Să ne vedem de treaba noastră! – Pr. Iosia Trenham

Ascultați un cuvânt foarte bine țintit al părintelui Iosia Trenham despre una din marile probleme ale societății de azi. Ne interesează foarte mult ce se întâmplă în curtea vecinului – însă asta nu ca și expresie a dragostei față de el ci a patimii. Ascultați și vedeți ce trebuie să facem pentru a îndrepta această patimă.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Bun găsit tuturor! Hristos a înviat! Dumnezeu să vă binecuvânteze! Vă mulțumesc mult că sunteți aici! Cuvântul meu de astăzi pentru dumneavoastră este numit „Să ne vedem de treaba noastră!”

Aceasta este o acțiune foarte importantă pentru un creștin. Acest lucru a devenit extrem de dificil datorită acestei epoci a informației și în special datorită dezvoltării tehnologiei și social media. Pe de o parte, avem aceasta mare tentație pentru că există o mulțime de oameni care sunt populari și ale căror vieți sunt de interes pentru mulți, care publică cele mai intime detalii ale vieții lor zilnic, de dimineața până seara și invită oamenii să trăiască împreună cu ei într-un fel de uniune digitală. Este o realitate cu adevărat șocantă. Pe de altă parte, este un număr și mai mare de oameni care nu își promovează atât de mult propria viață și detaliile intime ale vieții lor, ci sunt urmăritori ai acestor oameni. Puneți aceste două grupuri împreună și veți avea un număr enorm de oameni, [implicați] unii în treburile celorlalți, unii care vor ca alții să se implice în treburile lor pentru că asta le întărește sentimentul de stimă de sine, iar alții care, evident, nu au o viață proprie și, prin urmare, sunt foarte interesați de detaliile intime ale vieții altora. Asta este trist.

Adăugați pe deasupra că cei ce promovează detaliile intime ale vieții lor pe internet solicită implicare și comentarii. În principal, acest lucru se întâmplă cu scopul ca cei care sunt populari să devină și mai populari și pentru ca algoritmii care le determină popularitatea să aibă efect, iar ei să facă și mai mulți bani. Nu este pentru că ar fi deosebit de interesați să asculte opiniile oamenilor. Desigur, există câteva excepții la asta, acele figuri de referință care încearcă într-adevăr să se angajeze într-un fel de interacțiune și dialog serios. Dar nu este vorba de marea majoritate a celor de care vorbim. Așa că avem această lume a tehnologiei care promovează viciul, promovează vanitatea celor care vor să-și împartă rufele. Și este tentant pentru cei care nu-și văd de treaba lor să își bage nasul în treburile tuturor, și mai ales ale celor care sunt populari și cumva se simt bine că fac asta.

Scripturile sunt foarte clare, tradiția bisericii este foarte clară că a ne vedea de treburile noastre este o poruncă a lui Dumnezeu cel Sfânt. Să ne vedem de treburile noastre este ceea ce ar trebui să facem noi, creștinii. Permiteți-mi să vă împărtășesc câteva versete pentru edificarea voastră, în cazul în care nu mă credeți. Primul provine din Epistola Sf. Ap. Pavel către Tesaloniceni, Cap. 4, versetul 11: „să râvniţi ca să trăiţi în linişte, să faceţi fiecare cele ale sale și să lucraţi cu mâinile voastre”. Ce text minunat! Să căutați o viață liniștită, să vă vedeți de ale voastre și să lucrați!

Un alt text la fel de relevant e Epistola Sfântului Pavel, prima epistolă către fiul său duhovnicesc Timotei, capitolul 5, versetul 13. Acesta este în special un avertisment pentru tinerele doamne care, evident, conform discernământului Sfântului Pavel, au o ispită specială în acest domeniu. Se referă aici și la văduvele tinere. „Și în acelaşi timp se învaţă să fie leneşe, cutreierând casele, şi nu numai leneşe, ci şi guralive şi iscoditoare, grăind cele ce nu se cuvin.”

Acum, observați dubla mărturie a acestor două texte scripturistice. În aceste două texte, Sf. Pavel prezintă munca drept o soluție la [ispita de] a-ți băga nasul unde nu trebuie. Calea spre a-ți vedea de treburile tale este să fii ocupat făcând binele, să fii angajat, să-ți faci tu o viață și nu vei fi așa tentat să te ocupi de detaliile intime ale vieții altora. Nu vei dori să urmezi o persoană sau alta atunci când tu încerci să-L urmezi pe Hristos în propria ta viață și să faci o viață pentru prietenii tăi, familia ta, cei dragi ție, copiii tăi. Și observați, de asemenea, accentul lui incredibil pus pe pericolul lenevirii, care este, desigur, solul din care crește această nebunie a social media. Lenea. El spune [așadar]: să vă ambiționați să duceți o viață liniștită, să vă vedeți de treabă și să munciți – asta e partea pozitivă. Apoi spune că [ele] învață să fie leneșe, mergând din casă în casă, leneșe, guralive şi iscoditoare, spunând ce n-ar trebui. Bârfitul, amestecarea și băgarea nasului în treburile altora vin din lenevire. Eradicați lenevia prin muncă, iar tentația de a vă implica în viața altora, așa cum nu ar trebui, va scădea foarte mult.

Și pe final, ceva din Proverbe 26:17. Această a treia mărturie scripturală este în special un avertisment împotriva a ceea ce se întâmplă adesea dacă ne băgăm nasul în treburile altora. „Ca un om care prinde un câine de urechi, așa este trecătorul care se amestecă într-o ceartă care nu-l privește.” Adică ai un câine care mârâie și îl iei de urechi. Odată ce faci asta ești blocat. Dacă îl eliberezi va încerca să muște mâna care l-a ținut, va trebui să fugi sau să rămâi acolo luptându-te cu el. Oricum ar fi, nu ești într-o poziție grozavă. Și asta se întâmplă când ne băgăm nasul în treburile altora, nu se termină mereu cu bine.

Există o poveste frumoasă din viața Sf. Serafim de Sarov, pe care aș vrea să o împărtășesc cu voi. care arată cum această boală a amestecării în treburile altora poate afecta chiar și călugării, chiar și pe călugării veterani. Povestea vine din acea perioadă din viața Sf. Serafim când se întâlnea cu cel care avea să devină fiul său duhovnicesc și pe care avea să-l numească slujitorul lui Serafim, Nikolai A. Motovilov, care a primit de la Sfântul Serafim marea revelație a scopului vieții creștine ca fiind dobândirea Duhului Sfânt și a fost proslăvit împreună cu Sf. Serafim în lumina necreată. Sf. Serafim l-a chemat pe Nikolai să vină să-l vadă și acesta s-a dus la chilia sa, dar Sf. Serafim era foarte ocupat, lucra împreună cu monahiile sale și l-a rugat pe Nikolai să-l aștepte cu răbdare.

Ei bine, a aștepta cu răbdare a însemnat două ore. Au trecut două ore până când Sf. Serafim s-a întors. Și Nikolai aștepta cu răbdare și un vecin al Sf. Serafim, călugărul Pavel bătrânul, care locuia chiar lângă Sf. Serafim, a început să se implice. I-a părut rău de tânărul Nikolai care aștepta acolo de câteva ore și a hotărât că va vorbi cu el și poate îi va oferi un sfat. Acesta nu a fost solicitat de Nikolai, a fost un sfat nesolicitat. Și, de fapt, alegând să trăncănească și să învețe atunci când nu era voia lui Dumnezeu și să se amestece în viața lui Nikolai, l-a derutat pe tânărul Nikolai. Și când Sf. Serafim s-a întors și s-a întâlnit în sfârșit cu Nikolai (iar restul este o istorie frumoasă), mai întâi s-a dus și l-a certat pe călugărul Pavel Bătrânul. Sfântul Serafim l-a certat și i-a spus la sfârșit: „Vezi-ți de treaba ta!”.

E un cuvânt frumos „Vezi-ți de treaba ta!”, spus de Sf. Serafim chiar și către călugărul Pavel Bătrânul, vecinul său, care făcuse o greșeală. Este foarte, foarte important chiar și pentru monahii și monahiile tinere să învețe acest lucru. De-a lungul anilor, enoriașii mei, ca și majoritatea enoriașilor din SUA acum, slavă Domnului, au făcut foarte multe pelerinaje la mănăstirile noastre locale. Și când mi se cere să le binecuvântez, de obicei spun același lucru: „Nu te duci acolo să vorbești, te duci acolo să te rogi”. Dacă vedeți călugări tineri care vor să vă vorbească mult, fugiți!

Călugării și călugărițele tinere nu sunt veterani. Poți merge la o mănăstire și cineva proaspăt îmbrăcat ar putea să fi fost un criminal cu câteva luni înainte. Nu se cere realizarea vreunui mare nivel sfințenie pentru a deveni călugăr novice sau călugăriță novice; sunt destui care merg acolo și nu știu aproape nimic. De aceea se numesc novici. Te duci acolo ca să vorbești cu starețul sau cu călugări (sau călugărițe) veterani și îmbunătățiți, care au o viață de lucrare duhovnicească și de căutare a iubirii lui Dumnezeu. Cei care vor să vorbească, și de multe ori mănăstirile noastre pot fi adevărate incubatoare de bârfe, și este groaznic, este absolut groaznic, și nu ar trebui să participăm la astfel de lucruri pentru că suntem chemați să ne vedem de treaba noastră.

Să ne ajute Dumnezeu să fim mulțumiți cu treburile noastre, să ne punem toată energia în a ne aranja acele treburi într-un colaj care să Îi placă Domnului Dumnezeu. Și dacă facem asta, dacă suntem angajați în această frumoasă lucrare, vom ceda mult mai puțin tentației de a ne băga nasul în treburile altora. Fie ca Dumnezeu să ne ajute să trăim în acest mod frumos. Dumnezeu să fie cu voi!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!