Jim Caviezel a murit temporar fiind lovit de un fulger la filmările pentru „Patimile lui Hristos”
21 august 2023
Somnul și privegherea – p. Teologos
22 august 2023
Ascultați un cuvânt scurt și frumos al Maicii Starețe Filoteea, egumena mănăstirii Maicii Domnului Vriulon în care aceasta ne spune cum să ne cunoaștem pe sine și care este iubirea corectă de sine și de aproapele.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
– Cunoaștem aproape toate planetele, galaxiile care sunt atât de departe și ignorăm ceea ce este cel mai aproape de noi: sinele nostru. Care este instrumentul prin care ne vom cunoaște pe noi înșine – telescopul se folosește pentru a vedea departe -, care este microscopul duhovnicesc prin care ne vom cunoaște pe noi înșine?
– Vă voi spune ceea ce spunea Părintele Efrem Katunakiotul. Am să vă citesc o scrisoare a Părintelui adresată unui tânăr: „Trebuie să ne adunăm, să ne adunăm și mintea și sufletul, toate, și să ne închidem porțile. Care sunt porțile? Simțurile. Adună-te lăuntric și închide porțile. Rămâi puțin cu tine însuți, copilul meu! Vei muri fără să te fi cunoscut. Vei pleca fără să ajungi să te iubești pe tine însuți, fără să te compătimești. Cum te vei mântui dacă nu ți-a fost milă de tine? Dacă nu te-ai iubit pe tine însuți, cum îl vei iubi pe celălalt? Oare nu spune Domnul: ‘Iubește pe aproapele tău ca pe tine însuți’? Acolo, înlăuntrul tău, acolo începe lucrarea.”
– Așa este.
– Adică tot acest efort lăuntric… Suntem ca într-un spital de nebuni. Observați și voi, o vedem și noi. Totul e numai stres: să le facem pe toate! Copilul mic nu apucă să priceapă cine este și ce i se întâmplă. Trebuie să facă nenumărate lucruri. Sora mea are 5 copii. Și, când erau mici, cumnatul meu, Părintele Panaiotis, îi ducea la școală în clasa I pe doi dintre cei mai mari. Nu îmi amintesc cu exactitate ce ne povestea, dar era acolo o doamnă care alerga cu limba scoasă cu copilul ei, îl trăgea după ea să-l ducă la cursuri de franceză, la alte cursuri. Și [ea] i-a spus: „Copiii dvs. fac engleză?” „Nu.” „Noi facem engleză și franceză.” La care Părintele Panaiotis i-a răspuns spontan: „Dacă fac toate astea, când or să se mai joace?”
A spus lucrul cel mai simplu. Cum vor comunica? Cum vor crește împreună? Nu se vor cunoaște între ei. E vorba de cel mai simplu lucru. E un spital de nebuni! O căutare continuă a altor lucruri și nimic esențial. Ajung adolescenți și spun: „Nu mi-ai dăruit nimic în afară de bani. De tine am avut parte? Eu aveam nevoie de mama mea. Aveam nevoie de tatăl meu la greu.” Știm atâtea povești de la copii, care vin să ne vorbească nouă – în cel mai fericit caz. În cel mai rău caz, merg unde găsesc [pe cineva să-i asculte]. Și nu au curaj să vorbească cu părinții lor, pentru că ei nu au timp. Fac totul pentru copii, însă nu au timp pentru copiii lor. Și, în final, copiii se formează singuri. Cum se va cunoaște cel mic pe sine dacă părintele nu îl va ajuta? Singur? În mod magic? Sau dacă ceilalți își bat joc de el, așa cum a pățit Dimitris, ce va face dacă nu are curaj să spună? Avem astfel de cazuri. Dacă nu are curaj să spună, pentru că se teme? Sau, dacă un părinte îl presează să ia note mari? Altă dramă și asta! Copilul crește într-o realitate mincinoasă pe care nu o suportă nici el însuși.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
6 Comment
Eu stiam ca metoda de cunoastere de sine insati este rugaciunea „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieste-ma!”
Da, însă nu numai. Lucrurile sunt mult mai complexe.
Părinte, poate faceți o înregistrare și despre acest demers al cunoașterii și al iubirii de sine, mi se pare de mare nevoie pentru o raportare corectă la viața duhovnicească.
De multe ori oamenii aplică greșit porunca iubirii, nu înțeleg iubirea de sine, nici nu se insistă în biserică pe acest aspect, dimpotrivă, se amintește permanent de iubirea aproapelui, de a nu fi egoist, că este mai fericit a da decât a lua… ceea ce pe unii îi poate împinge spre un activism al facerii de bine, al renunțării la sine și, într-un final la un dezechilibru sufletesc și trupesc (burn out) și, mai mult, repulsie față de biserică.
Mă iertați, chiar cred că este necesar. Mulțumesc.
Draga Parinte,
Cum anume descoperim iubirea de sine „sanatoasa”, randuita de Dumnezeu, ca sa putem iubi frumos pe ceilalti? In clip, spune sa inchidem portile simturilor. Asta duce la iubirea de sine autentica? Stand cu tine in afara zgomotului simturilor, dai de zgomotul si mocirla proprie..iti vezi lipsa iubirii, te dezgusti si intristezi…(vb la general, dar e valabil dpdv personal) ajungi la iubire de sine asa? Sau te sperii si desnadajduiesti?
Doamne ajuta si mulțumesc din suflet pt orice răspuns.
Andreea M.
E clar că omul nu poate descoperi iubirea de sine, adică iubirea de viață veșnică de fapt, decât în liniște și tăcere. În mijlocul agitației lumii omul nu rămâne niciodată singur cu sine însuși, cu propriile gânduri. Chiar dacă are niște presimțiri, fără momente de singurătate e greu să vadă cu sinceritate amăgirea în care trăiește. Mie așa mi se pare iubirea de sine – când descopăr că mi-am neglijat sufletul, viața lui, cheltuind timpul pe lucruri care-l acoperă cu fățărnicie.
Cum să nu-mi fie milă de mine când văd în ce hal am ajuns?
„Sau, dacă un părinte îl presează să ia note mari? Altă dramă și asta! Copilul crește într-o realitate mincinoasă pe care nu o suportă nici el însuși.”
Nu cred că înțeleg bine cuvântul acesta. Eu le zic la puradei să învețe bine. Semnul că înveți bine e că ai note mari.
Nu e datoria mea să-l stimulez pe copii să aibă note mari ?
Unde e drama și realitatea mincinosă?
(Da nu știu? dar am impresia că a mai văzut video acesta pe site)
Numai bine, o seară plăcută