Sfântul Constantin Brâncoveanu – p. Teologos

Sfântul Constantin Brâncoveanu este un sfânt foarte mare, actual și de la care putem să învățăm foarte multe: cum să ne comportăm în societatea actuală ca și conducători politici sau de firme precum și ca oameni simpli.

Vizionați un material pe această temă în care încercăm o paralelă între viața sfântului și lumea de azi.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Preabunul Sfânt Constantin Brâncoveanu. Copilăria și educația

Dragii mei, aș dori să vorbesc astăzi de preabunul domn și martir român Sfântul Constantin Vodă Brâncoveanu. Spun „preabun” și pentru că se potrivește cu vorbirea din duhul epocii în care a trăit Sfântul însă se potrivește și cu duhul Sfântului Constantin.

Sfântul Constantin Brâncoveanu încă din copilăria sa a fost foarte apropiat de biserică și de Crucea lui Hristos, rămânând orfan de tată la vârsta de doar un an. A avut cruce chiar de mic copil. Tatăl său se numea Matei Brâncoveanu, însă oamenii îi spuneau „Papa” care în greacă este apelativul pentru preot. Matei a fost însă boier, nu a fost preot, un boier care a fost ucis într-o răscoală de unde micul Constantin a fost scăpat ca prin urechile acului de către doica sa Gherghina care și-a sacrificat propriul copil, substituindu-l coconului domnesc.  

Vă dați seama că foarte probabil că tatăl Sfântului Constantin a fost un om foarte, foarte bun, de viță nobilă, virtute care a fost moștenită de fiul său, de vreme ce doica a făcut la rândul ei un gest atât de nobil. Nu putea să facă așa ceva dacă tatăl Sfântului Constantin nu s-ar fi purtat foarte bine cu doica respectivă.

Cu toate că familia sa era înstărită, adică după tată, era din familia Brâncoveanu și după mamă, era din familia Cantacuzino, cu toate acestea boierii familiei Brâncoveanu și Cantacuzino erau totuși niște oameni cu discernământ și nu se dedau plăcerilor lumești care vin de obicei cu averea. Familia Brâncoveanu a trecut prin mari încercări mai ales atunci când Sf. Constantin a fost mic. Tatăl său fiind ucis, ei au trebuit să ia calea pribegiei și nu numai atât, capul familiei, marele logofăt Preda Brâncoveanu fiind sugrumat din cauza cruzimii domnitorului Mihnea al III-lea. Astfel, micul Constantin a fost crescut în cele din urmă de văduva lui Preda – Păuna Brâncoveanu – și de un unchi al său, stolnicul Constantin Cantacuzino care a fost un reprezentat de seamă al culturii umaniste în spațiul românesc și care i-a oferit o educație aleasă. Sfântul Constantin a învățat foarte multe lucruri, printre altele – greaca, latina și slavona și – mai ales – legea cea duhovnicească. Duhovnicia.

Nu pot să dau acum toate detaliile, însă să știți că necazurile din copilăria Sfântului  Constantin s-au datorat puterii și averii pe care le aveau familiile boierești cu care era înrudit după tată și după mamă. Și aceste necazuri l-au călit, pe de o parte.

Vedeți că noi toți ne dorim să facem avere, să dobândim faimă, unii dintre noi să acceadă la putere și ne gândim cu exaltare ce bine ar fi dacă am ajunge acolo.

Fraților, vedeți că oamenii ăștia erau deja acolo și o duceau bine, chiar Preda Brâncoveanu era un om foarte evlavios și milostiv de se scula noaptea ca să citească din Psaltire și să se roage. Însă na, că a apărut Mihnea al III-lea care a domnit un an, a sugrumat câți boieri a putut ca nu cumva să-i ia cineva tronul, însă de ce i-a fost frică n-a scăpat pentru că după un an au venit tătarii pe la spate și avându-i dușmani pe toți boierii, Mihnea a trebuit să se refugieze în Transilvania.

Vedeți unde se ajunge dacă cineva acționează în forță și fără să-și pună nădejdea în Dumnezeu? Deci, fraților, să nu credeți dacă aveți avere și putere sunteți ok – nu sunteți deloc. Ba din contră: sunteți mai în pericol decât cei simpli și smeriți – decât oamenii de rând. De fapt, și pe Sf. Constantin tot din cauza averii și puterii l-au detronat – însă să nu anticipăm.

Având o copilărie tumultoasă chiar dacă mai apoi s-a bucurat de o oarecare liniște sub protecția stolnicului Constantin Cantacuzino, Sfântul Constantin Brâncoveanu și-a dat seama de superioritatea păcii și de rolul esențial al ortodoxiei pentru câștigarea acesteia. Sfântul Constantin și-a dat seama că omul trebuie să câștige pacea și nu războiul și din cauza asta a avut ca scop în viață acest lucru, scop pentru care a devenit foarte abil și diplomat în sensul bun al cuvântului.

Moștenitor al unei mari averi

Murindu-i fratele, a devenit singurul posesor al unei averi considerabile, însă datorită faptului că era un bun cunoscător al ortodoxiei și dincolo de asta al culturii grecești și italiene, Sfântul Constantin Brâncoveanu și-a folosit averea pentru a promova duhovnicia și cultura în pofida războiului. Înțelegeți?

Sfântul Constantin avansează repede în treptele ierarhice datorită virtuților sale și când moare domnitorul Șerban Cantacuzino, cu toate că tronul i-a fost oferit stolnicului Constantin Cantacuzino, fratele lui Șerban, acesta refuză la rândul său în favoarea protejatului său – tânărul Constantin Brâncoveanul. Acuma, ca să fim foarte exacți, nici Sfântul Constantin nu a dorit să acceadă la tron, pentru că după cum el însuși nota într-o scrisoare către egumenul mănăstirii Brâncoveni că el nu avea nevoie de domnie. De ce? Că era domn la casa lui. Și se justifică în fața egumenului respectiv că a acceptat din dragoste de neam ca să nu vină domni străini peste țară și să-i jecmănească pe cei săraci – după cum el însuși scrie în scrisoarea respectivă.

Domnia Sfântului Constantin Brâncoveanu – 26 de ani

Și cu adevărat, domnia de 26 de ani a milostivului domn a fost o domnie de mare înflorire a Țării Românești, domnie caracterizată prin protecția pe care domnul o avea pentru români, uneori Sfântul Constantin ajungând până la extreme pentru a-și proteja neamul.

O primă extremă a fost plătirea de bir greu Imperiului Habsburgic și după aceasta, alianța cu turcii, tătarii și curuții, cu maghiarii nesupuși pentru a-i alunga pe austro-ungari din Țara Românească pentru că era mai convenabil pentru români așa – cu turcii, adică – decât cu jaful continuu pe care armata austriacă l-ar fi făcut în Țara Românească. Astfel, Sfântul Constantin a pornit o ofensivă contra austriecilor și Bătălia de la Zărnești a fost, cu ajutorul lui Dumnezeu, o victorie zdrobitoare pentru români. Slavă lui Dumnezeu!

După aceea, tot datorită harului lui Dumnezeu pe care Sfântul Constantin îl avea, a urmat o lungă perioadă de pace în Țara Românească, inclusiv îmbunătățirea rapidă a relațiilor cu habsburgii. De ce? Pentru că aceștia aveau nevoie de informații din Țara Românească despre mișcările turcilor. Cu diplomația și rugăciunea sa, Sfântul Constantin reușește cu ajutorul lui Dumnezeu să mute frontul dintre turci și austrieci înspre vest, Țara Românească să nu mai fie teatru de război și să scape astfel de greutățile pe care le aducea statutul de câmp de luptă. Sfântul Constantin a reușit să evite războiul pe teritoriul Țării Românești până la stabilizarea relațiilor dintre turci și austrieci prin tratatul de pace de la Karlowitz.

O altă extremă la care a recurs Sfântul Constantin erau darurile foarte generoase acordate turcilor, numai și numai pentru a asigura stabilitatea și pacea în țară. Chiar turcii l-au numit „prințul aurului”. În această perioadă de pace se dezvoltă foarte mult viața duhovnicească și cultura, chiar dacă oamenii aveau oarecum de suferit din cauza dărilor pe care turcii le impuneau.

O perioadă de pace și prosperitate

În cei 26 de ani de domnie, Sfântul Constantin Brâncoveanu s-a dovedit un gospodar desăvârșit și bun administrator al avuțiilor țării, foarte bun domn și poporul l-a prețuit enorm pentru asta. De ce? Pentru că a instaurat o epocă de prosperitate și pace. Domnitorul a inițiat o amplă activitate de construcții și religioase și laice. Avea un foarte fin bun gust, îmbinând armonios în arhitectură, pictură murală și sculptură, tradiția autohtonă, stilul neo-bizantin și ideile novatoare ale renascentismului italian într-un nou stil caracteristic – celebrul „stil brâncovenesc”, stil care a continuat cu mult după trecerea la Domnul a Sfântului.

Constantin Brâncoveanu și-a asumat rolul de protector al tiparului și școlilor din Țara Românească, dar și din Transilvania, fraților, fiind unul din donatorii școlii românești din Șcheii Brașovului. Sfântul s-a înconjurat de personalități de cultură din țară și străinătate pregnante, susținând financiar și diplomatic pregătirea tinerei generații de cadre în școlile europene. În acest context, în 1689, l-a adus de la Istanbul pe Sfântul Antim Ivireanul, un om de o rară înțelepciune și sfințenie, viitorul mitropolit al Ungrovlahiei, sub îndrumarea căruia s-au tipărit numeroase cărți românești, grecești, slave și chiar arabe, turcești și georgiene, dacă țin bine minte.

Sfântul Antim Ivireanul

Acum, că tot vorbim, trebuie subliniat rolul Sfântului Antim Ivireanul în propășirea culturii române. Mare sfânt, să știți. Pe lângă activitatea sa de ierarh al Bisericii din Țara Românească, el a fost tipograf, redactor, editor și – cel mai important – a fost creator de limbaj bisericesc în limba română. Pentru că prin el s-a trecut de la slavonă la română cu toate că el nu era român. Prin cele 63 tipărituri, număr imens pentru vremea respectivă, lucrate de el însuși sau sub îndrumarea sa – era ispravnic – în limbi diferite și de o mare diversitate tematică. Până și georgiana. Ivireanul înseamnă georgianul. 

Prin numeroșii ucenici pe care i-a format, Sfântul Antim Ivireanul este considerat – alături de diaconul Coresi – cel mai mare tipograf din cultura medievală românească. Sfântul Antim avut un rol însemnat în introducerea completă și definitivă a limbii române în slujbele bisericești și în literatură. Cu toate că româna nu era limba sa nativă, a reușit să creeze o limbă liturgică românească limpede, curată, frumoasă, care a fost înțeleasă de contemporanii săi și este folosită până astăzi.

Cultura și învățământul în timpul Sf. Constantin Brâncoveanu

Desigur că cea mai importantă carte tipărită sub egida Sfântului Constantin a fost Biblia de la București din 1688, prima ediție completă a Sfintei Scripturi în limba română. Este demn de menționat că în 1688, Sfântul Constantin care s-a ocupat de tipărirea acesteia nu era încă domn, ci mare logofăt.

De asemenea, Sfântul Constantin Brâncoveanu a înființat și Academia domnească din București în clădirile de la mănăstirea Sfântul Sava, precum și multe alte școli, de obicei tot în incinta mănăstirilor. Ctitorește tipografii, biserici și mănăstiri și le dotează cu biblioteci, unele dintre ele fiind chiar remarcabile pentru vremea respectivă, cum ar fi cea de la Mănăstirea Horezu, ctitorie a Sfântului – poate cea mai importantă ctitorie mănăstirească.

Vedeți că Sfântul a avut o foarte intensă activitate de promovare a învățământului duhovnicesc pe toate planurile pentru că știa că aceasta este soluția de neam: învățământul adevărat, duhovnicesc. Dacă stoarcem oamenii pentru bani sau pentru obediență obținem o țară stoarsă, un neam stors. Dacă însă oamenii devin puternici duhovnicește atunci și neamul devine într-adevăr puternic.

Lecții lăsate de Sfântul Constantin Brâncoveanu pentru prezent

Soluția nu este tirania, frica și confuzia, ci iubirea duhovnicească. Desigur că asta este foarte dificil de atins pentru cineva care nu a devenit duhovnicesc el însuși înainte de a deveni lider. Dincolo de asta, unii nici măcar nu acceptă că asta ar fi soluția, chiar dacă presați de evidențe, încearcă să mimeze iubirea și învățătura duhovnicească.

De fapt, vedeți că astăzi conducătorii lumii și-au dat seama de importanța capitală a învățământului și din cauza asta ne învață, de fapt, ne impun pe toate canalele ideologia lor sub pretextul libertății de alegere și de exprimare, însă dacă nu alegi ce trebuie atunci ești etichetat anti-sistem sau cenzurat. Adică ei să se exprime, dar noi nu. E o problemă, fraților, înțelegeți?

Astăzi se știe că un război ideologic este mult mai eficace și costă mult mai puțin decât un război armat. Prin război ideologic poate cineva să fabrice consens și să genereze rezultatul scontat fără să genereze sânge și ripostă. Și generează rezultatul scontat mult mai bine și toate în alegerile, începând de la alegerile economice – adică ce să cumpărăm – și terminând cu alegerile sociale și politice.

Prin războiul ideologic se minimizează posibilitatea răscoalei și a complotului. Astfel, au ajuns astăzi să impună ideologii halucinante, păcate grave legate de trup nu numai după fire, ci și împotriva firii. Înțelegeți? Și nu numai atât că sunt păcate grave, ci prin războiul ideologic ele sunt văzute drept virtute; păcatul trece drept virtute. Ferească Dumnezeu! Dumnezeu, însă, nu Se lasă batjocorit și vădește păcatele șocante pe care acești oameni le comit în spatele reflectoarelor pe care ni le pun în ochi.

Când spun că îi vădește Dumnezeu chiar la asta mă refer: la faptul că Dumnezeu face lucrurile într-un așa mod că n-ai cum să te opui și măciuca lui Dumnezeu vine de acolo de unde nu te aștepți.

Un caz pentru trezirea conștiinței

De exemplu a apărut acum un film care se numește „Sound of freedom” (Sunetul libertății) cu Jim Caviezel în rolul principal, cel care L-a jucat pe Domnul nostru Iisus Hristos. E un film foarte emoționant și foarte bine făcut despre traficul și traficanții de copii care este o problemă foarte, foarte mare astăzi despre care, însă, nu se vorbește oficial. Filmul a explodat în popularitate chiar dacă mulți dintre cei de la putere, inclusiv presa mainstream din vest încearcă să-l discrediteze pe cât posibil și asta pentru că cei care controlează mass-media se simt vizați și asta – atenție! – fără ca filmul să fie agresiv contra elitelor care fac trafic de copii. Care or fi elitele; țineți minte pe Epstein, celebrul. 

De fapt, filmul este făcut foarte delicat și foarte bine simțit, un film care este însă foarte dificil de văzut din cauza mesajului și a realității pe care o descrie. Un film care trebuie văzut și trebuie promovat. Filmul se concentrează pe traficanții de copii din America Latină. Însă, așa a rânduit Dumnezeu ca toți să-și dea seama despre ce și cine este vorba, de fapt. Filmul este de la Dumnezeu ca să-i trezească pe oameni relativ la acest flagel și să expună anumite lucruri, chiar dacă nu spunem că oamenii care sunt implicați în realizarea acestui film sunt sfinți.

Fraților, un lucru poate fi de la Dumnezeu chiar dacă oamenii care îl fac au păcatele lor. Trebuie să avem discernământ. Un singur lucru vă spun: filmul a fost lansat în aceeași zi cu ultimul episod din Indiana Jones cu Harrison Ford în rolul principal și cu toate că Disney a cheltuit 3 milioane de $ pentru publicitate și Harrison Ford am auzit că a jucat bine, nu am văzut filmul, cu toate acestea „Sound of Freedom” a depășit cu mult popularitatea mult trâmbițatului film de la Disney. Și a crescut de la săptămână la săptămână. Lucru care nu s-a mai întâmplat mai ales de la un studio așa de mic și mai ales vara. E adevărat că am auzit – nu am văzut filmul – că dincolo de Harrison Ford nu prea exista ceva care să atragă în „Indiana Jones” care a fost o poveste fadă comparativ cu episoadele de altă dată.

După cum vedeți, fraților, totdeauna Dumnezeu dejoacă planurile celor mari la vremea potrivită și-i scoate oamenii Lui pentru a le arăta oamenilor învățătura duhovnicească adevărată chiar dacă acești oameni ai lui Dumnezeu sunt păcătoși și vor fi războiți. Asta se întâmplă și azi asta se întâmpla și în timpul Sfântului Constantin Brâncoveanu.

Politica. Dimitrie Cantemir

De fapt, în vremea Sfântului Constantin războaiele pentru putere erau la ordinea zilei. Cum spuneam, Sfântul Constantin a reușit performanța fenomenală, prin duhovnicia și înțelepciunea sa, ca măcar aceste lupte să nu capete și un caracter armat, ci să rămână la nivelul intrigilor și jocurilor de culise. Înțelegeți?

Chiar Sfântul se amestecă în politica Moldovei și reușește să-l pună pe tron pe Constantin Duca care a fost de fapt o deziluzie pentru Sfântul prin comportamentul său. Constantin Duca a fost pus pe tron cu ajutorul turcilor în dauna lui Dimitrie Cantemir care atunci era doar de 19 ani. Deși Sfântul Cosntantin a făcut cu înțelepciune aceasta și Dimitrie Cantemir era foarte mic, cu toate acestea, această mișcare a adâncit ura între familia Cantemireștilor și Sfântul Constantin Brâncoveanu. Lucrurile se complică când Dimitrie Cantemir ajunge totuși pe tron cu misiunea expresă din partea turcilor să-l spioneze pe Sfântul  Constantin.

Și ca și cum situația nu ar fi fost destul de complicată, Dimitrie Cantemir o face și mai dificilă pentru Sfântul Constantin pentru că primul lucru pe care îl face este să se alieze cu rușii. Astfel, Țara Românească este prinsă ca într-un clește între rușii din nord și turcii din sud pentru că era evident că otomanii o să recurgă la represalii pentru a pedepsi trădarea domnitorului moldovean, Dimitrie Cantemir. Țara Românească avea o libertate fragilă în vremea respectivă, fiind mult timp un stat vasal al Imperiului Otoman, nu avea armată și nu se putea apăra. Iar pe de altă parte, Sfântul Constantin Brâncoveanu trimisese mai demult o scrisoare rușilor care deja intraseră în Moldova pentru a se lupta cu turcii, scrisoare în care Sfântul Constantin promitea țarului că o să aprovizioneze cu mâncare armata rusă. Țarul îi mulțumește și îi trimite ca plată 300 de pungi de galbeni.

De ce a făcut asta? Pentru că Sfântul dorea un echilibru și planul său era că dacă ar fi ajuns rușii primii în Țara Românească s-ar fi aliat cu ei, iar dacă turcii erau mai rapizi atunci ar fi stat cu aceștia. Planul i-a fost dejucat de neascultarea alor săi – ca de obicei, ce face neascultarea! – de un fel de trădare a boierilor conduși de spătarul Toma Cantacuzino care au dezertat mai înainte de vreme la ruși.

În aceste condiții, foarte probabil luând în calcul și faptul că armata rusă era departe și de 4 ori mai mică decât cea otomană, Sf. Constantin îi trimite înapoi banii țarului Petru cel Mare și trimite proviziile la turci, contribuind astfel la victoria turcă de la Stănilești. 1711, dacă nu mă înșel. Adică, trebuia să țină echilibrul ăsta. Înțelegeți?

Trădarea

Astfel Sfântul Constantin prin flexibilitatea smereniei și înțelepciunii sale păstrează țara neatinsă și oamenii în pace și liniște, însă își face dușmani din familia Cantacuzino care până atunci îl sprijiniseră la domnie, asta dincolo de faptul că familia Cantemireștilor îl dușmănea de mult timp. Este adevărat că pericolul Cantemireștilor era mult diminuat pentru că, după dezastrul de la Stănilești, aceștia s-au refugiat în Rusia.

Vedeți că Sfântul Constantin cel Mare a ales liniștea și pacea celor mulți, în pofida năzuințelor boierilor pentru puterea și averea care o deținea și care au complotat să-l răstoarne. Uneltirile boierilor în care un rol principal îl juca chiar stolnicul Constantin Cantacuzino, cel care îl pusese pe tron și care exercita o influență foarte mare în politica externă a țării, au dus până la urmă la schimbarea atitudinii turcilor și la mazilirea, adică la detronarea Sfântului Constantin și la execuția sa dimpreună cu cei patru băieți și cu sfetnicul Ianache, precum și distrugerea familiei care a plecat în pribegie.

Persecuția familiei Brâncoveanu și uciderea

Desigur că toate averile lor au fost confiscate, acesta fiind unul din principalele motive – dacă nu principalul motiv al mazilirii. Oricum, capetele de acuzare se concentrau asupra averii lui și mai puțin asupra presupuselor relații pe care le avea cu rivalii Imperiului Otoman. Chiar circulau legende despre comoară și așa mai departe.

Dacă averea i-a permis să facă atâtea, tot averea i-a adus și sfârșitul. Sfântul nu s-a tulburat când a fost mazilit și nici nu a căzut din iubirea sa, pentru că era om duhovnicesc, era om sfânt și nu era pentru bani. Și punând gând bun chiar și în această situație dramatică, zicând despre Ștefan Cantacuzino – care complotase cu tatăl lui, cu stolnicul Constantin ca să acceadă la tron – zicând despre Ștefan Cantacuzino când a venit cu nesimțire să-i ia tronul că „e mai bine că domnia a fost încredințată lui decât unui străin”. Mare smerenie, fraților!

Asta arată că Sfântul avea o mare măsură duhovnicească și asta era testul care arată că în lupta pentru tron nu era vorba de lăcomia sa, a Sfântului Constantin – ci de a altora, în principal a turcilor care măreau continuu dările și care într-un final nu au mai putut să-și stăpânească pofta și l-au omorât și pe Sfântul și pe băieții lui ca să nu aibă următori la tron.

Rolul familiei

Sfântul a avut o familie numeroasă – 5 băieți și 7 fete – și cu toate acestea nu a fost împiedicat să aibă o intensă activitate duhovnicească; ba chiar din contră. Trebuie să știți că familiile cu mulți copii sunt foarte binecuvântate, fraților. Dacă oamenii doresc doar un singur copil, cum mulți doresc, trebuie să știți că acela devine dificil de crescut din cauza singurătății sau/și a egoismului. În timp ce mai mulți frați se ajută între ei și este mult mai ușor cu darul lui Dumnezeu. Familia va fi mult mai puternică, dacă sunt atenți la duhovnicie – frații și părinții. Trebuie totuși ca mama să aibă discernământ să-i responsabilizeze puțin pe copii să se crească între ei.

Trebuie să spunem în acest context că oamenii care nu au copii din voia lui Dumnezeu – adică nu le dă Dumnezeu copii – se întâmplă pentru că în general Dumnezeu dorește ca aceștia să se concentreze mai mult pe viața duhovnicească. Înțelegeți? Cel mai dificil va fi pentru oamenii care pot, însă nu doresc să aibă copii pentru că aceștia se pun contra lui Dumnezeu, dătătorul de viață, și deci ei vor fi niște oameni lipsiți de viață, niște oameni triști, fără o legătură vie cu Dumnezeu.

Martirajul

Vedeți că turcii știau că piatra de temelie a vieții și a succesului Sfântului Constantin era  legătura cu Dumnezeu, credința ortodoxă și din cauza asta într-un final, i-au zis că o să grațieze pe oricine din familia lui care renunță la credința ortodoxă strămoșească. Sfântul, din contră, și-a îmbărbătat copiii să nu se lepede de credință și să stea tari în aceasta pentru că ortodoxia a fost și este singura avere pe care au avut-o și le-a mai rămas.

Sfântul domn și voievod Constantin Brâncoveanu le-a vorbit atunci fiilor direct despre exemplul Domnului nostru Iisus Hristos, spunându-le să nu bage de seamă de moarte, ci să privească la Hristos, Mântuitorul nostru, câte a răbdat pentru noi și cu ce moarte de ocară a murit ca să învieze după aceea. Să creadă tare întru Hristos și să nu se miște, nici să se clatine din credința lor pentru viața și lumea aceasta. Acestea au fost adresate fără compromisuri pentru toți copiii lui, însă mai ales pentru Sf. Mucenic Matei Brâncoveanu, fiul cel mai mic al voievodului căruia îi era frică, săracul, era foarte mic.

Neputincioși în fața măreției sfințeniei Sfântului care era neclintit în fața morții – asta chiar dacă turcii îi chinuiseră pe prizonieri ca să-i determine să spună unde au averile și să se lepede de Hristos – turcii au tăiat capetele tuturor copiilor în fața domnitorului, începând de la cel mai mic până la cel mai mare. Pe toți i-a tăiat în fața lui, vă dați seama! Ce înseamnă să-ți vezi copiii murind în fața ta. Dar vodă a stat neclintit în credința lui Hristos. Mare martir, fraților! Grecii n-au așa ceva. Grecii nu au împărat martir, să știți.

Într-un gest de neputincioasă încrâncenare care le arată caracterul lor barbar, turcii au purtat capetele celor uciși în sulițe prin oraș. Asta s-a întâmplat chiar de Adormirea Maicii Domnului chiar când Sfântul împlinea 60 de ani. Maica Domnului i-a făcut cel mai mare dar posibil. Adică victoria mântuirii prin cununa martirajului. Domnul Domnilor, Iisus Hristos i-a dat cununa de voievod și în cer după cum i-a dat și pe pământ. În cer însă este veșnică și nestricăcioasă, ferită de intrigi și mâhniri.

Victoria finală

Astfel, fraților, dacă se pare că înving forțele întunericului, victoria finală este tot a lui Hristos cel înviat, după cum se și vede în istorie. Vedeți că Sfântul Constantin a apărut într-o perioadă foarte dificilă în care Țara Românească era fără armată, un stat vasal Imperiului Otoman și total expusă marilor puteri: Rusia, Polonia, Austro-Ungaria și Turcia, vă dați seama…  Aceste mari puteri care erau la granița acesteia aveau interese la Dunăre.

În această situație, Sfântul Constantin care știa că este domn peste un popor mic, dar nu secundar, a avut înțelepciunea și flexibilitatea smereniei să adopte o politică abilă de neutralitate veghetoare, strategie care a adus un avânt de neimaginat Țării Românești vreme de 26 de ani, fraților, în timp ce în acea perioadă în țările române domnii se schimbau la fiecare 1-2 ani și cu bătălii, cu omoruri… Și el a avut pace 26 de ani, slavă lui Dumnezeu! Să ne ajute Sfântul!

Exemplul Sfântul Constantin Brâncoveanu

Astfel a reușit să mențină echilibrul între… un complex de inferioritate pe care îl avem și astăzi – acela care zice că „tot ce e din țară e prost și tot ce e din afară e bun”. Sfântul nu a avut complexul ăsta. Și pe de altă parte, nu a avut nici acea mândrie pătimașă cu accente de ultranaționalism și triumfalism, o formă de egoism ascunsă sub dragostea de neam. Trebuie să ne iubim neamul, dar în Hristos. Cu Hristos putem să facem totul. Înțelegeți? Toate ne sunt cu putință în Hristos Care ne întărește, după cum spune Sfântul Apostol Pavel.

Sfântul Constantin a reușit să evite ambele extreme – adică și complexul de inferioritate și triumfalismul – pentru că era smerit și cu viață sfântă. Și vedeți că pe Sfântul Constantin Brâncoveanu ai lui l-au trădat și detronat, de fapt, nu atât turcii. Fraților, cheia este unirea, este curajul de a-L iubi concret pe Hristos și a ne iubi concret neamul și să nu ne urâm între noi. Să nu ne trădăm între noi. Dragostea de Dumnezeu și dragostea de neam. Fraților, asta ne salvează!

Vedeți că în Moldova imediat după Dimitrie Cantemir, turcii au pus un domn grec, fanariot. În Țara Românească imediat după Sfântul Constantin a venit pentru foarte scurt timp Ștefan Cantacuzino, fiul stolnicului Constantin Cantacuzino. Amândoi îl clevetiseră pe Sfântul Constantin la turci și din cauza asta aceștia l-au impus pe Ștefan la tron. Domnia sa nu a durat mult, însă, (nici măcar 2 ani) pentru că a fost mazilit și ucis de către turci dimpreună cu alți membri ai familiei. De ce? Datorită faptului că imediat ce a fost pus pe tron de către turci, Ștefan s-a dat cu habsburgii. Omul nu a avut cap și a plătit după răutatea lui. După asta, turcii au impus și în Țara Românească conducător grec fanariot, străin de neam. Astfel, începe în istoria țărilor române una dintre cele mai chinuitoare perioade, perioada domnitorilor greci, străini de neam – perioada fanariotă – care au impus niște dări foarte mari, era foarte multă corupție… o întreagă poveste.

Deci fraților, iubirea de neam!

Vedeți că turcii care s-au umplut de bani și cei care i-au luat tronul au dispărut în negura istoriei sau au lăsat o amintire negativă, pe când flexibilitatea smereniei care vine din dragostea de Dumnezeu și de țară l-au făcut pe Sfântul Constantin să fie o stea luminoasă în istoria neamului, un exemplu de noblețe, înțelepciune și iubire de neam pentru noi toți.

Nu știu dacă știți, acum moaștele Sfântului Constantin Brâncoveanul sunt în biserica „Sfântul Gheorghe Nou” din București care este ctitorie a Sfântului și se află chiar la kilometrul 0 al României. Poate că a îngăduit Dumnezeu ca să se întâmple asta ca să ne spună că și Sfântul ar trebui să ne fie exemplu – kilometrul zero – un exemplu de comportament tuturor, mai ales conducătorilor neamului românesc.

Să ne ajute bunul Dumnezeu cu rugăciunile Sfântului să-i fim vrednici următori!

Vă mulțumesc că ați avut noblețea să stați cu mine până acum!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!