Sf. Efrem Katunakiotul: Am cel mai bun și mai sfânt stareț!

Ascultați un cuvânt duhovnicesc în care aflăm cum gândea Sfântul Efrem Katunakiotul și cum de a rezistat să stea atâția ani sub ascultarea părintelui Nichifor, un părinte care era un om simplu și cu probleme cu nervii.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Dacă puteți, vorbiți-ne puțin și descrieți-ne imperativele duhovnicești ale Părintelui Efrem, adică pe ce punea accentul Părintele Efrem în viața duhovnicească.

Părintele îl iubea foarte mult pe Acachie Ascultătorul, menționat în pateric, cred că în „Scara”. „Întrucât era ascultător”, spune, pentru că și părintele era foarte bun, desăvârșit ascultător, făcea ascultare de părintele său stareț. Nu vreau să spun prea multe despre starețul său, se știe cum era, în orice caz era considerat un părinte sever și dur.

― Nichifor?

― Nichifor? Părintele a făcut ascultare absolută față de el și nu a zis niciodată despre starețul său un singur cuvânt rău, niciun cuvânt nu a zis împotriva lui, vreun reproș să exprime față de cineva. Cu toate că treceau pe acolo diverși oameni care știau ce îndură, diverși călugări: „Părinte, ce faci? Cum ești?” Ca să zică ceva despre starețul său, îl provocau. Iar el zicea: „Am cel mai bun stareț, am un stareț sfânt.” Așa ascultare făcea și atât de mult îl iubea pe starețul său.

Și, domnule Kolios, chiar părinți care contemporani și frați duhovnicești ai părintelui [Efrem], Părintele Iosif Vatopedinul, care erau fii duhovnicești ai Părintelui Iosif Spileotul, Părintele Efrem din Arizona, Părintele Haralambie, ziceau: „Părintele a luat har, a luat har de la Dumnezeu fiindcă a făcut ascultare de acest părinte”. Și într-adevăr așa este.

Niciodată nu a zis, așa cum v-am spus, nimic împotriva lui și chiar o dată mi-a spus următorul lucru – pentru că ceea ce mi-a spus este, în final, emblematic, pentru etosul său duhovnicesc. Îmi zice: „Odată” – după ce a fost îngropat [părintele Nichifor], după moartea lui – „a trecut odată pe aici un călugăr” – se trecea pe sus pentru că este drum spre chilie, e o ușă jos și alta în partea de sus, părintele închide ușile, dar călugării știu – „și mi-a zis ceva despre părintele și se pare că eu am încuviințat ceva din ce mi-a zis”. Și în aceeași noapte am pierdut rugăciunea inimii. Ziua următoare, rugăciunea inimii, seara, la fel, nimic. Am pierdut rugăciunea inimii! Hristoase! Doamne! De ce? Ce se întâmplă? De ce? Ce mi s-a întâmplat? Și atunci mi-am adus aminte că zisesem ceva despre părintele meu și îndată am alergat la mormântul lui: „Părintele meu, dragul meu, sfântul meu părinte, iartă-mă, iartă-mă pe mine, păcătosul!” Și acolo, cu lacrimi, i-am cerut iertare și după o săptămână, sau nu îmi amintesc exact cât mi-a zis, rugăciunea inimii a revenit. Doar acest moment a fost unul de neascultare.

Mi-a mai spus ceva, desigur, legat de starețul său. După cum am spus, făcea ascultare absolută. Starețul său se purta cu asprime, dar părintele a luat acest lucru ca pe o binecuvântare pentru că asta îl făcea să primească har de la Dumnezeu. Când starețul său s-a îmbolnăvit și a rămas la pat mai bine de un an, cu hemipareză, de la un accident vascular cerebral, l-a îngrijit ca pe un copil mic și odată – cum răsplătește Dumnezeu!– l-a chemat și i-a zis: „Vino aici, copilul meu! Tu nu ești om, ești un înger!” Și părintele a început să plângă. Așa răsplătește Dumnezeu! Iar când a adormit – asta mi-a spus-o tot părintele Efrem – l-au dus la mormânt, i s-au citit cele rânduite etc., l-au acoperit, cu țărână, în timp ce toată lumea s-a dus la cafea, la arhondaric, părintele, „eu”, zice, „m-am dus la patul lui, în chilia lui, m-am aruncat pe patul lui și am plâns mai mult decât oricând altcândva în viața mea, zicând: Părintele meu, de ce ai plecat? Unde m-ai lăsat? De ce m-ai lăsat singur, părintele meu?”

Acesta a fost Părintele. Aceasta a fost relația sa cu părintele său stareț, o relație de ascultare absolută în primul rând.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!