Cei mai mulți dintre noi credem că bogăția ne aduce succesul și fericirea însă dacă ne uităm în istorie vom vedea că bogăția este mai degrabă o himeră și neagonisirea este cea care ne ajută pe termen lung.
Exemplele din lumea monahală sunt evidente în acest sens, însă, pentru a nu spune că oamenii din lume nu pot să facă acest lucru, vom da exemple răsunătoare dintre mireni – unii dintre ei chiar neortodocși – care au ajuns pe culmile succesului și nu s-au distrus – ba chiar au avut o viață relativ fericită pentru că nu au avut duhul agonisirii.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Introducere
Fraților, astăzi o să vorbim despre neagonisire, dar pentru că sigur o să ziceți că aveți nevoie de bani – știu asta – și că o să ziceți că da, ok, în mănăstire e ușor să ai neagonisire sau mă rog, ca monah e ușor să ai neagonisire, dar în lume e foarte dificilă treaba asta și nu se poate și așa mai departe. Din cauza asta fraților, o să vă dau niște exemple de oameni din lume și mai ales oameni care unii dintre ei nici măcar nu sunt ortodocși, fraților. Ca să vedeți că neagonisirea este o lege a firii care ajută foarte mult la succesul cu adevărat în viață. Înțelegeți? Deci se poate.
Banii și profesia
Cu atât mai mult în cazul ortodoxiei unde sfinții noștri au ajuns la neagonisire desăvârșită, fraților. Deci nu zic să nu avem bani. Trebuie să avem bani, dar să nu se lipească inima noastră de asta și inima noastră să fie la Dumnezeu și să fie aproape de Dumnezeu și noi să ne concentrăm pe altceva. Pe ce?
Îmi aduc aminte acum de o întâmplare: într-o discuție unde erau prezenți unii dintre cei mai mari dintre fotografi de pe planetă, apare un tânăr și le zice că „îmi place foarte mult să fotografiez, îmi plac foarte mult pozele mele și mamei îi plac fotografiile mele, și lu’ mătușa îi plac fotografiile mele și vreau să mă fac profesional. Ce aparate să-mi cumpăr?”
Atunci ceilalți mari fotografi i-au spus: „Nu o fă! Profesionistul nu este cel care își cumpără aparate. Profesionistul este cel care se jertfește pentru ceilalți! Noi, când mergem pe front, ceea ce facem este nimic față de ceea ce fac soldații acolo care își riscă viața – unii nici ei nu știu pentru ce și pentru cine. Și cu toate acestea, soldații ne protejează – zic fotografii ăștia – și ne au ca pe cineva mai presus de ei, mai de cinste ca ei.
Pe de altă parte, când mergem la nuntă sau la botez, comparativ cu ceilalți care se distrează, noi depunem un efort considerabil ca să facem un fotoreportaj. Și cu toate acestea, foarte des, suntem admonestați că de ce nu am făcut poze cu vărul din frații cuscrii lu’ maică-sa și că de ce au apărut în poză așa și că de ce NU au apărut în poză și… 1024 de alte observații pe diferite teme legate de ceea ce facem sau nu facem, legate de fotografie sau nu. Din cauza asta noi preferăm uneori să mergem pe front decât la nuntă pentru că pe front oamenii sunt uneori mai profesioniști decât la nuntă.”
Încă o dată, fraților, profesionistul este cel care se jertfește pentru alții și nu cel care are echipamente mai bune. Înțelegeți?
M-a impresionat foarte mult răspunsul lor. Dumnezeu este iubire și îi validează pe cei care îi iubesc pe ceilalți, pe cei care se jertfesc pentru ceilalți. Pentru că profesionistul face pentru ceilalți, iar amatorul face pentru sine, Dumnezeu îl validează pe profesionist și îi oferă acceptare și prețuire din partea celorlalți și – dacă e cazul – echipamentele necesare pentru a crește prin munca sa iubirea, în univers.Înțelegeți?
Fotografia și harul
De fapt, una din întrebările care agasează cel mai mult pe fotografii profesioniști este atunci când cineva îi laudă și îi întreabă „Wow! Ce fotografie fenomenală! Cu ce cameră ai făcut-o?”. Fraților, pe primul plan este harul lui Dumnezeu, harisma, talantul pe care Dumnezeu ni-l dă – fiecăruia dintre noi. Da, ok, echipamentul își are importanța lui, însă este cu totul secundară în comparație cu talentul.
Cei mai mari fotografi au camere mai vechi, să știți, fraților. Nu cumpără neapărat ultimul model pentru că se concentrează pe conținut, pe lucrarea harismei. Cumpărăm cât avem nevoie și numai când avem nevoie. Shopping-ul este o mare patimă. Preocuparea excesivă pe avere, pe material, pe echipamente, pe dorința de a cumpăra arată faptul că omul respectiv nu este un harismatic, fie și la nivel profesional și asta pentru că, după cum spune Sf. Dionisie Areopagitul, averea, obiectele cu lumina lor acoperă întunericul supra-luminos al lui Dumnezeu. Înțelegeți? Omul uită de Dumnezeu și se încarcă cu energie demonică pentru că se înglodează în materie, se concentrează pe obiecte.
O experiență
Să știți, fraților, că este o taină foarte mare cel puțin în fotografie. Harul sau energia demonică transpare în fotografie. Asta mi-a zis-o un părinte cu viață sfântă din Grecia care a venit odată, mai demult, în Sfântul Munte și m-am spovedit la el. Are darul clar-vederii cu adevărat. Sunt alții care se pretind și nu sunt. El chiar avea. El te primea la spovedanie stând în picioare, obligându-te să stai și tu în picioare astfel încât să nu te lungești fără să fie nevoie.
Zicea: „Cum te cheamă, pater?” – „Părintele Teologs” i-am răspuns. „Cu ce te ocupi, pater?”, mă întreabă cu o privire pătrunzătoare. Îi spun: „Cu calculatoarele”. Îmi spune: „Aaaa… Pater! Ai tastat cutare și cutare, ai făcut cutare și cutare. Ai grijă!” După care zice: „Cu ce te mai ocupi, pater?” Zic „Cu fotografia, însă, știți, mă gândesc să mă las și să nu fotografiez la slujbe pentru că, știți, e vorba de sfințenia momentului, sunt și unii părinți care mai cârtesc… și nu știu ce să fac”. „Vai, pater! Să fotografiezi! Neapărat să fotografiezi! Însă să fotografiezi atunci când părintele Stareț plânge, când este un moment duhovnicesc, când cineva face o faptă bună pentru că acolo Duhul Sfânt este în lucrare și Duhul Sfânt dorește să intre în fotografia ta și atunci fotografia ta va fi veșnică!”
Înțelegeți? Asta mi-a spus-o un bătrân cu barbă albă în urmă cu destui ani când mulți erau împotriva acestor lucruri. Să știți că marii fotografi fac eforturi considerabile și foarte bine studiate pentru a relaxa și a-i înduhovnici pe cât posibil în momentul respectiv, pentru a crea o relație de iubire cu cei care îi fotografiază. Sunt multe cazuri celebre aici.
James Nachtwey și Andre du Plessis
În primul rând, îmi vin în minte cazurile lui James Nachtwey care este socotit cel mai mare fotograf de război în viață și care stătea luni de zile pe front sau cel a lui Andre du Plessis, un fenomenal fotograf de portrete în alb-negru. Țin minte că la un moment dat Andre care este un om foarte fin și galant a stat o zi întreagă cu un barman într-un bar de provincie, vorbind cu el cu multă dragoste, iar la sfârșit l-a rugat, dacă dorește, să îl lase să îi facă câteva fotografii. Omul a fost atât de impresionat de noblețea fotografului că i-a dat pe toți afară din bar ca să îl lase pe Andre să-i facă fotografiile. Vedeți și site-ul lui James Nachtwey, că e fenomenal omul. Fenomenal. Și la Andre o să vă pun pe burtieră – și la James o să vă pun pe burtieră, sper – site-urile și poate și câteva din fotografii, o să vedem.
Diferența dintre lucruri
Să știți, fraților, că la fel este și în orice facem: se vede dacă este binecuvântare sau lucru drăcesc. De exemplu, toți închinătorii spun că mâncarea în Sfântul Munte este foarte gustoasă, chiar dacă este foarte simplă. Se minunează toți că nu sunt rețete complicate sau cu alimente greu de găsit, însă este foarte bună. De ce? Pentru că se face cu binecuvântare. Înțelegeți?
După măsura noastră duhovnicească se vede dacă avem har sau energie demonică în lucrul pe care îl facem. Nu putem să înșelăm pe nimeni, fraților. În timp, vor rămâne lucrurile de valoare, vor rezista la testul timpului lucrurile care au pe Dumnezeu cel Adevărat și veșnic, harul Lui într-o proporție mai mare sau mai mică.
Valoare veșnică cu adevărat au doar scrierile Sfinților Părinți ca unii care sunt total uniți cu Dumnezeu cel veșnic, scrieri dintre care un loc cu totul apare îl are Biblia, bineînțeles. Vă recomand cu căldură, fraților, să citiți în fiecare seară fie și numai 2 minute, să citiți Biblia, mai ales Noul Testament. Măcar să-l deschideți și să-l închideți. Este foarte important să o citiți și numai puțin. Desigur că cu cât mai mult, cu atât mai bine. Da.
Răul se ascunde. Exemple din artă
Este adevărat că există și efortul diavolului de a permanentiza roadele sale, însă să știți că omul nu acceptă răul decât dacă este amestecat și cu ceva bine. Răul fiind distorsiune existențială nu poate să existe descoperit pentru că este absurd, trebuie să fie grefat pe ceva bine. Din cauza asta lucrurile care au o energie demonică mai mare sau mai mică au un caracter ambiguu, nu împlinesc pe deplin.
Vedeți în artă: sunt piese care transcend timpul mai mult sau mai puțin, care sunt parțial dincolo de timp și sunt altele care sunt „hituri” care azi sunt și mâine nu sunt, chiar dacă toată lumea este înnebunită după ele. Înțelegeți? În piesele care rezistă în timp există parțial darul lui Dumnezeu care acoperă o anumită nevoie a unei mase mari de oameni. La fel se întâmplă și în orice alte produse.
Să avem mare grijă aici că noi tindem să credem că dacă un produs, o melodie – că tot discutăm despre asta – este reușită atunci credem că și autorii produsului, melodiei respective sunt reușiți. Fraților, să știți că nu e așa și acest gând este foarte, foarte periculos, mai ales dacă noi suntem cei care ne bucurăm de efectele așa-zis pozitive ale produsului respectiv, adică dobândim averea acestei lumi prin produsul respectiv – adică dobândim bani, faimă, putere socială, plăceri trupești, confort și așa mai departe. De fapt, cam toate patimile vin de la bani și de la faimă, să știți.
Dacă însă creatorul nu are experiență duhovnicească și face pentru bani și nu pentru ceilalți sau, în ultimă instanță, nu face pentru Dumnezeu, atunci când dă de patimi, se distruge pentru că folosește banii pentru a-și alimenta patimile și acestea – ca niște cai nărăvași – o trag pe biata victimă în toate părțile rupându-o în bucăți, mergând până la păcate foarte grave, până acolo încât se poate ajunge ca cineva – Doamne ferește! – să-și vândă sufletul diavolului, cum avem în muzică pe destui artiști, din păcate. Începând de la Nicolo Paganini și ajungând în zilele noastre la Bob Dylan, Jimmy Page, Lady Gaga și Nicki Minaj. Sunt și mulți alții, din păcate, mai ales în hip-hop și în metalele grele. Fraților, nu toți sunt așa și nu putem să-i judecăm pe toți că sunt astfel, însă din păcate, din păcate, atracția banilor și a faimei îi face pe mulți să cadă, uneori până la moarte.
Autodistrugerea artiștilor
Da, fraților, sunt atâtea cazuri de artiști care din cauza păcatelor fără margini potențate de avere și griji s-au autodistrus. Unii au murit din cauza drogurilor, alcoolului sau a bolilor venerice – de exemplu SIDA – un exemplu clasic de mai demult a fost Freddie Mercury care, homosexual fiind, s-a infectat cu SIDA – sau HIV cum i se spune azi – și a murit. Alții s-au sinucis din cauza vieții depresive pe care o duceau, chiar dacă aveau tot ce le trebuia din punct de vedere material. Pe alții i-a terminat chiar Dumnezeu – adică a îngăduit bunul Dumnezeu să fie omorâți pentru că erau sau puteau să devină un exemplu foarte, foarte negativ care ducea în rătăcire pe foarte mulți.
John Lennon
Fraților, nu vă așteptați aici că o să vă vorbesc despre sataniști pe față pentru că acolo se vede, este evident. Cazul clasic și foarte dificil de deosebit este al lui John Lennon care, după o carieră fulminantă cu Beatles, a ajuns să deraieze și să se creadă mai popular decât Hristos – după cum a și declarat într-un interviu la BBC.
După aceea, la scurt timp, și-a distrus familia și formația datorită influențelor păgâne și a unei femei – Yoko Ono, pentru cine nu știe. Nu femeia în sine este problema, ci patima. S-a ajuns până într-acolo că Paul McCartney, colegul lui de formație și conducătorul acesteia, petrecea mai mult timp cu Julian, fiul lui Lennon, decât tatăl său și asta fără ca Paul să fi fost rudă cu ei. Devastat de toată situația creată, Paul care era foarte milostiv, compune o melodie care să-l consoleze pe Julian și să-l ridice din marea sfâșiere creată în inima lui de 5 anișori cât avea atunci când părinții lui s-au despărțit din cauza desfrânării nonșalante a tatălui său. Un mare scandal, fraților.
Piesa este un clasic și a fost numărul unu în foarte multe clasamente din multe țări. La primul clip filmat cu piesa respectivă, către finalul piesei, a început să cânte toată echipa de filmare, tot studioul. Puteți să o căutați pe net. La început Paul a vrut să numească piesa „Hei Julian” însă era prea lung și din cauza asta a numit-o „Hey Jude”. Puteți s-o căutați…
Paul McCartney
Da, însă ce s-a întâmplat după aceea? John Lennon a murit ca un câine, împușcat pe stradă pe când Paul McCartney trăiește până astăzi, are titlul de „Sir” și „cavaler” și este vegetarian ducând o viață cumpătată și simplă cu familia sa, implicându-se în multe activități care îi arată inima sa milostivă și iubitoare de frumos. Ok, este catolic care este o erezie, însă, fraților, este cu mult mai bine decât extremele la care au ajuns colegii lui de breaslă. Înțelegeți?
Personal nu mi-a plăcut Beatles foarte mult, nu e genul meu, însă vă amintesc de acest caz care poate rezonează cu voi ca să vedeți că totdeauna acolo unde este mai multă virtute, mai multă neagonisire, mai multă smerenie așa cum este ea, mă rog, la nivelele la care se poate în vest, Dumnezeu validează. Dumnezeu validează, fraților, atunci când omul se concentrează pe neagonisire și își folosește harismele pe care le are în folosul celorlalți, dedicându-se servirii lor.
Dacă omul nu agonisește pentru sine, nu are griji decât numai să crească iubirea în Univers, nu se îngrijorează, fraților, dacă are faimă sau nu, nu este trist pentru că n-are ce pierde și are credință în Dumnezeu cât de mult poate. Înțelegeți?
Exemplul Sfântului Paisie Aghioritul
Desigur că primul exemplu care îmi vine în minte este Sf. Paisie Aghioritul care exact așa era – ca pasărea cerului. Avea credință și nu-i păsa de nimic în sensul bun al cuvântului. El a ajuns la astfel de măsuri pentru că nu se mai număra pe sine – adică nu se mai lua pe sine în seamă și făcea totul pentru oameni, după cum a avut și descoperire de la Domnul. Știți că el a căutat încontinuu să fugă de lume la pustie ca ascet ce era pentru că iubea foarte mult pe Dumnezeu. La un moment dat însă a avut o descoperire – nu ne-a dat foarte multe detalii, însă spunea un citat din Scriptură – „Mângâiați, mângâiați pe poporul Meu Israel” – ceva de genul. După aceea Sf. Paisie s-a dedicat total oamenilor; veneau foarte mulți oameni la el la Panaguda, treceau foarte mulți bani prin mâinile lui, însă nu ținea aproape nimic pentru sine. Folosea tot timpul pentru binele comun și dădea mai departe acolo unde era nevoie. Mare sfânt, fraților!
Vedeți că monahul neagonisitor este stăpânul lumii pentru că nu este robit de nimic și și-a încredințat grijile lui Dumnezeu și prin credința sa îi are pe toți robi pentru că îi înrobește cu dragostea sa.
Cum scăpăm de întristare
Trebuie să știți că așa scăpăm de întristare fraților: dacă scăpăm de iubirea de sine și de iubirea de agonisire care astea două cam una sunt. Dacă facem ascultare, atunci scăpăm de toate. Dacă omul este liber de patimi, de materie, de dorința de câștig și, în general, de toate poate să ajungă la foarte mari performanțe în domeniul său, fie că e viața duhovnicească, fie că e muzică – pentru că tot vorbim de asta sau în orice alt domeniu. Desigur că e un pericol aici – dacă omul este liber de toate să aibă grijă să nu se mute ușor din loc în loc. Dacă omul preferă să stea locului și să se concentreze pe ce face pentru ceilalți, de dragul celorlalți, atunci Dumnezeu îl validează, cum spuneam, indiferent de domeniu.
Compozitorul Arvo Part
Că tot vorbim de muzică, nu știu dacă știți, cel mai mare compozitor la ora actuală este socotit un ortodox cu o viață foarte simplă și un discurs foarte, foarte delicat. Arvo Part se numește. Muzica lui este simplă și delicată precum persoana sa. Cu toate că a fost cel mai ascultat compozitor pe plan mondial în mai mulți ani și este socotit cel mai bine cotat estonian pe plan mondial, el se simte foarte stânjenit de toate aceste lucruri și nu-i place publicitatea, chiar dacă trebuie să participe din obligație la anumite evenimente unde este chemat bineînțeles. Și trebuie să se prezinte acolo ca să nu scandalizeze, fraților. Înțelegeți?
Desigur că nu este la măsurile Sf. Ioan Damaschin care din ministrul economiei al califului Damascului a fugit și a ajuns ultimul om la Mănăstirea Sf. Sava unde a compus cele mai importante slujbe din ortodoxie sau la măsurile Sf. Ioan Cucuzel care pentru că nu dorea faima a fugit din postul de protopsalt al împăratului bizantin și a ajuns ca necunoscut ucenic la Marea Lavră în Sfântul Munte Athos, de-l căutau oamenii imperiali prin tot imperiul. Desigur că nu e la măsurile acestea, însă, fraților, credeți-mă că dl. Arvo Part este un om foarte duhovnicesc. Chiar am pus un mic clip cu el tradus pe site (chilieathonita.ro) și muzica lui este de recomandat tinerilor care nu sunt la măsurile să asculte muzica psaltică și, oricum, muzica psaltică nu este o muzică de ascultat, ci o muzică făcută pentru a ne ruga pe ea.
Desigur că fiecare cu gusturile lui și acuma o să-mi spuneți că și muzica lui Arvo Part este prea dificilă sau ermetică sau plictisitoare – o fi, fraților pentru cei obișnuiți cu manele, rap, hip-hop și altele că nu mai știu care sunt azi – în orice caz eu vorbesc din punct de vedere duhovnicesc aici, concentrându-mă pe latura duhovnicească a lucrurilor și încerc să dovedesc faptul că virtutea, duhovnicia îl înalță pe om și îi aduc fericire în viață. Nu banii aduc fericirea, fraților. Însă, da, desigur că dacă omul nu a gustat din cele de sus, în mod necesar agonisește pe cele de jos și se risipește în acestea.
Neagonisirea din lene
Desigur că nu trebuie să fim neagonisitori fără discernământ pentru că atunci ne înfrânăm și față de cele de jos de aici și ne lipsim și de cele de sus, de cele viitoare. Zic asta pentru că sunt și așa-zișii neagonisitori din lene sau din neglijență. Sunt alții care risipesc averile din cauza unei adicții, a unei patimi sau neseriozitate și nu din iubirea perfecțiunii lui Hristos. Fraților, totul trebuie să facem cu gândul la ținta noastră care este libertatea și fericirea veșnică în Raiul cel de sus, în Împărăția Cerurilor.
Muzicianul Edgar Froese
Că tot vorbim de ceruri și pentru că mă strânge puțin inima că poate că pentru mulți dintre voi, mai ales tineri, Arvo Part este un compozitor mai dificil, mă gândesc acum cu drag și vreau să pomenesc pe cineva pentru odihna sufletului său. Omul se numește Edgar. Edgar Froese, Dumnezeu să-l odihnească în pace!
A fost un om foarte simplu cu o tinerețe chinuită. Pentru că se trăgea din Rusia, chiar dacă e neamț, membri ai familiei lui, inclusiv tatăl lui, au fost omorâți de naziști. Toată viața lui a fost vegetarian, nu a pus pic de alcool în gură, nu a fumat și a fost căsătorit cu Monica Froese din 1974 până la moartea acesteia în 2000. În 2002 s-a recăsătorit cu Bianca cu care a stat până la moartea sa – când a murit Edgar în 2015. Dumnezeu să-l odihnească pe robul Său, Edgar, că socotesc cu smerenie că a încercat și el să facă câte ceva pentru ceilalți, chiar dacă omul nu era deloc un avva – vă dați seama că omul a trăit în Germania de după război. Unde putea el să audă de ortodoxie și de viață duhovnicească? Socotesc că Dumnezeu o să-i fie milostiv pentru că toată viața lui a făcut pentru alții fără să caute bani și faimă, chiar dacă, poate că ar fi putut să le aibă dacă ar dorit.
Spun că poate că ar fi putut să le aibă pentru că – nu știu dacă știți – formația înființată de el, Tangerine Dream, este cea mai longevivă formație aflată încă în activitate și este unul dintre cei mai mari influenceri în genul, genurile muzicale în care cântă, creând o adevărată școală. Amintesc dintre cei mai smeriți și mai mari pe Klaus Schultze și Vanghelis Papathanasiou care era și ortodox. Dumnezeu să îi ierte că amândoi au murit. Din cauza asta îi amintesc, spre odihna sufletului lor, Dumnezeu să-i ierte!
De fapt, cam toți compozitorii de muzică electronică sau de film au fost influențați de ei și le recunosc meritul. Oamenii aceștia, Tangerine Dream, cântă de 56 de ani, fraților. Nu știu dacă unii dintre voi au vârsta de 56 de ani și foarte, foarte probabil i-ați auzit ca și coloană sonoră la multe emisiuni, filme, jocuri – în multe locuri. Au peste 100 de albume, bineînțeles, neincluzând sesiuni originale pe care le cântă pentru auditoriul care vine să-i asculte, cu toate că nu prea fac publicitate atunci când mai dau câte un concert. Cântă până azi, după moartea lui Edgar. Este un trio foarte respectat chiar dacă nu este cunoscut de publicul larg, trio care este ajutat în treburile administrative de Bianca, văduva lui Edgar. Înțelegeți? Și nu-i știe nimeni. Sunt foarte mari și cum spuneam, foarte foarte recunoscuți. Sunt influencerii influencerilor.
Valoarea exemplului bun
Fraților, acuma eu nu recomand neapărat Tangerine Dream pentru că eu ca monah și nu mă ocup cu asta, cu toate că îi cunosc din lume cum cântau, ci vă ofer un model de a trăi în cotidianul în care sunteți pentru că dacă vă spun despre sfinți o să ziceți „Bine, Părinte, dar noi nu putem să facem așa ceva!”. Ei, puteți puțintel, însă ca să nu ziceți că nu vă dau un exemplu din lumea voastră, na, v-am dat. V-am dat și exemplele acestea ca să nu ziceți că „Părinte, în lume e greu; viața-i complicată!”. Se poate, fraților – da, știu că e greu, din cauza asta există monahismul, însă se poate. La judecată, fraților, nimeni nu va avea scuză că de ce nu a încercat să se curețe de patimi. De asemenea, fraților, vă rog, nu ziceți că nu puteți să compuneți muzică precum Tangerine Dream sau Arvo Part – ok, știu asta, fraților. Fiecare însă este dator să-și lucreze harisma cum poate și să evite banii ca principal scop în viață.
Valorile și atenția
Vedeți că dacă oamenii evită banii ca și țintă atunci se pot concentra pe înflorirea harismelor și pe creșterea iubirii și a unității din Univers – vedeți că aceasta este o lege a firii pe care o întâlnim în toate domeniile nu numai la sfinți unde aceasta a ajuns la desăvârșire prin unirea cu Dumnezeu cel pur imaterial și iubitor. Cei care nu agonisesc în materie agonisesc în duh. Fraților, asta nu e o „găselniță ortodoxă”, ci o lege a firii pentru că ortodoxia e modul corect de a fi.
Fraților, dacă ne concentrăm pe bani atunci, așa cum nu lipsesc valurile de pe mare, așa nu vor lipsi mânia și întristarea din viața noastră. Vom fi foarte duri, crezând că banii ne vor da dreptul să-i înrobim pe ceilalți, că noi avem dreptate, că trebuie să facem neapărat afacerile cutare și cutare, uitând că oamenii se supun cu adevărat prin iubire și nu prin forță. Dorința de a avea bunuri materiale duce la războaie și certuri până la moarte până și pentru un ac, pe când cel care disprețuiește averea a scăpat de judecăți și conflicte. Desigur că cea mai mare avere este voia noastră, de care, dacă ne lepădăm, n-o să câștigăm numai pacea, ci și viața veșnică, depășirea morții, a neputinței după cum am văzut pe Iov care nu s-a tulburat chiar dacă a pierdut totul. Lăsarea în voia lui Dumnezeu prin ascultare aduce pacea, aduce sănătatea sufletului.
Cauza bolilor de nervi
Oamenii sunt bolnavi cu nervii astăzi din cauza faptului că nu se lasă în voia lui Dumnezeu în principal din necredință și din dorința de avere. Dacă însă omul ține cu dinții de bani atunci el decade, devine rece, încrâncenat și nesimțitor și în clipa morții în loc să se înalțe către dragostea și unitatea cu Dumnezeu, ca un vultur alb, va rămâne veșnic chircit, închistat în singurătatea găurii negre a iubirii de materie.Gaura neagră este străfundul materiei, concentrarea maximă a materiei.
E nevoie de credință și program duhovnicesc astfel încât să simțim și să acceptăm că adevărata viață este mai presus de bani, mai presus de avere și că nu totul se rezumă la bani. Să avem curajul să facem totul pentru iubirea celorlalți și atunci vor veni și banii. Ca să facem totul pentru iubirea celorlalți, însă, trebuie să știm care le sunt nevoile și aici iarăși ne întoarcem la ascultarea și timpul pe care îl oferim celorlalți.
Îndemnuri
Dacă vom avea acest curaj să sărim cu credință și discernământ în golul lipsei de avere, vom găsi un preaplin al iubirii lui Dumnezeu, preaplin plin de persoane, de frumos, de lucruri noi, de înțelepciune, de curaj, de o fericire veșnică. Da, să cumpărăm daruri însă să știți că shopping-ul nu mântuie – cu mult drag v-o spun.
Așa să ne ajute bunul Dumnezeu! Să fim spirituali, să fim duhovnicești!
Vă mulțumesc că ați avut curajul și duhovnicia să stați pe gratis cu mine până acum!
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
