Ascultați un cuvânt fenomenal despre una dintre cele mai mari probleme ale societății americane contemporane: adicția de droguri.
Părintele Iosia Trenham pune în antiteză distrugerea societății americane cu pogorârea Duhului Sfânt mângâietorul și de asemenea oferă și câteva soluții pentru marea problemă a drogurilor și a bolilor de nervi legate de aceasta.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Bun găsit tuturor! Dumnezeu să vă binecuvânteze! Vă doresc Rusalii fericite tuturor, [azi] în a treia zi. Reflecția mea pe care v-am pregătit-o pentru astăzi este una tristă, dar este importantă, despre o problemă cu care se confruntă cultura noastră, și este important să contemplăm acest subiect de Sfintele Rusalii, când sărbătorim Coborârea Duhului Sfânt și viața noastră nouă în Duhul Sfânt. Am intitulat această reflecție „Rusaliile și cultura noastră bolnavă de droguri”.
Dacă urmăriți această postare și locuiți în Occident, știți despre ce vorbesc, despre creșterea extremă a consumului de droguri și mai ales a preponderenței drogurilor extrem de periculoase, după acești ani oribili de dependență masivă de opioide și mai ales după apariția fentanilului și consecințele consumului de fentanil în Occident. Aici, în America, este pur și simplu moarte catastrofală, moarte catastrofală. Și asta nu este o exagerare. Suntem cu toții profund afectați. M-am născut în anii ’60 aici, în sudul Californiei. Înțeleg drogurile, dar nu a mai fost nimic asemănător în viața mea, nici pe departe. Acesta este un moment unic, un moment unic de tragic.
Dependența de droguri este deosebit de evidentă, în special în cazul persoanelor fără adăpost. În foarte mare măsură, criza persoanelor fără adăpost este o criză a drogurilor. Acest lucru e valabil mai ales aici, în Vest, unde se află majoritatea persoanelor fără adăpost din America. California are de departe cel mai mare număr de persoane fără adăpost din SUA și în centrul acestei probleme se află ceva extrem de distructiv, și anume dependența de droguri și mai ales creșterea incredibilă a supradozelor și a deceselor cauzate de droguri. Este atât de îngrozitor, problema e atât de omniprezentă încât e imposibil să conduci oriunde, chiar și în cea mai scurtă călătorie, și să nu te confrunți cu durerile lipsei de adăpost și ale dependenței de droguri. Fiecare benzinărie din orașul meu este bântuită de oamenii străzii și de dependenții de droguri și este imposibil să scapi de [priveliștea] asta.
O să vă povestesc o experiență tipică, care s-a întâmplat aseară. Lunea este ziua mea liberă. Lunea îmi place să beau cafea cu soția mea și deseori ieșim din oraș pentru asta și mergem pe plajă, ne plimbăm și savurăm o cafea. Așadar, în timp ce ieșeam din oraș, pe distanța de numai o milă de la casa mea până la autostradă, am trecut pe lângă numeroși oameni ai străzii, ca de obicei, inclusiv pe lângă un bărbat care își făcea nevoile în iarbă, pe trotuarul pe care copiii noștri se plimbă tot timpul, cu pantalonii în vine. Aceasta este doar o experiență obișnuită, o experiență tipică.
Am coborât pe plajă, o plajă minunată din Districtul Orange, ne-am luat cafeaua și am început să ne plimbăm, pe malul mării, unde sunt restaurante frumoase cu vederea spre apă… și chiar în fața unui restaurant important, chiar pe faleză, un bărbat stătea întins – un om al străzii, clar amețit de droguri – stătea întins, complet… distrus… cu câinele său alături, frecând burta câinelui. Și un polițist era acolo. Și îl ascultam pe polițist cerându-i acestui om să plece din fața restaurantului. Deci ce a zis polițistul? A spus: „Trebuie să pleci, ridică-te, ia-ți câinele și lucrurile și trebuie să pleci.” Și omul a spus: Bine, bine, plec, dar ce ar trebui să fac? El zice: „Întoarce-te mai târziu, când eu nu sunt aici!”
Oh, ce soluție, ce soluție! „Întoarce-te mai târziu când nu sunt eu aici!” Poate că atunci când nici acești oameni nu vor fi aici și vei deranja mai puțini oameni care trebuie literalmente să treacă peste tine ca să intre într-un restaurant. Vă puteți imagina că sunteți proprietarul acelui restaurant? Și asta, desigur, fără a nesocoti faptul că la doar 20-30 de metri mai în jos, într-un centru major, dar nu chiar în fața unui restaurant, sunt numeroase persoane fără adăpost care se droghează și zac pe jos. Și aceasta este soluția: „Pleacă și întoarce-te mai târziu.” Chiar nu mai știm ce să facem. Aceasta este concluzia, ca și cultură.
Ca să spun câteva cuvinte despre ceea ce este și mai rău acum este că analgezicele (drogurile) care sunt produse astăzi și vândute sunt foarte puternice, mai ales fentanilul, care este printre principalele, este atât de periculos, de 50 de ori mai periculos și mai puternic decât heroina, și pur și simplu măcelărește oamenii și îi transformă pe tinerii noștri literalmente în zombi și chiar nu glumesc pe tema asta. Aceasta este o realitate absolută. Acum câteva săptămâni conduceam în orașul Ventura. Am ieșit de pe autostradă și am condus pe o stradă, am virat la stânga și, în timp ce făceam la stânga, am văzut un grup de tineri, poate 10, între 10 și 15, având nu mult peste 20 de ani, și stăteau pe iarbă, poate unii dintre ei chiar pe bordură, cu picioarele în colțul străzii, și toți erau complet amețiți și erau literalmente unii peste alții, unii încoace, alții încolo, alții cu capul în jos, alții cu capul în sus…. Vă puteți imagina acești bieți tineri, vreo 15, complet drogați? Dacă se vor trezi toți sau nu, numai Dumnezeu știe. Dar a fost atât de șocant pentru mine încât… a trebuit să trag pe dreapta. Eram șocat, cum sunt și acum, pe punctul de a izbucni în lacrimi văzând ce s-a întâmplat și ce se întâmplă în cultura noastră. Cred că nu există parohie în SUA care să nu aibă tineri care trăiesc așa pe străzi. Și în parohia mea avem câțiva băieți pe străzi, în stări teribile de dependență și aproape de moarte.
Dacă doriți să știți mai multe despre asta, chiar ar trebui să citiți cartea lui Beth Macy „Bolnav de droguri: traficanți, medici și compania de medicamente care a creat dependență în America.” Este o carte foarte importantă și mi-a explicat multe despre ce se întâmplă în țara noastră. Vreau să fiți capabili să judecați exact cât de gravă este situația. Lumea zice că dacă ești foarte bătrân, știi despre războiul împotriva drogurilor, auzim despre asta de multe decenii. Acum nu este nimic de genul asta, este o criză cum nu am mai văzut niciodată.
Vă dau câteva statistici pentru a măsura criza pe care o descrie Beth Macy. Fentanilul ucide aproximativ 100.000 de oameni, dependența de droguri și moartea datorate fentanil ne costă aproximativ 100.000 de morți pe an. Acum împărțiți 100.000 la 365 de zile pe an și veți obține 274 de decese pe zi, în fiecare zi, pe tot parcursul anului. Numărul acesta e cam câți călători încap într-un avion Jumbo mare plin. Imaginați-vă că aici, în America, un avion Jumbo de mare capacitate al American Airlines sau al United Airlines, plin, s-ar prăbuși și ar muri toate persoanele aflate la bord, în fiecare zi, timp de un an întreg. Vă treziți, porniți televizorul, auziți sau vedeți pe telefon că un alt avion Jumbo plin cu 275-300 de persoane s-a prăbușit și a ars. Ce credeți că am putea face în răspuns la asta? Cât de serios am vorbi despre siguranța avioanelor și despre cum să punem capăt deceselor care au avut loc zi după zi după zi după acea zi în avioanele noastre. Bineînțeles că nu ar continua nici o săptămână. Întreaga țară ar fi complet agitată din cauza asta. Dar exact asta se întâmplă cu decesele cauzate de fentanil în America.
Și, iertați-mă, în mare parte nu facem nimic. Este absolut atroce. Eșecuri pe toate fronturile. Și cred că mai ales din cauza a ceea ce acest lucru scoate la iveală. Această criză scoate la iveală o ignoranță și o lipsă de evlavie și o incompetență atât de catastrofale încât cei din conducere nu vor să o atingă nici cu o prăjină de 3 metri. Și nu mă refer doar la conducerea din tărâmul politic, ci de peste tot. Cred că este o consecință a destrămării familiei care apare ca esențială aici – atacul asupra familiei și masacrarea conceptului de a avea un tată și o mamă; sunt atât de mulți copii și tineri care nu au părinți, nu locuiesc cu părinții, nu au crescut cu un tată și o mamă, revoluția sexuală a distrus pur și simplu familia naturală și propagarea [atacului] de către toți cei aflați la putere aici au lăsat oamenii complet deconectați, și asta în paralel cu declinul incredibil al credinței, creșterea necredinței, cu generația nouă de atei și sceptici (cunoscuți ca „Nones” și „Dones”) au lăsat oamenii cu goluri uriașe în ei înșiși și incapabili să facă față la problemele pe care noi păcătoșii le avem în viață fără să cedeze tentației dependenței de droguri, dezbinării familiei, incredibilei imoralități publice, eclipsei credinței…
Și apoi avem eșecuri politice imense în ceea ce privește acest lucru. În timp ce dependența și decesele prin supradoză cresc vertiginos, majoritatea statelor din America sunt foarte ocupate să faciliteze achiziționarea și utilizarea drogurilor, legalizând tot felul de droguri, susținând marile companii farmaceutice și distribuirea iresponsabilă de opioide de către acestea. Este îngrozitor, absolut îngrozitor. În statul meu, de la legalizarea marijuanei, a canabisului, din motive medicale, chipurile, despre care toată lumea știe că este o înșelătorie, un mic truc al minții, cele mai mari panouri publicitare de pe autostrăzile noastre, care sunt extrem de scumpe pentru a fi închiriate în fiecare lună, toate sunt deținute de magazinele de canabis. Conduceți oriunde în Districtele Riverside, Orange, Los Angeles și veți vedea aceste panouri publicitare uriașe finanțate de magazinele de canabis, ca și cum ar face un mare serviciu lumii. Iar canabisul pe care îl fumează oamenii astăzi și nivelul de THC din marijuana de astăzi depășesc absolut orice limite în comparație cu cele de acum câteva zeci de ani.
Pe lângă asta avem și infuzia incredibilă de droguri ilegale în țara noastră, pe care se pare că nu suntem deloc dispuși să o confruntăm în mod serios. Ducem războaie bizare în toată lumea și nu putem opri războiul care ucide 100.000 de oameni de-ai noștri anual. 100.000 de americani mor din cauza supradozelor de fentanil. Știm de unde vine [problema] și pur și simplu nu o confruntăm pentru că preferăm să facem niște bau-bau din tiranii din alte părți ale lumii, să purtăm războaie și să cheltuim sute de miliarde de dolari pentru a susține războaie în toată lumea, dar nu ne ocupăm de droguri și de cei care se află în spatele lor și care ne ucid propriul popor.
Este cu adevărat atroce. Legiuitorii noștri refuză să pedepsească traficanții de droguri. Asta e concluzia. Pur și simplu nu vor să o facă. Spun „ne umplu închisorile”. Asta se întâmplă în California. Pur și simplu nu vrem să-i pedepsim pe acești traficanți de droguri, îi arestăm și apoi se întorc pe străzi cu foarte puține consecințe, astfel încât nu există nicio consecință pentru uciderea oamenilor noștri. Distribuie droguri despre care mulți dintre ei știu că conțin fentanil, și că îi vor ucide pe [foarte mulți] consumatori, dar nu le pasă. Și nici nu trebuie să le pese, deoarece nu sunt pedepsiți în niciun fel semnificativ. Legislatorii noștri au fost confruntați în ultimii doi ani cu un număr uriaș de familii care și-au pierdut persoane dragi în urma supradozelor de droguri din cauza fentanilului și tot nu vor să acționeze. Spun: „nu vrem să ne umplem închisorile așa cum am făcut-o în trecut, nu vrem să îi întemnițăm”.
Ca urmare, nu numai că cei care au fost la putere în ultimul deceniu nu au construit noi închisori pentru a răspunde nevoii de a găzdui creșterea numărului de infractori, nu, ci în schimb, ei doar se prefac că acești infractori nu au nevoie de încarcerare și au eliberat mulți infractori, astfel încât foarte mulți oameni nici nu mai sunt încarcerați pentru infracțiuni care în mod tradițional în statul nostru se pedepseau prin încarcerare. Asta nu înseamnă că nu există infracțiuni care pot fi tratate în alte moduri, dar traficanții de droguri care omoară oameni în masă cred că nu, cred că nu.
Avem un procuror districtual foarte bun aici în Districtul Riverside, care e unul dintre cele mai mari districte (cu 2.6 milioane de locuitori) și șeful nostru de poliție, procurorul districtual, dl. Mike Hestrin, mi-a spus la o cafea că el însuși a încercat să prezinte și să mențină o nouă politică, mai serioasă, de pedepsire a traficanților de droguri care vând fentanil, care duce la moartea consumatorilor. A încercat să-i judece ca pe niște infractori care comit infracțiuni de crimă de gradul doi, astfel încât să poată în sfârșit primi ceva timp în închisoare, ceva care ar putea într-adevăr să-i descurajeze să continue să vândă droguri care ne ucid tinerii. Și el a spus că a făcut asta, dar nu știe dacă va rezista în instanță. Și, de fapt, legislatorilor noștri de stat li s-a prezentat o legislație, o legislație bipartizană, care ar cere pur și simplu ca statul să comunice traficanților de fentanil care au cauzat probleme ce au dus la moartea unor oameni că dacă o fac din nou, aceste fapte vor fi tratate ca omucideri.
Vă puteți imagina? Dacă o faci din nou, dacă mai ucizi pe cineva din nou, atunci vom începe să te tratăm ca pe un maniac criminal! Bine, bine, bine… Absolut uluitor! Îți poți imagina că ești părinte și ai, să zicem, patru copii. Și doi dintre ei au multe probleme și te-ai săturat să-i disciplinezi. Cum ar fi să le spui: „nu voi mai avea grijă de voi, nu vă voi mai ajuta, nu vă voi mai disciplina atunci când vă comportați nebunește, pentru că eu disciplinez doar 20 de zile pe an și nu vreau să încep să disciplinez 40 de zile pe an, e prea mult.” Aceasta este aceeași ilogică care îi inspiră pe legislatori să spună: „Oh, nu vrem să ne umplem închisorile”.
Uitați! Închisorile ar trebui să existe sau nu în funcție de virtutea cetățenilor. Dacă ai oameni care comit infracțiuni demne de închisoare, atunci, indiferent de numărul acestora, trebuie să construiești închisori suficiente, altfel îți vei decima cultura, îți vei transforma cultura într-una a drogurilor, îți vei transforma cultura într-un loc al crimei și exact asta se întâmplă cu această idee născocită că nu trebuie să-i pedepsim în mod serios pe cei care comit infracțiuni grave. Oricât de trist ar fi, dacă din ce în ce mai mulți oameni ucid oameni, ceea ce este exact ceea ce se întâmplă cu acești traficanți de droguri cu fentanil, atunci îmi pare rău, nu există altă alternativă decât pedepsirea lor în timp ce o fac, pentru a-i proteja pe cei nevinovați. Pentru numele Domnului! Serios, suntem într-o situație disperată. Pedeapsa este practic inevitabilă. Fie îi veți pedepsi pe cei care distribuie drogurile și le vând și care conduc la un număr imens de morți, fie îi veți pedepsi pe cei nevinovați, îi veți pedepsi pe cei slabi care consumă droguri, care vor muri, veți pedepsi familiile lor nevinovate care vor plânge pentru tot restul vieții, veți pedepsi comunitățile care se vor simți tiranizate de baronii drogurilor, ceea ce este exact cum ne simțim noi.
În martie, la sfârșitul lunii martie, Adunarea Statului California a respins o măsură care cerea pur și simplu avertizarea traficanților de fentanil de faptul că vor fi pedepsiți mult mai sever dacă o vor face din nou. [Măsura] a fost respinsă. Avem, dragii mei, ceea ce aș numi o criză sufletească, cu adevărat. Consumul de droguri este o nevoie de eliberare, de evadare, un dor de a intra într-o nouă realitate și mai mult de atât. Și aceasta este o dorință universală a inimii umane. Pe măsură ce vedem produsul propriilor noastre vieți amestecate și al propriei noastre păcătoșenii, cu toții începem să ne detestăm pe noi înșine, cu toții ajungem să avem o mare tristețe, dacă putem chiar suporta să ne privim pe noi înșine, dezvoltăm o mare tristețe. De fapt, dezvoltarea unei conștientizări a propriilor păcate este de fapt un dar, atunci când este rodul Sfântului Duh și nu e asociat cu condamnarea demonică.
Duhul Sfânt este dat Bisericii pentru a condamna păcatul și [a lămuri despre] dreptatea și judecata viitoare. Aceasta spune Mântuitorul nostru. Unul dintre marile daruri ale prezenței Duhului Sfânt e când noi ne simțim mizeria și ajungem să o înțelegem corect. Sfântul Sofronie numește această stare deznădejde carismatică. Nu este o deznădejde care duce la consumul de droguri și la moarte (aceea este o deznădejde demonică, o întristare care duce la moarte), ci este o întristare dumnezeiască care duce la pocăință reformatoare în viață, atunci când ne apropiem de Dumnezeu și Duhul Său cel Sfânt ne învață și ne luminează despre ceea ce este sfânt, de vreme ce El este Duhul Sfânt. Învățăm despre ceea ce este neplăcut pentru Dumnezeu și atunci începe să se dezvolte în noi cea mai mare dintre minunile Lui, cel mai mare dintre darurile Lui, care este o smerenie asemănătoare cu cea a lui Hristos.
Sfântul Siluan spune că cel mai mare rod al Duhului Sfânt în viața noastră este o smerenie asemenea celei a lui Hristos, înțelegând slăbiciunea noastră și învățând că Dumnezeu este suficiența noastră și că ne putem găsi pacea cu Dumnezeu care este orientat spre noi pentru a ne iubi și a ne mântui. Aceasta este adevărata soluție: dobândirea unei vieți noi, o scăpare din suferințele noastre prin unirea cu Dumnezeu și primirea Duhului Sfânt. De aceea Sfântul Pavel în epistola către Efeseni, în capitolul 5 versetul 18, pune opoziție între a fi umplut de Duhul lui Dumnezeu, adică a fi locuit de cea de-a treia persoană a Sfintei Treimi, și intoxicația, consumul de droguri și alcoolismul, care sunt alternativa, una întunecată, la o viață spirituală, o viață cu Dumnezeu și pătrunsă de Dumnezeu, fiind locuit de El până în adâncurile inimii, unde El ne cunoaște mai bine decât ne cunoaștem noi înșine. De aceea Sf. Pavel spune „nu vă îmbătați, ci umpleți-vă de Duhul Sfânt”.
Ce duh ne stăpânește, ce duh ne inspiră? Este vorba de substanțele chimice, cu demonii din spatele lor, sau este Duhul lui Dumnezeu, care va produce iubire în viața noastră și bucurie și pace și răbdare și blândețe și bunătate și delicatețe și stăpânire de sine? De asta avem nevoie, dragii mei. Avem nevoie de „beția” de adevăratul Dumnezeu, de prezența lui Dumnezeu care umple inima omului de speranță și bucurie și care este o alternativă la durerile care duc la dependența de droguri și la posedarea demonică.
Ce putem face? Cu toții suntem împovărați. Știu că [cei care] urmăriți asta, dacă trăiți oriunde în Vest, vedeți lucrurile ca și mine, sau măcar similar, și vă întrebați ce poate fi făcut și sunt sigur că mulți dintre voi faceți lucruri frumoase pentru a contribui la ajutorarea atât a voastră înșivă cât și a celor ce se luptă cu dependența în apropierea voastră. Vreau să vă fac câteva sugestii. Prima e să vă rugați și să postiți pentru că asta e calea de a învinge demonii și impactul lor distructiv asupra vieții noastre. Unele lucruri pot fi depășite doar prin rugăciune și post serios. De asemenea puteți citi Acatistul Maicii Domnului – potirul nesecat. Acesta este un acatist incredibil pe care mulți îl folosesc de foarte mult timp pentru a se ruga la Maica Domnului pentru ei înșiși sau pentru alții care se confruntă cu alcoolismul sau dependența de droguri și este un acatist magnific pe care îl puteți folosi pentru a vă manifesta preocupările voastre pentru cei dragi către Maica Domnului și pentru a-i cere intervenția și a o ruga pentru sănătate.
Există, de asemenea, un incredibil Canon al Sfintei Mucenițe Dymphna, care a fost o prințesă irlandeză din secolul al VII-lea, ucisă cu brutalitate de tatăl ei bolnav mintal, și ea este de mare ajutor pentru cei care suferă de crizele psihice care apar din cauza dependenței de droguri. Mulți oameni care consumă droguri, chiar dacă se opresc, suferă de consecințe psihice teribile, timp de mulți, mulți ani, iar Sfânta Muceniță Dymphna este o excelentă mijlocitoare, o mijlocitoare cerească pentru ajutor. De asemenea, putem să-i sprijinim pe cei dragi cu răbdare și cu programe de tratament pe termen lung și ajutor de calitate. Și să ajutăm parohiile noastre să identifice, să fie informate despre astfel de programe pntru a putea ajuta enoriașii și prieteni ai enoriașilor să intre în aceste programe și să-i sprijine.
De asemenea, să nu renunțăm niciodată la prietenii noștri și la cei dragi care suferă de dependență de droguri sau de boli mintale. Să nu renunțăm niciodată! Să perseverăm în iubire și atașament față de ei și să ne rugăm pentru ei până la sfârșit, fără să punem întrebări. Și putem face din trăirea pentru Dumnezeu și inspirația Duhului Sfânt adevărata noastră ambiție de viață, pentru că trăirea unor vieți spirituale (unde o viață spirituală înseamnă o viață inspirată de Duhul Sfânt), a trăi duhovnicește este lucrul pentru care a fost creată ființa umană și este alternativa la decimarea creata de dependența de droguri.
Fie ca Dumnezeu să privească cu îndurare asupra tuturor celor care suferă din această cauză, să aducă înțelepciunea conducerii din biserică și din stat, [înțelepciune] de care avem nevoie disperată în acest moment critic, și să aibă milă de noi! Rusalii binecuvântate tuturor!
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
