Ascultați un dialog plin de râvnă și minuni cu un protoprezbiter român din Italia care, însă, depinde de Patriarhia Ecumenică. Un dialog în care apare deschiderea omului față de Dumnezeu, dar și deschiderea lui Dumnezeu față de om.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul, un clip nou și transcriptul)
NOTĂ: Clipul pe care îl veți vedea a fost înregistrat la începutul verii. Între timp parohia părintelui Petru a suferit mari distrugeri din cauza unei calamități (o mare furtună cu grindină) care a distrus toată grădina precum și geamurile zidurile și acoperișul bisericii. Cine dorește să ajute o poate face printr-o donație aici:
Beneficiar: Chiesa Ortodossa del Friuli
IBAN: IT68O0306909606100000176956
BIC/SIWFT: BCITITMMXXX
Banca: INTESA SANPAOLO S.P.A.
Adresa bancii: PIAZZA PAOLO FERRARI, 10 MILANO 20121
Filiala: 09606
Powered by RedCircle
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Părintele Teologos: Părinte Petru, spuneți Împărate ceresc, vă rog frumos!
P. Petru Filipescu: Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindenea ești și toate le plinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și curățește, Bunule, sufletele noastre. Amin.
Introducere. Provocările mireanului din diaspora
Părintele Teologos: Dragii noștri, ne aflăm aici cu părintele Petru Filipescu din Italia. Un preot, mai bine zis, un protoprezviter. Un preot, pentru cei mai mulți. Vă rog să mă iertați! Că oamenii nu știu. Din Italia, din Patriarhia Ecumenică. Român este, din Patriarhia Ecumenică. O să-i pun întrebări de interes general, dar bineînțeles, ținând cont de expertiza sfinției sale.
Întâi de toate, care sunt, părinte, provocările mireanului, românului, dar în principal, ale mireanului din diaspora. Bineînțeles, în principal, din Italia, dar din diaspora. Cu ce se confruntă? Care sunt problemele și care este soluția terapeutică? Foarte pe scurt.
P. Petru Filipescu: Diluarea.
Părintele Teologos: Dialuarea…
P. Petru Filipescu: Diluarea până la a fi apatrid. Că nu ești nici italian, în diaspora în care te afli, nu devii nici acel neam în care te afli și nici român nu mai ești. Și aici este durerea foarte mare.
Părintele Teologos: Da…
P. Petru Filipescu: Aici, Biserica trebuie să intervină și să facă ce face mai bine: să unească sufletele.
Părintele Teologos: Da. Am înțeles că dumneavoastră faceți o acțiune acolo – de a uni sufletele. Puteți să ne vorbiți puțin despre…?
Un preambul nefericit… pentru o urmare fericită
P. Petru Filipescu: M-am îmbolnăvit de acum patru ani de cancer la pancreas. Un cancer foarte urât, galopant, de la o zi la alta, ajungi de la stadiul 1 la stadiul 4. Și au zic să „părinte, să chemați episcopul să vă spovedească”.
Părintele Teologos: Doamne ferește! Nu știam.
P. Petru Filipescu: Eram în plină pandemie și când am intrat în spital, aveam 160 Kg și acum mai am 100 din ele. Și au spus „cinci zile”. Au sunat-o pe preoteasă și i-au spus „doamna preoteasă, părintele este pe ducă”. Cine a sunat-o? A sunat-o o creștină de-a noastră care este șeful secției de anestezie a spitalului unde mă aflam. Și ea fiind ortodoxă grecoaică de la Tesalonic, i-a spus „πρεσβυτέρα (prezvitera) τελειώνει”
Părintele Teologos: Adică moare.
Părintele Teologos: τελειώνει, adică moare.
P. Petru Filipescu: Moare… Și preoteasa i-a spus „lasă, slavă Domnului, mergem înainte”. Au ținut post… că de aici a început unirea asta. Au ținut post toată biserica, toată parohia, post negru 5 zile.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
P. Petru Filipescu: S-au rugat la Maica Domnului și semnul că Maica Domnului ne iubește, a început Maica Domnului să lăcrimeze.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
P. Petru Filipescu: Avem o copie după Maica Domnului din Tolga și o altă copie a Maicii Domnului a Semnului – icoana din Kursk, a Rădăcinii. Da…
Părintele Teologos: Da.
Minunea de la Maica Domnului
P. Petru Filipescu: Și amândouă au lăcrimat… Și a cincea zi, doctorul a zis „să-l ciupesc”.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
P. Petru Filipescu: „Să-l ciupesc” că el nu credea. Cum adică? De la auto-digestia pancreasului la un pancreas făcut sănătos! Adică sănătos – o tumoră bine caracterizată pe ductul pancreatic și la cap un pic și nefăcând niciun fel de problemă. Dezinflamare totală. A făcut Dumnezeu așa!
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Da.
P. Petru Filipescu: Și după asta a zis „și acum ce facem?” Asta a fost: „și acum ce facem?” Trebuie să pun grădina. Și unde locuim noi, casa parohială este o casă din mila lui Dumnezeu. Știți că la toată barza chioară îi face Dumnezeu cuib.
Părintele Teologos: Da… Sunteți barza chioară. Ei, nici chiar…
P. Petru Filipescu: Nu, să știți că sunt.
Părintele Teologos: De ce?
P. Petru Filipescu: Din punctul ăsta de vedere, practic, nu am nicio treabă. Trăiesc așa… într-o lume a mea.
Părintele Teologos: A, în voia lui Dumnezeu! Și ați făcut o grădină și oamenii…
P. Petru Filipescu: Au făcut o grădină…
Părintele Teologos: Au făcut o grădină…
P. Petru Filipescu: Adică preoteasa a făcut o grădină…
Părintele Teologos: Am înțeles…
Un nou început împreună
P. Petru Filipescu: În care a pus foarte mulți bulbi, foarte multe flori plus produse care se pun în grădină.
Părintele Teologos: Da, da, zarzavaturi…
P. Petru Filipescu: Da, ardei, roșii și alte zarzavaturi. Și a spus „măcar să-ți dăm să mănânci de-acum înainte sănătos, să nu mai mâncăm plastic!” De la asta a început totul.
Părintele Teologos: A, și atunci oamenii au venit și a crescut grădina asta și e un întreg proiect acum, nu? Sau cum e?
P. Petru Filipescu: Nu, nu. Ăsta a fost un proiect pilot. Pentru că preoteasa a zis „eu nu vreau să fac rău pământului în care mă aflu”. Deși pământul în care ne aflăm este un pământ bătătorit care nu mai are nicio valoare energetică, adică el nu mai are niciun fel de micro-organism înăuntru, nici iarba nu mai crește…
Părintele Teologos: A, e extenuat, să zic așa.
P. Petru Filipescu: Da, nu mai există humus, nu mai există nimic.
Părintele Teologos: Da… Oh, Doamne!
P. Petru Filipescu: Este un pământ pietrificat și deșertificat deasupra.
Părintele Teologos: Doamne ferește!
P. Petru Filipescu: Ăsta era. Și preoteasa a observat că folosind niște tehnici care nu sunt agresive cu solul. Și am adăugat noi pământ, ne-am dus în pădure, am luat pământ și l-am adus cu căruța…
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
P. Petru Filipescu: Și l-am pus deasupra și am plantat acolo. Și în trei ani de zile, făcând ea teste, că ea se ocupă cu treaba asta, trebuie să recunosc. Ideea a fost că pe mine m-a îmbolnăvit Dumnezeu ca să se apuce ea de treabă.
Dăruirea și vrednicia preotesei
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Tot răul spre bine, mă iertați!
P. Petru Filipescu: Și a făcut teste și am ajuns cu pământul care era – deci nu era niciun pic de pământ fertil. La nivelul pământului, noi am adăugat deasupra și am folosit îngrășăminte biologice – nu numai balegă și din-astea, am folosit și altele, sunt tot felul de alge marine. Această pătură pe care am pus-o noi de 35 cm, după trei ani era la un metru jumate.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
P. Petru Filipescu: Adică pământul reînvie.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
P. Petru Filipescu: Și atunci, preoteasa s-a gândit: ce să facem noi cu 5650 m pe care îi avem la biserică? Biserica noastră este amenajată într-un fost-grajd pe care noi l-am luat, l-am pus la punct cu o muncă și cu sacrificiu cum știe românul să facă.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Sunt impresionat așa, pentru că vedem pe un protoprezviter al Patriarhiei Ecumenice cum duce pământ cu căruța într-un fost-grajd…
P. Petru Filipescu: Noi suntem la țară.
Părintele Teologos: Da?
P. Petru Filipescu: Da. Noi suntem într-un sătuc de 200 de case.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
P. Petru Filipescu: Lângă un orășel mai mare și între două orașe destul de mari. Adică noi suntem lângă Codroipo care e un orășel de 2000 de persoane. Între Udine și Pordenone, între Trieste și Veneția, al jumătatea drumului.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Grădina cu flori pentru Maica Domnului
P. Petru Filipescu: Și preoteasa a zis „măi, ce să facem noi aici, pe terenul ăsta? hai, să facem niște flori!” Pentru că la biserică eu am o singură exigență: vreau ca biserica să fie perfectă și iubesc foarte mult florile în biserică.
Părintele Teologos: Da, corect!
P. Petru Filipescu: Cred că Maica Domnului merită aceste flori.
Părintele Teologos: Da, da, suntem de acord. Să puneți flori în biserică! Continuați!
P. Petru Filipescu: Da, trebuie foarte multe flori, ca să îi arăți lui Dumnezeu că Doamne, din darul acesta pe care Tu ni l-ai dat nouă să ne bucurăm de el, să ne bucurăm împreună la Liturghie. Știți?
Părintele Teologos: Da, da…
P. Petru Filipescu: Florile împreună-liturghisesc cu noi…Pentru că ajută.
Părintele Teologos: Așa este… E frumos.
P. Petru Filipescu: E frumosul, da. La început, cumpărau florile, așa câte un buchet apatic , două buchete apatice, trei… și după asta, preoteasa a zis „hai, să nu ne mai batem joc cu buchete apatice, nu putem să ne batem joc de Dumnezeu; punem noi.” Și preoteasa cum nu știe să facă jumătăți de măsură, pe mine preoteasa mă mântuiește, eu vă spun sincer…
Părintele Teologos: Chiar da. Tot respectul și dragostea pentru ea.
P. Petru Filipescu: Preotesei mele a început să planteze o sută de mii de lalele…
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
P. Petru Filipescu: Șaizeci de mii de tuberoze…
Părintele Teologos: Maica lui Dumnezeu!
P. Petru Filipescu: Optzeci de mii de frezii..
Părintele Teologos: Păi, unde? Iertați-mă!
P. Petru Filipescu: A găsit ea tehnici și mijloace. A reușit. Am căutat pe la firmele astea care aruncă europaleții – sunt niște paleți pe care se pun tot felul de chestii și le duc în camion pentru transport.
Părintele Teologos: Deci a găsit.
P. Petru Filipescu: Și a făcut tot felul de jardiniere…
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
P. Petru Filipescu: Și s-a ocupat și acum avem, de exemplu, plantat în momentul de față, cam o sută nouăzeci de crini imperiali foarte greu de prins și de cultivat. !90 este un număr foarte mare pentru crini.
Părintele Teologos: Da? Nu știu, nu mă pricep.
Muncă și bucurie
P. Petru Filipescu: Și lăsând florile la o parte, pentru că că noi la biserică suntem tot timpul – dacă ziua ar avea 60 de ore, noi am lucra 100…
Părintele Teologos: Da?…
P. Petru Filipescu: Așa a dat Dumnezeu, așa uiți că te doare ceva. Nu te mai doare nimic.
Părintele Teologos: Da! Și uiți și de probleme, de necazuri…
P. Petru Filipescu: Și te duci acasă și când ai pus capul pe pernă dormi.
Părintele Teologos: Da, cu adevărat, da. Oamenii de astăzi, eu cred că – apropo de vest – cred că sunt depresivi pentru că nu au contact cu natura.
P. Petru Filipescu: Așa este! Și nu numai că nu au contact cu natura, cu frumosul din natură.
Părintele Teologos: Cu frumosul din natură, da, da.
P. Petru Filipescu: Pentru că trăim între ziduri de beton, totul este asfaltat. Adică acum dacă vrei să mergi, de exemplu, avem noi un lac foarte aproape este o splendoare, e minunat. Este un lac glaciar și ca să ajungi acolo nu trebuie decât să pui fundul în mașină și te-ai dus până acolo. Nu mai trebuie să mai iei un rucsac în spate să mai mergi cum se merge pe Sfântul Munte, nu?
Părintele Teologos: Da. De exemplu.
Grădina de legume
P. Petru Filipescu: Oricum, revenind la discuție, preoteasa acum a plantat – acum suntem în perioada roșiilor, castraveților, vinetelor – și avem așa: o mie de fire de roșii.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
P. Petru Filipescu: S-a milostivit Dumnezeu de noi că noi nu suntem ceva… de capul nostru, dar părintele Costel Vânătoru de la Buzău, care se ocupă cu banca de semințe românești, tradiționale și este singurul autorizat în România, e și la Suceava ceva. Care fac să retrăiască tradiția soiurilor românești. Ne-am dus la dânsul și ne-a primit cu brațele deschise – „da, vă dau tot ce vreți!”
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Ce frumos!
P. Petru Filipescu: Și așa a fost… roșii aduse din România, plantate în Italia. Și avem multe. Avem o mie de fire de roșii, vreo cinci sute de vinete. Astea sunt foarte multe pentru că produc foarte mult. Și noi în fiecare duminică și în fiecare zi ne adunăm oricum și la noi cam în fiecare zi mănâncă 40-50 de persoane care vin la noi de dragul popii, că eu sunt bucătarul.
Părintele Teologos: Da?
P. Petru Filipescu: Da.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Sunteți și bucătar, sunteți de toate…
P. Petru Filipescu: Preoteasa mi-a dat ascultarea asta. Mi-a zis „tu faci mâncare bună, mergi la bucătărie”.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
P. Petru Filipescu: „N-ai ce să cauți în grădina mea. Vii numai să iei produse.”
Părintele Teologos: De fapt, s-au inversat oarecum rolurile.
P. Petru Filipescu: Da…
Despre ortodoxie în Italia
Părintele Teologos: Vă ajută bunul Dumnezeu! Ați spus chiar la început despre o minune – că au lăcrimat icoanele și că v-au făcut bine de cancer la pancreas. Cunoașteți și alte minuni, alte semne, alte ajutoare de la Dumnezeu? Nu neapărat cu persoana sfinției voastre…
P. Petru Filipescu: La noi în comunitate, haideți să vă povestesc…
Părintele Teologos: Da.
P. Petru Filipescu: Prima minune pe care icoana Maicii Domnului a făcut-o nu a făcut-o cu mine. A făcut-o cu o italiancă neortodoxă, catolică, care a auzit că avem o icoană și că e biserica ortodoxă „merg și eu să văd ce e acolo, în ce cred ăștia care sunt cu barbă, cu părul…, cu astea negre…” Preotul în Italia trăiește o altă pardigmă: e cu blugi și cu o cămășuță…
Părintele Teologos: Săracii, laicizarea…
P. Petru Filipescu: Nu comentăm…
Părintele Teologos: Da.
P. Petru Filipescu: Dar așa e. „Ce-i cu ăștia în negru, oare or fi creștini?” Să știți, iertați-mă, în Italia, termenul ortodox nu coincide cu creștin.
Părintele Teologos: Nu?
P. Petru Filipescu: Nu. Deci dacă spui ortodox în Italia nu înseamnă nimic. Trebuie să spui creștin-ortodox.
Părintele Teologos: Da? Nu știam.
P. Petru Filipescu: Noi suntem parohia creștin-ortodoxă pentru că altfel, nu are niciun fel de valoare. Pentru că dacă spui suntem ortodocși, catolicii spun despre ei că sunt doar creștini și atât.
Părintele Teologos: A, am înțeles. Trebuie spus creștin-ortodocși ca să înțeleagă….
P. Petru Filipescu: Creștin-romano-catolic, da, că ei nu înțeleg treaba asta. Ei sunt singurii care sunt creștini, au monopol. Deci femeia asta catolică a venit la noi la biserică. EU slujesc în cel puțin șase, șapte limbi și în limba locală pentru că eu trăiesc în Friuli și nu vorbesc italiana.
Părintele Teologos: Nu?
P. Petru Filipescu: Vorbesc o limbă locală, se cheamă friulană. Italienii nu au această unitate pe care o are România. Mergem în Brașov sau la Cluj sau la Constanța sau la Iași, baza este aceeași.
Părintele Teologos: Da, așa este.
P. Petru Filipescu: Ei, în Italia au limbi, nu numai dialecte. Au limbi diferite și în cadrul aceleiași limbi există 50-60 de dialecte.
Părintele Teologos: Maica lui Dumnezeu! Și cum se înțeleg? Dificil… Foarte greu, nu?
P. Petru Filipescu: Da. Italiana este o limba lui Dante care a fost modicată. Deci de acolo pornește italiana…
Părintele Teologos: Am înțeles. Italiana nouă, să zic.
P. Petru Filipescu: Da, da.
Părintele Teologos: Să ne întoarcem la…
O minune cu o catolică italiancă
P. Petru Filipescu: Da și a venit această doamnă italiană, friulană. Poporul acesta friulan este foarte asemănător cu poporul român. Au foarte multe cuvinte care sunt la fel, dar ceva nu au al nostru: sunt foarte încăpățânați. Noi nu suntem încăpățânați. Am fost un popor care am știut să zicem „hai, măi, să o îngăduim și pe-asta, mai las-o și pe-asta”. Stăm și al pușcărie, mergem al experimentul Pitești, murim, dar pentru Dumnezeu și pentru neam.
Părintele Teologos: Da…
P. Petru Filipescu: Ei nu știu să facă treaba asta. Deci pentru o persoană din această zonă, ca să se apropie de ortodoxie și să vină la biserică să întrebe „ce aveți voi aici…?”. Și eu primesc pe toată lumea cu drag nu pentru că că intenționez ca toți să devină ortodocși, deși să vă spun adevărul adevărat, asta mă interesează.
Părintele Teologos: Da, evident, sigur, da.
P. Petru Filipescu: Cu mare drag cred că ortodoxia este singura care este spre vindecarea populației pământului și a pământului în sine, da, a creației lui Dumnezeu.
Părintele Teologos: Da, da, evident.
P. Petru Filipescu: Și ea a venit, eu am primit-o cu drag, i-am explicat despre Maica Domnului, i-am spus să aprindă o lumânare și să se roage cu inima, cu sufletul, să-I spună lui Dumnezeu suferința ei. Maicii Domnului. I-am spus „la Maica Domnului, acolo să se roage”. Ea a spus cea avea pe suflet, a plecat de acolo plângând. Eu am vrut să o opresc, să-i dau ceva… A plecat, n-am avut timp să ajung în altar. Ea a țâșnit din biserică – ăsta e cuvântul, știți. A țâșnit, s-a urcat în mașină și a plecat.
După trei săptămâni vine și îmi arată computerul tomograf dinainte și după.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
P. Petru Filipescu: Adică ea a avut cancer la ficat, foarte urât, când a ajuns al doilea computer tomograf, i-au spus „măi, nu există cancerul, nu există”. S-a vindecat cancerul.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
P. Petru Filipescu: Și i-au făcut test genetic. Și nici măcar în gena recesivă nu exista cancerul.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
P. Petru Filipescu: Adică atunci când vindecă Dumnezeu, să știți că vindecă!
Părintele Teologos: Vindecă, da!
P. Petru Filipescu: Și ea nu a devenit ortodoxă. Dar vine din când în când. Mai avem alți vecini care au fost curioși. Avem o vecină care are 90 de ani, e bătrână și muncește cot la cot cu noi în grădină. E o persoană foarte… Și avem italienii care sunt căsătoriți cu românce sau invers. Avem și ucraineni și sârbi, bulgari, ruși, arabi… Și foarte mulți au trecut de la cultul mahomedan la ortodoxie. Adică numai prin botez că nu se poate altfel…
Patriarhul Ecumenic Bartolomeu
Părintele Teologos: Oamenii au diferite idei despre Sanctitatea sa Patriarhul Ecumenic Bartolomeu. Cum este el, de fapt? Că știu că îl cunoașteți bine.
P. Petru Filipescu: Patriarhul nostru cred că este un om simplu. Nu e foarte complicat. Nu are cerințe foarte multe. Vreau să vă spun că adeseori merg al Patriarhie și văd o chestie extraordinară pe care în alte biserici din păcate, nu o văd. Văd, părinte, că îi primește pe toți. De la vlădică la opincă, nu contează cin e, ce este, dacă bați la ușa lui – o cafea, un șerbet turcesc cum se dă, cum era și în România odată, un rahat, un pic de uzo – te primește și vorbește cu tine pe orice subiect ai nevoie să vorbești. Adică și duhovnicești. Eu la-m văzut pe Patriarhul Bartolomeu care e un om politic – trebuie să înțelegem că trebuie, e natura faptului…
Părintele Teologos: Da, nu se poate altfel…
P. Petru Filipescu: L-am văzut pe sanctitatea sa vorbind chestii foarte profunde duhovnicește. E șocant.
Părintele Teologos: Da, este.
P. Petru Filipescu: Pentru că e cumva imaginea pe care o proiectează ortodoxia asupra lui și ortodoxia un pic răsăriteană, spre estul extrem așa. Această ortodoxie care este proiectată de acolo de unde se binecuvintează tancurile ca să înțelegem, da, asta este paradigma, aia înseamnă ortodoxia…
Părintele Teologos: Da, mă rog, pentru ei…
P. Petru Filipescu: De acolo vine că e satana, diavolul în persoană este cel care a distrus ortodoxia. Poate a dezechilibrat-o. Nu pot să nu spun adevărul. Poate a dezechilibrat-o. Dar știți, cum facem curat acasă, când luăm covorul și începem să îl dăm afară facem mai întâi o puzderie de praf și pulbere prin casă și după aia, începem să ștergem, că nu se poate altfel.
Părintele Teologos: Da… Cred că e o poziție…, bine, tot respectul pentru sanctitatea sa, dar este o poziție foarte ingrată, foarte dificil pentru că știu că este supus unor mari presiuni, foarte mari presiuni…
P. Petru Filipescu: Așa este.
Despre viitorul trăirii ortodoxiei în Italia. Exemple sociale contemporane
Părintele Teologos: Cum vedeți viitorul ortodoxiei române în diaspora, în principal? Sau în zona în care….?
P. Petru Filipescu: Dacă Biserica nu se trezește să fie o biserică vie, o biserică a mărturisirii, nu o biserică a hățurilor. Aici e problema, oamenii suferă de înhămare, sunt înhămați deja la muncă. Știți, vin să spovedească la mine multe persoane și multe dintre ele sunt – noi le spunem în italiană badanti, adică sunt îngrijitori de persoane – și toate suferă de acest sindrom pe care psihologii din România l-au pus și se numește sindromul Italia.
Părintele Teologos: A, da? Nu știam.
P. Petru Filipescu: Adică există un sindrom deja definit de psihologi. Lucrează 24 din 24 și poate pot să fugă de la serviciu, să vină la biserică… de aceea, noi la biserică, la mine în parohie, slujim Liturghia în fiecare zi.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Foarte bine!
P. Petru Filipescu: Și cu Cele Șapte Laude în fiecare zi.
Părintele Teologos: Foarte bine, da!
P. Petru Filipescu: Și cu ajutorul lui Dumnezeu, vedeți, vin. Au culcat băbuța, moșulețul – persoana pe care trebuie să o îngrijească și fug la biserică pentru că biserica îi așteaptă. Problema noastră astăzi este că, din păcate, nu știu ce se întâmplă cu vocația, nu știu ce se întâmplă cu felul de a fi al oamenilor, pentru că, totuși, să nu uităm, părinte, că preoții și ei sunt fiii poporului.
Părintele Teologos: Evident.
P. Petru Filipescu: Dacă societatea e rea și noi suntem răi. Adică putem să arătăm cu degetul și să spunem „da, e vina… uite, ce fac copiii, ia, uite, ce fac!”. N-are nicio valoare. Hai, să încercăm noi în parohie să fim mai buni ca părintele să vadă și el că se poate altfel.
Părintele Teologos: Da, o reacție în lanț, cred că e.
P. Petru Filipescu: Da, problema este că lumea e atât de materialistă și atât de consumistă încât se auto-consumă.
Părintele Teologos: Da, da… Dar eu cred că totuși există speranță. Există speranță!
P. Petru Filipescu: Cum să nu? Da, asta vreau să vă spun. Poate nu am enunțat lucrul ăsta. Da! De ce? Pentru că vedeți, acolo unde Dumnezeu, de acolo din hău, din abis, din ceea ce este cel mai greu, vine Dumnezeu te ia cu mâna, te ridică te spală, te bagă la mașina de spălat – spovedanie – te scoate, te împărtășești – nu din vrednicie că nimeni nu se împărtășește din vrednicie…
Părintele Teologos: Evident.
Despre Sfânta Împărtășanie și har
P. Petru Filipescu: Nici noi, preoții, absolut noi greșim în primul rând. Și ce se întâmplă, părinte? Sfânta Împărtășanie vindecă, Hristos lucrează din interior și atunci oamenii ăștia își schimbă viețile puțin câte puțin. Trebuie să ai foarte multă răbdare, să vrei să faci treaba asta. E o misiune, e o cruce, dar e o cruce pe care Dumnezeu îți dă o dulceață după aia, știți.
Părintele Teologos: Harul lui, da.
P. Petru Filipescu: Există biciul care trebuie să fie acolo și crucea e destul de grea, dar ai dragostea… E greu pentru că dezrădăcinarea de care vorbeam înainte se aplică în toate când în toate câmpurile. Și mă uitam așa, nu o să dau nume, dar o să spun așa ce se întâmplă: un părinte de la o biserică nu foarte îndepărtată, când ținea predică în limba română o amestecă cu italiana, când ținea predica în limba italiană o amesteca cu româna și ieșea un talmeș-balmeș. În Ardeal știu ce înseamnă talmeș-balmeș.
Da, dar eu vreau să vă spun că există speranță! De ce? Pentru că… eu vă mai spun o minune ce s-a întâmplat la noi la biserică. Noi avem părticică din sfintele moaște, să le chemăm așa, eu așa cred că sunt și la nivelul credinței mele… Nu le am la închinare, le am eu personal. Ale sfinților din temnițele comuniste.
Părintele Teologos: Da, sigur! Sunt, cum să nu fie? Da, evident.
Sfinții închisorilor și ajutorul lor
P. Petru Filipescu: Eu am evlavie foarte mare la sfinții închisorilor și eram odată supărat, foarte necăjit, atât de mult încât îmi doream încât să plec din Italia definitiv. Eram dispus să renunț la tot. Și am plecat la Roma de supărare. Mă duc la Roma, slujesc într-o altă biserică, nu-i mai aud pe-ăștia, nu-i mai văd, eram supărat pe lume, pe tot. Se întâmplă! E uman.
Părintele Teologos: Da…
P. Petru Filipescu: Și dacă n-ar fi așa ar fi o problemă, știți. Dacă n-am recunoaște că e uman. Da și m-am dus la Roma. Am ajuns la Roma în biserica Sfântului Ștefan care este într-o periferie a Romei foarte rău famată și vreau să vă spun că s-a întâmplat o minune. Am pus casetuța cu sfinte moaște pe sfântul altar, am început să slujesc Sfânta Liturghie cu părintele Serafim care este italian căsătorit cu grecoaică, a fost preot la Patras mulți ani.
Părintele Teologos: Ortodox?
P. Petru Filipescu: Da, da.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
P. Petru Filipescu: Am slujit împreună și la momentul epiclezei se întâmplă o chestie: începe un parfum să se propage în toată biserica…
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
P. Petru Filipescu: Și i-am trimis și persoanei care mi-a dat moaștele că ceva se întâmplă și într-o jumătate de oră s-a umplut racla de mir… și se prelingea deja, ieșea trecea prin geam, broboanele se dematerializau prin geam…
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
P. Petru Filipescu: Nu am mai văzut, da și curgea pe masa din altar. Am am luat o tavă, am pus vată, am încercat să opresc situația că tulburai la Liturghie, adică nu mai era gândul meu acolo, zic ce se întâmplă…
Părintele Teologos: Depășit de evenimente, să zic, da.
P. Petru Filipescu: Da și am terminat Sfânta Liturghie și după aia am înțeles: aia a fost mângâierea. Mi-a dat-o Dumnezeu: lasă că ești vai de capul tău!
Părintele Teologos: Stai acolo, stai acolo!
P. Petru Filipescu: Stai acolo! Și m-am întors înapoi acasă cu coda între picioare și am cerut iertare oamenilor că eu sunt foarte vocal, eu nu știu să fiu cu jumătăți de măsură.
Părintele Teologos: Am înțeles…
P. Petru Filipescu: Și eu când am o supărare o spun și o spun destul de vocal în toate limbile pe care le cunosc.
Părintele Teologos: În șapte limbi, cel puțin…
P. Petru Filipescu: Sau mai multe…
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Despre dezrădăcinarea românilor din diaspora…
P. Petru Filipescu: Da, părinte și asta este. Vedeți, ca să ne întoarcem la ideea dezrădăcinare, eu am scris o scrisoare acum ceva vreme și românilor din România și românilor din Italia și românilor din diaspora, oriunde s-ar afla el, românul. Și i-am spus că fără credință, fără Dumnezeu fără „nimicurile” între ghilimele, tradiționale românești – că alea au și ele încărcătura lor, deși poate nu ni se mai pare interesante. Fără sărmăluța…
Părintele Teologos: Fără portul popular…
P. Petru Filipescu: Da, fără aceste lucruri care sunt în etosul și sunt scrise în codul nostru genetic. Suferim, trăim rău și ne e rușine… Noi vrem să fim italieni… De exemplu, noi în Italia vrem să fim italieni, nu mai suntem români, vorbim ca ei, mâncăm ca ei, copiii noștri nu mai știu ce e aia o ciorbă.
Părintele Teologos: Doamne ferește…!
P. Petru Filipescu: Adică am făcut o ciorbă în postul Sfintelor Paști. Mie îmi place foarte mult peștele, dar nu pot să-l mănânc că sunt alergic, dar îmi place să-l gătesc și am făcut ciorbă de perișoare de pește, la Florii, o splendoare. Am făcut 80 de litri că așa se face la noi, asta e rânduiala.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! 80 de litri… Maica lui Dumnezeu…
P. Petru Filipescu: Și 10 kg de carne de pește și… foarte bine. Și cei care strâmbau din nas nu erau italienii.
Părintele Teologos: Erau românii…
P. Petru Filipescu: Erau copiii românilor, care ei nu știu să mai mănânce românește.
Părintele Teologos: Da, din păcate. O mare tristețe, dar totuși există speranță…
P. Petru Filipescu: Există speranță, părinte, pentru că vedeți puțin câte puțin… deși ei nu mai știu să mai vorbească româna, eu copiilor români le vorbesc doar în română.
Părintele Teologos: Foarte bine.
P. Petru Filipescu: Și-i întreb în limba română unde se află. Și italienilor le vorbesc în italiană, rusului îi vorbesc în limba rusă, grecului îi vorbesc în greacă, francezului în franceză…
Părintele Teologos: Slava lui Dumnezeu!
P. Petru Filipescu: Da, adică încercăm, trebuie să ținem cont de o chestie, părinte – că lucrurile trebuie spuse în limba ta în care rezonezi cu ele.
Părintele Teologos: Evident, în care le înțelegi.
P. Petru Filipescu: Da, da. Ei nu mă înțeleg, copii din România nu mai înțeleg limba română, dar îi educăm adică avem răbdare că asta e necesară, răbdarea.
Părintele Teologos: Da, da și ajută bunul Dumnezeu.
P. Petru Filipescu: Da, să știți. Punem acum copii în altar. Noi avem foarte mulți paraclisieri, ipodiaconi, le-am dat veșminte, haideți! Și am un copil pe l-au botezat și Giovanni, adică nu e român, e italian, Giovanni… În afară că la mine în comunitate cei mai apropiați colaboratori sunt italieni.
Părintele Teologos: Da?
P. Petru Filipescu: Și vorbesc limba română.
Părintele Teologos: Bravo. Deci e invers de fapt. Adică românul se depărtează și italianul se apropie.
Lucrarea de misiune. Italieni care iubesc România, ortodoxia și cultura românească
P. Petru Filipescu: Vorbesc perfect română. Adică avem trei italience care… De exemplu, contabila parohiei, cealaltă contabilă – cea care se ocupă de alte tipuri de acte și soția ipodiaconului cel de drept al bisericii, care este italiancă, vorbesc limba română. Și fiecare cu accent diferit, adică fiecare de unde a învățat. Alice, soția ipodiaconului, de exemplu, a învățat de la socrii mei cu care a făcut matematică, fizică și vorbeau limbi diferite la început. Părinții soției mele i-a pregătit.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu! Deci lucrarea de misiune există.
P. Petru Filipescu: Da, da și ea vorbește cu accent de la Ploiești. Gloria care are o prietenă moldoveancă vorbește cu accent de Moldova. Vedeți? Puțin… și-mi aduc aminte, cu asta închei, mama lui Alice care a murit acum un an, Dumnezeu s-o ierte! A adormit în Domnul… Avea o vorbă: „haide, gata, facem!”.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
P. Petru Filipescu: Dar să știți că ea nu vorbea română, ea vorbea doar aceste cuvinte.
Părintele Teologos: Da?
P. Petru Filipescu: Da. „haidem, facem, acum”. Și vedeți dumneavoastră, eu mi-am dat seama că dacă văd italienii dragostea pe care o port pentru poporul român, pentru limba română, pentru cultura română și numai pentru asta și pentru sfinții noștri care s-au născut români și au murit români – au murit în accepțiunea oamenilor, dar ei trăiesc, sunt vii!
Părintele Teologos: Așa este.
P. Petru Filipescu: Văzând dragostea asta a mea, ei au început să iubească mai mult România decât mine.
Părintele Teologos: Da.
Valoarea unității și a comunității
P. Petru Filipescu: Adică pentru mine când vin acasă, când merg în România, e acasă, dar cu așteptarea că trebuie să merg unde? Trebuie să merg la Constantinopol, trebuie să merg la Sfântul Munte, trebuie să fac aia, trebuie să fac ailaltă. Știți, românul cu gânduri din-astea. Ei se bucură! Părinte, o bucurie pe care eu nu am mai văzut-o.
Părintele Teologos: Da.
P. Petru Filipescu: Ei, această bucurie a lor le este reinsuflată și românilor din Italia.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
P. Petru Filipescu: E o infuzie altfel.
Părintele Teologos: Da, da, este infuzia creștinului care regăsește ortodoxia, regăsește credința adevărată, pe Hristos. Mare bucurie mi-ați făcut, să știți!
P. Petru Filipescu: Sărut mâna, părinte!
Părintele Teologos: Să ajute bunul Dumnezeu! Mulțumim tare mult!
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
