Un înger cu aripile frânte – p. Pimen Vlad

Ascultați pe părintele Pimen Vlad care ne vorbește despre impresiile sale legate de pelerinajul său în România, despre puterea milei precum și despre un înger cu aripile frânte.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Un cuvânt din pădure

Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși! Acum, că sunt în România, am mai circulat într-o parte, în alta, și am zis să mai fac o mică filmare, iarăși în pădurile noastre. Chiar am venit special în pădure, că eram undeva la Brașov și am vrut să ies în natură. Ați văzut că mie îmi place orice filmare, pe cât se poate, s-o fac afară, în natură, pe iarbă, în pădure, acasă cu florile, cu toate celelalte. Și acuma m-am gândit să ies un pic la pădure, pentru că întotdeauna pădurea e liniștitoare, odihnitoare, cu aer curat. E atâta oxigen în pădure, simți că trăiești! De asta ar trebui mai des să încercați să ieșiți la pădure cu familia, cu copiii, să vă jucați prin pădure, să alergați, să respirați aerul curat, pentru că alergând ne oxigenăm plămânii, respirăm cum trebuie și se oxigenează mintea, inima. Funcționăm cum trebuie.

La schitul Stănile de pe Ceahlău

Ce aș vrea să vă spun acuma, în câteva cuvinte? Chiar dacă am fost un pic și prin țară, am ajuns anul ăsta și pe Ceahlău. Foarte frumos. Pe șase august, atâta lume, vreo 2.000 de oameni au urcat pe Ceahlău, la schitul Stănile. Sus pe Ceahlău a fost frumos, a fost și Înalt Preasfințitul Teofan, s-a făcut slujbă, Liturghie, acolo. După aia, toată lumea s-a întins pe iarbă, fiecare a servit câte ceva. Chiar a fost așa, cum se zice, românește. Toți oamenii cu drag, mulți tradițional îmbrăcați, toți erau cu bucurie. Să vedeți bătrâni la 70, la 80 de ani, urcau pe jos. Femei bătrâne, cu drag au ieșit, cum se zice, din confortul orașelor, un pic, așa, să se apropie mai mult de Dumnezeu prin osteneala asta făcută ca să ajungă sus, acolo.

Locuri minunate din România

După aceea, la mănăstire, la Sihăstria, la Sfânta Teodora, că acolo-i hramul. Iar slujbă minunată, oameni minunați am întâlnit acolo, oameni curați. După aia, am urcat și până la Sihla, la peștera Sfintei Teodora. De Adormirea Maicii Domnului, la Putna, iarăși hram frumos acolo. Multă lume și acolo și cu atât mai mult îmbrăcați tradițional. Frumos acolo, în zona aceea a Bucovinei, oamenii țin mai mult la lucrurile astea tradiționale. Și acolo a fost, putem spune, bucurie mare.

Vă spun toate astea ca să vă reamintesc ce locuri minunate avem noi în România, ce mănăstiri minunate și frumoase. Dragilor, nu le treceți cu vederea, ori de câte ori aveți ocazia, duceți-vă pe la mănăstiri, urcați și pe Ceahlău când puteți, luați-vă toată familia. Vă luați ceva în rucsac și urcați până sus, la schit. Trăiți și bucurați-vă! Mulți lucrați în străinătate, veniți vara în țară, nu pierdeți timpul așa, fără rost! Redescoperiți frumusețea României, avem locuri minunate peste tot! Duceți-vă și bucurați-vă de ele și o să vedeți că a pus Dumnezeu de toate: și munte, și râuri frumoase, avem și mare, de toate!

Chiar eram la Constanța, ca sa vă spun ceva din mersul meu prin țară, din experiența asta de zi cu zi. Eram la o familie și am ieșit împreună – soțul, soția, copiii (o fată și un băiețel) și ne plimbam și noi un pic, pe seară, pe faleza din Constanța. Am fost și la Preasfințitul Teodosie un pic, ne-am bucurat. Un om minunat, mai presus de toate, plin de blândețe și de bunătate. Abia când îl cunoști de aproape îți dai seama de lucrul ăsta. Ne plimbam noi pe faleză, mai vorbeam cu familia, cu copiii, și la un moment dat am văzut un om care cânta la flaut. Frumos, melodios, în liniștea mării, chiar de erau oameni, toți se plimbau.

Dumnezeu ne dă înzecit sau însutit înapoi

Am scos zece lei, am rugat-o pe fetiță să se ducă ea și să-i pună acolo cei zece lei. S-a dus chiar cu drag, era o fetiță minunată, și i-a dat. Noi ne-am continuat drumul, n-am mers mai mult de treizeci de metri și mă oprește un om: ”Părinte, vă rog, primiți un pomelnic?”. Îi zic că da și-mi dă pomelnicul cu o sută de lei și atunci m-am întors spre copii: ”Vedeți, copii, zece lei am dat aceluia, dar Dumnezeu răsplătește înzecit sau însutit. Ați văzut, omul ăsta ne-a dat un pomelnic, pe care noi o să-l pomenim, dar ne-a dat și o sută de lei, de exact zece ori mai mult.”.

Mai mergem noi vreo douăzeci de metri, mai încolo era o doamnă, mai în vârstă puțin, cânta și ea. Avea o voce frumoasă, cânta și ea stând pe o bancă și tot așa, cine mai putea îi mai dădea câte un ban. Dau iar zece lei fetiței, iar ea se duce din nou și îi dă. Mergând mai departe, după maxim cinci minute, apare din nou aceeași persoană care îmi dăduse pomelnicul: „Părinte, v-am căutat, slavă lui Dumnezeu că v-am găsit!”. L-am întrebat ce s-a întâmplat, ce a pățit și el îmi răspunde: ”Mă mustră conștiința că v-am dat prea puțin și cine știe când vă mai întâlnesc, dacă vă mai întâlnesc vreodată. Vă rog să mai luați două sute de lei pentru pomelnic.”

I-am luat, l-am îmbrățișat pe om și le-am spus copiilor: ”Ați văzut copii? Tot zece lei am dat, dar Dumnezeu s-a gândit să-mi dea de douăzeci de ori mai mult acuma, și chiar prin aceeași persoană, care plecase, dar s-a întors alergând și căutându-mă. Așa a rânduit Dumnezeu!” De asta zic să aveți grijă în viață, întotdeauna să dați cu dragoste, fără să vă îndoiți de ceva, cu toată inima și atunci Dumnezeu, în bunătatea Lui, o să vă răsplătească și o să vă dea, cum se spune, înzecit sau însutit înapoi, pentru că Dumnezeu este bogat și mult milostiv.

Să nu trecem cu vederea pe cineva care este în suferință

Vedeți cât e de bun Dumnezeu? Întotdeauna este atent la toate gesturile noastre frumoase ca să ne răsplătească. Chiar de uneori ni se pare nouă că nu ne-a răsplătit, găsim dincolo, în ceruri, toate lucrurile astea pe care le-am făcut bune. Dumnezeu, în afară că-i milostiv, că-i bogat, e plin de dragoste și întotdeauna e atent cu noi. Dar noi ce facem? Oare Îi mulțumim întotdeauna? Suntem și noi la fel sau suntem egoiști și ne gândim numai la noi? Nouă să ne fie bine, noi să ne simțim bine, noi să fim sătui fără să ne mai uităm roată, că mulți oameni suferă. Poate nu cer, dar nu au și rabdă așa, se mulțumesc cu puțin și noi de multe ori avem ocazia să-i ajutăm. De asta, dragilor, să nu trecem cu vederea când vedem pe cineva că într-adevăr e în suferință.

Hai să vă mai zic un lucru. Chiar ieri, în duminica asta (filmarea o fac luni și nu știu când o s-o pună părintele Theologos, că el tot mă roagă să-i mai trimit), m-am dus undeva, la o mănăstioară, la slujbă. La poartă am văzut o fată, la 18 ani, în scaunul cu rotile. Am vorbit cu ea, avusese un accident și a ajuns în scaunul cu rotile. Eu, când am văzut-o, am numit-o ”un înger cu aripile frânte”. Vă dați seama, o copilă la 18 ani, care ar avea viața în față, să se bucure de ea și să alerge, să ajungă în scaunul cu rotile de la un accident?! Întotdeauna asta cam știm, se ajunge în scaunul cu rotile când picioarele nu mai funcționează după un accident la coloană.

Bucuria din ochii unui copil care stă într-un scaun cu rotile

Am stat de vorbă cu ea și mă uitam câtă bucurie avea copila asta. Avea o lumină pe față și un zâmbet continuu și gândiți-vă că ea era în suferință când în jurul ei acolo la mănăstire erau sute de oameni, atâtea fete tinere, atâtea îmbrăcate frumos, iar ea era în scaunul cu rotile. Deci câte motive de întristare și de supărare ar fi avut pentru că era în suferință! Dar nu știu dacă am văzut din toți cei veniți la biserică, zâmbetul ăla la cei sănătoși, cum îl avea copila asta. Se vedea că ea acceptase lucrul ăsta și nu-și pierduse nădejdea că Dumnezeu poate să o facă bine la un moment dat. Stând în scaunul ei, așa discretă, am întrebat-o dacă are nevoie de ajutor.

Atunci a scos din rucsăcel o foaie pe care o mai arăta oamenilor. Pe foaie scria că vrea să se ducă în Germania să facă ce se putea face într-o situație ca a ei. Am amintit de copila asta, că de multe ori noi, sănătoși fiind, ne plângem de una, de alta și suntem mereu nemulțumiți că n-avem una, n-avem alta, în loc să dăm slavă lui Dumnezeu și să spunem: „Slavă ție Doamne, mulțumesc Măicuța Domnului, că uite, am picioare, mă pot deplasa, am mâini, pot munci, pot ajuta, pot îmbrățișa!”, iar eu stau și mă plâng acolo că parcă mă înțeapă pe undeva, parcă mă doare ceva, parcă nu pot ridica, parcă nu știu ce nu pot face, în loc să ne bucurăm din plin.

De multe ori, bolile ne apropie mai mult de Dumnezeu

Chiar astăzi, când am venit încoace, am venit cu cineva care m-a condus până aici, în pădurice. I-am spus să mă lase undeva, pe aici, ca să pot face filmarea. Pe drum mi-a povestit de un vecin de-al lui: „Îi vezi pe vecinul meu, are cancer, are nu știu câte boli, are probleme și cu un picior, abia-l târâie, dar și dacă îl vezi cât e de plin de viață, de bucurie, el râde, nu zâmbește. Râde, când se bucură, trăiește, tot timpul face ceva, se duce, ajută pe la oameni, ajută pe la săraci, deci este într-o continuă bucurie.” Gândiți-vă, un om care are nu știu câte boli. Nu trăiește degeaba, se bucură și nu numai că se bucură, dar face bine, și la biserică când e nevoie, se duce și ajută. Când are nevoie cineva, repede aleargă să ajute.

Vedeți că uneori bolile ne apropie mai mult de Dumnezeu, dar contează foarte mult ca în momentele alea, când ne e greu, să nu uităm să facem binele pentru că mai spuneam eu de multe ori o vorbă: „A face bine, nu are margini.” Să facem bine și atunci Dumnezeu va avea grijă de noi întotdeauna și Maica Domnului o să fie alături de noi și o să O avem ocrotitoare. Să fim cu milă, cu dragoste, cu îngăduință, nu cu parul în mână, nu numai cu legi și cu nu știu ce. Nu! Totul cu dragoste și bunătate. Și atunci așa va lucra și Dumnezeu cu noi.

Da, dragilor? Mă limitez la atâta și poate va rândui Maica Domnului să vă mai spun și alte lucruri pe viitor. Cum va îngădui ea! Hai, dragilor, să ne audă Bunul Dumnezeu să ne ajute, să aibă grijă de noi, iar Maica Domnului să ne fie întotdeauna mijlocitoare și să nu deznădăjduim niciodată.

Doamne ajută!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!