Ascultați-l pe părintele Spiridon Bailey care ne explică pe scurt care sunt câteva dintre semnele care ne prevestesc sfârșitul lumii.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
SEMNE ALE SFÂRȘITULUI – Părintele Spiridon
Iisus ne învață să veghem și să înțelegem semnele vremurilor noastre. El ne pregătește pentru sfârșitul acestei lumi, făcându-ne cunoscute lucrurile care se vor întâmpla înainte ca acest sfârșit să vină, toate acele lucruri care vor duce la sfârșitul lumii… El ne avertizează cu privire la marile rele care vor veni: foametea, ciuma, războaiele între națiuni, cutremure de pământ… Acum, desigur, am văzut exemple din acestea de-a lungul istoriei, dar ele se vor intensifica.
Și Iisus ne avertizează în primul rând, nu ca să ne inducă teamă de lucrurile din această lume, ci pentru a ne reține de la a iubi prea mult lucrurile acestei lumi, pentru a ne ajuta să ne îndepărtăm de la îmbrățișarea lor și de a ne dărui lucrurilor din această lume, acelor lucruri despre care ne spune că vor trece, care se vor dovedi nesigure, care ne vor amenința. Trebuie să nu ne lăsăm zdruncinați de ele, ci mai degrabă, decât să ne temem de lucrurile din această lume, Iisus ne încurajează să permitem lucrurilor, dezastrelor din această lume să ne ajute să ne temem de Judecata care va veni.
Să lăsăm aceste lucruri să ne zdruncine din starea de automulțumire și din încrederea noastră în lucrurile lumii, recunoscând Judecata care va veni și să ne temem de această Judecată. Va fi un mare necaz, multă suferință, va exista o suferință pe Pământ, care îi va părea omului nesfârșită. Nu vor exista soluții evidente la teribilele suferințe care vor veni și o nebunie a deznădejdii va umple inima oamenilor, pregătind lumea, bineînțeles, pentru Antihrist, care va apărea ca având soluțiile, răspunsurile la problemele lumești. Dar, din nou, Hristos ne avertizează să nu ne alarmăm, ci că fim vigilenți, ca să nu deveni leneși spiritual în vremuri de pace și belșug, când hambarele ne sunt pline, atunci când războiul pare să se întâmple doar în țări îndepărtate.
Cel pe care lumea a ales să-L ignore, când a venit în umilință și sărăcie, va veni cu putere multă și se va dezvălui întregii lumi. El va fi vizibil în fața întregii lumi și va veni să ceară socoteală pentru modul în care am trăit. Fiecare om va da socoteală pentru viața sa. Deocamdată, Dumnezeu tolerează atât de multe, nu doar în lume, ci și în fiecare din viețile noastre. Dar ziua până când Dumnezeu va tolera aceste lucruri se apropie de sfârșit. Acea zi se apropie. Dumnezeu va cere socoteală pentru ceea ce am făcut cu lucrurile dăruite de El. Când lumea se va sfârși, cei care iubesc lumea vor plânge pentru pierderea lucrurilor în care s-au încrezut. Dar cei care îl iubesc pe Dumnezeu se vor bucura chiar și la trecerea lumii.
Și toate luptele, toată durerea, toată suferința acestei lumi, trebuie să o vedem ca pe ceva ce aparține celor care trebuie să vină. Trebuie să lăsăm orice durere, orice luptă, orice dezastru, atât din lumea înconjurătoare, cât și pentru noi personal, să ne îndrepte mintea spre acea Judecată finală cu care trebuie să ne confruntăm. Dar Iisus ne cheamă să citim și să înțelegem semnele zilelor noastre, nu doar pentru că lumea se apropie de sfârșit, ci în contextul propriilor noastre vieți, pentru noi personal, pentru fiecare dintre noi. Trebuie să ne pregătim pentru moarte, pentru a intra în eternitate. Suntem înșelați de lume. Lumea își propune să ne înșele, ne spune să alergăm după tot ce este lumesc, să ne vărsăm energiile și dorințele în lucrurile din această lume, ca și cum viața nu se va sfârși. Dar tot ceea ce suntem din punct de vedere fizic, va zăcea în mormânt, tot ceea ce am realizat, ceea ce deținem, va trece printre degetele noastre.
Este o înșelăciune și această înșelăciune va dispărea când vom sta goi. Sufletul va sta singur în fața judecății lui Dumnezeu. Acest dezastru, această frică, aceste lupte le vom vedea așa cum sunt. Această înșelăciune a lumii va cădea. Este un lucru înspăimântător să te gândești la această Judecată finală, dar Dumnezeu vrea să fim pregătiți. Dumnezeu dorește ca noi să ne confruntăm cu Judecata într-o stare de pregătire și de aceea ne dă poruncile Sale. El ne dă stăpânirea și viața Bisericii, ne cheamă să ne pocăim de păcatele noastre, ne dă acest timp acum, acest timp pentru a ne pocăi, pentru a-I auzi vocea. Acest timp prețios care se scurge, care ne trece printre degete și pe care îl luăm de la sine și pe care lumea tânjește să-l umple cu distracții și amuzament.
Acest timp prețios pe care îl dăm pentru nimic… Trebuie să recunoaștem valoarea timpului în sine, timpul din viața noastră dat de Dumnezeu ca semn al milostivirii Sale, o oportunitate de a ne pocăi. Acest timp prețios… Niciunul dintre noi nu știe ora morții noastre. Și când ne va găsi nu vom mai avea timp, nu vom mai avea timpul acestei vieți din nou. Când vom trece în eternitate, câți dintre noi vom privi înapoi și vom fi îngroziți de ceea ce am făcut cu timpul pe care ni l-a dat Dumnezeu. Așa că să nu irosim acest dar prețios al timpului, timp care nu se va mai întoarce niciodată. Moartea nu e o surpriză, dacă respingem înșelăciunea lumii, dacă citim semnele, semnele din viața noastră și semnele timpului nostru.
Dar, desigur, numai Dumnezeu este fără păcat. Fiecare din noi va intra în eternitate, purtând o povară a păcatului. Suntem chemați să ne luptăm pentru a face această povara cât mai mică, să ne pocăim, să trăim o viață cât mai dreaptă, urmând poruncile lui Dumnezeu, cu cât mai puține păcate care să marcheze și să atârne de sufletul nostru, pe cât de mult posibil. Așa cum vedem, semnele unei lumi care se îndreaptă spre dezastru și mulți oameni înțelepți spun că este ceva în aer, ceva se schimbă, că sfârșitul se apropie. Noi începem să vedem semnele a ceea ce va urma. Ni se spune că aceste lucruri vor veni și nu sunt departe. Așa că, așa cum vedem aceste lucruri, să recunoaștem și fiecare dintre noi moartea noastră care se apropie, să ne revenim în simțiri când vedem adevărul, realitatea, că această viață muritoare este atât de scurtă și moartea se grăbește spre noi, să ne revenim în simțiri și să ne pregătim, să dăm socoteală pentru viețile noastre la Judecata finală care va veni.
”Dacă vom face voia lui Hristos, vom ajunge la odihnă; dar dacă vom neglija poruncile Sale, nimic nu ne va scăpa de pedeapsa veșnică.” ~Sf. Clement al Romei
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
1 Comment
„Așa cum vedem, semnele unei lumi care se îndreaptă spre dezastru și mulți oameni înțelepți spun că este ceva în aer, ceva se schimbă, că sfârșitul se apropie. Noi începem să vedem semnele a ceea ce va urma. Ni se spune că aceste lucruri vor veni și nu sunt departe”
Cine sunt acesti oameni intelepti si ce este acela ceva in aer ? Intrebarea este sincera si fara judecati sau prejudecati. Cam asta afirma si unii (neo) protestanti. Bine ei vin si cu conceptul de „rapire” si, dupa spusele lor, exista si in Biblie pasaje care ar putea argumenta aceasta credinta in rapire.
In alta ordine de idei, oricum am proceda avem de a face cu aceasta lume. Inteleptciunea de a se intrebuinta doar de esential se pare cu nu prea o detin foarte multi. Sistemul are parghiile sale de a actiona asupra mintii si sufltelui nostru. Asadar este o granita foarte delicata pe care multi o trecem in defavoarea noastra. Dealtfel intreaga societate se pare ca evolueaza de foarte multa vreme pe aceasta directie. Fara exemple in familie ,in societate este foarte greu de a urma drumul cel corect. Nu este o scuza. Trebuie oarecum facute anumite precizari si la conceptul de „lume”. Dumnezeu ne-a lasat un cadru natural pe care noi oamenii l-am modificat si continuam procesul , oare in folosul nostru. Poate ca omului nu i-a fost dat sa „supra”vietuiasca intre betoane si masini. Asadar „cadrul ” nostru de viata, cerintele tot mai mari, concurenta( de cele mai multe ori neloiala) cu care suntem invatati de mici si in plus si ispitele asa zisei civilizatii moderne duc inevitabil la dezumanizarea fiintei umane. Insasi viata noastra a devenit desacralizata datorita „progresului”. Contactul cu mediul natural tinde sa fie in totalitate minimalizat. Multi traim intr’ un fel de matrix unde stapanesc betonul, electricitatea ( chiar si aparatele astea prin care „comunicam”) samd.
Greu de pastrat un echilibru sufletesc si nu multi au harismele Sfintilor Brancoveni sau ale Sfintilor inchisorilor.