Fără Hristos devii membru de partid – Pr. Varnava Iancu

Ascultați un cuvânt necesar al părintelui Varnava Iancu care ne vorbește despre caracterul esențial al relației noastre cu Hristos fără de care toată viața noastră se dezintegrează.

Audiție plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Sf. Ap. Pavel se referă la un subiect, la o problemă care apăruse în Biserica din vremea sa – lucru care se petrece în orice epocă. Acesta este dezbinarea, schismele, crearea de grupări în trupul Bisericii, care se datorează imaturității sentimentale, dar și lipsei unei poziționări duhovnicești corecte. Se spune că mulți creștini făcuseră „bisericuțe”, se lipiseră de diferite persoane, de părinți duhovnicești, pe care îi considerau mai presus decât ceilalți, iar acest lucru s-a făcut pricină a ruperii trupului Bisericii. Pierderea unității este o problemă foarte gravă. Aceasta arată că acolo lipsește harul dumnezeiesc și nu poate exista cu adevărat Biserica fără unitate. Acest lucru este o problemă care ni se întâmplă în viața noastră. Și este un lucru întâlnit nu numai în Biserică, dar și în viața cotidiană: se întâmplă să fim izolați, despărțiți, fiecare cu gândurile sale, cu alipirea [pătimașă] de anumite persoane – care creează tendințe de ciocniri și dezbinări.

Însă, acest lucru nu se vindecă doar dacă îl constatăm și ne luptăm cu el [pur și simplu] fără să înțelegem mai profund care sunt cauzele lui. Așadar, este nevoie să clarificăm faptul că nu există o harismă mai bună sau mai puțin bună sau un dar de la Dumnezeu. Toate harismele și darurile pe care ni le dă Dumnezeu, cele pe care le împarte credincioșilor, toate sunt necesare. Și toate sunt în planul lui Dumnezeu [de mântuire] și zidesc trupul Bisericii. Prin urmare, este ceva fără sens și lipsit de sănătăte duhovnicească să comparăm harismele și să facem concurență între noi. Prin urmare, și cea mai mică harismă este la fel de prețioasă precum cea mai importantă [harismă]. Deoarece toate acestea zidesc trupul Bisericii, zidesc unitatea. În al doilea rând, trebuie să vedem dacă am clarificat care este rațiunea vieții noastre, rațiunea vieții duhovnicești. Este Hristos cu adevărat? Este relația noastră personală cu Dumnezeu? Atunci când acest fapt nu este autentic, adevărat și clarificat, avem nevoie de diferite „proptele” – sub orice formă.

Și un refugiu comod sunt oamenii, pe care îi absolutizăm, îi socotim importanți și viața noastră depinde de ei – chiar dacă nu o mărturisim – și acest lucru este o ofensă la adresa lui Hristos și dovadă a handicapului nostru personal. Nu dorim să ne asumăm responsabilitatea vieții noastre și vrem să ne fortificăm și să ne simțim puternici în spatele unor persoane. Însă, acest lucru, dincolo de greutatea pe care o poartă în sine, ca psihism, are și această problemă duhovnicească: nu ne-am concentrat pe Hristos! Oamenii pe care Dumnezeu îi aduce în viața noastră nu reprezintă scopul nostru. Acei oameni sunt mărturii ale [prezenței] lui Hristos. Sunt căi către Hristos. Sunt ocazii pe care ni le dă Hristos, dar ei nu sunt Hristos. Firește că fiecare este important, dar trebuie să-și aibă locul real în viața noastră.

Bineînțeles că îi respectăm pe oameni și instituțiile, dar acest lucru înseamnă altceva față de faptul că persoanele și instituțiile pot înlocui relația personală cu Dumnezeu și asumarea responsabilității personale: cum ne vom raporta noi înaintea lui Dumnezeu! Și nu prin intermediul unei a treia persoane. Ci să avem o relație personală directă! Ceilalți sunt binecuvântări și prilejuri întrucât ne împing spre această relație personală cu Hristos, și nu înlocuiesc această relație, fiind o frână în calea acestei relații și întâlniri personale. Alt aspect este că ceea ce ne dăruiește putere, ipostas și valoare nu o reprezintă oamenii aparent importanți, ci experiența lui Dumnezeu este ceea ce ne dă valoare, experiența iubirii lui Dumnezeu. Este legătura noastră cu Dumnezeu.

Pentru că nu am gustat cu adevărat această legătură putem spune orice vrem [despre Dumnezeu]. Pentru că nu ne-am pocăit cu adevărat și nu am gustat iubirea și relația personală cu Hristos, simțim nevoia de a avea sprijin din altă parte, să ne facem „dumnezei” din alte persoane – și asta e o înșelăciune și o formă care poate fi comodă păstorilor și păstoriților. Și fiecare își acoperă nevoile sale sufletești și golurile duhovnicești. Însă acest lucru este o fărădelege înfricoșătoare. Deci valoarea noastră este Hristos, este relația noastră personală cu El. Puterea noastră

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!