Sufletul într-o lume materială – p. Pimen Vlad, Lucian Apopei

Ascultați o conversație foarte interesantă (din fericire) și foarte actuală (din păcate) dintre Lucian Apopei și p. Pimen Vlad despre tribulațiile sufletului astăzi în lumea materială în care ne aflăm cu toții. O discuție foarte necesară pentru noi toți.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Despre suflet și materie

Reporter: Bun găsit, oameni buni la o nouă ediție a emisiunii dumneavoastră de suflet „Ferestre către suflet.” Ne-a ajutat bunul Dumnezeu și am ajuns aici în Sfântul Munte Athos. Ne aflăm la Schitul Lacu, Chilia Intrarea în Biserică a Maicii Domnului. Am venit să ne tragem sufletul spunea cineva foarte bine și foarte frumos, că noi suntem cineva datorită sufletului. Însă de multe ori considerăm că suntem cineva pentru că avem bunuri materiale, pentru că avem casă, pentru că avem mașină, pentru că avem hambarul plin. Însă într-o astfel de lume materială care ne propune atâtea și atâtea bunuri care ne fac să ne simțim cineva, unde mai este sufletul nostru? Pentru aceasta, pentru a afla răspunsuri la aceste întrebări și la multe altele suntem împreună cu părintele stareț Pimen Vlad. Părinte, mulțumim că ne-ați reprimit aici!

Părintele Pimen: Să ne ajute Maica Domnului, să ne aibă în pază întotdeauna!

Reporter: Așadar, sufletul. Care este valoarea sufletului în lumea de azi și dintotdeauna?

Părintele Pimen: Vedem ce se spune despre suflet, că este mai valoros decât toată lumea. Și spune undeva dacă rețin bine: „Ce va da omul în schimb pentru sufletul său?” Vedem acum toată materia asta care acum este, mâine s-ar putea să nu mai fie. Vine o inundație, vine un cutremur, se termină toate, nu vor mai avea nicio valoare. Doar sufletul e nemuritor.

În corpul omenesc există toate metalele din lume în cantități infime.

Dumnezeu l-a făcut pe Adam din țărână. Noi privim simplu că a luat o bucată de pământ, a plămădit-o și l-a făcut pe om. Medicii explică acum că în corpul omenesc există toate metalele din lume în cantități infime. Aici vedem perfecțiunea lui Dumnezeu, El a făcut ceva ceea ce omul nu mai poate face niciodată. Și mai mult decât atât, omului i-a dat nemurirea, scânteia Dumnezeiască. De-asta spune „Dumnezei sunteți”. De ce? Pentru că noi avem o mică părticică, infimă, din Dumnezeu. El a suflat suflare de viață. Suntem înrudiți cu Dumnezeu, fii ai lui Dumnezeu. Vă dați seama ce valoare are pentru noi? Ce mândrie am putea spune? Tu cine ești? Eu sunt fiul lui Dumnezeu!

Au apărut cu timpul tot felul de teorii, cum este și ce a lui Darvin. Dacă te înjosești în halul ăsta, că tu te tragi de maimuță, atunci asta meriți. Să te cobori de la nivelul ăsta de a fi mic Dumnezeu, la nivelul unei maimuțe. Mă uit la popoarele astea orientale care spun se trag din vaci, din șerpi, din nu mai știu ce, că se reîncarnează… Adică vă dați seama la ce nivel de decădere s-a ajuns după atâtea mii de ani?

Știința trebuie să evolueze cu Dumnezeu și atunci descoperirile vor fi spre binele omenirii

Reporter: Cu toate că știința a evoluat!…

Părintele Pimen: Da, a evoluat, dar tocmai asta este problema, că a evoluat fără Dumnezeu. Iar în momentul în care știința evoluează fără Dumnezeu, știința merge în „V”. Ce înseamnă? Dumnezeu rămâne aici și știința merge în altă direcție. Deci ajunge să se depărteze din ce în ce mai mult. Iar în momentul în care îl caută pe Dumnezeu, pornește invers, se unește cu Dumnezeu și atunci tot ce descoperă e spre binele oamenilor. La noi asta-i prostia, că toți încearcă să-l dea pe Dumnezeu deoparte, să arate cât sunt ei de deștepți. În felul ăsta s-a ajuns la un nivelul animalului și puțin e spus animal, că animalele au rânduială în viața lor și o păstrează de atâtea mii de ani. Deci au rânduiala lor, pe când omul a luat-o razna. Adică e mult sub nivelul animalelor.

Din păcate omul ia ceva demonic. Se spune că Dumnezeu a făcut iadul pentru diavoli, nu l-a făcut pentru oameni, dar oamenii ce fac? Îl dau deoparte pe Dumnezeu și-l urmează pe diavol. Și la sfârșit unde ajung? Acolo unde sunt diavolii, adică în iad pentru că l-au urmat pe diavol. Dacă iei drumul din București, din centru spre Craiova și zici ”dar voiam să ajung la Constanța!”. Păi ai luat drumul spre Craiova, nu aveai cum să ajungi la Constanța. Păi, la fel și aici, dacă tu iei drumul spre iad nu ai cum să ajungi în Rai. De-asta sufletul are valoare mare dacă păstrăm legătura cu Dumnezeu ca să ne ducem acolo de unde am venit, că obligat ne ducem la Dumnezeu să dăm socoteală pentru ceea ce ni s-a dat.

Cum e și cu talanții, unuia i s-a dat un talant, altuia trei, altuia cinci și se cere socoteală. Măi, omule, ți-am dat un suflet curat, un suflet frumos. Cum se naște copilul?… Curat, frumos. Ce ai făcut cu el? „Păi, Doamne, eu am crezut că-s mai deștept!”. Și ai dat cu capul de pragul de sus până ți s-a umflat capul și vii cu capul mare și zici: „Doamne, da, eu am crezut…..”, dar tu de ce n-ai cerut ajutorul? De ce n-ai întrebat? De ce n-ai învățat din ce au dat alții cu capul? Tu, ca și creștin ortodox, de ce ai ajuns să te desparți de biserică? De ce? Pentru că multora li s-a ridicat, cum se spune, mândria la cap, că ei sunt mai deștepți. L-au dat pe Dumnezeu deoparte, L-au dat pe Hristos, capul bisericii de-o parte și au luat altă cale.

Haosul în lume este din cauză că oamenii l-au scos pe Dumnezeu din viața lor.

Iar tu ai crezut la fel, că poți fără Dumnezeu, dar fără Dumnezeu suntem, cum se zice, zero barat, adică n-avem nicio valoare. Și din cauza asta acuma e haosul ăsta în lume, din cauză că oamenii l-au scos pe Dumnezeu din viața lor și momentul în care scoți pe Dumnezeu din viața ta, viața devine haos pentru că nu mai este harul lui Dumnezeu și unde nu-i harul nu-i pace, nu-i liniște și dacă nu-i pacea și liniștea sufletească tu nu poți s-o dăruiești în jur. Oricât ai încercat tu, chiar de ești imperiu, că ai fi putere, tu produci numai haos pentru că e după mintea ta și tu nu ai har, tu nu ai pace și liniște în interior.

Tu nu poți să aduci lucrul ăsta celorlalți pentru că  ai permanent gândirea influențată de diavol. Slujindu-i lui, el îți dictează cum să faci și când o sa te uiți în urmă o să vezi că ai mai făcut un haos în jurul tău, în loc să faci bine, și atunci ne îndepărtăm de Dumnezeu. Fiindcă El ne-a spus: ”Nu puteți sluji la doi Domni! Pe unul veți iubi și pe celălalt îl veți urî!”. Sau lui Dumnezeu sau lui Mamona, nu există calea de mijloc, să ne fie clar! Unii spun că nu sunt cu Dumnezeu, dar nici cu diavolul. Nu se poate, automat în momentul în care l-ai scos pe Dumnezeu din viața ta, te ia diavolul în primire.

Cere ajutor de la Dumnezeu în tot ceea ce faci.

Atunci când Dumnezeu a plecat din viața ta, din momentul acela diavolul face ce vrea cu tine, îți schimbă mintea și te ”ajută” el ca să ai parte, cum se zice, de casa lui –  unde o să fie el chinuit, să fii și tu. Pentru că diavolul întotdeauna îl urăște pe Dumnezeu pentru că l-a alungat de acolo de unde era El. Cu toate că-i din cauza lui, el nu se poate smeri, de aceea se numește ”mândria luciferică”, pentru că niciodată nu poate să renunțe la ea. Deci dacă tu nu renunți la mândria lucifierică, ajungi unde este Lucifer și de asta trebuie să avem mare grijă, cum am mai spus și alte dăți, că smerenia nu poate să cadă niciodată, pentru că este deja cel mai jos.

Noi, dacă stăm jos, ne vedem păcătoșenia noastră, ne vedem cât suntem noi de slabi și atunci, întotdeauna, strigăm la Dumnezeu: ”Doamne ajută-mă! Doamne, vezi că nu pot! Doamne, am examen mâine, luminează-mă! Am mâine multă treabă la serviciu, ajută-mă, Doamne! Am examen de dat la condus, ajută-mă Doamne!”. Strigă la Dumnezeu, la Maica Domnului și dacă strigi din inimă, o să vezi cât de mult te ajută și te luminează.

Valoare smereniei din viața noastră

Aveam legătură, cu ani în urmă, cu o familie din Salonic. Fata lor făcea medicina. La un moment dat mă sună și îmi spune: ”Părinte, mâine am un examen, puteți face o rugăciune?”. I-am spus că bineînțeles, pentru că eu aveam Liturghia în fiecare zi. Încheia medicina și vă dați seama, atunci este o serie de examene lungi, în fiecare zi, vreo zece zile, câte or fi fost. Suna la mănăstire înainte de fiecare examen, ca să mă rog pentru ea.

După un timp m-am întâlnit cu ea în Salonic și-mi povestește: ”Părinte, am avut un obiect la care nu știam decât trei-patru pagini dintr-o carte de 300 de pagini, atât am apucat să citesc că n-am avut timp și mă duceam la examen. Mi-au căzut exact paginile acelea și am scris frumos și am luat examenul. Am luat nouă examene, dar ultimul era cel mai ușor, îl știam pe din afară și am spus că nu are rost mai sun părintele pentru că sigur îl iau…, dar a fost singur la care am căzut! Mi s-a blocat mintea și n-am mai știut nimic. La celelalte la care nu învățasem, a mers totul, parcă îmi punea cineva în cap ce se scriu”. Deci vedeți ce înseamnă când te smerești și ceri ajutorul lui Dumnezeu și ajutorul celor din jur?

Avem la Pateric următoarea povestire: era un părinte în pustiu și mereu când nu înțelegea ceva cerea ajutor: ”Doamne, luminează-mă și pe mine sau trimite, Doamne, pe unul din prorocii Tăi să mă lumineze că nu înțeleg citatul din Scriptură!”. Odată când nu a înțeles ceva, s-a rugat el, a văzut că nu primea niciun răspuns și atunci și-a zis: ”Mă duc să-l întreb pe fratele meu!” care era la vreo doi kilometri distanță, tot pustnic și el. În momentul în care a ieșit din chilie și a vrut să plece, i-a apărut îngerul păzitor, care i-a spus ce înseamna lucrul acela. Deci, în momentul în care s-a smerit și nu doar a așteptat de la Dumnezeu, ci a căutat și el răspunsul la un om pe care Dumnezeu îl luminase deja, abia atunci El a trimis pe înger care i-a arătat ce trebuia. Vedeți, deci ce valoare are smerenia în viața noastră?!

Smerenia este și tratament și vindecare

Reporter: Este smerenia, un tratament pentru suflet?

Părintele Pimen: Smerenia cuprinde totul, cum am spus. Este și tratament și vindecare și ce vrem noi. Smerenia nu te lasă să judeci pe nimeni, te vezi cel mai de jos. Dacă tu te vezi în noroi până în gât, mai strigi la trecătorii care trec pe drum, îmbrăcați la costum frumos ”Vezi, mă, să nu te murdărești!”? Când tu ești în noroi până la gât, pleci capul ca să nu te vadă nimeni, deci nu îndrăznești nici să judeci, nici să tragi atenția cuiva.

Erau sfinți părinți care trăiau în smerenie, erau la măsură mare. Ei nu zicea nimic, permanent își plângeau păcatele. Scriau pe perete virtuțile celor mai mari sfinți și dacă le venea gândul că totuși au făcut ceva mare, se uitau la ce făcuseră sfinții ”Vezi ce a făcut sfântul cutare? Ai făcut asta? N-ai făcut! Atunci ești mic, stai cuminte aici!”. Deci întotdeauna se comparau cu cei mai buni. Sa zicem că tu ai fi bețivan, nu poți spune că ești mai bun decât altul care e căzut în șanț. De ce te compari cu acela? Compară-te cu aceia care fac mult bine în viața asta și vezi la ce măsură ești! 

Reporter: Astfel se vede sufletul mai bine? Făceați referire la facerea omului, la știința care a luat-o pe alte căi, așa cum a luat-o și vede pe toate cele ale materiei. Dar cum vedem sufletul, cum ne raportăm la celălalt?

Să nu judecăm

Părintele Pimen: Noi trebuie să-l privim pe ce celălalt ca pe un om bolnav. Dacă îl vezi că face răutăți, are patimi, nu îl judeca! Trebuie să ne gândim că e un om bolnav sufletește, care a pierdut legătura cu Dumnezeu, l-au prins anumite patimi și este bolnav. Pe cineva bolnav de cancer sau paralizat, te duci și îi mai tragi două palme întrebând de ce este bolnav? Nu-l întrebi de ce este bolnav, ci te uiți cu ce poți să-l ajuți, cu ce poți să-l mângâi. La fel și aici – îl vezi pe acela că este bețivan: ”Săracu, cine știe de la ce i se trage, de unde i se trage, ce probleme are în familie. Ia să mă duc să-l ridic de acolo! Hai, măi, frate, ridică-te odată, hai să vedem cu ce pot să te ajut?”

Se spune că noi ca fii ai Bisericii, suntem mădulare ale lui Hristos, ca un singur mădular suntem toți. Dacă te doare un deget, ce faci? Te duci și îi mai tragi una cu ciocanul sau cauți să-l bandajezi, să-l ajuți, să-i faci ceva? În felul ăsta ne ajutăm pe noi înșine. Spun Sfinții Părinți: ”Cel care acoperă greșeala fratelui lui și Dumnezeu o va acoperi pe a lui!”. Dacă vezi pe unul că greșește ceva, să nu te duci să trâmbițezi în tot satul ce a făcut acela, te duci la el și dacă poți să-l ajuți cu ceva, ajută-l, dar nu judeca, nu mai spune la alții, pentru că atunci când o să ajungi și tu în anumite situații asemănătoare, o să te acopere Dumnezeu să nu te judece ceilalți.

Reporter: Și să înțeleg că ceea ce ține de zona asta materială mai mult ne separă, ne divide, ne împarte și ceea ce ține de suflet, de zona sufletească ne apropie, ne unește?

Materialul te depărtează de aproapele tău

Părintele Pimen: Ne leagă pentru că pe noi ne unește Dumnezeu. Se spune că-l avem pe Dumnezeu ca Tată, Biserica este ca o mamă. Deci avem Biserică, acolo ne ducem la slujbe, acolo ne spovedim, acolo ne împărtășim, acolo cumva ne îmbrățișăm, ne cerem iertare, deci biserica ne unește. Și asta ce înseamnă? Ce primești la Biserică? Prin toate acestea primim hrana sufletească și vedem că prin hrana asta sufletească, prin legătura cu Dumnezeu, oamenii se unesc și se ajută. Și atunci nu vedem că prin partea asta materială, cu câte aduni mai mult cu atâta te desparți de ceilalți? Că dacă ai adunat mult, atunci obligat trebuie să faci un gard de 5 m, ca să nu te fure cineva. Deci, te-ai despărțit de ceilalți, te-ai izolat ca să-ți păstrezi ceea ce ai acumulat, nu cumva să te fure cineva.

Prin materie așa ajungem, să ne privim de sus unii pe alții… nu ne mai ridicăm unii pe alții. Era un citat: „Omul are dreptul să-l privească de sus pe celălalt doar când se apleacă să-l ridice”. Atât, nu din mândrie, din prostie sau din altceva. Iar dacă Dumnezeu ți-a de mai mult ți-a dat cu un scop, să îi ajuți și pe ceilalți, pe săraci, că aceia se roage pentru tine, să te poți mântui și tu, că altfel tu o iei razna și ți-ai pierdut sufletul. Și atunci ce dă omul în schimb pentru sufletul lui dacă și-a pierdut sufletul? Cu ce ajută toată materia asta? Vedem în fiecare zi oameni care pleacă din lumea asta. Mergi și te uită la ei în sicriu! Poate a fost milionar și-ai să-l vezi cu pantofi de carton puși de familia lui ca să nu cheltuiască prea mult, să aibă pentru distracții după aceea.

Cum să câștigăm mântuirea.

Și cu ce te-a ajutat tot ce-ai adunat în lumea asta când tu nu iei nimic dincolo? Și unde ai să găsești exact ce ai trimis dincolo. Dacă tu n-ai făcut niciun bine, n-ai ajutat săraci, n-ai ajutat familii cu copii mulți, n-ai dat un pomelnic, n-ai făcut bine după putere, ce găsești dincolo? Și-ți dai seama că o viață te-ai luptat să aduni aici, să fii bogat și te-ai dus dincolo în veșnicie, la chinuri. Că Dumnezeu ne-o dată anii ăștia, mulți sau puțini, câți or fi, pentru a ne pregăti pentru veșnicia care nu are capăt. Și atunci ne-a dat posibilitățile, ți-a dat sănătate, ți-a dat una, ți-a dat alta, ca să poți fi de folos celor din jur și să câștigi mântuirea. Bineînțeles, cu ajutorul lui Dumnezeu!

Reporter: Acestea sunt datoriile omului față de sufletul său? Raportarea și ajutarea celuilalt?

Părintele Pimen: Ce se întâmplă? Vedem chiar, însuși Dumnezeu l-a făcut pe Adam și a zis că nu e bine ca omul să fie singur. Putea să îl lase să se răsfețe singur în Rai, dar nu, i-a făcut ajutor, să fie în comuniune cu cineva și împreună să slăvească pe Dumnezeu. După cădere l-a scos pe pământ și ce a spus? Creșteți și vă înmulțiți! Femeia cum se va mântui? Prin naștere de prunci. A spus clar, așa se va mântui femeia, prin nașterea și creșterea copiilor cum trebuie! Asta înseamnă crucea familiei, soțul să lupte să aducă ce trebuie, iar mama trebuie să fie căldura familie, dragostea familie adică ea să fie centrul universului familiei.

Iar soțul când vine acasă transpirat de la muncă să găsească căldură acolo și atunci familia asta fiind unită, fiind în dragoste, e o familie fericită. Asta nu înseamnă că-i ușor, dar fericirea vine din dragostea și unitatea dintre ei. De-asta noi dacă avem dragoste, dacă ne ajutăm unii pe alții, ne susținem unii pe alții, atunci ne putem duce la Dumnezeu frumos și trăim și aici frumos pe Pământ. N-a spus Dumnezeu: nu mânca, nu-ți lua mașină nu-ți lua casă, stai și chinuie-te, NU! Dar toate într-o rânduială, cât ai nevoie. Nu mănânci cu două linguri, să ai ce trebuie pentru tine și pentru familie, iar ce prisosește mai dă și la alții și în felul ăsta trăiești și frumos, te bucuri și aici pământ, te bucuri de familia ta și te duci în bucurie și dincolo, în veșnicie.

Orice om are chipul lui Dumnezeu în el

Reporter: Cum să facem? Poate că uneori ne este greu să ne raportăm la celălalt efectiv ca la un suflet, să vedem în el chipul și asemănarea lui Dumnezeu.

Părintele Pimen: Deci, orice om are chipul lui Dumnezeu în el. Nu numai ortodoxul, tot ce există pe pământ are chipul lui Dumnezeu. Asemănarea ne luptăm noi să o dobândim. Vedem cum Mântuitorul ne-a dat calea. Ce a făcut El pe pământ? A făcut numai bine, a vindecat, a ajutat. Deci, Mântuitorul a făcut numai bine și chiar atunci când era chinuit s-a rugat pentru cei care l-au răstignit, i-a îmbrățișat pe toți, s-a rugat pentru ei. Deci Mântuitorul ne-a arătat calea, ne-a arătat ce să facem atunci când ni se face rău cu dragoste, cu smerenie și cu răbdare. Deci, în felul ăsta putem să câștigăm.

Ce făceau mucenicii? Gândiți-vă Sfântul Dimitrie voievodul Tesalicului, el a dat tot ce avea de pomană și ce-a zis? Mă duc la Hristos, mă duc în bucurie! Adică, nu a ținut cont de toată materia și puterea pe care le avea. Sfântul Gheorghe era în garda împăratului, la fel. Deci, nu au ținut cont de lucrurile astea pământești pentru că știau că îi așteaptă o viață mai bună la Hristos.

Să îi mulțumim neîncetat lui Dumnezeu 

Reporter: Și au avut grijă de sufletul lor!

Părintele Pimen: Dar vedem în că viața lor că aveau legătură cu Dumnezeu. Făceau milostenie, îi ajutau pe ceilalți, îi apropiau de Dumnezeu, prin faptele lor, prin viața lor, prin cuvintele lor. Trebuie să fim un exemplu. Și părinții pentru copii trebuie să fie un exemplu în familie că-n felul ăsta copiii se minunează: „Uite, ce părinți buni am!”. Că îi vede pe părinți că nu înjură, nu vorbesc urât, nu să mint. Seara hai să-i mulțumim lui Dumnezeu împreună cu copilașii de doi, de trei, de patru ani. În genunchi hai să-i mulțumim lui Dumnezeu, că uite am avut mâncare pe masă, avem acoperiș deasupra capului! Așa trebuie crescut copilul.

Să îi mulțumesc lui Dumnezeu în fiecare seară pentru tot ce am. Dimineață să-i mulțumim lui Dumnezeu că ne-am trezit. Alții nu sau mai trezit. „- Slavă ție Doamne, uite pe Măicuța Domnului care-i mama noastră, Ea are grijă de toți, e mama noastră, a tuturor. Ea ne ținem brațe, hai să-i mulțumim și ei!”. Deci, permanent să fim într-o mulțumire și o să vedem atunci că în felul ăsta devenim și mai uniți și ne sprijinim mai mult unii pe alții, pentru că dacă tu îți crești copiii în felul ăsta, ei se vor ruga când tu ești bolnav. Ai un necaz și n-ai putere să te rogi, se roagă copiii tăi pentru tine pentru că știu că într-adevăr rugăciunea ajută. În felul ăsta se sprijină unii pe alții.

Dacă îl primim pe Dumnezeu în viața noastră vine pacea, bucuria și liniștea.

Și atunci ia gândiți-vă, dacă o familie se formează așa și mai sunt și alte familii într-o parohie, iar când spune părintele în biserică: ”E bolnav cutare”, atunci sar cinci sute de familii la rugăciune. Și vedeți vedea că se vindecă cel bolnav. Deci unitatea asta, dragostea asta, comuniunea asta, ne duce la Dumnezeu, toate prin Dumnezeu, nimic fără Dumnezeu! Deci tot ce-i în lumea asta fără Dumnezeu e haos. Îi momentul în care îl scoatem pe Dumnezeu din viața noastră, viața noastră devine haos. l-am adus pe Dumnezeu în viața noastră, vine pacea, vine bucuria, vine liniștea, vine dragostea și ne bucurăm și aici pe pământ frumos și ne ducem în veșnicie în bucurie.

Sfântul Munte – Bastionul ortodoxiei.

Reporter: Părinte, pe final că mai avem două, trei minute și ne aflăm aici în acest loc bine-cuvântat de Bunul Dumnezeu în Muntele Athos, cât de mult ajută, cât de mult contribuie rugăciunile ridicate Aici, cât ține sufletul acestei lumi în viață?

Părintele Pimen: Dintotdeauna, dacă ne uităm din timpurile vechi, Sfântul Munte Athos a fost un fel de bastion al Ortodoxiei. Privirile tuturor erau spre Athos. Ce zice Athos-ul? Ce face Athos-ul? Pentru că aici au exista părinți mari din toate timpurile. Sfântul Atanasie Athonitul-1000 de călugări Sfântul Pavel-300 de călugări, Sfântul Grigore Palama, Sfântul Nicodim Aghioritul. Toți aceștia au fost niște oameni puternici duhovnicește. Sfântul Maxim Kavsokalivitul care zbura. Îl vedeau ceilalți zburând. Niște daruri de la Dumnezeu care depășeau orice firesc. Și de ce se întâmplă lucrurile astea în Athos?  Pentru că însuși Maica Domnului, în urmă cu 2.000 de ani, a pășit aici și l-a cerut lui Dumnezeu și a spus: „Doamne, dăruiește-mi muntele acesta!”. Și atunci a venit răspuns de la Mântuitorul: „Să fie Ție după dorința Ta, Maica mea și să fie loc de liniștire pentru cei care for să retragă aici!”.

Maica Domnului acoperă muntele Athos cu Sfântul Ei Acoperământ

Deci Athosul e în grija directă a Maicii Domnului. Sfântul Marcu care era ucenic al Sfântului Grigore Sinaitul a fost chemat și trebuia să plece din Athos. Iar Sfântul Maxim Kavsokalivitul îi spusese Sfântului Marcu, care era un om simplu: „Ai grijă Marcule, tu să nu pleci din Athos!”, dar el nu a băgat în seamă asta, iar când trebuia să plece, starețul lui din Athos i-a zis că merge și el. La ieșirea din Athos a auzit o voce dulce de femeie: „Marcule, Marcule!” și el s-a întors să vadă cine îl strigă. Atunci a văzut Athosul transformat. Era ca un munte de aur frumos, înconjurat de ziduri de aur, de îngeri și de arhangheli, toți îndreptați spre mare. Iar deasupra Athos-ului Maica Domnului cu acoperământul ei, acoperea Athos-ul.

Era o frumusețe de nedescris, cum nici Raiul nu îl poți închipui atât de frumos. Când a văzut atâta frumusețe a zis: „Părinte, părinte, binecuvântați, eu de aici, nu mai plec!”, s-a întors și a rămas în Athos. Maica Domnului i-a arătat partea nevăzută a Athos-ului, care de fapt este realitatea. Noi vedem aici lucrurile astea pământești, dar el e sub grija directă a Maicii Domnului. Vedem prin ce timpuri grele s-a trecut …și pirați și tuci, dar Athos-ul a rămas și a dat oameni sfinți. Și să nu uităm că înafară de cele 20 de mănăstiri mari, mai sunt atâtea schituri și chilii unde se face Liturghie în fiecare zi. Gândiți-vă, ai sute de Liturghii în fiecare zi unde fiecare se roagă acolo, plus atâtea slujbe. Sunt atâția bătrâni smeriți care stau cu metania în mână toată noaptea!…

Toate rugăciunile astea să duc la Dumnezeu și se fac nu numai pentru noi cei de aici, ci pentru întreaga lume. Și nu știm că poate uneori în anumite momente grele în lumea asta, rugăciunea atâtor părinți de aici a echilibrat, a menținut pacea.  Athos-ul a fost și deocamdată este un bastion și un loc de rugăciune puternic. Mai departe… ce-o vrea Maica Domnului!

Reporter: Așa să ajute Maica Domnului și Bunul Dumnezeu! Vă mulțumesc!

Părintele Pimen: Să ne ajute Maica Domnului! Doamne ajută!

Reporter: Oameni buni, așa cum spunea și Părintele Pimen, aveți grijă de sufletul dumneavoastră! E bunul cel mai de preț al nostru și să nu uitați că la urmă rămân acestea trei: credința, nădejdea și dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea. Doamne ajută!

Părintele Pimen: Doamne ajută!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!