Ascultați un cuvânt sensibil, iubitor și dătător de speranță al părintelui Serafim Aldea de la Mănăstirea tuturor Sfinților Celți din insula Mull, Scoția, despre cum trebuie să gândim și să ne comportăm atunci când păcatele noastre ne apasă.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
– Dragă Serafim, mi-e atât de rușine pentru tot ce-am făcut în viață, pentru căderi și pentru tot: droguri, alcool, desfrânare. Simt atât de mult întuneric în mine și în jurul meu și nu este nicio lumină și nicio ieșire din acestea. Nici măcar nu mă pot ruga ca să ies din acestea. În mintea mea înțeleg că este un lucru demonic. Înțeleg că ar trebui să mă rog indiferent ce am făcut. Dar pur și simplu nu mai cred în mine. Mă simt atât de vinovat și atât de lipsit de valoare, încât nu mă mai pot ruga pentru mine, nu mai pot scoate niciun cuvânt de rugăciune, care să fie viu pentru mine, pe care să-l pot crede eu însumi și să nu mai vorbim de Dumnezeu. Nu știu ce să mai fac. Nu știu pe ce cale s-o iau. De aceea îți trimit acest mesaj, sperând că tu vei ști.
– O, dragul meu! O, dragul meu! În primul rând, pornesc de la presupunerea că tu nu ești ortodox. Pentru că am observat cum ai evitat acel cuvânt înspăimântător: „Părinte Serafim”. Și pentru mine este important, pentru că știu astfel ce instrumente ai la dispoziție. Ca non-ortodox ai mai puține, dar asta nu înseamnă că nu este nicio cale de ieșire. Bineînțeles că ar trebui să te rogi. Trebuie să spun asta de la început. Bineînțeles, dacă ai putea, ar trebui să te rogi pentru tine, pentru că valoarea ta nu este dată de drogurile pe care le-ai luat sau de alcoolul pe care l-ai consumat sau de persoanele cu care ai avut relații. Valoarea ta nu e dată de păcatul pe care l-ai făcut în viața ta. Valoarea ta a fost, este și rămâne aceeași. Acea sămânță de dumnezeire pe care Dumnezeu a semănat-o în tine. Acel Chip al lui Dumnezeu după Care ai fost creat de Mâinile iubitoare ale lui Dumnezeu.
Aceste lucruri sunt veșnice și nu sunt luate de la tine. Tu meriți să lupți. Tu meriți să fii iubit. Tu meriți să fii prețuit precum o comoară, deoarece Hristos te-a creat din iubire și El a murit pentru tine și a găsit o cale de ieșire din iad prin Învierea Sa. Astfel că acea cale devine accesibilă pentru tine. Dacă ai fi fost lipsit de valoare, ar mai fi trecut Dumnezeu prin atât de multe pentru binele tău? Acestea fiind spuse, știu ce înseamnă să te simți atât de… lipsit de valoare – da, acesta este cuvântul – încât să nu poți spune nici măcar un cuvânt de rugăciune pentru tine. Nu te mai poți necăji să încerci, pentru că ai încercat de atât de multe ori și ai promis diferite lucruri ție, lui Dumnezeu și oamenilor din jur de atât de multe ori, încât doar să te gândești că poate ai vrea să mai faci o nouă promisiune, încă una pentru a 1000-a oară, este aproape ca un act de blasfemie. Pentru că de câte ori putem promite, apoi să cădem și să nu ne ținem de cuvânt?
Dragul meu, înțeleg mult prea bine toate astea. Uneori, când nu te poți ruga pentru tine, ieșirea ta din iad este să te rogi pentru alții. Sunt exemple – bineînțeles că sunt multe exemple în istoria și tradiția Bisericii, dar fiindcă nu ești ortodox, mă voi referi doar la Sf. Scriptură. Este un exemplu în Biblie, care de fiecare dată mi-a transmis ceva atât de profund. Este vorba de omul posedat de diavoli, din Gadara. Hristos îl găsește pe acesta dezbrăcat și trăind în morminte, mereu fugind de oameni și ducându-și viața posedat de diavoli. Acel om care, atunci când Îl vede pe Hristos, Îl întreabă: „Ce ai Tu cu noi, Iisuse, Fiul lui Dumnezeu celui Preaînalt?” Acel om, care era atât de posedat de acea prezență demonică, atât de adâncit era în iadul său, încât vorbea cu vocea diavolului – bineînțeles că această întrebare nu a venit de la el, de la ființa umană. Această întrebare a venit de la demonii care îl posedau. Dar vocea lui s-a transformat în vocile lor, pentru că viața lui a devenit viața lor. Acest om, atât de căzut, până la punctul de a înceta să mai existe, până în momentul în care existența sa era existența demonilor care îl posedau… Acest om este vindecat de Hristos. Iar după ce este vindecat și își vine în sine, își recapătă sănătatea minții, Îi spune lui Hristos că vrea să-L urmeze, să lase totul în urmă și să-L urmeze. Și Însuși Dumnezeu, Care l-a iubit atât de mult, atât de mult, încât a găsit o cale de a-l vindeca, îi spune nu, îl refuză, dar în schimb îi spune: „Întoarce-te în țara ta, la casa ta și spune-le cât bine ți-a făcut Dumnezeu!”
Acest lucru, dragul meu, acest cuvânt al lui Dumnezeu, al lui Hristos, este calea pentru oameni ca tine, ca mine și ca mulți alții. Când nu te poți ruga pentru tine, roagă-te pentru ceilalți! Când nu te poți ruga pentru tine din cauza acestei greutăți a stării păcătoșeniei tale, fii un avocat pentru toate acele milioane, zeci și sute de milioane de persoane care trăiesc în același păcat ca tine, care au căzut în același fel în care și tu ai căzut, care se luptă cu drogurile ca și tine, cu poftele, ca și tine, cu alcoolul, ca și tine, cu deznădejdea la fel ca tine. Bineînțeles, și eu mă pot ruga pentru acești oameni. Și o fac. Și toți care ne ascultă acum, și toți creștini și orice ființă umană se poate ruga pentru ei. Și mă rog ca să facem cu toții asta.
Dar rugăciunea unei persoane ca tine, care înțelege profunzimea acelei căderi, care știe cum este resimțită această sănătate în mod particular, cum este percepută odată ce intră în ființa ta și nu o mai lași să plece. Cineva ca tine poate gusta deznădejdea. Cineva ca tine, al cărui corp încă se îndepărtează de droguri și de alcool, al cărui trup și a cărui minte tânjesc după pofte. Cineva ca tine poate spune o rugăciune pe care cineva ca mine și ca mulți alți creștini din lume nu o poate spune. Pentru că noi nu am trăit această stare de iad. Noi ne rugăm din iubire, dar nu avem nevoia urgentă pe care o are cineva ca tine. Noi nu avem experiența. Noi nu avem nevoia disperată de aer, de o gură de aer în afara acestui iad, de care tu știi cum este. Și asta este ceva care, dacă este gestionat corespunzător, îți poate schimba viața. Este ceva care, dacă duhovnicește este gestionat cum trebuie, îți poate transforma iadul în comoara ta.
Se poate ca acest păcat profund, acest adânc al tău să devină scara pe care, dacă o urci cu grijă și, în mod ideal, îndrumat de un duhovnic, îndrumat de bogăția Tradiției Bisericii care provine din vremea lui Hristos, poate deveni scara care să te ducă până sus în Rai. Acesta este un exemplu, în care acel Cuvânt al lui Hristos, de a ne purta sarcinile unii altora și de a ne duce unul pe altul înainte, se poate aplica pe deplin. Tu, dragul meu, poți înțelege întunericul tuturor acestor sute de milioane de oameni care se luptă exact așa cum te lupți și tu. Durerea ta este durerea lor. Deznădejdea ta este deznădejdea lor. Și dacă nu te poți întoarce cu milă și cu iubire înspre tine – și pot să înțeleg asta – vei putea să te întorci cu milă, compasiune și înțelegere spre ceilalți, pentru că – din nou – tu vezi cum suferă ei, într-un mod în care eu nu pot vedea.
Dacă cineva ca mine se poate ruga pentru ei din exterior, datorită iubirii pe care o avem pentru întreaga lume, pentru oameni ca Trup al lui Hristos, tu te poți ruga fără nicio distanță, din intimitatea actualei experiențe. Eu sunt cineva care se roagă pentru cineva care se îneacă în mare, dar eu sunt în barcă sau pe mal. Tu te rogi ca cineva care se îneacă alături de altcineva. Și minunea Iubirii lui Hristos, dragul meu, este că, dacă doi oameni se îneacă împreună, iar unul dintre ei se întoarce și plânge cu lacrimi de iubire și de rugăciune pentru celălalt care se îneacă lângă el, Hristos va interveni de fiecare dată și-i va salva pe amândoi. Îl va salva pe fratele tău pentru iubirea ta. Și te va salva și pe tine pentru iubirea ta față de fratele tău.
Sf. Siluan, care este unul dintre cei mai iubiți sfinți contemporani. El a trăit în secolul al 20-lea. Cred că a murit în 1960. Sf. Siluan din Sf. Munte Athos a descris odată cum s-a lăsat pe sine intenționat să-și imagineze iadul în care erau cei care îl rugau să-i pomenească. Și-a imaginat durerea lor, și-a imaginat lipsa lor de scop, și-a imaginat cum se simțea păcatul în ei – și vorbim aici despre un sfânt. Și de îndată ce s-a simțit el însuși în interiorul experienței deznădejdii și tristeții lor, din interiorul, din măduva, din pântecele acelui iad, el a rostit o rugăciune pentru ei. Pentru că în acel moment rugăciunea nu mai era a cuiva care se uita din exterior spre interior, ci rugăciunea cuiva care a coborât în acel iad din iubire, de dragul fraților și a surorilor sale, pentru a-i ridica, oferindu-le o rugăciune din adâncimea acelui iad.
Acea rugăciune, pe care tu și Sf. Siluan o puteți oferi acestor oameni, acea rugăciune este tămăduitoare, iubitul meu! Tămăduitoare într-un mod și la un nivel la care rugăciunea mea nu poate fi. Și de îndată ce începi să lupți pentru ei, fără să-ți dai seama, tu, de fapt, te lupți și pentru tine, de asemenea. Și de îndată ce te vezi pe tine în fratele tău și înțelegi că durerea lui este și durerea ta și de îndată ce îți oferi rugăciunea ca jertfă pentru ei, acea rugăciune este un dar, o jertfă adusă și pentru tine. De îndată ce începi să le vindeci durerea lor, de îndată ce începi să-i ridici pe ei, fără să-ți dai seama, încet, harul iubirii, care va coborî peste tine pentru iubirea ta, te va tămădui încet și pe tine și te va ridica și pe tine. Durerea ne poate uni la fel cum iubirea ne unește. Pentru că durerea, întristarea pentru fratele tău reprezintă cealaltă dimensiune a iubirii. În esență, în miezul ei, durerea este o expresie a iubirii. În esență, în miezul ei, când îți permiți să te rogi pentru fratele tău, având experiența iadului ei sau al lui, tu arăți iubirea lui Hristos pentru fratele tău sau sora ta în tine însuți.
Și deși te poți simți lipsit de importanță, fratele meu, tu în acel moment manifești iubirea lui Dumnezeu pentru lume. În esența ta, în profunzimea ființei tale, tu ești asemenea lui Hristos, deși la suprafață tu încă porți cicatricile tuturor păcatelor tale. Hristos îngăduie aceasta în generația noastră, pentru că îngăduind aceasta, ne ușurează lupta împotriva mândriei, lupta împotriva acestui sentiment că putem facem noi singuri ceva fără El. În acest mod, toate aceste comori pe care le adunăm, toți acești oameni pe care îi ajuți, fără să știi, sunt acolo depozitați drept comori ale tale pentru Ziua Judecății tale. Pentru că nu știi, iubitul meu frate, nu știi câți oameni din lumea asta, de când ai început să te rogi pentru ei, câți oameni din lumea asta vor putea să se abțină de la păcat – poate nu întreaga lor viață, dar pentru o zi sau, poate dacă nu pentru o zi întreagă, pentru o singură dată în acea zi. Și reușita lor pentru acea singură dată este parțial și a ta. Tu nu știi când te rogi din adâncul deznădejdii pe care o simți acum, nu știi câți oameni nu se aruncă de pe un pod pentru că ceva în inima lor le spune: „Nu! Nu!”. Și fiecare suflet, fiecare trup pe care-l salvezi, iubitul meu, este comoara ta. Comoara ta în fața lui Hristos în Ziua Judecății.
Aș vrea să fii aici ca să te pot îmbrățișa din partea unui om păcătos pentru un alt om păcătos. Din iadul meu, care e diferit de al tău, spre iadul tău. Ne putem susține unii pe alții. Mă voi ruga pentru tine. Te rog să te rogi pentru mine. Și ne vom duce unii pe alții mai departe și rugându-ne pentru lume din pântecele iadului nostru personal, putem duce mai departe întreaga lume. Ca o armată de soldați abia mișcându-se, abia croindu-și drumul înainte prin noroi, prin murdăria păcatului. Și cu toate acestea, mergând înainte. Fii binecuvântat, fratele meu, și binecuvântați să fie mereu toți frații și toate surorile tale! Amin! Amin! Amin!
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
7 Comment
Amin!
MINUNATE CUVINTE! Dar nici nu ma asteptam altfel….parintele Serafim totdeauna are niste cuvinte mangaietoare si profunde.
Pomelnicul liturghie de liturghie, dat în altar preotului poate este o cale de ieșire din marasmul individual.
Da. Numai sa nu cada in pacatul mandriei crezand ca face ceva.
Ii deschizi o portita ca sa iasa dar sapi si o groapa adanca in care sa cada. Si atunci care este folosul?
Cand nu te mai poti ruga lui Dumnezeu din pricina pacatului pe care l-ai facut atunci roaga-te Maicii Domnului cu pocainta si ea te va scoate din groapa in care esti cazut!
cineva spunea: „când te afli într-un impas,într-o situație fără ieșire atunci să faci ceva dezinteresat pentru Domnul”
In pacatul mandriei se poate cadea oricand . Nu este situatie care sa nu provoace mandria. Si cand facem rau ne putem mandrii.
A ne ruga pentru altii…adevarat zicand,duce a nu mai ne aminti de noi…duce de a ne gandi la aproapele nostru si nu la noi.
Din fundul iadului strig: „Doamne, nu mă lăsa, întinde-mi măcar un deget și scoate-mă!”. Cu cât te afunzi mai mult, cu cât mocirla e mai mare, cu cât lumea asta te trage în jos ca nisipurile mișcătoare, cu atât mai mult să strigi către Hristos. Si dacă nu poți tu, atunci lasă inima să urle după ajutor către Dumnezeu. Nu știu cum se face, dar mereu se ivește câte o gură de aer.
Dumnezeu să ne scoată la liman pe toți! Amin!