Întâlnirea internațională a tinerilor ortodocși – p. Pimen Vlad

Ascultați pe părintele Pimen Vlad cum ne povestește cu mult drag impresiile sale de la Întâlnirea internațională a tinerilor ortodocși.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Întâlnirea Tinerilor Ortodocși – ITO

Iată dragii mei că ne vedem iarăși. Acum sunt undeva în Timișoara. Plouă frumos, sunt undeva sub un acoperiș, dar tot în natură. Sunt undeva la o familie, în afara Timișoarei, într-un loc să spunem liniștit, doar că la vecini se aude un câine, așa că o să avem și fond muzical. Despre ce voiam să vă vorbesc în seara asta? Despre un lucru minunat pe care l-am trăit aici. Cred că ați auzit cu toții de Întâlnirea Tinerilor Ortodocși (ITO), de la Timișoara. Dacă nu greșesc, este la a șaptea ediție. Celelalte ediții s-au făcut prin toată țara, în București, Sibiu, Craiova, Cluj, Iași, nu le mai știu exact toate orașele. Acum a fost la Timișoara și pentru că tot eram în țară, am făcut în așa fel ca în traseul meu, să fiu în preajma acestui eveniment de la Timișoara.

Participanți din lumea ortodoxă

A rânduit Dumnezeu și am ajuns chiar începând de la deschidere. Aș putea spune că e lucrul cel mai minunat care se poate face în țara noastră, întâlnirea tinerilor ortodocși! Să reușești să aduni atâția tineri, peste 5000, majoritatea îmbrăcați frumos, în port național. Nu au fost tineri numai din țara noastră, chiar spunea mitropolitul de aici, Preasfințitul Ioan, că sunt veniți din 29 de țări. Gândiți-vă, din 29 de țări au venit tineri ortodocși aici. Au fost vreo 10 mitropoliți și episcopi din mai multe țări. Din Antiohia, din Kenya, din Bulgaria, din Grecia și în primul rând a fost un reprezentant al patriarhiei de la Constantinopol, precum și un mitropolit din Rusia și mulți alții. Deci, au fost reprezentanți de peste tot și nu numai ca mitropoliți și episcopi, dar și tineri ortodocși simpli.

A fost ceva impresionant și am trăit toate momentele împreună cu ei, începând de la deschiderea de joi seara și până la Sfânta Liturghie de duminică seara, când s-a încheiat evenimentul. A fost atât de frumos, atât de minunat! Deschiderea s-a făcut în Parcul Rozelor aici în Timișoara. A venit și Patriarhul nostru Preafericitul Daniel la deschidere împreună cu toți ceilalți. Din Sfântul Munte a venit ca reprezentant, starețul de la schitul Prodromu, părinte Atanasie împreună cu alți trei părinți de acolo, precum și cu părintele Irineu de la chilia mea. M-au rugat cei de la Prodromu să-i dau voie să vină împreună cu ei. Iar eu dacă tot eram în țară, am participat și eu și m-am bucurat și eu acolo alături de ei de toate momentele astea.

Tinerii au fost ”motorul” întâlnirii

În deschidere, au vorbit câțiva reprezentanți, în primul rând Patriarhul nostru. După aceea au fost câțiva români care au cântat pe scenă. Au fost momente frumoase de bucurie. Când vezi atâția tineri împreună, nu ai cum să nu te bucuri. De ce sunt motive de bucurie? Pentru că vezi că în țară la noi mai sunt tineri buni, tineri curajoși, tineri credincioși și frumoși. O țară care are asemenea tineri nu se pierde niciodată, oricât ar încerca toți dușmanii credinței să o dărâme, nu are cum să se piardă. Sunt tineri buni, aproape de Dumnezeu, tineri ce reprezintă viitorul țării. Am înțeles că următoarea întâlnire se va face peste doi ani. Eu m-aș fi bucurat să fie în fiecare an pentru că în felul ăsta se formează o unitate, o comuniune între tineri, se cunosc, vorbesc, păstrează legături după aceea, se întăresc și au curaj să meargă înainte.

După deschiderea din Parcul Rozelor s-au făcut mai multe conferințe. La Sala Olimpia au fost două zile de întâlniri și conferințe, iar vineri seara de la 10 până de la 3 a fost priveghere de noapte încheiată cu Sfânta Liturghie după stilul atonit. A slujit părintele Atanasie de la Prodromu, starețul, împreună cu un sobor. S-a cântat frumos. A venit din Grecia și părintele Nicodim Kabarnons care are voce frumoasă și pe care cred că-l cunoașteți. Găsiți și pe Internet cât de frumos cântă. A venit cu câțiva membri ai corului lui. Chiar m-am bucurat că m-am întâlnit cu el, m-a îmbrățișat… că până acum n-am avut contact direct cu el, dar spunea: „Părinte, te urmăresc și eu! Ești peste tot pe Internet. Mă bucur că te-am întâlnit, vreau să vin să stau o săptămână acolo la tine în Athos să mă liniștesc, să mă bucur și eu!”.

Omul trebuie să se bucure în fiecare zi! Bucuria îi lungește viața!

Un om foarte deschis, m-a bucurat întâlnirea cu el. Am mai schimbat câteva cuvinte. Un om frumos cu o voce minunată, care-l slăvește de Dumnezeu. Da, de asta spun că întâlnirile astea unesc oamenii, îi fac să devină mai buni, să se bucure mai mult. Recent am auzit un doctor care spunea că oamenii care se bucură și râd în fiecare zi, își lungesc viața, se îmbolnăvesc mai puțin, își reglează sistemul imunitar, inima funcționează cum trebuie, plămâni, creierul. Deci, omul e făcut în așa fel de Dumnezeu, că el trebuie să se bucure în fiecare zi. Asta nu înseamnă că nu are greutăți, are greutăți, dar le depășește frumos, cu nădejde în Dumnezeu și în Maica Domnului. Acel om tot timpul găsește un motiv de bucurie indiferent dacă are și necazuri. Ați auzit, dragilor?

Marș ortodox pe traseul revoluției din 1989

Și mai mult, la întâlnirile astea minunate s-a făcut priveghere. Majoritatea s-a împărtășit acolo cu bucurie. A doua zi, sâmbătă dimineață a fost conferință, iar după-amiază a fost marșul prieteniei. Timp de două ore toți cei 5000 de tineri, poate și mai mulți care au participat, au mers dintr-un loc, nu mai rețin eu numele că nu prea cunosc zona, dar s-o mers exact pe traseul marșului din 1989, făcut la căderea comunismului, când a început revoluția aici în Timișoara.  S-a mers pe același traseu cântându-se. Eu am mers cu cei din față, unele persoane mă recunoșteau, că acum știți cu toții, vrând nevrând am ajuns cunoscut cu toate că n-am căutat niciodată lucrul ăsta. Prin filmări eu am vrut să încurajez oamenii să poată merge mai departe, să depășească toate greutățile vieții.

Mi-e drag să ne vedem, dar să nu deranjăm slujba!

Niciodată nu mi-am dorit să devin cunoscut, dar am ajuns fără să vreau. Acum vă dați seama, aici erau oameni care erau în legătură cu Dumnezeu, care mai ascultă una, alta și poate unii au mai citit cărți pe care le-am scris. Toți aceștia cumva căutau să ajungă la mine. Din ce în ce mai multă lume încerca să ajungă, să avem contact, să îi îmbrățișez. Mi-au dat un fel de escortă pentru că oamenii veneau continuu la mine încât la un moment dat le-am spus să nu mai vină că deranjează slujba și că ne vom vedea cu toții după aceea în fața catedralei. Mulți doreau să facem poze, să-i îmbrățișez… le-am zis că o să fie timp. Chiar am rugat un preot să le explice să nu mai vină pentru că deranjau slujba. Cine știe, poate mă ține Dumnezeu și mai ajungem la momente din acestea.

Chiar voiam să spun, în timpul slujbei încercați să stați cuminți în biserică chiar dacă sunt pe undeva, să nu veniți atunci. Și nici la alte persoane care sunt fețe bisericești pentru că se tulbură slujba. Întotdeauna se va găsi timp după slujbă. De asta am încercat și eu după slujbă să mai stau un pic cu oamenii, să mai schimbăm o vorbă în limita în care se putea, să îi îmbrățișez. Mulți doreau să facem o fotografie. Dar nu am putut să stau prea mult din cauza sănătății, am probleme cu coloana. Am niște inele tasate și se mai blochează. Am momente când nu mă mai pot mișca de pe scaun și trebuie să mă ajute alții să mă ridic. În timp și organismul ăsta a ajuns la o limită. Am avut momente în zilele astea de la osteneala din biserică, atunci când ajungeam seara acasă rămâneam blocat.

Sub escortă

De asta am evitat să stau mai mult. Și întotdeauna evitați în biserică să luați legătura cu mine sau cu oricine altcineva pentru că se tulbură slujba. Așteptați să se termine slujba și atunci putem vorbi în liniște. Eu vin cu tot dragul, să știți! Îmi e drag să vă îmbrățișez pe toți, să mă bucur împreună cu voi, dar trebuie să evitați tulburarea slujbei. La marșul acesta al prietenie sau al bucuriei, organizatorii au știut că lumea va dori să mă vadă și atunci mi-au dat escortă. Și mi-au dat doi preoți, amândoi aveau 1,90 m, unu de-a dreapta, unu de-a stânga, care să aibă grijă de mine. Mă uitam și eu, că deja era mic între ei. Au zis ”Părinte, noi trebuie să avem grijă de matale” și am mers așa împreună. O fost frumos! Am făcut fotografii cu grupuri de oameni, chiar m-am bucurat.

Grupuri de oameni din întreaga țară

Am întâlnit și grupul din Suceava, mă căutau… și atunci am recunoscut câteva persoane, tineri de acolo, copii buni, băieți și fete. Făceau parte chiar din grupul lui Ștefan Noi Oșteni de la Putna, pe care îi cunoșteam și împreună cu care ne-am bucurat și alte dăți. I-am îmbrățișat pe toții cu drag, am făcut fotografii cu ei. Au fost grupuri și de la Iași, Neamț, Botoșani, m-am bucurat împreună cu ei. Au fost din multe alte locuri, nu îi pot ține minte pe toți. Toți mă rugau să facem fotografii împreună.  Chiar am simțit și eu că trăiesc, că întineresc împreună cu ei. Mă bucuram, simțeam că iau putere de la ei, chiar dacă eram eu mai hârbuit, să zicem așa, cu sănătatea. Marșul a fost frumos. Am mers împreună, chiar dacă a fost prin soare.

Maica Domnului ajută sănătatea șubredă

M-a ajutat Maica Domnului și am scos-o la capăt chiar de ardea soarele, că eu am și inima un pic în pioneze și atunci trebuia să fiu atent un pic, să rezist. Și m-a ajutat Maica Domnului chiar dacă cu o seară înainte, când o fost privegherea, am ajuns că nu mă mai puteam ridica din pat. Dar o rânduit Maica Domnului, m-a mai îndreptat cineva un pic, mi-a pus la loc oasele și am putut să fiu și la marșul ăsta. A fost foarte frumos să văd pe stradă pe o rază de vreun kilometru, o coloană de tineri unii după alții cu steagurile în mână, cântând cu toții.

Larmă ortodoxă din Maramureș…

Noi eram mai în față, unde erau steagurile și icoanele, unde era și corul și tot drumul s-a cântat: „Mântuiește Doamne, poporul tău!”. Mai în urmă auzeai fiecare grup cum cânta câte o cântare. Bineînțeles, cei mai gălăgioși mi-am dat eu seama, era grupul din Maramureș, de la Satu Mare. Au venit cu tobe și cu tot felul de instrumente și ori și unde mergeau cântau și băteau la tobele de se auzeau de peste tot. Niciodată nu mi-am închipuit că cei din Maramureș sunt cei mai zgomotoși. Mă gândeam că or fi din Moldova sau din alte părți, dar acum mi-am dat seama, ei se auzeau de pretutindeni.

După aia, am trecut și eu prin Maramureș și am văzut că toată lumea de acolo are țuică. Mi-au dat țuică și la drum, să am. Și atunci mi-am dat seama că sunt mai gălăgioși pentru că la ei țuica e mai tare și sunt oleacă mai vocali, așa se zice, dar sunt oameni buni, frumoși cu toții, chiar dacă erau mai gălăgioși. Mi-am dat seama când a fost primirea la început și fiecare grup când era anunțat, treceau toți prin fața Patriarhului, toți veneau frumos cu steagurile, numai cei din Maramureș erau vocali și aveau și tobe. Frumoși au fost cu toții, ne-am bucurat cu toții.

Rugăciuni pentru cei plecați, Împărtășanie pentru cei vii

La încheiere, când marșul s-a terminat, pe treptele Catedralei s-au aprins lumânări până sus. S-a cântat Veșnica Pomenire și s-au făcut rugăciuni pentru cei plecați. Duminică, toată lumea a venit iar la Catedrală la Sfânta Liturghie și ne-am împărtășit cu toții cu bucurie cu Hristos. A fost Catedrala ”full”, nu aveai unde să arunci un ac până sus și prin balcoane. La sfârșit mitropolitul o dăruit câte o icoană tuturor episcopilor și mitropoliților veniți din alte țări, ca binecuvântare și ca amintire c-au fost aici. Vedeți ce lucruri minunate se pot face chiar dacă întâlnirea aceasta a tinerilor ortodocși se face o dată la doi ani!

Întâlnirile ar trebui să fie mai dese

Eu cred că ar fi bine ca la nivel de episcopii, de mitropolii, să se facă anual lucrul ăsta. În afară de întâlnirea asta a tinerilor ortodocși, măcar la nivel de eparhii să-și facă fiecare întâlnire cu tinerii din eparhie, din mitropolia aceea. O dată pe an să se organizeze lucrul ăsta. Poate că unii din ei or să audă ce spun acum și o să se gândească la ideea asta la nivel de mitropolie. Contează foarte mult, nu vă dați seama ce înseamnă să se adune toți tinerii, să petreacă două – trei zile în evenimente din acestea frumoase.

Imnul ITO

Un alt lucru care mi-a plăcut este imnul de aici. Cuvintele sunt foarte frumoase, dar melodia (poate așa tradiția aici), era mai de operetă și nu o putea cânta mulțimea. Era un cor care cânta imnul, dar nimeni n-o putea cânta după ei. Chiar am discutam și cu alți participanți care spunea același lucru. Mi-a arătat cineva o filmare cu vreo 10 tineri ce au cântat sâmbătă seara în Parcul Rozelor, la chitară, imnul acesta. Aceleași cuvinte, dar melodia a fost ”cântabilă”, o putea cânta toată lumea. Atât de frumoasă, că am zis că asta trebuia cântată de toată lumea, că trebuie s-o poată cânta toți. Iar astăzi după Sfânta Liturghie, tinerii au cântat iar la chitară. Am vrut să ajung la ei când am ieșit, dar n-am apucat pentru că erau atâția oamenii erau în jurul meu și toți voiau să mă vadă.

Mă durea foarte rău coloana și după oboseala de la Liturghie, piciorul drept mă durea până în călcâi de nu mă mai puteam sprijini pe el. Încercam așa să nu arăt, eram și cu rasa, călcam pe stângul și dreptul îl târam și mi-am dat seama că nu mai rezist să stau. Am plecat, așa cum se zice, cu durere în inimă când îi auzeam pe tineri că încă erau pe trepte și cântau atât de frumos și îmi doream atât de mult să fiu și eu între ei acolo, să mă bucur cu ei, dar venise mașina și am plecat pentru că nu mai puteam sta în picioare, iar lumea bineînțeles, se aduna din ce în ce mai multă și am zis că-i mai bine așa.

Seară duhovnicească pe 28 septembrie

Așa că m-am retras, dar să știți că m-am bucurat din plin de tot ce-o fost aici și a fost foarte frumos și dacă va  rândui Dumnezeu să mai ajung vreodată când o să mai fie așa ceva, nu știu. Acum sper să mă refac cu sănătatea, că vrând-nevrând, pe 28 septembrie sunt invitat de Provita la Iași, ca să vorbesc acolo, să zicem o seară duhovnicească, seara de la ora 6. N-am fost eu, cum se zice, cu toată inima de la început, că nu-mi doream să mai ies atât de mult public, dar au insistat mult, mult până am spus: „Da” și atunci s-a vorbit cu mitropolitul, Înalt-preasfinţitul Teofan. Provita s-a ocupat de tot, au luat aprobarea să vin să vorbesc într-o sală la Agora pe 28 septembrie. 

Sper să mă refac și eu cu sănătatea ca să pot veni în acea seară. Sunt conștient că or să vină tinerii, i-am văzut, sunt tineri cuminți, frumoși, credincioși și chiar atunci în Iași o să fie școala începută și or să fie mulți tineri. Sper să ajungem cu bine să ne bucurăm împreună, să mai schimbăm o vorbă, să ne mai privim în ochi, să ne îmbrățișăm și să ne bucurăm că Dumnezeu are grijă de noi… și Maica Domnului ne ocrotește întotdeauna. O să închei acum și vreau să vă spun că m-am bucurat tare mult aici la Timișoara pentru că am fost și eu prezent printre tinerii ăștia frumoși. Să ne ajute Bunul Dumnezeu și Maica Domnului să ne aibă totdeauna în pază! Doamne ajută!

”O să mă rog la Dumnezeu să nu plângă cerul!”

Nu puteam să închei! Se terminase filmarea, dar mi-am mai amintit un lucru. Vedeți că plouă acum. Îmi amintesc spusele mitropolitul Ioan al Banatului la încheierea întâlnirii tinerilor ortodocși: ”O să mă rog la Dumnezeu să nu plângă cerul în aceste zile, ca să ne putem desfășura”. Ați înțeles ce a spus? Să nu plângă cerul! Ia gândiți-vă că începând de joi până astăzi n-a plouat deloc. O fost soare, au mai fost nori, a fost cald, frumos, putem spune că totul a fost perfect, iar astăzi la ora 1:00 s-a încheiat totul. Toți au plecat la locurile unde au fost cazați. Au fost la masă întâi invitați cu toții. Să știți că s-a asigurat la toată lumea cazare și masă. După ce au mâncat, toți au plecat în drumurile lor. Și vedeți că acum mai spre seară, a început să plouă?

Deci după ce s-a încheiat totul și toți au plecat în drumurile lor, abia atunci a început să plouă. Vedeți că i-a ascultat Dumnezeu rugăciunile? Pentru că s-a rugat ca să nu plângă cerul, să se poată desfășura toate frumos. Mi-am amintit lucrul ăsta și am zis că trebuie să vă spun. Și încă ceva, o să-l rog pe părintele Teologos, o să-i trimit câteva imagini ca să le adauge poveștilor mele, pentru că au fost oameni minunați și vreau să se știe despre această adunare. Bine, acum găsiți totul și pe Trinitas, ei s-au ocupat, au adus 40 de oameni aici pe teren. Evident că s-au ocupat în amănunt, astfel încât să ajungă informația la toți. Dar o să-i mai dau și eu imagini văzute prin ochii mei, așa cum am făcut eu cu telefonul, câte o fotografie ici colo și chiar o să-i dau și cântarea asta.

Bucurați-vă și voi de imnul cântat în Parcul Rozelor!

Am filmat-o în Parcul Rozelor, așa cum au cântat tinerii ăștia frumoși imnul la chitară. Mi-a plăcut tare mult și o să-l rog pe părintele Teologos să o adauge la sfârșitul filmării, să vă bucurați de ea și cum se zice, să vă răsfățați sufletul cu această cântare interpretată de tineri. Să dea Dumnezeu ca acești tineri să rămână frumoși, buni și credincioși în continuare și atunci țara noastră n-o să se piardă niciodată, să știți! Acum chiar încerc să închei. Pot să spun că am stat la o familie minunată aici în Timișoara, retras în afara orașului. Ei mă duceau și mă aduceau înapoi, m-am bucurat împreună cu ei așa cu toată inima. Una din fetele lor a fost voluntar la eveniment, implicată total acolo. Deci, fiecare familie a dat copii frumoși care s-au bucurat și au participat aici, iar eu m-am bucurat împreună cu ei.

Să ne ajute bunul Dumnezeu și Maica Domnului și să ne aibă totdeauna în pază! Doamne ajută!

Imnul ITO 2023

Strofa 1

Din boabe de grâu o liturgică pâine
Mereu în pământul Banatului crește.
E jertfa prea sfântă, Hristos în Potir,
Credința creștină-o trăim românește.

Refren

Banatule, pământ străbun,
Mândria mea de-a fi român,
Mereu învins-ai necredința.
Cu noi e Dumnezeu și biruința!

Strofa 2

Acesta-i Banatul cu spicele-n soare
Belșug de iubire, al credinței temei,
Acum Hristos Domnul la El ne cheamă –
„Tineri, voi sunteți prietenii Mei!”

(Refren)

Strofa 3

Trandafiri în lumină, martirice flori,
Născute-n cenușa de jertfă în seara
Cu dangăt vestind Libertatea comoară –
„Azi în Timișoara, mâine-n toată țara!”

(Refren)

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!