Ascultați un cuvânt clar și lămuritor al părintelui Spiridon Bailey care ne spune cum putem să pierdem raiul prin încrâncenarea noastră. De asemenea, părintele Spiridon ne arată și cum putem să dobândim raiul.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
În Cap. 18 al Sf. Evangheliei după Matei, Iisus ne spune foarte clar că, dacă nu suntem dispuși să iertăm, nu putem spera la iertare din partea lui Dumnezeu. Dacă respingem iertarea, neiertând pe alți oameni, nu putem intra în Rai. Aici, în acest al 18-lea capitol, Iisus ne învață parabola servitorului neiertător. Această parabolă ne învață adevărul atât despre noi înșine, cât și despre Dumnezeu. Dar mai întâi, trebuie să înțelegem că Dumnezeu nu ne iartă pentru că noi iertăm, nu este o recompensă, nu este ceva ce câștigăm prin iertarea noastră. Inițiativa de a ierta este întotdeauna la Dumnezeu. Dumnezeu este sursa tuturor iertărilor, toată iertarea începe cu El. Și iertarea pe care o oferim celorlalți nu este de fapt iertarea noastră, ci iertarea lui Dumnezeu, este iertarea divină, care trebuie să treacă prin noi, care trebuie să fie împărtășită prin noi. Toată iertarea vine de la Dumnezeu. Cei pe care îi iertăm sunt făpturi ale lui Dumnezeu la fel cum și noi suntem creaturi ale lui Dumnezeu, servitori ai regelui din parabolă.
Și trebuie să luăm în serios avertismentul lui Iisus de la sfârșitul acelei parabole, când spune că așa cum regele a aruncat servitorul neiertător în închisoare, Iisus ne spune că „Tot așa și Tatăl Meu cel ceresc vă va face vouă, dacă fiecare dintre voi nu va ierta greșelile fratelui său”. Adică asta vă va face Tatăl meu ceresc dacă voi nu veți ierta pe fratele vostru. Fiecare dintre noi trebuie să audă acest teribil avertisment, că dacă noi nu iertăm, ne confruntăm cu condamnarea eternă. Refuzul de a ierta ne separă de Dumnezeu și ne poate despărți de Dumnezeu pentru totdeauna, iar acest avertisment nu ar trebui doar să ne sperie, ci să ne îndemne să recunoaștem și să respingem ura care sălășluiește în noi. Ar trebui să ne îndemne să căutăm și să respingem animozitatea pe care o lăsăm să crească în noi.
După cât am iertat vom fi judecați
La judecată, Dumnezeu va așterne în fața noastră tot ceea ce am făcut, o viață de păcat, o viață de jigniri pe care le-am adus la dresa lui Dumnezeu, tot ceea ce El a fost dispus să ne ierte nouă… Și pe lângă această mare listă sunt nenumărate liste de jigniri pe care le-am comis împotriva lui Dumnezeu, pentru care vom căuta iertare. Alături de acestea va fi o mică listă de insulte, o mică listă a acelor greșeli pe care noi le recunoaștem, pe care le găsim la alți oameni și pe care am refuzat să le iertăm. Hristos ne cheamă să arătăm milă pentru ceea ce este temporar, pentru acel puțin rău pe care alții l-au comis împotriva noastră și El ne cheamă să o facem astfel încât să nu comitem răul veșnic împotriva propriul nostru suflet. Nu trebuie să ne condamnăm pe noi înșine pe plan intern prin refuzul de a ierta lucrurile banale ale acestei vieți, chiar dacă ne vom spune că ele nu sunt banale. Să ne amintim și de multele generații de oameni care au plecat înaintea noastră, care au murit și nu au iertat, care nu s-au pocăit de ura, de animozitatea și de judecarea altora, care a sălășluit în inimile lor, acele generații de oameni, care acum gustă amărăciunea consecințelor refuzului lor de a ierta…, realitatea de a nu mai avea timp să se pocăiască, spre deosebire de noi în această viață, care acum suntem chemați să ne pocăim.
Iertarea deschide Raiul
Atunci când vom părăsi această viață, Raiul nu ni se va deschide dacă ne agățăm de neiertare. Porțile Paradisului vor fi închise pentru noi, iar noi acum avem puterea de a ne determina recompensa viitoare, de a accepta și de a împărtăși iertarea lui Dumnezeu sau să ne agățăm de rău, de acel răul din inimile noastre, de ură și judecată și dușmănie. Și dacă ne agățăm de acest rău acum, refuzând să iertăm, atunci ne unim cu răul, nu doar în această viață, ci și în lumea care va veni.
Hristos, când ne învață parabola aceasta, ne cheamă cu adevărat să ne examinăm inimile și să căutăm fiecare resentiment și amintirea fiecărei nedreptăți de care ne-am agățat, tot ce împiedică iertarea lui Dumnezeu ca să fie împărtășită, să treacă prin noi către cei din jurul nostru, pentru că iertarea pe care ne-o acordă Dumnezeu nu este a noastră pentru a o stăpâni. Trebuie să ne amintim acest lucru. Noi nu ne agățăm și nu posedăm iertarea lui Dumnezeu. Dumnezeu o dă pentru ca noi să o dăm gratuit, să o transmitem mai departe și numai atunci când iertarea divină pe care Dumnezeu ne-a arătat-o nouă o dăm și noi altora, iertarea aceea rămâne cu adevărat cu noi. Este un mare paradox, dar nu este deloc un paradox atunci când înțelegem ce face această iertare pentru noi și modul în care ne schimbă.
Data viitoare când ne vom ruga Tatăl nostru, ar trebui oare să-i cerem lui Dumnezeu să ne ierte datoriile noastre, deși refuzăm să-i iertăm pe cei care ne sunt îndatorați? Bineînțeles că nu! Ne rugăm să ne ierte datoriile noastre așa cum și noi iertăm datornicilor noștri. Suntem chemați să iertăm și să iertăm necondiționat. Ce cruce avem de dus! Să-i iertăm pe toți cei care ne-au rănit, pe toți cei pe care, în secret, îi respingem și judecăm. Trebuie să iertăm și numai atunci îi putem cere cu îndrăzneală lui Dumnezeu să ne dea iertarea veșnică.
„Avem o astfel de lege: dacă tu ierți înseamnă că Dumnezeu te-a iertat; dar dacă tu nu ierți pe fratele tău, înseamnă că păcatul tău rămâne cu tine.” ~Sf. Siluan Athonitul
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
