România: Creșterea copiilor – p. Pimen Vlad

Ascultați pe părintele Pimen Vlad cum ne povestește despre frumusețile patriei și despre creșterea copiilor în tradițiile neamului nostru.

Un clip frumos cu cuvinte frumoase și peisaje frumoase despre oameni frumoși.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Cuvânt din Maramureș

Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși. Am oprit pe marginea drumului, sunt călător undeva în Maramureș. Sunt chiar lângă drum, e o zonă frumoasă, dar o să ne mai deranjeze mașinile câte un pic. Nu trec multe, dar mai trece câte una cu viteză, aici, la zece metri, dar mi-a plăcut locul ăsta. Aici am avut unde opri mașina, că în rest nu prea-i loc. Auziți mașinile, sper să nu fie prea multe.

Călătoriți prin România!

Ce să vă mai spun despre România? Acum mă duc în zone frumoase din Maramureș, dar înainte de asta am fost și la Sibiu și mi-a plăcut foarte mult. Am stat undeva, la o familie și de acolo ne-am dus pe Transfăgărășan, unde nu fusesem niciodată. Cât e de frumos sus, la lacul Bâlea! Ne-am dus cu mașina și acolo ne-am plimbat pe jos. Avem atâtea locuri minunate în România! Sper că ați fost și voi pe Transfăgărășan. Știu că mulți s-au dus în concediu prin atâtea țări, dar avem și noi locurile minunate ale noastre. De asta încerc un pic să vă dau curaj să vă duceți și voi prin țara noastră. Chiar și cei care v-ați dus în străinătate să lucrați, când veniți vara, când puteți, mai vizitați locurile noastre minunate!

Am stat la o familie care a înfiat patru fetițe. Patru fetițe minunate. M-am bucurat din plin, adică am devenit și eu copil, m-am bucurat cu ele, ne-am plimbat, m-am jucat și eu împreună cu ele. Dumnezeu nu ne-a făcut ca să stăm acolo, să ne gândim numai la lucrurile materiale, fără să ne bucurăm! Avem atâtea locuri minunate și, după cum v-am spus, să le vizităm și să ne bucurăm de ele!

Părinții nu își pregătesc copiii pentru viață 

Umblând prin lumea asta am mai înțeles niște lucruri: părinții nu știu să-și pregătească copiii pentru viață. Am mai discutat cu diferiți copii, mari acuma, care îmi povesteau că atunci când creșteau ei, nu știau părinții să-i pregătească pentru viață și s-au lovit de multe lucruri despre care nu știau. Se întâmpla uneori ca părinții să fie prea duri. În loc să le fie alături, să-i ajute, spuneau: ”Cum? Copilul meu să facă asta? De ce a făcut asta?”. Deci atunci când făceau o greșeală, părinții deveneau, cum se zice, sălbatici, dar fără să-i pregătească dinainte pentru ce îi așteaptă în viață, fără să le fie alături.

Exemplul unei mame

Chiar îmi amintesc de o mamă, din altă parte, din țară, care avea o fetiță de treisprezece ani și îmi spunea: ”Părinte, am pregătit-o pentru orice. În afară că am învățat-o ce trebuie am spus așa: ”Să știi, fetița mea, că eu sunt aici pentru tine oricând. Indiferent prin ce va trebui să treci în lumea asta, să știi că eu sunt aici. Vei face greșeli, vei cădea, te vei ridica, dar să știi că eu te aștept cu brațele deschise, orice ai face. Ești tânără, te îndrăgostești, poate chiar să ajungi vrând-nevrând să rămâi însărcinată, să știi să vii acasă, să nu faci alt păcat. Să vii la mine, că te aștept cu drag, și eu îți cresc copilul.”

O mamă care o pregătea pentru orice situație. Nu că o încuraja să facă așa ceva, dar atunci când ar ajunge în situația asta, să nu fugă de acasă sau să facă diferite lucruri, să-și omoare copilul. Fetița să știe că mama e alături și o ajută.

Parabola fiului risipitor

Asta este ceea ce a făcut Dumnezeu, așa cum vedem în parabola din Evanghelie cu fiul risipitor: în momentul în care și-a luat-o în cap, cum se zice, și și-a luat moștenirea și a plecat și a cheltuit-o, tatăl i-a dat banii. Când fiul s-a întors înapoi fără nimic și cu hainele rupte pe el, nu mai avea nimic, tot tatăl l-a primit cu brațele deschise, adică i-a arătat că l-a așteptat și l-a îmbrăcat din nou cum trebuie, i-a pus și inelul și tot. Asta trebuie să fie părinții pentru copii. Ați înțeles? Viața e dură, copiii nu-s pregătiți și trec prin anumite lucruri, iar părinții trebuie să le fie alături.

Discutați cu copiii care au greșit

Chiar recent stăteam de vorbă, la o masă, cu câteva familii și erau foarte porniți părinții pentru că aflaseră că fiul lor, undeva la majorat, trăsese și el câteva fumuri dintr-o țigară. Tata spunea: ”Eu nici nu mai stau de vorbă cu el, păstrez distanța, să vadă cât a greșit!”.

Eu i-am spus că e foarte mare greșeală. Poți să stai departe de el, cu răceală, o săptămână, o lună, dar să te văd cum recuperezi înapoi lucrurile astea. Poate tot o să aștepți copilul să vină, dar la un moment dat el o să spună: ”Lui tata nu-i pasă de mine!” și o să cadă în alte lucruri. Mai bine îl iei și stai de vorbă cu el. Adică îți rezolvi problemele. Discută cu el: ”Uite, copilul meu, nu-i nimic, e omenește. Ai făcut asta, dar ai grijă! Evită pentru că după ce ajungi la împătimire nu poți să te mai lași de ele, de țigări, de băutură, de droguri, de atâtea lucruri. De ce să ajungi acolo, când poți evita din timp?”.

Întotdeauna problemele astea se rezolvă prin discuții cu copiii, nu evitându-i, nu țipând și urlând, pentru că atunci ei se depărtează și nu mai spun nimic. Să-i pregătim de viață stând mult timp cu ei, petrecând cu ei, discutând ca și prieteni, ajutându-i să se deschidă, să ne spună toate și în felul ăsta putem să-i ajutăm.

Fetele au nevoie de dragostea mamelor

Uitați-vă la fetițe: cresc și de multe ori, mamele nu le pregătesc pentru viață. Ele au rânduiala femeiască, când intră și ele în perioada asta, să fie pregătite, să știe ce înseamnă, cum se manifestă, cum să se poarte. Mai departe, cresc, trebuie să fie pregătite de viață. Încercați să le fiți alături și ajutați-le. Să știți că întotdeauna dragostea învinge. Nu prin alte căi rezolvăm, ci doar prin dragoste, pentru că dragostea nu cade niciodată.

Să acordăm timp și atenție copiilor noștri

Dragii mei, astea vi le spun pentru că acum,  umblând un pic prin țară, întâlnesc diferite situații, stau de vorbă cu oameni, stau de vorbă cu copii, cu unii care au trecut prin anumite lucruri și îmi dau seama de lucrul ăsta. Multă grijă și atenție, pentru că sunt atâtea mreje în lumea asta care îi atrag pe copiii noștri. Să nu-i împingem și noi spre asta, prin răceala noastră, prin neatenția noastră, neavând timp de ei. Să nu avem tot timpul ocupat și să îi lăsăm în fața televizorului, a internetului, să-și primească răspuns la întrebări. Să vă faceți timp să le fiți alături și atunci o să vă vedeți copiii, chiar de mai cad, că se ridică și dacă știu că părinții sunt cu brațele deschise, atunci vin la ei și le spun tot prin ce trec.

Da, dragilor, ce să vă mai spun eu, că nici nu m-am gândit. Am oprit când am văzut locul ăsta frumos și pentru că părintele Theologos mi-a trimis mesaj: ”Mai dă-mi o filmare să mai am pe joia viitoare.” Avem o țară minunată și oameni foarte buni și foarte frumoși, să nu uitați asta!

O țară frumoasă, cu oameni frumoși

Umblând prin țară, mă mai întrebau unii: ”Cum vezi țara, cum vezi oamenii?” și le spuneam că n-am văzut țară mai frumoasă ca a noastră, oameni mai buni și mai frumoși ca ai noștri. Îi avem, doar trebuie să-i descoperim prin dragoste, nu așteptând de la ceilalți. Să venim noi spre ei cu dragoste, cu înțelegere, cu bunătate, ajutându-i și în felul ăsta o să vedeți câte lucruri bune o să întâlnim, o să le găsim și o să le avem în viața noastră. Să știți că astea nu vin așa de la sine, dacă noi stăm indiferenți. trebuie să ne implicăm, să-i  ajutam pe ceilalți, să le oferim dragostea noastre și atunci o să ne dea Dumnezeu și nouă și bucurie, și dragoste și toate celelalte.

Trebuie să fim buni unii cu alții 

Noi nu suntem făcuți pe pământul ăsta să trăim în egoism, ci ca să ne ajutăm unii pe alții, să fim alături unii de alții, să ne încurajăm și în felul ăsta ne ridicăm unu împreună cu altul spre Dumnezeu, spre Rai, spre cer. Dacă nu, o să avem bogăție, dar rămânem în singurătate, rămânem îndulcindu-ne de astea materiale, dar seci în interior, fără bucurie. Exact ca o mâncare fără sare sau fără zahăr, care nu are gust. Ați înțeles, dragilor? Încercați un pic să fiți mai buni, mai smeriți un pic.

Despre românii care muncesc în străinătate

Mai spun unii că românii noștri duși prin străinătate, nu toți, doar unii dintre ei, încep să-i privească de sus pe cei care au rămas în țară: ”Noi suntem în străinătate, suntem grozavi.” Nu faceți asta, dragilor, că vă faceți rău vouă. Trebuie să apreciați românii rămași în țară, că luptă aici, muncesc și găsiți țara asta, când vă întoarceți aici, așa cum trebuie. Chiar de e defăimată ea de mulți, că nu-i cum trebuie, că nu știu ce mai lipsește, să știți că țara e frumoasă. Să-i respectați pe românii care n-au plecat în străinătate, că sunt aici, că ei au menținut aici flacăra sus. Ei mențin țara asta, ca să aveți unde vă întoarce acasă, când veniți să vă bucurați de ea. Nu-i priviți sus, respectați-i pentru asta, dați-le cinstea cuvenită.

Dacă ești în străinătate, cunosc atâtea cazuri, cât de greu e și acolo, cum muncești pentru o bucată de pâine, ce munci de jos fac românii noștri acolo. Dar nu e un motiv, când vine în țară, să privească de sus pe ceilalți. Poate n-ai face muncile acelea în România, dar acolo le faci. Nu uitați că sunteți frați cu toții, respectați-vă unii pe alții, dați-vă respect, iubiți-vă și ajutați-vă! 

Da, dragilor, închei cu atâta, ca să nu mă lungesc. Să ne ajute Maica Domnului și bunul Dumnezeu să fim mai buni și cu mai multă dragoste!

Doamne ajută!

Și încă ceva…

Iată, dragii mei, că voi încerca să vă arăt o mică filmare făcută pe drum, pe care am trimis-o ieri părintelui Theologos. Veneam spre Maramureș și eram undeva pe traseu. Acum am ajuns undeva în Maramureș și m-am gândit să mai adaug la filmarea aceea câteva lucruri, dacă tot am ajuns aici, în ținuturile frumoase ale Maramureșului. Sunt chiar în Munții Țibleșului, undeva sus, la înălțime. Sunt la o familie frumoasă, soțul m-a adus cu mașina aici sus, pe munți, să ne bucurăm de munții de aici și am zis să profit un pic de ocazie să vă mai spun câteva lucruri. Ce să vă spun? Sunt munți frumoși, de asta permanent v-am spus, bucurați-vă de frumusețile țării noastre! Chiar aici, cât vezi cu ochii, sunt numai munți și păduri, locuri frumoase și oameni frumoși.

Nu uitați să vă întoarceți din străinătate!…

Și încă ceva tradițional Maramureșului: când am ajuns, am fost primit cu pâine și sare, oameni îmbrăcați în port național, frumos, după tradiția locului. Cât e de frumos când oamenii mai păstrează tradiția și o trăiesc, o pun în practică. Vedeți că țara noastră are permanent locuri minunate și oameni minunați? De asta trebuie să avem grijă de ea, să o păstrăm și cum am mai spus celor de prin străinătate, ușor ușor să înțeleagă că trebuie să se apropie timpul să se întoarcă în țară. Să accepte ideea asta, să-și pregătească și copiii pentru asta când va venit timpul pentru că avem locuri prea minunate și ar fi păcat să nu ne bucurăm de ele și să trăim frumos în țara noastră, cât se poate și aici. Și se poate, oricât de greu ni s-ar părea!

La Sibiu am întâlnit o familie frumoasă…

Vreau să mai revin cu un lucru. Mi-a rămas în minte vizita în Sibiu. La începutul filmării am povestit un pic despre Sibiu, Transfăgărășan, lacul Bâlea. Am stat la o familie cu patru fetițe. O să îl o să rog eu pe părintele Theologos să pună câteva imagini pe care i le-am trimis de acolo. O familie foarte frumoasă, pe care am îndrăgit-o. Bineînțeles că mie îmi place foarte mult în lumea copiilor, să mă joc și eu, să mă simt copil. Voiam să amintesc aici că la plecare era cald afară, 33 de grade, un soare, o căldură, ardea… Am ieșit la mașină, am pus ce trebuie în mașină, lucrurile pe care le aveam, am pus mâna pe mașină și am simțit că ardea. Fiindcă era neagră, am deschis un pic ușa să se aerisească și m-am întors în casă și mi-am luat rămas bun de la ei.

…răsplătită de Dumnezeu cu lacrimi din cer

Bineînțeles că dacă am petrecut două zile minunate împreună, s-a format o legătură între noi și plângeau cu toții. După ce ne-am îmbrățișat am deschis ușa și am ieșit afară, unde începuse să plouă. Gândiți-vă, când am intrat totul ardea de căldură, iar în două minute a început să plouă. Dar ploua, cum se spune, cu soare. Cât era atmosfera de încinsă, acum vedeai lacrimi din cer care cădeau cum se zice, pe pământ. Familia la care eram se ștergea la ochi având lacrimi și ziceau: ”Cred că din cauza lacrimilor ni se pare nouă că plouă”. Dar ploua și era o ploaie cum nu am mai văzut, prin razele soarelui de parcă plângea cerul. Chiar ziceau cei din familie: ”Părinte, uite, că și cerul plânge, nu doar noi!”. Lacrimi lucitoare care cădeau așa de ușor!

A plouat și pe mașină timp de cinci minute și parcă o răcorit-o un puțin, că era tare încinsă. După ce am pornit mașina și am plecat, la câțiva metri mai încolo nu mai era niciun strop de apă, nicăieri. A fost ca o binecuvântare numai peste casa lor. Doar atât, o ploaie de cinci minute, iar mai încolo era uscat totul. Pot să spun că m-a emoționat lucrul ăsta. Am zis că ploaia aia a fost dată de Dumnezeu pentru dragostea oamenilor aceia, pentru lacrimile lor. Cumva cu lacrimile lor au reușit, cum să zice, să-L înduplece pe Dumnezeu, să dea și El câteva lacrimi din cer, atât era de frumoasă era ploaia și atmosfera. Vedeți, deci, cum Dumnezeu și la lucrurile mărunte își face simțită prezența, să arate că este alături de noi, că ne mângâie în tot ceea ce facem, doar să păstrăm legătura cu el.

Bucurați-vă de tot ce aveți!… Și iertați-vă!

Da, dragilor, voiam să mai adaug asta și revin: bucurați-vă de tot ce aveți în jur, de oamenii dragi, de familie, de toți ceilalți. Iertați-vă, ajutați-vă unul pe altul, bucurați-vă! Seara îmbrățișați-vă cu toții, spuneți-vă unul la altul cât de mult vă iubiți. Să nu adormiți cu ură, cu ceartă! Nu uitați să trăiți frumos, că pentru asta ne-a făcut Dumnezeu! Când văd atâtea frumuseți… Am oprit aici pe un vârf de munte. Vedeți în spate flori, aici o cioată. E un drum necirculat, dar atât de frumos, e pe aici! Peste tot în jur sunt brazi, că nu te mai saturi să te bucuri. Tocmai de asta am și vrut să fac această mica filmare, să adaug câteva cuvinte la cealaltă, să vă bucurați și voi de lucrurile astea, să vă reamintesc ce țară frumoasă avem și să nu pierdem niciodată legătura cu Dumnezeu și cu  Maica Domnului!

Ați înțeles, dragilor? Să ne ajute Maica Domnului și să ne aibă întotdeauna în pază! Doamne ajută!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!