Ascultați un cuvânt al părintelui Varnava Iancu care ne face o scurtă analiză a salutului Maicii Domnului către Sf. Elisabeta, mama Sf. Ioan Botezătorul și cum trebuie noi să ne raportăm la această întâmplare.
Audiție plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
„Și a salutat-o pe Elisabeta. Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei și Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt. Și cu glas mare a strigat și a zis: „Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău.”
Text inteligibil. Întâmplarea aceasta este emoționantă. Ea revelează legătura noastră cu Dumnezeu și cu oamenii. Din ce motiv? Hai să vedem!
Maica Domnului merge la casa lui Zaharia și a Elisabetei – care era însărcinată. Și a salutat-o pe Elisabeta, și doar ce a auzit salutarea Preacuratei, pruncul Elisabetei a săltat de bucurie în pântecele ei. Și s-a umplut de Duh Sfânt, și a strigat cu glas mare prorocind: „Binecuvântată ești tu între femei si binecuvântat este rodul pântecelui tău.”
Ați văzut? Maica Domnului nu a spus și nu a făcut nimic. Numai a salutat și a săltat pruncul în pântecele [Sf. Elisabeta]. Din ce pricină? Noi trăncănim și analizăm lucrurile, îi povățuim pe alții și le explicăm, iar celălalt rămâne rece, cu totul neimpresionat. Ce se întâmplă, deci? Așadar, ca să-l facem pe celălalt să salte, e nevoie de două lucruri. În primul rând, noi trebuie să-l avem pe Hristos înlăuntrul nostru. În al doilea rând, e nevoie ca celălalt să fie deschis, ca să primească acea putere pe care harul dumnezeiesc o lucrează. Faptul că ceilalți rămân indiferenți și noi nu le transmitem nimic înseamnă că noi nu-L avem pe Hristos înlăuntrul nostru.
Caracteristic omului care-L are pe Hristos în inima lui e că produce o tresărire de bucurie în oamenii care sunt cât de puțin deschiși sau căutători. Dacă viața noastră nu face pe nimeni să salte în jurul nostru, devenind mai degrabă deranjanți, trebuie să ne pună pe gânduri referitor la calitatea vieții noastre duhovnicești, dacă suntem cu adevărat ai lui Hristos. Nu suntem ai lui Hristos dacă, la un moment dat, ne-am emoționat când am auzit vorbindu-se de niște minuni, ci dacă cu adevărat viața mea se schimbă, și se face pricină ca celălalt să tresalte și să se schimbe.
Pe de altă parte, vedem că Sf. Elisabeta avea inima deschisă. Era primitoare acestei lucrări. Prin urmare noi, pe de-o parte, suntem responsabili să Îl purtăm pe Hristos cu adevărat în noi și să glăsuiască ființa noastră, chiar dacă nu spunem ceva teologic sau duhovnicesc. Doar dacă îi salutăm pe ceilalți, să se schimbe locul și oamenii. Când avem harul dumnezeiesc și suntem purtători de har, chiar dacă nu spunem nimic, Hristos lucrează și se schimbă oamenii și locul. Dacă oamenii fug de noi, însemnă că nu Îl avem pe Hristos. E nevoie, așadar, să devenim purtători ai harului dumnezeiesc. Atunci și respirația noastră va fi inspirație pentru celălalt. Altfel, în ce constă responsabilitatea noastră?
Poate să tresară ființa noastră la amintirea numelui Maicii Domnului? Devenim primitori ai harului Ei astfel încât să se prefacă și să salte ființa noastră? E nevoie de câteva condiții prealabile. Nu ne putem baza faptul că ne emoționăm ușor, că ne smiorcăim sentimental, ci dacă cu adevărat facem fapte concrete, dacă viața noastră este în acord cu voia lui Dumnezeu. Așadar, care este modul de a deveni primitori ai acestei salutări a Maicii Domnului, ca ființa noastră să tresalte? Atunci când ne golim de ale noastre: de gândurile noastre, de dorințele noastre, de obiectivele și de ideile noastre. Adică de tot ce însemnă egoismul nostru. Noi suntem înfundați de egoismul nostru, de interpretările nostre greșite, de certitudinile și gândurile noastre, și pierdem permanent timpul cu aceste lucruri, ne pierdem și ne irosim viața. E nevoie să ne golim mintea de toate acestea și să păstrăm doar această așteptare: salutul Maicii Domnului. Salutul care vorbește de la sine.
Noi ne sărutăm, ne salutăm și suntem ființe moarte care salută și sărută oameni morți [fără Viață]. Salutul nostru trebuie să fie asemănător celui Maicii Domnului. Și ca să fie așa, trebuie să ne miște salutul Acesteia în inimile noastre. Să primim salutul Maicii Domnului Preacurate! Să dobândim o relație personală cu Ea.
Prima condiție ca să se întâmple aceasta, e să ne golim de ale noastre și să ne liniștim departe de tensiunea gândurilor noastre, să rămânem în liniște și în rugăciune. Să ne îndepărtăm de situații bolnăvicioase, care provoacă doar gălăgie și tensiune. Tăcerea și isihia după Dumnezeu, nu în sens egoist, cea după Dumnezeu, împreună cu aceste condiții: să rămânem în stare de rugăciune. Poate că aceste zile pe care le-a rânduit Biserica noastră sunt cele mai binecuvântate zile ale anului. Să ne liniștim, să facem această asceză. Să ne închidem în cămara inimii noastre, să nu ne împrăștiem: „Ce ne-au zis? Ce vom spune? Ce vom face?” Departe de astfel de împrăștieri! Sunt situații demonice, bolnăviciose, toate aceste preocupări: „ce ne-au spus și ce vom zice.” Să ne liniștim, să tăcem și să rămânem într-o stare de rugăciune continuă si să o avem zilnic companie pe Maica Domnului. Poate cândva va tresălta și înlăuntrul nostru inima noastră din pricina vreunui salut pe care Maica Domnului ni-l va face cum știe Ea, și-l vom simți înlăuntrul nostru. Atunci vom deveni și noi oameni vii, purtători de har. Și nimic să nu spunem, să se schimbe oamenii și locul.
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi. Amin!
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
