Cum trebuie să ne comportăm în biserică – p. Pimen Vlad

Ascultați un cuvânt foarte necesar (din păcate) și (din fericire) cu discernământ al părintelui Pimen Vlad legat de prezența noastră în biserică.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Dumnezeu ne invită la El acasă

Iată, dragii mei, când ne vedem iarăși. Voiam să vă spun câteva lucruri – nu reguli, că nu sunt eu cu regulile, știți cei care mă cunoașteți din filmări – ci câteva lucruri pe care e bine să le știm despre mersul la biserică.

De ce mergem noi la biserică? Nu mergem nici pentru părinte, nici pentru a mai cumpăra niște lumânări la biserică și nici ca să ne mai întâlnim cu ceilalți. Ne ducem să ne întâlnim cu Dumnezeu, să stăm de vorbă cu Dumnezeu acasă la El. Ne invită Dumnezeu acasă la El. Vedeți câtă cinste ne dă Dumnezeu și nouă ne este greu să ne ducem! Ne invită acasă la El și ne dă ceea ce este mai valoros.  Gândiți-vă la Sfânta Liturghie, primim trupul și sângele lui Hristos, spre viață veșnică și noi ne ducem nepăsători, la jumătatea slujbei, căscăm, adormim, mai stăm de vorbă cu unu și cu altul, ne mai uităm cum s-au îmbrăcat ceilalți. Uneori ni se pare că preotul la biserică nu e așa cum își doresc oamenii, cântăreții nu-s atât de buni, n-au voce suficient de bună. Adică ne uităm doar la lucrurile exterioare.

În Biserică, atenția trebuie să fie către discuția cu El 

Nu ne ducem ca să spunem: ”Uite, Doamne, am venit și eu! Doamne, știi problemele mele, știi bucuriile mele, Doamne, uite, am venit să Îți spun și eu asta și asta, Doamne!”. Adică să te adâncești, să stai de vorbă cu Dumnezeu.

Îmi amintesc că recent am citit o istorioară: s-a dus un om la biserică:

– Părinte, să știi că e ultima oară când mai vin la biserică.

– Dar de ce frate, de ce nu mai vii la biserică?

– M-am lămurit eu și cu Biserica. Vin de atâta timp și uite ce-am văzut aici: cântărețul n-are voce bună, babele vorbesc în spate. Asta nu îmi folosește la nimic.

– Bine, măi, dacă asta e hotărârea ta! Dar vreau să faci un lucru înainte de a încheia cu asta. Uite paharul ăsta plin ochi cu apă, ia-l și înconjoară biserica de trei ori, dar fără să verși nicio picătură din pahar.

A luat omul paharul și îl ținea cu grijă, pentru că la orice tremurat, apa era gata să curgă și el îi promisese părintelui c-o scoate la capăt. Până la urmă a reușit să dea trei ture la biserică, cum se zice, în pasul melcului și se întoarse la părinte:

– Uite, am reușit.

– Bun, și în timp ce ai înconjurat biserica, ce-ai văzut?

– Păi, ce să văd părinte?

– Ce ai văzut în jurul bisericii? Uite cimitirul, ai văzut că duceau un mort la groapă? Ai văzut că cineva lucra dincolo?

– N-am văzut nimic! Am văzut doar paharul. Am fost foarte atent să nu cadă nicio picătură.

– Dar, ai auzit ce spuneau oamenii ceilalți? Pe cei care boceau acel mort?

– Nu am auzit nimic, părinte, eram foarte concentrat aici.

– Vezi câte s-au întâmplat în jurul tău și tu n-ai auzit, n-ai văzut nimic. Erai concentrat. Să fii tot atât de concentrat și la slujbă și o să vezi dacă mai observi ce fac ceilalți, dacă mai auzi cântărețul că nu e bun, dacă mai auzi pe ceilalți vorbind! De ce nu faci așa în convorbirea ta cu Dumnezeu?

Să avem grijă cum ne îmbrăcăm și cum ne comportăm în Biserică

Ați înțeles, dragilor? Așa trebuie să facem și noi în convorbirea cu Dumnezeu. Să dăm tot ce este în jurul nostru de-o parte, să ne liniștim, să ne adunăm și să ne gândim că stăm în fața lui Dumnezeu, invitați la masa lui Dumnezeu. Gândiți-vă cât respect trebuie să avem noi: intrăm în casa lui Dumnezeu, nu intrăm în grajd. Trebuie să fim frumoși și curați, pentru că ne-a invitat Dumnezeu. Pantofii, frumos aranjați, nu cu noroi, că murdărim casa lui Dumnezeu.

Mergem cu evlavie, cu respect, nu ne certăm, nu ne împingem în biserică, ci ne ducem frumos și ne închinăm. Dacă e lume mai multă, nu ne băgăm în față să ne închinăm – ne închinăm la icoanele din spate și stăm cuminți. Încercăm să nu deranjăm, să nu vorbim, pentru că este și Dumnezeu acolo. Cum ar fi să vorbim peste Dumnezeu?  Dumnezeu ne vorbește și noi trecem peste El, nu-L băgăm în seamă?

Să ne îmbrăcăm cuviincios

Un alt lucru, în Biserică trebuie să fii îmbrăcat cuviincios, nu cu pantaloni scurți, nu cu mânecă scurtă. Să arătăm un pic de respect! Nu suntem la plajă! Dacă dăm respect, primim și ajutor. Să mergem îmbrăcați cuviincios la biserică, încercați lucrul ăsta! Bărbații, cu pantaloni lungi, cămașă cu mânecă lungă, frumos îmbrăcați. Cât de frumos este să vezi toți bărbații cu pantaloni, cu cămașă cu mânecă lungă, nu cu maieuri, cu tricouri. Femeile, la fel, cuviincios îmbrăcate, doar mergi să stai de vorbă cu Dumnezeu, nu te duci oricum.

Nu vreau să intru în amănunte, să deranjez, dar gândiți-vă bine. Mulți spun ”Părinte, bine că vin la biserică așa cum vin!”. Dar, dacă se poate și altfel, de ce să nu fie? Bine, cine nu știe, nu știe, dar tocmai de asta spun lucrurile astea, ca să nu se întâmple să fiți mustrați de cineva în biserică și să vă supărați. Aș vrea să știți lucrurile astea dinainte. Gândiți-vă ”Mă duc în casa lui Dumnezeu , o să-mi iau și eu o fustă care să treacă de genunchi. Nu mă îmbrac cu haine strâmte, să-i deranjez și să-i smintesc pe ceilalți din jurul meu și dacă se poate, un batic subțire, ceva pe cap, o eșarfă, o năframă cât de cât, că așa îi stă bine femeii. Uite, exemplu Maica Domnului.

Nu vrei să mergi pe stradă cu ea, nicio problemă, o pui în poșetă, dar la intrarea în biserică, puneți-o pe cap, din cinste, din respect față de Dumnezeu și de Maica Domnului. Momentul în care ți-ai pus ceva pe cap înseamnă smerenie, înseamnă că te duci cu smerenie în casa Domnului și o să vezi cât folos primești.

Cum se ia anafura

După aceea, mergem la anafură. Să mergem tot așa, cu respect. De multe ori am văzut că se ia anafură și ea curge printre degete, nu e bine. Avem noi un părinte aici, la biserica mare, preot din cei mai vechi, e stareț la o chilie, care totdeauna-i mustră, atunci când împarte anafura, pe cei care vin cu mâinile desfăcute: ”Măi, uite așa: stânga dedesubt, dreapta deasupra”!, ca să primești cu cinste, cu respect anafura. După aceea, nu o mai muți dintr-o mână în alta, că să faci cruce, fă-ți cruci, câte vrei, înainte.

După ce ai luat-o, mănânc-o imediat. În multe locuri în țară am văzut că o iau cu șervețel, o pun într-un șervețel sau o punguță, dar dacă nu ai lucrurile astea, o poți lua cu mâna și după aceea o mănânci, nu mai faci cruce până n-ai terminat. După ce ai terminat-o poți continua să te închini, să faci cruci, dar să fie cu respect.

Cum se ia Sfânta Împărtășanie

După aceea, la Sfânta Împărtășanie, iar trebuie să mergem cu respect, cu grijă, cu atenție, nu ne mai uităm la nimic în jur, ne ducem să-L luăm pe Hristos. Să mergem fără lumânare. Este un obicei la noi în țară, în multe locuri, unde se merge cu lumânare la Împărtășanie. Dar gândiți-vă, fiecare fiind cu lumânarea, lumea e atentă să nu pârlească pe cineva, să nu-i dea foc la păr celuilalt, are grija lumânării, nu se gândește că îl ia pe Hristos. Aprindeți câte lumânări vreți înainte de a începe Sfânta Liturghie. Duceți trei lumânări, cinci, câte vreți voi acolo, dar când vă duceți la împărtășanie, e bine să vă duceți cu atenție și când ajungeți, nu mai faceți cruce în fața Sfântului Potir, pentru că au mai fost cazuri când oamenii au făcut cruce și au vărsat Sfântul Potir.

De asta, mai bine mergeți ori cu mâinile împreunate, sau cu ele la piept, cu respect. Întotdeauna țineți capul puțin ridicat și gura căscată mare și, dacă se poate, cu gura exact lângă buza Sfântului Potir, ca să fie ușor la preot, cum a luat direct lingurița, să vă dea Sfânta Împărtășanie, să nu dea pe jos. Cât mai aproape, gura căscată și capul înclinat pe spate. Spun asta din cauza oamenilor care vin și spun că merg la biserică și îi văd că vin aici și stau la Sfânta Împărtășanie cu capul în jos. Cum să-i dea preotul? Uneori mă întreb dacă omul nu s-a împărtășit niciodată, nu știe că trebuie să caște gura? Trebuie să-i explice preotul? Îl văd pe preot că face semn să deschidă gura mare, ca la copiii mici.

Acestea sunt niște reguli pe care trebuie să le știm ca și creștini, ca să nu mai deranjăm pe ceilalți. Nu e nevoie ca preotul să spună fiecăruia, ci ar trebui să le știm noi. Nu vi le spun ca niște reguli, ci ca pe niște lucruri care trebuie să facă parte din viața noastră.

Cum trebuie să ne închinăm la icoane

Un alt lucru, la închinat, când știi că n-ai pe nimeni în spate, te închini cum vrei tu, cu evlavia ta, cu respect. Dar când vezi că ai pe alții în spate, nu mai sta cu metanii, să faci canonul în fața icoanelor, pentru că știi că așteaptă atâția oameni după tine. Încearcă să te rogi până acolo, fă tot ce poți și atunci fă o închinăciune, sărută icoana, te mai închini o dată și mergi mai departe. Adică să nu te lungești. Metaniile le faci când știi că nu stă un rând întreg de oameni după tine și așteaptă. Întotdeauna să fim, cum se zice, după situație, fără să deranjăm. Așa trebuie să fim noi la biserică: fără să deranjăm pe ceilalți, fără să-i supărăm, pentru că altfel nu plecăm cu folos de la Biserică pentru că lăsăm pe alții mâhniți în urma noastră.

La Biserică ne ducem, cum am spus, să stăm de vorbă cu Dumnezeu, să-L luăm pe Hristos prin Sfânta Împărtășanie și să fim cât mai discreți în colțul nostru.

Rugăciunea dinainte și cea de după Sfânta Împărtășanie

Ia Sfânta Împărtășanie, fiecare după cât îi dă voie duhovnicul, dar să nu fie prea rar. Celor care v-a dat voie duhovnicul: găsiți în orice carte de rugăciuni ”Rugăciuni înainte de Sfânta Împărtășanie”.  Sunt cele doisprezece rugăciuni. Fiecare creștin care poate (poate unul nu știe carte, sau nu vede), e bine de citit acele doisprezece rugăciuni înainte de Sfânta Împărtășanie, prin care ne cerem noi iertare de la Dumnezeu.

După Sfânta Împărtășanie, sunt acolo câteva rugăciuni, nu multe, de mulțumire. Cinci minute în care Îi mulțumim lui Dumnezeu că ne-a învrednicit să ne împărtășim, chiar dacă nu merităm. E bine să știm lucrurile acestea, le găsiți în cartea de rugăciuni: ”Rugăciune de mulțumire după Sfânta Împărtășanie”, să-I mulțumim lui Dumnezeu. Nu putem fi creștini ortodocși dacă nu știm lucrurile astea, lucrurile de bază, cu care mergem mai departe. Atunci, oriunde te-ai duce, știi ce ai de făcut. Altfel, te duci și stai să te uiți la alții, ”Oare aceia ce fac, ca să fac și eu?!”

Să păstrăm un timp liniștea după ce plecăm de la Sfânta Liturghie

Acestea sunt niște reguli care te ajută să nu deranjezi pe nimeni. Și așa pleci de la Biserică cu folos, în pace, în liniște, pentru că știi că tu, acolo, n-ai deranjat pe nimeni, ai stat la locul tău, te-ai rugat, n-ai judecat pe nimeni, n-ai pierdut timpul vorbind cu alții și ai plecat la urmă cu Sfânta Anafură sau cu Sfânta Împărtășanie, cu Hristos și cu multă putere. Deci pleci împăcat cu Dumnezeu.

Când plecăm de la Biserică, să nu ne ducem direct pe la nu știu ce chefuri, dacă se poate. Poate sunteți cu familia, vreți să mâncați undeva o masă, să vă duceți sau să ieșiți undeva. Nici o problemă, dar să nu fie la locurile astea unde ne apucăm de băut, vorbim toate prostiile și așa mai departe. Adică să nu pierdem tot ce am adunat dincolo. Mai ales după ce ne împărtășim, e bine să fim cât mai liniștiți. Nu spune nimeni să nu te duci cu familia, să nu te bucuri, dar nu în locurile astea zgomotoase, ca să ne putem bucura și să ne putem folosi de toate lucrurile astea.

Câteva reguli ce trebuie respectate de pelerini

Chiar voiam să vă spun lucrurile astea pentru că le văd în Biserică, aici vin oameni, vin permanent cu ajutorul Maicii Domnului și slavă Domnului că vin! Acum au început să vină mai mulți, care poate nu au avut atât de mult contact cu biserica și poate că aceștia nu știu lucrurile astea și atunci noi am pus și la arhondaric și afară niște așa-zise reguli, scrise pe o foaie, cam ce trebuie să facă un creștin când vine la noi aici. Este cam ce v-am spus acum: să respecte locul, fără gălăgie. Este un loc al Maicii Domnului, trebuie respectat, să nu se fumeze în zona asta. E treaba lor mai departe, nu pot eu să-i oblig, dar să respecte locul ăsta. La biserică, la fel, să fie cu mânecă lungă, îmbrăcați cuviincios ca să dea respect Maicii Domnului, altfel, dacă nu facem așa, n-am făcut nimic.

Pe Maica Domnului nu o poate înlocui nimeni

Ați înțeles, dragilor? Asta voiam să vă spun. Ce să mai adaug eu, ca să rămâneți cu ceva de folos? Va spun iar și o să vă repet întotdeauna: să nu uitați niciodată de Maica Domnului, pentru că mult ne mai ajută Ea, nici nu vă dați seama cât de mult ne ajută, cât de mult plânge pentru noi și cât de mult are grijă de noi. Adică, pe Maica Domnului nu o poate înlocui nimeni. Oricât de supărat ar fi Dumnezeu pe noi, să știți că Maica Domnului poate să-L îmblânzească, poate să-I înmoaie inima, pentru că Ea L-a născut, Ea L-a purtat în pântece, în brațe și se zice că Dumnezeu n-o refuză niciodată. Când se duce Ea și mijlocește și se roagă și plânge pentru noi, orice ar fi hotărât Dumnezeu pentru noi, El nu o refuză.

Cereți permanent ajutorul Maicii Domnului 

De asta, vă repet, sa aveți icoana Maicii Domnului cu Mântuitorul în brațe în casă. Candela aprinsă și întotdeauna când plecați din casă să vă rugați: ”Maica Domnului, ajută-ne, ai grijă de familia mea, de casa mea!” și sărutați icoana Maicii Domnului. Nu o sărutați pe față, pentru că nu suntem noi vrednici de asta. Mulți oameni se duc și pun mâna pe fața Maicii Domnului, nu e un respect ăsta. Dacă nu îndrăznești la un om să te duci să îi pui mâna pe față, cum să pui mâna pe fața Maicii Domnului?! Sărutați mâna Maicii Domnului, piciorușele Mântuitorului, adică arătați respect și în biserică și acasă, și cereți ajutorul Maicii Domnului.

Când vă întoarceți acasă, din nou, faceți la fel lucrul ăsta. Sărutați icoana Maicii Domnului și mulțumiți-I că ați ajuns acasă, pentru că timpurile sunt cum sunt. Vedem timpuri grele, dar Dumnezeu poate în toate timpurile astea să ne sfințească, dar trebuie ca noi să ne luptăm cu noi înșine. Mulți mă întreabă: ”Părinte, e timp de făcut copii acum? Nu vezi ce vremuri ne sunt date?”. Copii faceți cât vă dă Dumnezeu, pentru că ei or să fie mântuirea voastră. Se zice că femeia se va mântui prin naștere de prunci. Faceți câți vă dă Dumnezeu, pentru că Dumnezeu o să aibă grijă să-i pregătească pentru timpurile astea. Știe Dumnezeu cum, dacă îi crești cum trebuie.

O minune a Maicii Domnului

O să închei cu o minune a Maicii Domnului, pe care poate mult o știți, am mai povestit-o eu cândva. O mai spun ca să înțelegeți cine este Maica Domnului. Se spune că era un pustnic, care avea o viață sfântă, dar care era foarte simplu. Ajuns la bătrânețe, având peste 70 de ani, se nevoia. Odată, la el a venit un eretic și a început: ”Eh, voi ortodocșii v-ați găsit să spuneți că Maica Domnului era Fecioară și după naștere. Imposibil așa ceva! Asta au spus-o unii!”. Așa i-a băgat ideea asta în cap pustnicului. Ăla a plecat, dar încet, încet, gândul a început să lucreze: ”Dar dacă are ăsta dreptate?” și oleacă l-a prins lucrul ăsta.

Un alt pustnic, de pe alt munte, care avea și el o viață sfântă, a primit înștiințare de la Dumnezeu despre lucrul ăsta: că pe pustnicul acela simplu, deja l-a prins cumva într-un pic de înșelare cu lucrul ăsta. Și atunci, al doilea pustnic, a plecat, o zi întreagă a făcut pe jos până la primul pustnic și când a ajuns în fața lui, i-a spus: ”Părinte, ia aminte la mine!” și a lovit cu toiagul într-o stâncă de acolo și a spus așa: ”Maica Domnului, fecioară înainte de naștere!”. Deodată a ieșit un crin frumos din stâncă și-a înflorit direct. Apoi a lovit a doua oară în stâncă și a spus: ”Maica Domnului, fecioară în timpul nașterii” și a ieșit al doilea crin frumos. A lovit a treia oară și a spus: ”Maica Domnului, fecioară după naștere!” și a ieșit al treilea crin frumos și a înflorit și o mireasmă minunată umpluse tot locul acela.

După aceasta, pustnicul s-a întors și a plecat. Atunci a înțeles și cel simplu că era să-l înșele vrăjmașul, prin ideea cu care venise ereticul.

Să rămânem întăriți în credință

Să avem mare grijă și noi să nu ne lăsăm înșelați. În mass-media, atâtea se spun, prin atâtea lucruri sau oameni de care se folosește diavolul. Să rămânem întăriți în credință, pe Maica Domnului să o avem ca mamă a noastră, iar Biserica, prin Tainele Ei, să fie temelia noastră! Să nu ne despărțim niciodată de Biserică! De acolo primim toate Tainele prin care vine Mântuirea noastră! Să nu uităm niciodată de Maica Domnului!

Cam asta voiam să vă spun acum. Sper că, măcar un pic, o să le memorați, ca să le aveți când vă duceți la biserică și să încercați să luați aminte.

Să ne ajute Maica Domnului și toți sfinții și să mijlocească la bunul Dumnezeu pentru noi.

Doamne ajută!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!