Noi, Dumnezeu și lumea de azi – p. Pimen Vlad

Ascultați un cuvânt de folos cu părintele Pimen Vlad rostit la mănăstirea Prodromița, cuvânt în care părintele ne dă sfaturi legate de îmbunătățirea relației noastre cu Dumnezeu în contextul lumii contemporane în care trăim.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Lucrurile rele acum sunt puse la loc de cinste

În primul rând să mulțumim Maicii Domnului că am mai ajuns aici, ne-a mai adunat un pic aici. Mai răsuflăm, cum se zice, că în momentele astea ne mai oprim de la anumite activități. Poate dacă am fi în alte părți, am mai face și alte lucruri. Așa, aici cel puțin mai respiri un pic de aer curat, mai vezi o biserică și te mai închini, mai faci o cruce, îți mai amintești de Maica Domnului, îi mai ceri ajutorul și în felul ăsta facem o pauză de la celelalte. 

Vedeți că suntem slabi, ca oameni, dacă nu cu faptele, măcar cu gândul. Tot timpul vin gândurile și tot ce e în jurul nostru ne tentează. Tot vedem în mass-media că se ridică la nivel de cinste lucrurile rele. Dacă acum, știu eu, 40 de ani erau condamnate la nivel de legi de stat anumite lucruri și poate chiar cu închisoarea, acum s-a ajuns invers. Lucrurile acelea să fie ridicate la nivel de stat, lăudate, frumoase și tu dacă zici că nu-s bune, ești închis tu acum. Ca să vedeți cum s-a întors roata invers, cu susul în jos. Asta ne arată cât de mult am decăzut noi ca oameni. Lucrurile rele, care trebuie date deoparte acum sunt puse la loc de cinste.

Pâine și circ pentru a ne ține ocupați, pentru a ne îndepărta de Dumnezeu 

La Sfânta Scriptură spune așa: „Când oamenii de nimic ajung sus, nelegiuiții mișună pretutindeni”. Adică dacă în conducere ajung oameni de nimic, se lasă în așa fel legile astfel încât indiferent de ce răutăți fac să li se îngăduie lucrul ăsta sub o formă sau alta.

Noi acum privim lucrurile astea sub o formă materială, dar cel mai mult la nivel pătimaș. Acum se încearcă ce-a fost pe timpurile vechi, pe vremea Imperiului Roman când început creștinismul. Ce se dădea oamenilor ca să-i poată ține ocupați? Pâine și circ! Era pâinea care se dădea să aibă omul să-și umple burta și distracție. La fel și acum. Îți asigură pâinea să ai ce mânca, distracția o ai pentru că ai acum 100 de canale la televizor acasă, ai internet ai tot ce vrei. Asta ca să fie omul ocupat, să nu se mai gândească la Dumnezeu, la aproape, la cel de lângă el care are nevoie. Să devenim toți egoiști, fiecare să se gândească ca lui să-i fie bine. 

Dai respect, primești respect

Când vom ajunge… Era întrebat un sfânt părinte din timpurile vechi: ”Când va veni sfârșitul lumii?” și el răspundea: ”Când nu va mai fi dragoste între oameni, când nu va mai fi cărare de la un vecin la altul”. Vedem acum că sunt oameni care trăiesc în același bloc și nici nu se cunosc, nici nu se salută. Vezi vecinul și te uiți în partea cealaltă, te faci că nu l-ai văzut și el la fel. Exista lucrul ăsta înainte? La sate înainte, tu ca și copil dacă plecai de acasă și cuiva nu-i dădeai „Bună ziua!”, până te întorceai deja știa a treia casă: ”Uite mă, ce prost crescut. Nu a știu salute, să dea bună ziua la oameni!”. Deci era respectul dintre oameni. Se zice ”Dai respect, primești respect!”. Asta ce înseamnă? Înseamnă că-ți pasă de celălalt.

Treci pe lângă el și îi spui ”Să ai o zi bună, frate creștine! Doamne ajută!”. Dacă erai la prășit, îi strigai ”Doamne ajută!”. ”Să-ți ajute Dumnezeu!” era răspunsul. Deci pornea cu Dumnezeu, se încheia cu Dumnezeu. Erau toate lucrurile spre slava lui Dumnezeu și atunci omul era cu bucurie: muncea, se oprea, mai făcea o cruce, îi mulțumea lui Dumnezeu, mai saluta pe cineva, mai schimba o vorbă, mergea mai departe, exista o comuniune între toți. Oamenii se respectau unii pe alții. Acum… mașini bune, 200 km/h și nu mai vezi nimic. Nu mai vezi un copac, nu mai vezi o floare.

Ne grăbim spre… moarte…

Acum sunt oameni care fac naveta în fiecare zi. Dacă îl întrebi pe omul ăla ce vede el pe drumul ăla, afli că nu vede nimic. ”Mă, dar tu un an de zile ai făcut naveta, n-ai văzut nimic?”. ”Păi n-am văzut că mă grăbeam!”. Adică un an de zile omul s-a grăbit. Unde? Spre moarte, că după fiecare an, ai mai îmbătrânit cu un an, te-ai apropiat mai mult de moarte. Doar ne grăbim și alergăm. Iată, floarea aceasta înflorită, trecem și n-o vedem. O pasăre și-a făcut cuib, poate vecinul mai are un copil… nu mai ai timp să le vezi. Acestea sunt cu adevărat importante: să faci pauza aceea în viața ta în care să mai respiri, să-i mulțumești lui Dumnezeu că încă mai trăiești, că încă ești sănătos.

În jurul tău vezi că mulți pleacă. Vedeți acum cum e acum cu cancerul și toate celelalte și oamenii pleacă și pleacă și vezi că tu ești sănătos sau poate chiar ești bolnav și te ține Dumnezeu un an sau zece și vezi în jurul tău cum alții, cu mai puțină boală pleacă. Deci ar trebui întotdeauna să vedem partea plină a paharului, că de multe ori paharul e aproape plin și dacă are un centimetru gol vedem numai asta și cârtim mereu că ”Dacă aș avea plin paharul, aș fi fericit!”. De fapt chiar dacă el ar fi plin, eu tot nefericit aș fi. De ce? Pentru că nu-l am pe Dumnezeu în viața mea și neavând pe Dumnezeu în viața noastră n-avem nimic!

Pacea și bucuria vin de la Dumnezeu, prin Harul Duhului Sfânt

Se încearcă acuma prin toate ideile astea să-L scoată pe Dumnezeu. Degeaba! Discutam cu oamenii cu bani, care aveau totul, erau total nefericiți. De ce? Pentru că și-au pus toată nădejdea în materie sau în știință și asta merge până la un punct. Tu, în interior, nu ai nimic. Sufletește, ești la pământ, pentru că pacea și bucuria vin de la Dumnezeu, prin Harul Duhului Sfânt. Dacă noi nu-l avem pe Dumnezeu, atunci nu avem Harul Duhului Sfânt, nu avem cum să găsim pacea interioară și dacă nu ai pace în interior n-ai cum să dai pace mai departe. Poți să ai tu bani, să ai putere, dar degeaba. Pacea pleacă din interior și se duce spre interiorul celuilalt.

Spunea un bătrân care când vorbea oamenilor, oamenii plângeau și cineva l-a întrebat: ”Părinte, de ce plâng oamenii?”. ”Pentru că ce pleacă de la inimă la inimă ajunge”. Deci omul simte ce pleacă de la inimă, nu ce-i spui tu. Îl privești în ochi și-i spui ”Te iubesc, te respect”, dar înăuntru tău zici ”Hai, că l-am fraierit și pe ăsta!”. NU! El simte tocmai ce gândești, nu ce îi spui. De asta de multe ori se întâmplă să treacă câte un om pe lângă tine și să-ți aducă liniștea fără să spună nimic. Omul ăla are liniște sufletească. De asta să avem o grijă să lăsăm partea materială la cât e necesar și să ne îngrijim un pic și de partea sufletului. Nu trebuie ca grijile materiale să ne preia conducerea și sufletul să fie lăsat undeva, pentru că atunci ajungem să nu ne mai bucurăm de nimic.

Să nu uităm că plecăm în veșnicie pentru totdeauna

O să trăim să mâncăm, să ne distrăm, să ne facem concedii bune și cam aici se limitează viața. Dar viața înseamnă mai mult. Să nu uităm că plecăm în veșnicie, nu pentru o zi, nu pentru o lună, pentru o sută de ani, ci pentru totdeauna. Cu ce plecăm? Ce am trimis înainte, pe acelea le regăsim. Toată materia asta pe care o adunăm în jurul nostru, rămâne aici. Poți să ai multe palate, tot ce vrei, toate rămân aici și poate se bat alți pentru ele. Sau vine un cutremur, vine ceva ce le dărâmă și ai pierdut totul. Dar ce ai trimis dincolo nu se pierde. De asta spune undeva ”Nu vă adunați comori pe pământ, pe care hoții le fură, moliile le mănâncă și tâlharii le sapă, rugina le roade. Adunați-le în cer, pentru că nimeni nu poate să vi le ia!”.

Dumnezeu nu rămâne dator niciodată

Cum se face asta? Prin milostenie. Faceți bine celor din jurul vostru! Făcând asta, toate astea se duc la Dumnezeu și le găsiți dincolo. Se zice: ”Cine face bine unuia care e în nevoie, împrumută pe Dumnezeu!”. Știți ce înseamnă asta? Dumnezeu e cel mai bogat și El nu rămâne niciodată dator. Una dai, o sută îți dă înapoi și atunci tu tot făcând bine, te trezești că nu-ți lipsește nimic, cu cât dai mai mult, cu atâta îți dă Dumnezeu și asta înseamnă că Dumnezeu nu rămâne dator.

Și să nu facem rău, pentru că nici acolo nu rămâne Dumnezeu dator. Facem rău cuiva, s-ar putea și acolo să se întoarcă însutit. Poate peste un an, poate peste zece, atunci când vezi că ți se întorc, să te duci puțin în viața ta înapoi, să vezi cum ai lucrat, că undeva există niște rădăcini. Cum ai lucrat, ți se întoarce. Să nu te întrebi atunci ”Vai, dar ce-am făcut?”. Cândva ai făcut ceva și Dumnezeu îți dă acum cu dobândă. La fel și cu lucrurile bune, nu se pierd niciodată, le găsim dincolo, dar ni le dă Dumnezeu și aici pământ. De asta se spune să lucrăm cu dragoste multă, cu milă pentru că astea sunt de la Dumnezeu. Se spune că virtuțile sunt trei: nădejdea, credința și dragostea, iar mai mare decât toate se zice că e dragoste care nu cade niciodată.

”Dragostea nu caută ale sale”

Dragostea nu trebuie confundata cu egoismul. Este scris ”Dragostea nu caută ale sale”, adică dragostea nu se îngrijește de el, cel care spune că are dragoste, ci se îngrijește să le fie bine celorlalți de lângă el și atunci într-adevăr se revarsă dragostea față de ceilalți și te ajută Dumnezeu și pe tine, pentru că Dumnezeu vede că tu nu te îngrijești de tine, ci te îngrijești să le fie bine celorlalți și atunci se îngrijește Dumnezeu de tine. Cine e mai puternic decât Dumnezeu, lasă-te în mâna Lui, să îngrijească El de tine și zi: ”Doamne, ai grijă de copilașii mei, că așa cum suntem noi ne mai descurcăm, dar uite familia aia cu zece copii, mă duc să-i ajut pe ei!” și o să vezi că Dumnezeu se îngrijește ca și copilașii ăia doi sau trei să aibă și ei ce trebuie.

Întotdeauna să nu ne gândim numai la noi, să nu fim numai egoiști, adică noi să fim bine, familia noastră bine și restul dezastru. Totdeauna se ne pese și de ceilalți, că atunci și lui Dumnezeu o să îi pese de noi. Este scris: ”Cu zice cu ce mână lucrăm, cu aceea ni se va da!”. Lucrăm cu milă, cu dragoste sau cu îngăduință, așa va lucra și Dumnezeu cu noi.

Indiferent de nume, toate icoanele o reprezintă pe Maica Domnului 

Vedeți, aici mânăstioară Prodromița, poate unii n-ați mai fost, ați venit pentru prima dată, alți veniți din Hârșova de aici…..Icoana Prodromița. S-a îngăduit să primească diferite denumiri icoanele, dar toate sunt ale Maicii Domnului. Prodromița, sau Mângâietoarea, sau Grabnic Ascultătoarea, toate reprezintă pe Maica Domnului, doar că s-au dat anumite denumiri din cauza locului. Prodromița pentru că se află la schitul Prodromu de la Munte Athos. Li s-a dat o denumire și poate un har aparte la fiecare icoană, dar toate reprezintă pe Maica Domnului. Asta ce înseamnă? Vedem peste tot icoane făcătoare de minuni ale Maicii Domnului, e plină lumea asta. Prin asta ne-a arătat Mântuitorul cât de mult o cinstește pe Maica Domnului. A dat har acestor icoane să facă minuni, să ne ajute: te duci cu credință, te ajută!

Multe din el izvorăsc și mir. Ni s-a arătat câtă cinste dă Mântuitorul și noi ca oameni de multe ori o înjurăm pe  Maica Domnului și după aia mergem și spunem ”Doamne, ajută-mă!”. O să zică Dumnezeu ”Cum să te ajut dacă în urmă cu o zi o înjurai pe Mama Mea?”.

Să ne asumăm greșelile în viață

Să fim foarte atenți când suntem nervoși, ce spunem! Am putea atunci să spunem cu totul altceva, cuvinte de binecuvântare, de ce să înjurăm? Adică ne răcorim numai înjurând? Ia și trage-ți două palme, ia ciocanul și dă-ți peste degete, dacă vrei să consumi energia și ești nervos pe tine că ești prost! Asta este, de fapt: tu îți faci ceva ție sau te-ai lovit și înjuri pe altcineva. Cine te-a lovit? Tu singur, deci ia și mai trage-ți vreo două atunci. Meriți, dacă ești prost, de ce să înjuri pe altul? De ce e de vină celălalt, atunci când de fapt ești tu? Vedeți ce repede găsim noi scăparea, încercând să dăm vina pe celălalt când ne facem rău singuri? Să ne asumăm greșelile în viață. Am greșit, mi-o asum, nu caut repede să găsesc vinovați în jurul meu.

De asta, trebuie să fim un pic atenți cu viața noastră, s-o trăim frumos, că viața e scurtă. Ni se pare că e lungă, dar în jurul nostru în fiecare zi ne pleacă cunoscuți, prieteni, rude. De unde știm noi că mâine nu e rândul nostru? Poate nici n-apucăm să ajungem diseară. Deci nu trebuie să ne gândim că viața e înaintea noastră, avem la dispoziție viața, hai să mă mai distrez vreo zece ani și m-oi pocăi după aceea. NU! Mai bine să încerc să mă împac cu cei din jur, să mă duc să mă spovedesc, pentru că mi-a dat Dumnezeu gratis harul ăsta, ca orice murdărie ai făcută în viața asta, orice răutăți, te-ai dus sub epitrahil, te-a dezlegat și ți s-au stres toate. Vă dați seama ce dar ne-a dat Dumnezeu? Și noi îl neglijăm!…

Omul cu capul pe umeri e smerit

Da mă duc eu să-i spun lu popa ce-am făcut? Da ce-s eu prost? Nu-i nimic! Nu ești prost, ești așa deștept că o să te duci dincolo și o să-ți iasă pe ochi toate nebuniile astea, pentru că te duci cu ele. Iar dincolo se spune: „Ce-i legat pe pământ, e legat și în cer, ce e dezlegat pe pământ este dezlegat și în cer”. Te duci și nu mai poate nimeni să te de dezlege după ce ai plecat. Dar dacă ți le-a dezlegat aici pe pământ ai plecat dincolo, chiar dacă n-ai apucat să faci pocăință. Dar rugăciunile celor de aici, milosteniile și pomenirile de la Sfânta Liturghie te pot scoate. Ai posibilitatea asta, că tu păcatele le-ai lăsat aici. Dar dacă te duci cu sacul după tine… te descurci. Și nu pot să spui că Doamne n-am știu, n-am putut. 

Totul pornește de la mândrie și prostie, astea sunt unite, adică nu poți să zici unui om că e mândru dacă nu-i zici că-i și oleacă, cum se zice, bătut în cap. Totul de aici pleacă. Pentru că un om care e cu capul pe umeri, acela e smerit, își de seama de măreția lui Dumnezeu și vede cât e el de mic. Poți să faci și tu ceva pe pământul ăsta? Poți să faci un fir de păr, o furnică? Poți să faci tu lucrurile astea ca să ne comparăm noi cu măreția lui Dumnezeu, să socotim că suntem noi ceva? Nu suntem nimic! Dar, avem scânteia Dumnezeiască, asta să nu uităm. Ne-a dat Dumnezeu cinstea asta, suflarea Dumnezeiască, scânteia Dumnezeiască care e în noi și pleacă la Dumnezeu, e nemuritoare.

Să nu amânăm spovedania

Trupul ați văzut e luat din pământ în pământ se duce, îl mănâncă viermii, dar sufletul care o venit de la Dumnezeu se întoarce la Dumnezeu și Dumnezeu îl întreabă: „Măi, da eu te-am trimis curat! Ce e cu tine, de ce ești plin de răni?”. Că noi dacă nu ne spovedim, ne ducem cu toate astea și nu-l mai recunoaște Dumnezeu, nu ești tu aici, nu corespunzi. Mergi unde corespunzi și atunci vrând, nevrând ne trezim dincolo. De asta spun, să nu amânăm spovedania. Să știți că spovedania e lucru cel mai de bază în viața noastră. După aia, cât îngăduie duhovnicul să ne împărtășim și să facem fapte bune după putere și să nu lipsim niciodată duminica de la Sfânta Liturghie.

Știți ce înseamnă asta? Că unul zice, dar mă rog acasă, am credința în suflet. Nu! Te duci în casa lui Dumnezeu stai de vorbă cu Dumnezeu. Cu Dumnezeu poți ori și unde să stai de vorbă, dar atunci te duci în vizită la Dumnezeu. E ca și cum te duci, îi faci, dar de fapt îți faci ție onoare. Noi zicem că mă duc acasă la Dumnezeu stau de vorbă cu el. E cu totul altfel. Pe Dumnezeu îl întâlnești pe stradă și pe unde te duci, dar când te duci la el acasă, te primește și El ca pe un musafir și îți oferă har, îți dă bucurie.

Să ne purtăm cuviincios în Casa Domnului

Bineînțeles și tu dacă te duci în Casa Domnului, nu te duci să începi să-i răstorni prin casă, să dai din coate să te cerți cu alți sau să prezinți moda. NU! Te duci în Casa Domnului și îi dai cinste Stăpânului Casei, îl respecți și El te respectă. Te porți frumos, se poartă frumos cu tine. Te duci acolo cu drag, duci o floare, faci și tu ceva acolo, primești har de la Dumnezeu. Dacă tu te duci acolo cu altfel de gânduri, atunci și gazda te poftește afară. De asta să ne ducem la biserică întotdeauna cu evlavie, cu respect, îmbrăcați cât de cât cuviincios. Noi suntem îmbrăcați întotdeauna în negru, negru care atrage soarele, iar dacă ai 40° frige de nu poți pune mâna și nu ne plângem niciodată de căldură.

Le mai spuneam eu unora care veneau în biserică cu mânecă scurtă:

– Vedeți că noi am pus niște reguli și trebuie să aveți mânecă lungă în biserică!

– Părinte, dar e cald!

– Serios? Stai să-ți mai dau vreo două de-ale mele și după aia să te plângi. 

NU! Dacă noi nu răbdăm două ore la biserică când e cald…, e comoditate, nu-i cald. Dacă te adâncești în rugăciune și-ți vezi de treaba ta, n-o să fie nici cald, nu o să-i mai vezi pe ceilalți, o să te vezi pe tine însuți în fața lui Dumnezeu și cât ești tu de mic în fața măreție lui Dumnezeu. Și atunci te topești când vezi cât de mult de multă dragoste-ți dă Dumnezeu ție. Dumnezeu nu are nevoie de noi, de dragostea noastră. El are miliarde de îngeri dacă vrea să fie slăvit, dar vedem câtă dragoste și jertfă a pus pentru noi.  Chiar pe fiul Lui l-a trimis pentru noi. Ne-a ridicat la loc de cinste, iar noi dăm cu piciorul la toate lucrurile astea.

Să avem respect față de Dumnezeu și față de Maica Domnului 

Să avem dragoste să avem respect față de Casa lui Dumnezeu că prin asta arătăm respect față de Dumnezeu și mai ales față de Maica Domnului pe care o să vedem la judecată de-a dreapta Mântuitorului. Și ia gândiți-vă, să să te duci la judecată să-l vezi pe Mântuitor încruntat când se uită pe lista ta și să te uiți la dreapta să vezi pe Maica Domnului și dacă o vezi pe Maica Domnului cu capul plecat cum o să fie atunci? Dar, dacă o vezi pe Maica Domnului zâmbitoare și o auzi: „Nu-ți face griji că tu în fiecare zi mai chemat, nu contează cum se uită Mântuitorul, întotdeauna ca mamă o să-l prindă de mână: „Doamne, te rog ăsta e omul meu, în fiecare zi m-a chemat. Te rog pentru dragostea mea!”. Și atunci Mântuitorul o să spună: „Bine, ia-l, du-l unde vrei!”.

Gândiți-vă atunci ce bucurie o să avem în momentul ăla. Și asta ce înseamnă? Să nu uităm nicio zi de Maica Domnului, să-i cerem ajutorul. O iconiță în buzunar aici și pe unde trecem, pe la o biserică: „Maica Domnului, ajută-mă!”. Plecăm acasă cu Maica Domnului și ne întoarcem cu Maica Domnului. Și atunci niciodată n-o să ne lase Maica Domnului, deci totul depinde de noi.

„Omul sfințește locul” 

Nu mă mai lungesc, v-am spus de ajuns. Părintele stareț de la Hârșova, a venit pe la noi prin Sfântul Munte de mai multe ori. Înainte de acesta a fost alt părinte care, din câte am înțeles și eu de pe la unii și de pe la alții, a făcut câteva boacăne pe aici și oamenii au rămas cu idee că la Hârșova eu un stareț ”așa și pe dincolo”. Acum i-am zis părintelui, în funcție de viața lui o să curețe locul, cum se zice, de acea pată care a fost, pentru că „Omul sfințește locul”.

Este nevoie de timp și de dragoste în primul rând față de Maica Domnului. Pentru că aici este Maica Domnului Prodromița cu dragoste față de toți cei care vin, cu milă, cu bunătate, acuma ca să spun ce ai de făcut și matale, și orice om care vine aici să fie primit cu dragoste. Omul să simtă că a venit acasă, asta contează cel mai mult. 

Și încă ceva, să le ziceți cunoscuților să aducă bomboane și lucruri care nu se strică, să ai acolo pus la intrare ceva dulce, cât de mic, să fie ceva pentru fiecare om. Dacă tot sunteți acum atâția strânși aici, ia să aduceți fiecare când mai veniți pe aici: o pungă de bomboane sau altceva, să aibă și părintele acolo, că aici e mai greu, locul e neștiut și nu vin mulți oameni care să ajute.

Cu cât dai, cu atât îți dă Dumnezeu

Și atunci să existe tot timpul ceva! De ce spun lucrul ăsta? Cu cât dai, cu atât îți dă Dumnezeu. Și atunci dacă omul ia de aici și spune bogdaproste, Dumnezeu înmulțește lucrul ăla și atunci și mănăstirea o să aibă ce trebuie. Asta depinde de matale. Înaltul Teodosie a spus că trebuie să facă o biserică mare. Treaba lui, aici nu mă mai bag!

Părintele stareț Eufrosin: Părintele Pimen are putere în cuvânt și de-asta i-am lăsat vorba lui.

Părintele Pimen: Trebuie să facă biserică. Asta e treaba lui, nu mă mai bag. El a săpat undeva pe aici, nu știu unde.

Părintele stareț Eufrosin: Avem deja sfințit locul, acolo unde este crucea.

Părintele Pimen: A, înseamnă că e aproape gata (se aud râsete). Unei biserici, în momentul când i-ai pus crucea sus, înseamnă că e gata biserica, doar trebuie să iasă la suprafață.

Părintele stareț Eufrosin: Mesajul nu este numai pentru cei ce aici de față. Materialul se va da pe internet și o să vadă mai multă lume, iar Înaltul așa a spus: „10 lei, dacă se adună 10 lei în fiecare lună, putem să turnăm fundația”.

Părintele Pimen: Cum e mila lui Dumnezeu, voia Maicii Domnului, cu bunăvoința oamenilor… de aici nu mai știu. Nu mă bag pe terenul…

Părintele stareț Eufrosin: Dar puteți da un sfat, nu vă băgați.

Dumnezeu nu rămâne dator

Părintele Pimen: De acord. Acum aproximativ o săptămână am dus părticele de Sfinte Moaște de la Sfântul Gheorghe și Sfânta Muceniță Fotini, la o biserică în București. Apoi, cred că a fost și pe internet și la Trinitas.  Acolo se construiește tot așa o biserică, e mai greu un pic, cu posibilități mai puține, se chinuie și părintele acolo la fel ca peste tot. Deci când auziți undeva că se face o biserică, nu zice nimeni să veniți cu sacul, măi și 10 lei, 50 de lei sau fiecare cât poate, știți ce înseamnă? Cei care mergeți la biserica ați văzut că în timpul Sfintei Liturghii se pomenesc de trei ori „ctitorii sfânt locașului acesta”.

Adică, oricine a pus o cărămidă la biserica aceea e automat de îngeri luat, pomenit și dus la Dumnezeu, pentru că și el a contribuit cu ceva și cât dăinuie biserica aceea, întotdeauna e pomenit el cu familia lui. De-asta, ori de cât ori aveți ocazia, ori și unde în lumea asta știți că se face o biserică, puneți o cărămidă acolo pentru că o să intrați la „ctitorii sfânt locașului acesta”. Fiecare cum crede, cum poate, nu e obligat nimeni. Astea nu-s niște legi cum erau la ei vrei cu 10%. E după dragostea și bunăvoința fiecăruia.

Și să mai știți un lucru, Dumnezeu cum am mai spus, nu rămâne dator. Biserica se face în numele Mântuitorul, a Maicii Domnului sau a unui sfânt. Nu vor rămâne datori niciodată. Toate de fapt ni se întorc nouă. Orice lucru bun făcut se revarsă asupra noastră, asupra copiilor noștri, asupra familiei, asupra celor din jur. De asta să faceți bine cât puteți și aici mai departe, cum e voia Domnului. Îl las pe părinte să mai spună și el două cuvinte. 

Nimic nu rămâne decât ceea ce facem pentru suflet.

Părintele stareț Eufrosin: Eu voiam doar să vă încurajez că să vă zic o întâmplare sau o pildă. Se spunea că într-o localitate s-a vrut să se facă o mănăstire, o biserică și au trimis pe cineva să adune de la fiecare câte un bănuț. Și s-a dus la un om care nu credea lucrurile astea, un om rău care nu era cu biserica și a spus: „Măi, voi numai continuu cerșiți, ia de aici un leu, că atâta era o cărămidă, ia un leu, să vedem faci biserică cu un leu?”. El a luat leul, la pus și chiar a cumpărat o cărămidă. Acea cărămida s-a pus la biserică și l-a trecut la ctitor. De câte ori se făcea Veșnica Pomenire îl lua din iad și îl așeza acolo lângă cărămidă aceea.

Și gândiți-vă că era o singură cărămidă. Eu v-am spus așa ca să vă încurajez, că nimic nu rămâne decât ceea ce facem pentru suflet. Cum a spus părintele, nimic nu luăm cu noi, doar fapta bună: „Adunați-vă comori în cer, unde moliile nu le strică și rugina nu le mănâncă”. Astea sunt adevăratele comori. Asta vă încurajez și acuma vă mulțumim că sunteți prezenți și mulțumim părintelui Pimen că este aici alături de noi. Asta e a doua oară care vine, al doilea an. Ne bucurăm că este în mijlocul nostru și chiar multă lume l-a chemat pe părintele Pimen, dar nu s-a dus și noi ne considerăm că suntem privilegiați. 

Părintele Pimen: Aici intervin eu, am venit că nu am scăpat de gura părintelui (se aud râsete). Dup-aia un an de zile îmi scotea ochii dacă nu veneam. El vine de vreo cinci ori pe an pe la noi.

Părintele stareț Eufrosin: Îi mulțumim din suflet și Maica Domnului să vă dea sănătate și putere în cuvânt și-n toate cele de folos.

Suntem cei mai fericiți oameni că o avem pe Maica Domnului

Părintele Pimen: Cum rânduiește Maica Domnului. Eu înainte de a vorbi eram epuizat, acum am luat putere și am mai vorbit și o oră. Am mai pățit lucrul ăsta, să fiu terminat, cu inima să nu pot și să fie o situație în care să vorbesc două ore, iar după două ore mi-am dat seama că nu mă mai durea nimic… și aveam putere mai multă decât înainte de a vorbi. Și atunci îmi dau seama că nu spun de la mine aceste lucruri.

Chiar când a venit Mihai Morar în Athos, un an și ceva în urmă, eram cu inima praf. I-am zis să aleagă el locul unde să filmăm podcast-ul și a ales un loc din livadă unde soarele bătea foarte frumos. Cât am mai stat eu un sfert de oră până au așezat ei aparatura, deja ardea totul de la soare, iar inima mă înțepa. Când mi-a zis că vrea să filmăm vreo două ore i-am zis să fie mulțumit dacă putem filma jumătate de oră la cum mă simțeam. Ne-am apucat de vorbit și filmarea a durat mai mult de două ore. Când m-am ridicat de pe scaun și m-am îndreptat m-a întrebat:

– Cum ești?

– Dacă vrei o luăm de la început că sunt foarte bine!

Nu mă mai durea nimic, iar el era terminat, deși el mai mult a stat și a ascultat. Am observat că atunci când vrea Maica Domnului, indiferent de starea mea, se dă totul de-o parte și văd că trece și durerea, trec toate pentru că eu chiar dacă simt că nu mai pot, zic: „Maica Domnului dacă știi că e de folos, spune tu ceva pentru oamenii aceștia care au venit cu drag!”. Și atunci Maica Domnului se ocupă de restul. Îmi pune cuvintele cum știe ea și îmi ia durerea pentru că, știm bine, când lucrează Dumnezeu, cade tot ce e omenesc de-o parte. De-asta să avem mare încredere în Maica Domnului!

Să ne ajute Maica Domnului, să ne aibă în pază și să nu uităm de ea niciodată pentru că suntem cei mai fericiți oameni că o avem pe Maica Domnului. Noi nu ne dăm seama ce înseamnă să o ai ca mamă pe Împărăteasa Cerului și a Pământului, care nu este refuzată niciodată. Este mare cinste că o avem pe Maica Domnului, să o respectăm și să îi cerem ajutorul!

Să ne ajute Maica Domnului și să aibă grijă de noi!

Doamne ajută!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!