Urmăriți un material emoționant în care o aruncătoare de greutate belgiană devine celebră după ce a sărit garduri pentru a-și salva echipa de la descalificare. Desigur că a pierdut cursa de garduri datorită faptului că era total nepregătită pentru aceasta, însă jertfa sa pentru echipă a provocat admirația tuturor.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
O aruncătoare de greutate belgiană devine celebră după ce a sărit garduri pentru a-și salva echipa de la descalificare
O aruncătoare de greutate belgiană a întreprins ceva ce arată a fi om de echipă. Aceasta a decis să facă ceva neobișnuit pentru ea și să înlocuiască cu curaj, la o competiție de nivel mondial, pe 2 dintre săritorii de garduri accidentați ai echipei sale. Acum îl avem cu noi pe reporterul CTV, K. Gallaher, care ne va spune cum a reușit aceasta a trece peste fiecare dintre gardurile puse în fața sa.
Zâmbetul larg al lui Jolien Boumkwo și dansul său fericit nu arată nici un semn de nervozitate.
J.B.: ”Am fost așa de entuziastă deoarece am observat [bucuria] antrenoarei mele care zâmbea la fel [ca și mine].
Reporter: Una dintre concurentele care va face ceva deosebit pentru a-și ajuta echipa.
R.: Cursa de 100 de metri garduri este de departe ceva ce nu este specialitatea acestei sportive de 29 de ani.
J.B.: Când am fost mai tânără această [cursă] nu a fost niciodată preferata mea pentru că mi-a fost un pic frică.
R.: Boumkwo este campioana națională a Belgiei la aruncarea ciocanului și la aruncarea greutății iar la campionatul mondial din Polonia a venit pe locul șapte la concursul pe echipe. A ajuns să sară cu grijă peste garduri știind de la început că nu are nici o șansă să învingă dar că trebuie să apere onoarea țării sale.
J.K.: Bine. Nici o problemă. Voi face asta pentru echipă. Acesta a fost gândul meu.
R.: Accidentele i-au ținut departe [de pistă] pe cei 2 săritori de garduri. În loc de a vedea echipa sa descalificată [din competiție], Boumkwo a voluntariat.
J.B.: A fost ceva de genul: ”Asta este. Fă-o.”
R.: Ea a câștigat 2 puncte pentru Belgia și inimile a mii de oameni de pe rețelele sociale. Unii din comentatori i-au dat ”medalia de aur” pentru munca sa de echipă, numind-o ”model de inspirație”, iar alții să zică numai: ”Îmi place să văd asta.”
J.B.: Îmi place cu adevărat să văd că oamenii au surprins că fost vorba de a fi om de echipă și de spiritul de echipă.
R.: În timp ce alerga spre linia de sosire, Boumkwo se bucura cu adevărat de calificarea la Jocurile Olimpice, dar asta datorită sportului său preferat, [aruncarea greutății] și nu mulțumită vitezei sale.
Kevin Gallaher, Știrile CTV, Otawa.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
4 Comment
Doamne ajută!
Iertați-mă!
Dar nu înțeleg preocuparea dumneavoastră pentru știrile din zona sportivă.
Ce relevanță au astfel de informații pentru noi creștinii?
Ne induceți o direcționare către o zonă total decăzută, de multe ori chiar depravată, chiar în contrast cu modul de viață creștin: sportul de performanță?
Putem culege ceva bun de aici?
Din îndreptarul de spovedanie redau această expresie: ”am practicat sport”, ceea ce consider (dacă nu greșesc) că nici măcar practicarea, nici vizionarea sportului, mai cu seamă a sportului de performanță, nu trebuie să intre în orizontul de preocupare al creștinilor.
Unii Sfinți Părinți ne îndeamnă să ne ținem departe de teatre, de alergarea de cai, de spectacolele sportive etc. tocmai din dorința de a ne proteja sufletele de ispitele și decadența de acolo.
Dar poate greșesc și nu percep eu diferența între scrierile lor și ale ”noilor” Sfinți Părinți (am pus în ghilimele nu în sens de derâdere, de minimalizare, ci în sens de respect acordat ca și ”vechilor” Sfinți Părinți, către care ne ațintim atenția pentru a primi sfat și binecuvântare) care sunt chemați să ne călăuzească în societatea contemporană.
Iertare! Doamne ajută!
Da, greșiți. Arătat este că nu ați înțeles nimic. Este vorba de jertfa unei femei care s-a făcut de râs în fața tuturor pentru a-și salva colegele. Da, greșiți. Sf. Ap. Pavel folosește termeni sportivi ca să descrie lupta duhovnicească. Sf. Ioan Scărarul spune clar că exercițiul fizic are puțină valoare comparativ cu cel duhovnicesc însă asta nu înseamnă că este păcat. Ai judeca pe toți sportivii ca total decăzuți, decadenți și depravați consider că este contra poruncii Domnului de a nu judeca. Credeți-mă că sunt sportivi foarte duhovnicești care merg la biserică, se roagă zilnic, se spovedesc și se împărtășesc. Îi cunosc personal. De asemenea, această inflexibilitate agresivă exagerată o manifestați și la adresa noastră, spunând că avem o „preocupare pentru sport” pe baza unui SINGUR articol care nici măcar nu se ocupă de sport în sine ci de jertfa unei femei (dovadă a faptului că nu l-ați vizionat sau nu l-ați înțeles) când la ora la care scriu avem peste 1500 (o mie cinci sute) de articole pe site. Nu cumva judecați puțintel cam grosier?
Bună ziua! Doamne ajută!
Cred că greșesc. Posibil să greșesc. Și sunt gata să-mi asum acest lucru și să-mi îndrept atitudinea și gândirea pentru a fi la adăpostul unei autentice aprecieri, în spiritul dreptei socoteli și a nejudecării aproapelui. Dar am nevoie să ”cercetez duhurile” pentru a nu cădea în extreme. Tocmai de aceea întreb. Încerc să mă dumiresc, prin sfaturile dumneavoastră, și să discern dincolo de hățișurile vizibile ale vieții exterioare exprimate atât în spațiul sportiv cât și în cel creștin-ortodox.
Iertați-mi îndrăzneala de a vă mai reține cu acest subiect.
Atunci cum să interpretez unele cărți de spovedanie care precizează concret ca pe o interdicție ”practicarea sportului”? Cum să apreciez faptul că sportul înseamnă și promovarea unor discipline sportive violente (box, judo, arte marțiale etc.), sau a unor discipline sportive ”adaptate” din sisteme filosofico-religioase orientale (yoga).? Dar cum să interpretez faptul că la facultățile cu profil sportiv planul cadru prevede și disciplina ”psihologie sportivă” unde sunt predate aspecte împrumutate din gândirea spirituală asiatică (antrenamentul autogen Schultz ș.a.), precum și metode bazate pe autosugestie, ”intrare în transă ușoară”, chiar și pe hipnoză, masaj de refacere după efort fizic (reflexo-terapie, acupunctură, presopunctură) – toate acestea în vederea îmbunătățirii performanțelor sportive?
Dar cum să interpretez interdicția unor duhovnici care consideră nocivă ”închinarea” la intrarea în sala de judo în fața sălii unde este tabloul lui Jigoro Kano? Sau care consideră ”lipsă de încredere în ajutorul lui Dumnezeu” pentru cei care vor să practice astfel de arte marțiale pentru a face față unor eventuale atacuri ale oamenilor răufăcători? Ori care consideră nocive limbajul și atitudinea unora dintre antrenori, părinți și sportivi, față de copiii credincioșilor creștini?
Sunt întrebări care mă frământă. Nu sunt emiteri ale unor judecăți de valoare aruncate la întâmplare. Nu intenționez să jignesc, ci să pricep.
Vă mulțumesc pentru timpul acordat și pentru că vă rugați pentru noi toți!
Doamne ajută!
Trebuie să deosebim sportul în diferite categorii care trebuie tratate diferit. Sportul nu este un bloc compact. Sunt sporturi care sunt exerciții fizice benefice – de exemplu alergarea. Altele sunt exerciții mentale de exemplu Șah și Go. Dacă însă intră păcatul sub diferite forme – dintre care ai amintit destule – atunci trebuie să evităm aceste sporturi sau practici. De exemplu, eu cunosc un judoka ortodox care însă nu se închină la tabloul lui Jigoro Kano. Nu poate fi interzis sportul în bloc, doar păcatul – inclusiv modurile de gândire care îl despart pe om de ortodoxie. Uneori păcatul în sport poate fi mult mai evident – și nu mă refer aici numai la formele brutale (MMA etc.) ci și la problemele legate de bani etc. Cu toate acestea, cum spuneam, nu putem condamna în bloc. Trebuie discernământ. Trebuie să urmărim dacă simțim iubirea lui Dumnezeu și crește înăuntrul nostru acest lucru – de exemplu prin spiritul de echipă (subiectul acestui articol) sau/și prin smerenia provocată de efort, atunci este de la Dumnezeu.