Ascultați un interviu dătător de bucurie cu Adrian Igrișan, solistul trupei Cargo în care acesta își exprimă cu sinceritate căutările după Iubire, căutările după Dumnezeu.
Toți suntem pe drumul către perfecțiune și toți mai avem mult de mers până la țintă. Este o mare bucurie când vedem pe un frate că este pe acest drum.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și sinteza săptămânii)
Powered by RedCircle
În continuare, citiți și o selecție de citate din articolele publicate în cursul acestei săptămâni pe site-ul nostru „O Chilie Athonită: Bucurii din Sfântul Munte”. Vă încurajăm astfel să reveniți asupra lor pentru o mai bună înțelegere. Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Sub fiecare citat aveți și previzualizarea articolului din care a fost luat.
Dacă faceți click/tap pe previzualizare, veți naviga la articolul sursă. Ca și până acum, comentariile voastre sunt binevenite!
Răspândiți dragostea!
Lectură și vizionare plăcută!
P. Petru Filipescu: Și ea a venit, eu am primit-o cu drag, i-am explicat despre Maica Domnului, i-am spus să aprindă o lumânare și să se roage cu inima, cu sufletul, să-I spună lui Dumnezeu suferința ei. Maicii Domnului. I-am spus „la Maica Domnului, acolo să se roage”. Ea a spus cea avea pe suflet, a plecat de acolo plângând. Eu am vrut să o opresc, să-i dau ceva… A plecat, n-am avut timp să ajung în altar. Ea a țâșnit din biserică – ăsta e cuvântul, știți. A țâșnit, s-a urcat în mașină și a plecat. După trei săptămâni vine și îmi arată computerul tomograf dinainte și după. Adică ea a avut cancer la ficat, foarte urât, când a ajuns al doilea computer tomograf, i-au spus „măi, nu există cancerul, nu există”. S-a vindecat cancerul.
Schimbarea la față a Domnului, arată în mod deosebit dumnezeirea Domnului nostru Iisus Hristos precum și care este ținta noastră: delicatețea îndumnezeirii iubitoare.
Iisus vorbește adesea despre „cine e fratele meu, cine e sora mea?” El mai spune: „Nu [socotiți că] am venit să aduc pace pe pământ […] ci sabie […] să despart”. Și acesta este păcatul generațional transmis mai departe! Mulți dintre noi ne pierdem propriile familii și spunem „cine este fratele meu?” „Tu ești fratele meu!”
(…) era acolo o doamnă care alerga cu limba scoasă cu copilul ei, îl trăgea după ea să-l ducă la cursuri de franceză, la alte cursuri. Și [ea] i-a spus: „Copiii dvs. fac engleză?” „Nu.” „Noi facem engleză și franceză.” La care Părintele Panaiotis i-a răspuns spontan: „Dacă fac toate astea, când or să se mai joace?” A spus lucrul cel mai simplu. Cum vor comunica? Cum vor crește împreună? Nu se vor cunoaște între ei. E vorba de cel mai simplu lucru.
Deci vedeți că trupul – haina de piele după cum spune în cartea Facerii – este un factor esențial de smerire și, prin evidența neputințelor lui, ne asigură posibilitatea flexibilității smereniei care este esențială pentru mântuire. (…) să știți că diavolul nu se poate pocăi datorită faptului că n-are trup și aici vedeți că moartea devine crucială nu pentru că nu ne mai trăim viața, ci pentru că și noi după moarte nu ne mai putem pocăi pentru că nu mai avem trup. Înțelegeți? După moarte, omul trăiește mult mai intens, dar nu se mai poate pocăi pentru că nu are trup.
Trebuie să spunem că în Biserică nu se schimbă caracterul omului. Rămâi așa cum ești, te sfințești doar. Pleacă patimile și păcatul, fuge răul din sufletul tău, dar rămâi același care ești. Și nu numai că rămâi același, dar afli și sinele tău adevărat. Așa cum spune Sf. Ap. Pavel în altă parte că Dumnezeu transformă măslinul sălbatic în măslin roditor. Și Gheronda spunea că nu-l transformă într-un portocal sau într-un păr, [ci] îl face măslin, un măslin roditor. Omul slăbănog, rămâne slăbănog. Și sfânt să fie, tot slăbănog va rămâne, dar e puternic în Hristos.
În cazul în care evoluționiștii cred că în trecut au existat forme de viață „mai simple”, altele decât cele pe care le observăm astăzi (care nu sunt simple în niciun adevărat sens al cuvântului), ei cred acest lucru pe bază de credință, nu de fapte.
(…) de multe ori noi, sănătoși fiind, ne plângem de una, de alta și suntem mereu nemulțumiți că n-avem una, n-avem alta, în loc să dăm slavă lui Dumnezeu și să spunem: „Slavă ție Doamne, mulțumesc Măicuța Domnului, că uite, am picioare, mă pot deplasa, am mâini, pot munci, pot ajuta, pot îmbrățișa!”, iar eu stau și mă plâng acolo că parcă mă înțeapă pe undeva, parcă mă doare ceva, parcă nu pot ridica, parcă nu știu ce nu pot face, în loc să ne bucurăm din plin.
Valoarea ta nu e dată de păcatul pe care l-ai făcut în viața ta. Valoarea ta a fost, este și rămâne aceeași. Acea sămânță de dumnezeire pe care Dumnezeu a semănat-o în tine. Acel Chip al lui Dumnezeu după Care ai fost creat de Mâinile iubitoare ale lui Dumnezeu.
(…) iubitul meu frate, nu știi câți oameni din lumea asta, de când ai început să te rogi pentru ei, câți oameni din lumea asta vor putea să se abțină de la păcat – poate nu întreaga lor viață, dar pentru o zi sau, poate dacă nu pentru o zi întreagă, pentru o singură dată în acea zi. Și reușita lor pentru acea singură dată este parțial și a ta. Tu nu știi când te rogi din adâncul deznădejdii pe care o simți acum, nu știi câți oameni nu se aruncă de pe un pod pentru că ceva în inima lor le spune: „Nu! Nu!”. Și fiecare suflet, fiecare trup pe care-l salvezi, iubitul meu, este comoara ta. Comoara ta în fața lui Hristos în Ziua Judecății.
Urmăriți un film de impact care surprinde într-un mod mai mult decât expresiv modul în care se încearcă să se introducă educația modernă de tip „woke” în învățământul actual. Să luăm aminte!
De unde să începeți în pocăința voastră? De unde sunteți cei mai atacați. Concentrați-vă toată atenția și uitați de restul! Lăsați-le acolo! Lăsați-le acolo în oceanul iubirii lui Dumnezeu, spălate de mărturisirea voastră și plecați concentrați pe [patima] care este cea mai amenințătoare pentru voi. Atacând astfel, [Sf. Nicodim Athonitul] dă rețetă – loviți practicând virtutea corespunzătoare, concentrați-vă pe dezvoltarea virtuții opuse acelui viciu și toate domenile voastre de luptă se vor bucura de victorie, în timp ce vă concentrați pe cea care vă atacă cel mai mult.
Și unul dintre motivele pe care eu le dau oamenilor pentru venirea mea în România este faptul că România se află în spatele comunismului. Comunismul a fost aici și a dispărut. În America, comunismul, socialismul acum prinde rădăcini în țară.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
