansezi un pic în rugăciune, trebuie să faci cumva ca și fratele tău să beneficieze de lucrul ăsta, că dacă nu beneficiază…?! Sau să încerci să fii acolo ca ei să beneficieze. Adică nu zic că nu putem să facem noi ceva, dar cred că asta este mărturia pe care trebuie să o dăm. Adică faptul că suntem cumva deosebiți de lume, chiar dacă suntem în ea.

Biserica și limbajul ei

Părintele Teologos: Nu crezi că această preoție generală, pentru că da, nu vorbim de preoție în sens protestant, ci vorbim de preoție în sens ortodox în care chiar și mirenii au treapta cea mai de jos a preoției, după care diacon și așa mai departe. Nu crezi că ar trebui să existe pe de o parte, o întoarcere la Sfinții Părinți sau o întoarcere la mesajul autentic al Bisericii și pe de altă parte, o mai mare atenție la limbaj astfel încât să putem să vorbim pe limba lor mesajul Sfinților Părinți? Ceva de genul ăsta.

Paul Cocei: Da, cred că este esențial. La un moment dat, un profesor la facultate ne-a zis că rolul sfinților exact ăsta: să traducă practic Evanghelia pentru omul contemporan. Și e foarte important să reluăm legătura cu Sfinții Părinți și cred că în măsura în care facem asta, în aceeași măsură reușim noi să devenim ceva pentru ceilalți.

Pentru că altfel, la un moment dat C.S. Lewis care nu era ortodox bineînțeles, dar era creștin…

Părintele Teologos: Da, da și a ajutat foarte mult…

Paul Cocei: Da și la un moment dat, într-o prefață a unei traduceri din Sfântul Atanasie cel Mare zicea: noi oricât de religioși am fi, suntem un produs al epocii în care trăim. Deci chiar și sfinții sunt. S-au născut acum. Sfântul Paisie nu a trăit în perioada Sfinților Părinți.

Părintele Teologos: Așa este, da, da…

Paul Cocei: Zice că e important când citim, să citim cărțile vremurilor noastre chiar și duhovnicești, dar e important să citim și cărțile vechi. Deci el zicea că cel mai bine e să citești – mă rog, noi suntem ortodocși și poate avem alt obicei – dar zicea să citești o carte modernă adică din timpul tău și o carte antică, veche, cât mai veche așa din perioada cât mai veche a Sfinților Părinți. Zice că în momentul ăla iei și din înțelepciunea care e veșnică a Sfinților Părinți, dar nici nu pierzi legătura cu prezentul. Mi s-a părut un sfat bun ăsta.

Părintele Teologos: Da, foarte bun și vezi că sfinții contemporani vorbesc foarte contemporan. Însă în șuvoiul harului Sfinților Părinți. Asta este foarte important și asta cred că trebuie să facem. Eu acuma aș trece la artă, dar mă opresc dacă ai tu întrebări pentru mine.

Duhovnicia și evoluția

Paul Cocei: Eu am întrebări pentru sfinția voastră, dar la una ați răspuns, legat de preoția universală. În legătură cu religia e așa: mă gândeam la teologie, părinte… La un moment dat mă gândeam că am văzut în vest… da, vestul e falimentar duhovnicește.

Părintele Teologos: Este. Da.

Paul Cocei: Și nu de acum, ci de multă vreme. Dar mă gândeam dacă analizăm puțin istoric, se petrece mare parte după schismă, adică se agravează după schismă…

Părintele Teologos: Se agravează, da.

Paul Cocei: Și după schismă, ia o turnură mai grotescă așa. Dar mă gândeam că, în același timp, teologia ortodoxă progresează. Adică Sfântul Grigorie Palama și după aceea, mulți mulți sfinți, dar și teologi mai ales în ultima sută de ani…

Părintele Teologos: Da, da, asta voiam să zic.

Paul Cocei: Care avansează mult teologia astfel încât de exemplu, înțelegerea noastră astăzi despre rai și iad este una parcă mai duhovnicească decât în trecut.

Părintele Teologos: E mai completă. Da. Așa este, așa este.

Paul Cocei: Mă gândeam că în același timp, în vest, teologia a scăzut foarte mult astfel încât se apropie acum mai mult de psihologie cumva.

Părintele Teologos: Așa este.

Paul Cocei: Credeți că asta e cauza?…

Teologia provine din rugăciune și din experiența în Duhul Sfânt

Părintele Teologos: Da, evident. De ce? Pentru că vezi, teologia în vest a decăzut în cazul catolicilor, protestanții au pseudo, au nimic, adică – să mă ierte bunul Dumnezeu – mai ales neoprotestații au foarte puțin așa, deci nici nu se poate vorbi. Ce se întâmplă?

Teologia provine din rugăciune, provine din experiența lui Hristos în Duhul Sfânt. Nicio minte umană nu poate să vorbească Dumnezeu. De ce? Pentru că nu are experiența Lui.

Paul Cocei: Da.

Părintele Teologos: După cum un orb nu poate să vorbească despre lumină sau un surd nu poate să vorbească despre muzică. E, și atunci ca să poți să vorbești despre asta trebuie pe de o parte, să citești, eu știu, tratate de muzică, dar pe de altă parte, să-ți formezi urechea și să auzi o mulțime de muzică sau să vezi o mulțime de fotografie – apropo de artă fotografică, să ai un spirit critic avizat în arta vizuală. Ortodoxia a avansat în direcția asta. Catolicismul și-a înfundat urechile ca să folosesc chiar o expresie biblică. Ei, și atunci evident că neștiind despre muzică, bazându-se numai pe ceea ce citește în cel mai bun caz din vechime, zice „măi, da, trebuie să fie un lucru care se numește muzică, dar nu știu ce este”. Și atunci spune că da, Bach a folosit nu știu ce scară, cutare formație a cântat în sol major și așa mai departe.

Bun, dar nu asta este esența. Esența este să auzi pe Vivaldi, de exemplu. Una este să auzi pe Vivaldi și alta este să faci o analiză din punct de vedere al gamei în care a compus și așa mai departe și ce tempouri a avut. Din cauza asta, vezi că vesticii se limitează doar la arheologie biblică, doar la studiul comparat al Scripturii, așa-numitele ediții critice…

Paul Cocei: Științifice, cum ar veni.

Părintele Teologos: Științific. De ce? Pentru că neavând experiența lui Dumnezeu nu poate să spună „băi, fraților există diferențe între energie și ființa lui Dumnezeu, ce spune Sfântul Grigorie Palama”.

Paul Cocei: Exact, da.

Părintele Teologos: Că asta este supra-logic.

Paul Cocei: Da, ăsta este un exemplu foarte bun pentru că de acolo teologia lor se duce mult mai mult…

Părintele Teologos: Da, se duce de râpă.

Paul Cocei: Până atunci poate că mai erau șanse…

Părintele Teologos: Da, mai exista, mai erau șanse și mai ales, mai exista o anumită trăire pentru că ereticizarea vestului nu s-a întâmplat la cât a fost, la 16 iulie 1054. Era un proces îndelungat în timp și deja din secolul 4 începeau primele filioque și hai, să zic, totuși, în secolul 10 – 11 mai existau anumite insulițe de duhovnicie care mai păstrau legătura cu estul și într-adevăr detonarea a fost cu Sfântul Grigorie Palama.

Ortodoxia în America și în România

Paul Cocei: Da. Voiam să vă întreb și în legătură cu partea asta practică: noi – ca o paranteză, știu că împărtășiți și sfinția voastră o anumită afinitate pentru ortodoxie americană, să zic așa.

Părintele Teologos: Da.

Paul Cocei: Și mi se pare, mi-am dat seama că e foarte actuală pentru noi pentru că ei sunt într-un spațiu protestant și cumva la noi, în societate, și noi am devenit un spațiu foarte raționalist.

Părintele Teologos: Așa este.

Paul Cocei: Adică foarte axat pe partea asta pozitivă.

Părintele Teologos: Suntem și noi, din păcate, într-o civilizație de tip american.

Paul Cocei: Da.

Părintele Teologos: Nu total american, dar de tip american, pentru că încă – slavă lui Dumnezeu! – la noi mai există influențe din străbuni și asta este foarte bine și mai ales că acum se vede o resurgență a statului național care este foarte bine treaba asta și nu vorbesc aici din punct de vedere pășunist adică Miorița și mai știu eu ce. Nu. Vorbesc astfel cu multă bucurie pentru că neamul românesc este o învățătură de credință de succes și asta trebuie neapărat promovată.

Paul Cocei: Da…

Părintele Teologos: Dar într-adevăr în neamul nostru a existat – și pe bună dreptate până la un anumit punct – o fixație pe tradiție. Ei, în clipa în care a apărut mai ales după așa-zisa revoluție după 1989 această deschidere către Vest, tinerii mai ales, dar nu numai, în general societatea, mai ales tinerii s-au dus către Vest. Și atunci, vine preotul și pe bună dreptate sigur, da, vorbește duminică la predică despre evanghelia de astăzi. Ok, dar omul care este la predică zice „bun, copilul meu este dependent de celular, ce fac?”. Și vrea să i se rezolve problema asta.

Paul Cocei: Da, da.

Părintele Teologos: Este atacată familia crunt prin toate distorsiunile astea trupești. Ce facem?  Înțelegi? Deci cred că într-adevăr, cu toate că ortodoxia americană este o ortodoxie nouă, nu are adâncimea de gândire clar a ortodoxiei românești, dar pentru că s-a confruntat deja cu anumite probleme, are anumite rezolvări pe care noi putem să le luăm, să ne bazăm pe ele și să avansăm de acolo încolo.

Paul Cocei: Da…

Experiența site-ului

Părintele Teologos: Eu am avut și înainte o experiență cu un alt site, dar și acum mai ales, pentru că traduc și vezi că traduc părinți din SUA, din Anglia. Oarecum lucrul este oarecum forțat pentru că n-am traducător din greacă. Adică eu pentru că mă ocup de foarte multe alte lucruri nu am timp să traduc din greacă și vrând-nevrând mă duc în direcția respectivă. Dar găsesc că sunt niște materiale foarte folositoare și mai ales și materiale de la eretici care însă nu ating dogma. Care nu ating dogma!

Paul Cocei: Da.

Părintele Teologos: Adică materiale sociale, materiale apropo de artă, care se referă la catharsis adică puțin la curățirea omului, la scoaterea omului din material. Pentru că da, ei sunt eretici, dar ce se întâmplă? Dumnezeu nu-i urăște. Dumnezeu încearcă să dea harul la toți, dar ei datorită ereziei lor se opresc cu acest har la niște limite așa foarte… dar ei au harul ăsta. Adică au harul până la limita respectivă.

Paul Cocei: Da.

Părintele Teologos: Și atunci, până la limita respectivă într-adevăr pot să îl folosești pe unul și pe altul ca și model de cumpătare, de oarecare smerenie și așa mai departe. Pentru că tinerii noștri din România, din păcate, pentru ei Sfântul Paisie care este adevărul este o mâncare deja destul de tare. Să nu mai vorbesc de Sfântul Dumitru Stăniloae.

Paul Cocei: Da, da, da…

Părintele Teologos: Este diamant, ce să mai…

Paul Cocei: Și pentru noi e

Părintele Teologos: Da. E diamant și atunci vreun-nevrând ca să mă cobor la nivelul lor, trebuie să găsesc pe câte unul din vest cumva, să-l agăț, să-l promovez și așa mai departe ca (tinerii) să nu se ducă la toți ăștia care sunt vai și amar de capul lor.

Ortodoxia și Vestul Europei

Paul Cocei: Da. Mă gândeam relativ la ortodoxie, mi se pare că începe să prindă în vest un fel de aer așa, seamănă puțin cu biserica în vremea apostolilor. În ce sens? Că a intrat într-un spațiu străin.

Părintele Teologos: Da, da.

Paul Cocei: Noi avem ortodoxia la noi în spațiul ăsta – nu e într-un spațiu străin. Chiar când progresează sau se mai… dar la ei este un spațiu străin de ortodoxie. Însă mi se pare că e un har aici, cred.

Părintele Teologos: Mare.

Paul Cocei: Cred că Duhul Sfânt are o lucrare specială.

Părintele Teologos: Da și în vest și în Africa.

Paul Cocei: Și în Africa. Da. Credeți că pe măsură ce noi scădem duhovnicește în spațiul tradițional, să zic așa și e clar asta – slavă lui Dumnezeu să avem părinți și aici în Athos și în România și în Grecia și în Rusia…

Părintele Teologos: Să ajute Dumnezeu!…

Paul Cocei: Dar social, în lumea satului scădem de la o zi la alta…

Părintele Teologos: Din păcate…

Ortodoxia și românii…

Paul Cocei: La măsura asta credeți că e pericol ca ortodoxia să se ia de la noi, ca să zic așa?…

Părintele Teologos: Depinde foarte mult. Vezi că Dumnezeu nu lasă. Dumnezeu nu lasă și scoate oameni, scoate exemple. Ei, și dincolo de asta, există acest pendul – adică omul de la țară care se manelizează și este o mare dramă asta – el la un moment dat o să vadă rezultatele concrete și vecinul o să vadă rezultatele concrete pe cel manelizat. Și atunci zice „stai puțin că nu e bine; hai, să ne dăm puțin un pas înapoi, hai, să ne retragem puțin”. Înțelegi?

Vezi că acum este acest recul, cum spuneam. Apare resurgența asta a statului național. Tehnologia ca mântuitor a dispărut. Adică dispare încet-încet.

Paul Cocei: Da…

Părintele Teologos: Țin minte că la un moment dat era clar că totul e distrus, că rămân tehnologia și ateismul, că ortodoxia este retrogradă și așa mai departe. Acum oamenii că au dat cu capul, au ajuns la probleme psihotice din cauza tehnologiei, mai ales a dependenței de celulare, cu vieți distruse zic „stai puțin că nu e bine!” Și dau înapoi. Acum suntem la acest pendul al lui Foucault, ca să folosesc titlul unei cărți și al unui fenomen fizic – ne îndreptăm în direcția opusă. Adică iarăși – slavă lui Dumnezeu! – iarăși înspre adevărul ortodoxiei. Și mai ales, cum spuneam, aici ajută oarecum și vestul, de ce? Prin dramele pe care le arată și prin faptul că vezi că ei sunt ca oameni mai buni ca tine, dar ca învățătură, sunt mult mai răi.

Paul Cocei: Da. Da.

Părintele Teologos: Sunt mult mai răi și din cauza asta apar foarte mari drame, e foarte multă confuzie la ei și atunci când tu ai adevărul zici „hop, asta este direcția”. Nu cred să se ortodoxia mai ales de la români. Nu. Nu cred.

Paul Cocei: Slavă lui Dumnezeu!

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Depinde de noi. Depinde de noi ce exemple suntem și mai ales, să nu avem complexe inferioritate în fața vestului – asta e marea problemă – să nu avem complex de inferioritate și să nu fim trași de acești mari centri de plăcere vestici.

Cum putem ajuta copiii, profesori și părinți fiind

Paul Cocei: Da. În legătură cu religia, că sunt profesor de religie, cu sfinția voastră am tot vorbit așa, că mă tot sfătuiți cu timp și fără timp așa. Ce putem face noi concret pentru copiii ăștia? Adică practic cum vedeți că am putea rezolva situația acestor copii care cresc în familii în care nu există nimic duhovnicesc pentru ei? Până să ajungă la școală mă refer. Că ei deja când vin la școală la șase ani, sunt deja foarte depărtați.

Părintele Teologos: Să îi dai dragoste.

Paul Cocei: Tehnologizați, da…

Paul Cocei: Să îi dai dragoste și să vorbești despre problemele lor.

Paul Cocei: Da, despre problemele lor, da… Dar sunt ei capabili la vârsta asta?… Ei percep, e clar că percep, dar nu știu cum pot ei să înțeleagă foarte bine ce se întâmplă cu ei și clar, cei de la clase mai mari se vede că rămân în continuare inconștienți de ceea ce se întâmplă cu ei. Chiar și în clasa a 5-a și mai departe.

Părintele Teologos: Da. Deci o să le vorbești de problemele lor bineînțeles la nivelul lor. Deci nu o să le spui „dragă, ești anxios, ai o problemă existențială”, cu toate că ăsta este adevărul.

Paul Cocei: Da…

Părintele Teologos: Da, o să le arăți dragoste, o să-i mângâi, o să discuți cu ei și chiar uneori chiar să accepți că o să pierzi parte din oră serioasă pentru treaba asta. Și după care încerci să le rezolvi problemele, să le spui „să ai grijă cu celularul”, de exemplu, „înțeleg foarte bine că vrei să te uiți pe celular, dar să ai grijă că o să-ți pierzi bună parte din viață și din zi pe celular și nu o să înveți nimic”…

Paul Cocei: Asta e un lucru crâncen pentru noi. Da.

Părintele Teologos: Și o să spui de exemplu, „ceea ce tu trebuie să faci, după părerea mea și după ce am întrebat și pe alții” – că e foarte bine ca să câștigi acceptare să spui că „am întrebat și în Sfântul Munte” – bine, nu pe mine că eu sunt în halul în care sunt, dar pe alții, da.

Paul Cocei: E deja referință în România, Sfântul Munte, așa că…

Părintele Teologos: Bine, să spui că „celularul pe tine te face să gândești foarte rapid, foarte superficial și foarte haotic; tu trebuie să gândești mai lent, mai adânc și să iei decizii corecte; trebuie să faci asta chiar dacă o să vezi că ceilalți o să te agreseze, o să-ți facă bullying și așa mai departe”.

Paul Cocei: Da, asta este o mare problemă la noi. Copiii sunt foarte fragili și nu rezistă la acest bullying, cum se numește acuma. Cumva, generațiile noastre mai vechi rezistau.

Părintele Teologos: Da. De ce? Pentru că Îl aveau pe Dumnezeu înăuntrul lor. Înțelegi? Și în clipa în care cineva îți spunea că ești un porc de câine și de șarpe și spinos pe deasupra, știi, ziceai „da, băi, așa sunt”.

Paul Cocei: Simțeai și un pic de adevăr…

Părintele Teologos: Și un pic de adevăr; „da, așa sunt”. Pe când tinerii de astăzi trăiesc o civilizație a victimizării și vezi că în vest e la paroxism treaba asta cu toate literele astea multe, cu distorsiunile astea sexuale. Acum imediat ce zici ceva… domnule, dar totuși, tu ai dreptul să-ți pui părerea, eu n-am dreptul să-mi spun părerea? Și eu nu vorbesc de tine personal, ci vorbesc de faptul că nu e bine un anumit lucru, un anumit mod de gândire sau un anumit comportament.

Paul Cocei: Și faptul că nu mai citesc.

Părintele Teologos: Nu mai citesc, da.

Paul Cocei: La un moment dat, zicea cineva că mai ales în ziua de azi când relațiile interumane sunt foarte slabe, adică nu mai ajungi să ai de-a face cu oameni încă de mic copil, cititul măcar îți dă alt punct de vedere. Adică poți să vezi ochii lumea prin ochii acelora din romanele respective…

Părintele Teologos: Așa este și îți dă experiență de viață.

Paul Cocei: Da, exact.

Părintele Teologos: Experiență de viață și în clipa în care cineva te agresează la școală – care nu este bine – măcar știi din cărți și așa mai departe că nu este sfârșitul lumii. Adică și alții au luat înainte câte un pumn…

Paul Cocei: Și știi că există și alte puncte de vedere decât ale tale.

Părintele Teologos: Da, evident și asta te face mai smerit, mai deschis și te face mai rezilient, adică mai tare. Nu în sensul de tare – de încrâncenat adică să ripostezi, ci în sensul de tare, de acceptare. Adică să zici „da, accept și eu”. Și aici într-adevăr ajută foarte mult cultura.

Despre artă

Paul Cocei: Credeți că va reveni cititul la oameni?

Părintele Teologos: Sper. Nu cred. Sper, (dar) nu cred și din cauza asta vreau să mulțumesc echipei și ție și așa mai departe că știi că cel mai mare lucru pe site este transcriptul. Și fac asta ca să poată să citească oamenii. La ora asta arta este artă vizuală, punct. Sper să revină cititul… nu cred. Sper! Și vezi și în artă sunt foarte puține, sunt insulițele alea, cum spuneam, sunt oameni care măcar sunt cu un pic de scaun la cap, mai morali, nu zic de om duhovnicesc că deja cerem mult. Chiar, cum vezi arta?

Paul Cocei: Arta?

Părintele Teologos: Da.

Paul Cocei: Oh, arta e un lucru interesant. Bine, arta e foarte industrială în ziua de azi. Adică noi când vorbim de artiști… Da, artiști… Artiștii acum dacă nu reușesc să facă bani suficient de repede dispar. Dispar pentru că nu au piață și nu-i știe nimeni și atunci poți să te refugiezi în ceva în care arta e viața ta și ești tu cu arta ta, pentru că practic nu avansează astfel încât să influențeze pe cineva. Iar cei care vor să facă bani trebuie să schimbe cumva, adică să se adapteze….

Părintele Teologos: Să se pervertească…

Paul Cocei: Da, exact. Foarte mult la piață, pentru că nu reziști, cel puțin în România unde piața oricum e mică. Poate că în America, nișa respectivă e suficient de mare, dar la noi cred că mulți dispar; ori prin adaptare, ori prin deznădejde sau retragere. Dar eu cred că și Dumnezeu lucrează foarte mult prin artă. Adică chiar și în condițiile astea. M-au smerit foarte mult toate materialele cu artiști pe care le-ați spus pentru că mi-au arătat că ceea ce eu ascultăm acum 20 de ani, trecând cu vederea, să zic, lucrul în sine, am descoperit prin dumneavoastră că sunt lucruri duhovnicești care mie nu mi se păreau așa. Dar asta arată că Dumnezeu lucrează chiar și acolo unde noi nu ne imaginăm. Sau poate nu eram obișnuiți să ne imaginăm.

Părintele Teologos: Da și că Dumnezeu vrea să-i tragă pe toți din punctul unde sunt. Adică gândește-te, atâția tineri care sunt dependenți de artă! Clar uită-te la vizualizările de pe YouTube și așa mai departe și vezi că cele mai multe vizualizări sunt în artă, nu sunt nici la preoți, nici la nimeni – bine ar fi să fie!

Deci un preot nu se poate – ar fi foarte bine – dar nu se poate duce pe un stadion să predice tinerilor, nici în România nu poate să facă treaba asta, dar nici în alte părți. Ei, și atunci, Dumnezeu luminează până acolo unde pot să ducă pe anumite artiști. Încă o dată, ei nu sunt avva, nu sunt așa, dar încearcă cumva să…

Paul Cocei: Mi-a venit un gând la un moment dat că sfinția voastră ați postat mulți artiști, rockeri și așa mai departe și mă gândeam, cred că aveți și un interes să se roage lumea pentru ei puțin.

Părintele Teologos: Da, neapărat. Deci eu întotdeauna și mă rog mai ales pentru cei morți și de obicei pun pe cei morți și din cauza asta în anumite clipuri chiar m-am emoționat foarte mult când l-am pomenit pe Edgar Froese pentru că omul ăsta așa de mult a dorit să facă bine la măsura lui cât a putut.

Paul Cocei: E o tragedie…

Părintele Teologos: Mare tragedie! Și atunci am simțit un har imens că am început să plâng pe cameră, știi. Am încercat eu să maschez cumva acolo… că am simțit ca Dumnezeu vrea foarte mult să-l mântuie pe omul ăsta. În erezia lui adică, înțelegi?

Paul Cocei: O întrebarea de-a mea era și asta: noi avem în țară, dar cred că nu e limitat, nu cred că ține de România asta, un fel de soi de fariseism adică și o tendință de a ne închide. Ăia în Vest acolo…

Părintele Teologos: Toți sunt satana…

Paul Cocei: Da, cine îl oprește pe el să cunoască ortodoxia? Că acum are internet… Păi, bine, dar dacă tu te-ai născut într-o familie de protestanți și nu știi altceva…?!

Părintele Teologos: E foarte dificil!

Paul Cocei: Dumnezeu oricum lucrează. Adică e ca și cum ai zice „bine, ei se duc în iad și noi ne ducem în rai și totul e… așa a zis Dumnezeu”…

Părintele Teologos: Păi cam asta e ideea, da…

Paul Cocei: Un fel de predestinare așa…

Părintele Teologos: Da, da, da.

Triumfalismul ortodox

Paul Cocei: Eu cred că e un foarte mare pericol la noi.

Părintele Teologos: Foarte mare! Deci acest triumfalism ortodox este un pericol foarte mare. Sunt cele două extreme: triumfalismul ortodox și ecumenismul. Adică toți sunt o apă și un pământ și pe de altă parte, noi suntem buni și mergem toți în rai, suntem mântuiți – care este de fapt o erezie protestantă – noi toți suntem mântuiți și ceilalți toți merg în iad. Ei, nu e așa!

Ceilalți încearcă, sunt niște oameni foarte buni, dar pentru că nu știu drumul, încearcă să-l găsească și așa mai departe și Dumnezeu vrea să-i mântuie.

Paul Cocei: Mă smerește și mă minunez când văd exemple de oameni cumva care caută duhovnicia cu atâta putere încât ajung la un rezultat, dar fără să fie ortodoxie acolo, poate că nici catolicism.

Părintele Teologos: Da, da, da. Sau unii sunt chiar ateii adică pentru că au apărut mari drame în viața lor și au rejectat un Hristos fals care li s-a oferit de către erezia în care trăiesc, atunci ei într-adevăr au o putere foarte mare…

Țin minte de David Draiman care avea tendințe de suicid și cum vorbea omul ăsta în cazul suicidului că am pus clip cu el sub clipul meu despre suicid. De ce? Pentru că, odată, el a avut tendințe de suicid, prietena lui murise de o supradoză de heroină și dacă nu mă înșel, o altă persoană foarte dragă lui – nu știu cine, n-a vrut să spună niciodată – s-a sinucis. Și el ditamai cântărețul și așa mai departe de la o formație foarte agresivă – nu zic că trebuie să o ascultăm noi acum, nici eu nu – plângea în clipa în care le vorbea oamenilor. Adică era pe scenă ditamai body-bilder-ul și plângea pe scenă pentru că trecuse prin drama asta.

Paul Cocei: Da și sfinția voastră aveți foarte multă rezistență duhovnicească, dar pe noi în lume ne tulbură adică ne poate tulbura câteodată duhul ăsta care răzbate – e multă depresie în muzică.

Părintele Teologos: Foarte multă! De ce? Pentru că toți acești oameni sunt niște oameni foarte capabili, mult mai capabil cel puțin decât mine și nu zic asta cu falsă smerenie, ci chiar sunt. Dacă sunt foarte capabili, ei văd problemele, le întrezăresc, le văd, dar pentru că nu Îl au pe Hristos, n-au soluția. Și dacă nu au soluția, cad în depresie. E foarte depresiv… Mai ales, toți ăștia din Scandinavia, cu doom metal – ferească bunul și Sfântul Dumnezeu! Fraților, nu ascultați așa ceva! Cum spuneam, sunt niște oameni foarte capabili, dar vă pot băga în depresie…

Sau și rapperii, și ăștia. Unii dintre ei sunt foarte așa, dar pentru că vorbesc despre probleme sociale pe care într-adevăr le văd, dar nu pot să dea soluția, bineînțeles că împing la revoltă. Și unde mai pui că mulți dintre ei spun o sumedenie de înjurături adresate sistemului, pentru că au tensiunea asta înăuntrul lor și nu pot să o rezolve altfel.

Paul Cocei: Da, ei practic au nevoia Duhului Sfânt și nu reușesc să o obțină.

Părintele Teologos: Evident!

Paul Cocei: Asta este toată lupta lor.

Părintele Teologos: Asta este toată lupta. E mare dramă! Deci să-I mulțumim lui Dumnezeu că avem ortodoxia!

Paul Cocei: Da!

Părintele Teologos: Mulțumesc tare mult! Mai ai o întrebare pentru mine? Ultima.

Paul Cocei: Da.

Părintele Teologos: Eu aș dori să mai stau cu tine, îmi place tare mult, dar timpul e…

Lumea virtuală și limbajul tinerilor

Paul Cocei: Da, asta e complicată: din experiența mea, am observat că e foarte greu să ajungi la tinerii în ziua de azi fără lumea virtuală. Mi-am dat seama că ei petrec foarte mult timp în lumea virtuală și dacă tu nu ești în lumea virtuală, practic nu ești cu ei. Voiam să vă întreb și eu cred că este foarte important pentru noi, în general, și poate nu doar în învățământ: cât putem noi să ne imersăm în duhul ăsta sau în virtualitate? Sau în ce condiții putem să facem asta?

Părintele Teologos: Da… Păi, spun ce fac eu. Într-adevăr și eu am ajuns la concluzia asta, de fapt, toți ajungem la concluzia asta care e o mare dramă. Trebuie program! Pe cât posibil față către față. Nimic nu depășește și nu înlocuiește relația interpersonală, dar dacă asta nu se poate din varii motive, atunci într-adevăr trebuie să fim pe virtual, trebuie să fim acolo și acolo trebuie să fim pe program. Cu program!

Deci vezi că eu am o postare dimineață, una seara și acolo eu intru, am postat, am plecat. Din cauza asta, vreau să îmi cer iertare de la toți cei care încearcă să mă contacteze pe Facebook – fraților, eu nu sunt acolo, să știți. Și la comentariile de pe YouTube sau de pe toate canalele și așa mai departe, răspund fraților, foarte rar, vă rog să mă iertați! Efectiv, nu sunt acolo adică mă ocup de duhovnicia mea. Și când am… chiar și tu la un moment dat sau alții – mulțumesc tare mult că mai comentezi așa uneori – sau îmi spun oamenii din echipă că „părinte, vedeți că este un comentariu acolo la care ar fi bine să răspundeți sau să vă ocupați de el”, atunci, intru și răspund.

Deci e foarte bine să avem program pentru că oricum avem contact cu electronica, dar acest contact trebuie să fie sub program și întotdeauna duhovnicia pe primul plan. Și întotdeauna contactul cu electronica, cu mediul virtual trebuie să fie întotdeauna jertfitor. Adică eu mă duc acolo pentru Hristos – să mă folosesc eu și să-i folosesc pe ceilalți. Nu mă duc acolo să scrollez sau să pasc pe internet că n-am eu ce face. Nu, ci întotdeauna mă duc acolo pentru materiale. Eu vorbesc de cazul meu personal. Am văzut, gata, s-a terminat programul, am plecat și de acolo încolo mă pregătesc pentru clipurile mele, mă rog evident, fac altceva în lumea reală.

Paul Cocei: Deci program!

Părintele Teologos: Program.

Paul Cocei: Conștiința asta a faptului că ai un scop…

Părintele Teologos: Faci pentru Hristos. Un scop, nu lăbărțare, nu marea morsă mofturoasă, știi, cum zic. Deci nu lucrurile astea pentru că astea distrug mintea, sunt o formă de drog.

Paul Cocei: Altfel, ne pierdem noi în lumea virtuală…

Părintele Teologos: Da, altfel te băltești și tu și te termini acolo.

Paul Cocei: Mulțumesc mult!

Părintele Teologos: Eu mulțumesc! Dumnezeu să te binecuvinteze!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

---

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!

Valoarea donației

20 €

5 €

10 €

31 €

50 €

100 €

300 €

Altă valoare

Valoare

€

Frecvența donației

O dată

Săptămânal

Lunar

Pomelnic Vii:

Adormiți:

Adresa de email

Numele de pe card

Donați