În mândria noastră, noi nici măcar nu ne imaginăm cât de mare este Calea Lactee și cât de imens este universul pe care l-a creat bunul Dumnezeu și – implicit – cât de mici suntem.
De ce este galaxia mai mare decât credem? Urmăriți acest material pentru a afla.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Locuiesc într-un oraș și asta înseamnă că stelele sunt greu de văzut și Universul este ușor de uitat. Viețile noastre ocupate și luminile orașelor ascund atât de mult mister. Nu ar fi uimitor doar să stingem luminile și să ne conectăm cu lumea de dincolo de a noastră? Asta îmi doresc să fie aceste videoclipuri: mici evadări în Univers, pe care cu toții le putem face, indiferent dacă avem cer senin, telescoape, sau mult timp liber. Vom porni într-o călătorie în cerul înstelat de deasupra mea, o lume cu care ne putem conecta cu toții. Dar, aceasta nu este un video despre Univers, pentru că acesta… nu este Universul.
Nu chiar! Lăsați-mă să vă arăt ce vreau să spun. Am de gând să las Universul în pace, dar voi opri un lucru. Clic… Și astfel, toate stelele au dispărut. Pot să văd doar o singură stea pe cerul nopții. și sincer, arată ca o mare pată slabă. Este de fapt galaxia Andromeda, dar în rest, e doar întuneric. Toată magia nopții a dispărut. Imaginați-vă o lume fără stele. Ceea ce am stins nu a fost Universul, ci Calea Lactee, galaxia în care trăim. Bine, uf! E Întotdeauna bine când se întorc. Deci, cerul nopții este de fapt galaxia noastră. Calea Lactee. Galaxia noastră este casa noastră, o imensă oază de stele. E atât de mare și plină de tot, este ca un mini-Univers de sine stătător. Soarele nostru și Sistemul Solar sunt cam pe aici, între 1/3 și 1/2 din distanța până la centru în funcție de cum măsori unde e marginea. Unii oameni indică linia cețoasă de pe cerul nopții, pe un cer foarte senin și o numesc Calea Lactee și, tehnic vorbind, așa este, dar la fel este și orice altceva. Așa că este puțin derutant.
Mă gândesc că un mod mai bun de a descrie asta ar fi prin discul Căii Lactee și noi suntem în interiorul acelui disc. Dacă fac din Calea Lactee două terenuri de fotbal și o înclin puțin apoi le răsucesc, ca să fixăm unde suntem noi în Galaxie. Dacă vă uitați din perspectiva mea, voi merge spre locul unde se află Pământul. Când mă uit spre centrul Căii Lactee pot vedea această linia cețoasă care se întinde de-a curmezișul. Când mă uit în lateral, mă uit în afara galaxiei, așa că acolo sunt mai puține stele. Așa că asta reprezintă acea linie pe cer, marginea galaxiei înăuntrul căreia suntem, iar această linie e mai luminoasă când privim spre centrul galaxiei. Dar iată, nu are rost să privim la un model al Căii Lactee atât de mare. Nu este suficient de mare pentru a vedea detaliile. Trebuie să-l fac mai mare. Voi avea nevoie să-l fac… de diametrul Statelor Unite ale Americii.
Dacă centrul galaxiei noastre ar fi în Kansas, chiar în mijloc, Sistemul Solar ar fi cam aici… în orașul Denver din Colorado. De fapt, toate stelele pe care le vedem pe cerul nopții s-ar întinde doar cât se întind luminile orașului Denver. Deci, cât de mari am fi noi? Cât de mare este Soarele pe această scală uriașă? Ei bine, pe o scală în care galaxia în care trăim are diametrul Americii, Soarele ar fi… cam atât de mare. Așa că asta e deja o adevărată nebunie, dar nu se termină încă pentru că nici eu nu stau pe un deal aici. Pe o scală în care Calea Lactee este de mărimea Statelor Unite, Soarele nostru gigantic ar încăpea cu ușurință între cutele amprentei digitale de pe vârfurilor degetelor noastre. Ar avea jumătate din dimensiunea unei celule roșii din sânge.
Galaxia noastră este uimitor de mare. M-am micșorat de 50.000 de ori pentru a fi la această dimensiune. Acesta este doar un grăunte de nisip prin comparație. Mi-a luat două minute să merg până la locul unde se află Pământul, aici, la distanța unei cute de amprentă. Aici e mica noastră marmură albastră, pe această scală, e de trei ori mai mică decât Coronavirus. Jupiter aici era la încă patru cute distanță. Pentru a ajunge la Neptun, ultima planetă, mi-a luat o oră de mers (29 cute). E la doar un centimetru distanță, la marginea vârfului degetului meu. Nu-i așa că e o nebunie? Dar e minunat că, dacă galaxia noastră ar fi micșorată până la dimensiunea unui continent, orbitele planetelor Sistemului Solar ar fi vârtejurile de pe vârful degetului nostru? Suntem mereu interesați de cât de mare este Universul, dar galaxia în care trăim, Calea Lactee, este uimitor de vastă și impresionantă.
Știind acum că și numai Calea Lactee este atât de complicată, e firesc ca totul să pară copleșitor. Și ne poate face și pe noi să ne simțim puțin cam mici și nesemnificativi. Și chiar suntem mici, dar suntem și speciali. Oamenii sunt ființe incredibil de complexe. Suntem primele ființe cunoscute care au curiozitatea și capacitatea de a găsi adevărul și misterul, ceea ce ne face la fel de importanți ca o galaxie. În cuvintele unuia dintre favoriții mei exploratori ai Universului, Carl Sagan: „Noi suntem un mod prin care Universul se cunoaște pe sine însuși.”
Și dacă galaxia încă pare copleșitoare, acest lucru ne-ar putea ajuta. Suntem mici, dar probabil mult mai mari decât credeți. Avem tendința de a ne pune la bază scalei, dar asta ignoră Universul de sub nasul nostru. Lumea celor mici este la fel de vastă ca și cea a stelelor și asta este o afirmație precisă. Acesta este un electron, este foarte mic. L-am făcut mai mare aici, evident. El face parte dintr-un atom. E atât de mic încât este considerat un punct, nu o sferă, așa că acesta e doar un model rudimentar al unei dimensiuni maxime a unui electron. Considerând asta, în termeni de scală, un electron față de un om este precum un om în raport cu Calea Lactee. Așa că dacă te simțiți vreodată pierdut sau mic atunci când contempli cosmosul, amintește-ți doar că pentru un electron tu ești o galaxie.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
5 Comment
un material aparent revelator, dar totusi total irelevant.
expertii in cauza ne informeaza si ca extraterestrii ne transnit semnale evidente si ca ii vom vedea curand. „Si ei” sunt ai universului, „si ei” sunt ai Domnului si isi cauta mantuirea, vor zice impreuna cu papa ..
Asta s-o crezi tu, o sa vezi destui extraterestrii cand o sa ajungi in iad, daca o sa ramai cu mintea in ratacire!
totusi …, incercam sa fiu ironic.
Pana si Cioran in nihilismul si pesimismul lui a scris in „Amurgul gandurilor”:
„Poţi spune uşor că universul n-are nici un rost. Nimeni nu se va supăra. Dar afirmă acelaşi lucru despre un individ oarecare; el va protesta şi va lua chiar măsuri spre a te sancţiona.
Aşa sîntem cu toţii: ne scoatem din cauză cînd e vorba de un principiu general şi nu ne e ruşine să ne izolăm într-o excepţie.”
SA NU UITAM ca „„Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har” (Pilde 3, 34)
totusi …, incercam sa fiu ironic.