Întrebări și răspunsuri despre: rugăciune, anxietate, trezvie, părinți și copii….
9 iulie 2023
Creștinismul artificial
10 iulie 2023
Urmăriți o discuție interesantă dintre Marius Țurlea de la Antena 1 și p. Teologos despre artă – în principal despre muzică și despre latura spirituală a acesteia. Vor prezentate interesante exemple personale și chiar minuni.
Vizionare plăcută! (După clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Introducere
Părintele Teologos: Dragii noștri, ne aflăm cu Marius. Marius Țurlea de la Antena 1. Când auziți că este vorba despre Antena 1 vă gândiți poate că Marius este un jurnalist. Marius nu este un jurnalist. Marius este un om extraordinar pe care eu îl iubesc foarte mult. Cei de la Antena 1 cărora le mulțumim pentru această inițiativă de a alege pe cineva care este mai degrabă un om sensibil, un om hai să zic de artă și cu care o să discutăm acum nu problemele jurnalismului de astăzi, ci problemele artei de astăzi, în principal, ale artei vizuale, bineînțeles, pentru că lucrează la Antena 1. Fără foarte multă introducere pentru că știu că nu aveți timp să ascultați introduceri lungi din cauza aceasta primul lucru – am aici foarte multe întrebări, dar discuția o să fie foarte liberă – primul lucru îl întreb pe Marius: care este părerea lui, ce este arta, ce rol are arta, ce ar trebui să facă arta și așa mai departe? Cum vezi tu?
Marius Țurlea: Bine v-am găsit!
Părintele Teologos: Bine ați venit!
Autenticitatea în artă
Marius Țurlea: Nu mă așteptam să fiu în centrul unui podcast. Sunt un pic emoționat și am stat și m-am gândit la subiectul pe care vreți să-l tratez. Cred că are un rol foarte mare ca și credința, ca și religia. Din prisma mea, cred că prin artă ne exprimăm, avem multe de spus. Câteodată, din păcate, nu găsim cui să-i spunem sau avem impresia că n-avem cui să-i spunem și atunci, ne exprimăm… Mă refer la genul de artă născută din durere.
Am o părere personală la care mă gândesc personal. Arta vine din poate veni din două sentimente trăite de om: dintr-o fericire autentică – autentică, zic eu și nu știu în ce măsură poți să explic ceea ce înseamnă fericirea autentică…
Părintele Teologos: Harul lui Dumnezeu…
Marius Țurlea: Uite, tu știi mai bine. Și din durere. Nu știu dacă am experimentat-o pe prima, dar pe-a doua cred că toată lumea a experimentat-o.
Părintele Teologos: Și eu am văzut că în spatele marilor artiști se ascund mari dureri întotdeauna, întotdeauna. Dacă artistul respectiv rămâne în istorie, deci este peren, are o operă de valoare, deci nu mă refer la un hit care astăzi e, mâine nu e, ci cineva care rămâne. În spate, întotdeauna, descoperi o mare durere.
Și pe mine mă interesează foarte mult arta și studiez arta și artiștii nu atât pentru a asculta muzica sau a vedea filme că sunt monah și nu, ci datorită acestei legături, cum ai spus și tu puțin, cu religia adică legătura cu Dumnezeu prin bucuria adevărată care este rod al harului Duhului Sfânt și durerea adevărată care este crucificarea. Adică în clipa în care, datorită păcatelor sau datorită… Cred că de multe ori Dumnezeu lasă omul să se crucifice, sigur și datorită păcatelor lui, dar întâi de toate, în cazul artiștilor, mai ales, ca să fie exemplu pentru ceilalți, să poată să fie sprijin pentru ceilalți, să poată să le zică „da, vă înțeleg”.
Marius Țurlea: Da, sunt de acord aici. Cred că de multe ori ne alegem muzica dacă rezonăm cu durerea care a creat-o.
Părintele Teologos: Da, da.
Marius Țurlea: Sau fericirea care a creat-o.
Muzica
Părintele Teologos: Exact. Și din cauza asta – că foarte mulți mă întreabă să le recomand muzică și evit să le recomand muzică pentru că întâi de toate eu nu ascult muzică ca și monah, deci nu sunt la curent și pe de altă parte, mă gândesc că nu știu cine se află în fața mea și nu știu dacă rezonează.
Marius Țurlea: Da și nu ține de noi să recomandăm ceva. E oarecum forțat adică am forța ceva.
Părintele Teologos: Da…
Marius Țurlea: Cred că fiecare se duce acolo unde rezonează, acolo unde, ai spus și tu, se simte înțeles cumva.
Părintele Teologos: DA…
Marius Țurlea: Iată, și el a trăit la fel ca mine! Nu sunt eu singurul.
Părintele Teologos: Mă înțelege…
Marius Țurlea: Sunt oarecum în regulă, adică nu sunt singur aici.
Părintele Teologos: Da, bun și atunci cum vedem muzica de astăzi? Bine, întâi de toate, pentru că, după cum spuneam, mă preocupă arta și de ce mă preocupă? Pentru că mulți părinți, mulți pelerini vin și îmi spun aici „părinte, ce să asculte copiii noștri”. Și eu zic „măi, oameni buni, stați puțin că eu sunt schimnic în Sfântul Munte de 20 și ceva de ani. Ce să vă spun eu ce să…?” Zice: „părinte, să vă trimitem ce muzică ascultă copiii noștri”.
Marius Țurlea: Scuză-mă! Presupun că nici măcar nu îndrăznești să le spui de muzică bisericească.
Părintele Teologos: Nu…
Marius Țurlea: Că nu știu dacă ai vreo șansă…
Despre interpretarea în muzică. Influențe
Părintele Teologos: Exact. Din cauza asta, pentru că sunt realist, nu pot să le spun muzică psaltică. Așa ar trebui să le spun, dar nu pot să le spun muzică psaltică pentru că realist fiind nu poți să spui cuiva care fiind țintuit pe pământ să ajungă dintr-un pas în cer. Și dincolo de asta, muzica psaltică nu este o muzică de ascultat, nu este o muzică de ascultat. Este așa-numita muzică orizontală, care este o muzică – nu e corect spus – dar este ca și un fel de muzică de background. Adică o muzică care stă în spate și este o sculă foarte bună pe care omul trebuie să se roage. La un moment dat, a fost ceva pentru mine foarte impresionant.
Eram la o mănăstire și acolo era un psalt foarte bun, nici el nu mai este acum la mănăstirea respectivă. Și la un moment al slujbei – se numește Chinonic, deci atunci când preotul se pregătește să-i împărtășească pe credincioși – și deci este un moment, să zic așa, mai mort din punctul de vedere al credincioșilor, când credincioșii se roagă și așteaptă ca preotul să termine să se poată împărtăși, în clipa respectivă se cântă o cântare specială numită chinonic. Acest psalt a cântat atâta de frumos o piesă veche încât l-a lăsat preotul, deci a lungit slujba vreo 10-20 de minute ceva de genul ăsta, ca să-l lase pe psaltul ăsta să cânte. A fost ceva fenomenal! Se termină slujba și ieșim afară și preotul care era duhovnicesc și și psaltul zice: „ai cântat foarte frumos, dar cred că ai greșit”. Și el zice: „da, știu că am greșit” și eu zic: „cum de a greșit?” Zice: „nu trebuia să cânt așa de frumos ca să atrag atenția oamenilor, să mut atenția oamenilor de la rugăciune la muzică.”
Marius Țurlea: Am înțeles….
Părintele Teologos: Pentru că tinerii de astăzi – să vorbim pe față, să fim sinceri și realiști – nu se roagă, nu se roagă, din păcate! Am mare plângere la voi, să știți, nu vă rugați. Din cauza asta, muzica de astăzi și vizualul de astăzi trebuie căutat, trebuie ales astfel încât să-i aducă încet încet încet către Dumnezeu. Bineînțeles, cum spuneam, nu poți să-i pui psaltică că n-are cum… Direct. Și atunci trebuie să-i pui o muzică care să-l aducă până la anumit punct bineînțeles sau o artă vizuală ceva să-l aducă cât posibil în direcția asta.
Ei și ca să închei toată parantezele, oamenii îmi trimit „părinte, să vă trimit…!” Maica lui Dumnezeu, deci este un curent, nu știu, trap se numește sau ceva de genul ăsta…
Marius Țurlea: Nu știu…
Părintele Teologos: O sumedenie de înjurături și așa mai departe…
Marius Țurlea: Săracii părinți…
Părintele Teologos: Da, săracii părinți. Dar ăștia au, nu știu, milioane de vizualizări și rap-ul și așa mai departe, niște anti-muzică, un bit, un din-ăsta hop-hop-hop nu știu ce și niște versuri care nu…
Marius Țurlea: Din câte îmi spui, mi se pare că deja drama e a părinților în generația asta.
Părintele Teologos: Da! Copiii, cum să spun…
Marius Țurlea: Copiii, probabil da, sunt…
Părintele Teologos: Nu știu de altceva…
Marius Țurlea: Nu știu altceva…e în regulă, mă rog, vom trage la un moment dat cu toții de pe urma lucrurilor ăstora, dar părinții par…. Am încercat să mă pun un pic în locul lor, dacă au ajuns să-ți spună ție și să-ți arate, e clar că e o dramă pentru ei.
Despre decăderea artei și a gustului
Părintele Teologos: Evident! Și mai ales în clipa în care eu le spun – deci măi, oameni buni, să înțelegem, eu sunt monah în Sfântul Munte deci eu nu mă ocup cu asta. Și părinții chiar îmi spun. De ce crezi că se ajunge aici? Sau în film, de ce crezi că se ajunge la această anti-artă, la acest kitsch sau nu știu cum să-l numesc? Nu vreau să judec persoane izolate, pentru că unii dintre ei sunt foarte buni și nu fac astfel de lucruri. Chiar cunosc astăzi niște compozitori fenomenali, dar bineînțeles nu neapărat în curentul ăsta, dar marea masă a vizualului și a muzicii la ora asta este o anti-muzică, o anti-artă. De ce crezi sau cum crezi că se poate rezolva treaba asta?
Marius Țurlea: Eu mă așteptam să-mi spui tu!
Părintele Teologos: Mulțumesc!
Marius Țurlea: Am văzut că tu ai spus eu sunt doar monah și n-ascult și nu pot să dau un astfel de sfat.
Părintele Teologos: Eu aș putea să dau un sfat pe tema asta.
Marius Țurlea: Da?
Părintele Teologos: Da. Să dau eu? Nu. Zi tu întâi și după aceea, zic și eu.
Marius Țurlea: Doamne! Nu sunt părinte încă și nu pot să mă pun în loc, dar îmi dau seama cât de greu trebuie să fie când îți dorești copilul tău să asculte ceva mai decent, ca să nu zic neapărat ceva extraordinar. Și am văzut și părinți care se bucură de copiii care ascultă într-adevăr lucruri care și mie mi s-au părut decente. Acum suntem subiectivi. Poate unele lucruri sunt vădit greșite sau… și am văzut bucuria părinților atunci când copiii lor sunt așa.
Părintele Teologos: Și mai ales, iartă-mă că te întrerup! A venit unul aici și mi-a spus că fiica lui de 17 ani sau de 14 ani nu știu de cât era ascultă Chopin și pe tema asta are în clasă bullying și așa mai departe. Și eu i-am zis „dragul meu, eu nu ascult Chopin, dar trimite-i fiicei tale toată dragostea noastră, toată susținerea noastră”, pentru că într-adevăr este o muzică mai serioasă.
Marius Țurlea: Este. Am un răspuns!
Părintele Teologos: Da, zi!
Arta și simțirea
Marius Țurlea: A venit acum. și îmi dau seama că l-am avut tot timpul. Eu, cel puțin, ascult foarte multă muzică fără versuri.
Părintele Teologos: Aha. Așa e.
Marius Țurlea: Mi se pare că versurile sunt de fapt o poezie pusă peste ceva care deja e oricum desăvârșit cumva. Nu vreau să zic că așa este, dar așa mi se pare mie. Adică mie îmi ajunge muzica fără poezia de deasupra. Poezie poți citi separat. Bineînțeles că muzica din ziua de astăzi poate fi suportul unor poezii mai puțin inspirate din punctul meu de vedere.
Părintele Teologos: Da….
Marius Țurlea: Dar ăsta este singurul lucru care îmi vine acum în cap – muzica fără versuri.
Părintele Teologos: Fără versuri. Da.
Marius Țurlea: Nu pot să zic că-mi influențează sau nu-mi poate influența negativ și iarăși nu sunt cel care să știu ce influențează negativ sau nu, deși am păreri, dar cel puțin, scoți din schemă niște cuvinte care pot fi foarte grele.
Părintele Teologos: Da, pot să rănească.
Marius Țurlea: Și nu știu… Să educăm copiii să vadă că muzica de fapt, pentru început, se găsește în note, în sunete, în ce auzim și acum.
Părintele Teologos: În natură, da.
Marius Țurlea: Și de acolo vine în primul rând. Da, noi apoi că oameni apoi am venit și am adăugat dorul nostru în cuvinte… Vrei să fiu și mai sincer?
Părintele Teologos: Da.
Marius Țurlea: Acum câteva săptămâni, vorbeam cu verișoara mea care face dansuri și într-o discuție, mi-am dat seama că muzica sau omul care cântă – și nu vreau supăr pe nimeni aici – este un pic mai artificial decât omul care dansează. Am avut o discuție cu ea interesantă. Ea și-a spus părerea, a zis că probabil prima oară omul s-a exprimat prin dans, prin mișcare și auzi mișcare și putem să mergem la ritm și ce înseamnă ritm și unde-l regăsim și în noi dintotdeauna. Am extrapolat. Muzică fără versuri pentru început, da. Și cred că poate cizela un pic interiorul, te poate armoniza un pic să spun așa.
Părintele Teologos: Da și cred că te poate scoate din această lume.
Marius Țurlea: Corect. Te înțeleg ce spui.
Părintele Teologos: Te poate scoate din această lume și să te împingă mai către Dumnezeu, mai către cer.
Marius Țurlea: Către ceva fără cuvinte și mai multe trăiri, de fapt, mai multe trăiri care trebuie să învățăm de fapt să le avem, să le acceptăm…
Părintele Teologos: Da și e o taină care nu se poate exprima. Vezi că nu se poate exprima prin cuvinte.
Marius Țurlea: Da, da.
Compozitorii și duhovnicia
Părintele Teologos: Da și dacă mă uit acum la istoria muzicii, vedem că cele mai vechi melodii sunt cele fără cuvinte, adică sunt foarte puține melodiile care sunt cu cuvinte. Cele mai multe piese – întâi de toate toată perioada clasică – sunt melodii fără cuvinte. După care cei mai mari compozitori din secolul XX sunt compozitori de muzică electronică fără cuvinte. Și la ora asta, cel mai mare compozitor din lume considerat care este ortodox, culmea, Arvo Part se numește, este o muzică fără cuvinte. E o taină pentru că vorbirea este o îmbucățire a unei realități care ne transcende, cred eu, a unei realități duhovnicești, dumnezeiești care mai degrabă se trăiește, nu poate fi exprimată în cuvinte.
Și din cauza asta, eu cred că într-adevăr tinerii ar trebui să învețe să tacă și să asculte. Am fost rău?
Marius Țurlea: Nu ai fost rău! E greu!
Părintele Teologos: Da, știu, pentru că tinerii astăzi sunt foarte obișnuiți și cu celularele și cu mass-media și așa mai departe – nu vorbesc de Antena 1 acum – dar în general, toată presa asta ne presează să vorbim, nu să gândim, nu să ascultăm. Într-un mod paradoxal, știi. Și cred că presa ar trebui cumva să fie mai aproape de oameni, să nu să fie contra sau să-i preseze pe oameni. Tu ce părere ai?
Marius Țurlea: Cred că trebuie să avem o mare responsabilitate în ceea ce facem și sunt și eu o parte din asta, poate nu atât de mult ca alți colegi de-ai mei, dar îmi dau seama că ajut la ceva care influențează oamenii foarte mult.
Părintele Teologos: Da, da, foarte mult.
Responsabilitatea în creație
Marius Țurlea: Influențează păreri. Știu, cred… Știu… pot să zic că și știu că se formează părerea oamenilor și convingerea oamenilor uitându-se la televizor. Și am colegi, din fericire, cu care am discutat lucrurile astea și m-am bucurat și m-au impresionat și ne-am impresionat poate reciproc că ne gândim la responsabilitatea asta. Și că da, câteodată sau de mai multe ori, ne dăm seama că mai uităm de ea.
Cred că e important că la fel ca și restul oamenilor, în orice lucru pe care îl faci în afară de voi care reușiți să vă conturați atât de bine, ne pierdem și noi. Ne pierdem într-un ritm alert, în nevoia asta care s-a născut și am putea discuta mult și bine de unde. De la păcatul originar, probabil…
Părintele Teologos: Așa, da…
Marius Țurlea: Ne pierdem, dar din câte când, uite că facem și lucrurile astea! Uite că ajungem la tine!
Părintele Teologos: Mulțumim!
Marius Țurlea: Și tu ridici niște probleme…. Voi dați un exemplu de altfel de viață… Noi găsim niște răspunsuri. E o artă și ce faceți voi aici.
Arta – un mijloc către Dumnezeu
Părintele Teologos: Da, încercăm să facem artă pentru că, după părerea mea, arta este cea care îl ridică pe om la Dumnezeu. Este o formă de rugăciune, e o formă de rugăciune tainică, mistică. Și din cauza asta, vezi că în ortodoxie este foarte multă artă. Toate slujbele se cântă. Peste tot este artă, adică sculptură pe catapeteasmă, icoane pe pereți, veșmintele preoților, toate sunt artă. Și cred că arta aceasta, predilecția artei în ortodoxie provine din faptul că ortodoxia, deci ortodocșii sunt mai aproape de Dumnezeu, mult mai aproape de Dumnezeu. Și vezi că mai demult oamenii erau foarte apropiați de artă adică și acasă, puneau pe pereți tot felul, sculptau poarta și așa mai departe. Astăzi totul este beton. Nu crezi că asta este o dovadă a despărțirii de Dumnezeu a oamenilor, a depărtării oamenilor de Dumnezeu – lipsa preocupării pentru artă?
Marius Țurlea: Cred că da. Nu m-am gândit neapărat, dar pot să înțeleg de ce… iarăși în felul meu, de ce fugim repede către beton. Betonul îl turnăm, îl îndreptăm și am terminat și facem altceva și facem altceva și revenim înapoi la ritm. Și din păcate uităm sau… Eu am avut…
Părintele Teologos: Deci vorbesc de omul omul utilitarist.
Marius Țurlea: Da, trebuie să fim practici, rapizi, poate să fugim iarăși la televizor, poate ca să facem altceva, poate că pentru că credem că nu mai putem să amânăm un lucru și să-l facem cum trebuie sau nu neapărat cum trebuie că iarăși, încerc să evit altfel de de cuvinte, dar cât să-l facem ca să ne împlinească, știi? Cred că arta poate fi și este ceva care te și împlinește sufletește cât și practic aici. Adică cum ai spus poarta. Maramureșenii sunt celebrii. Și cred că este și un soi de meditație. Am întâlnit mai devreme aici un băiat care sculpta în lemn…
Părintele Teologos: Da, da…
Despre bucurie
Marius Țurlea: Îmi place. Asta voiam să zic că am avut norocul să cresc cu tataia al meu care a fost dulgher.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Marius Țurlea: Dulgher-tâmplar și mi-a inspirat lucrul ăsta cu lemnul, cu mirosul lui…
Părintele Teologos: Cu taina lui…
Marius Țurlea: Taina…!
Părintele Teologos: Da, da, da.
Marius Țurlea: Taine au rămas foarte multe pentru mine pentru că n-am putut să fur toată meseria de la tataie, dar măcar am rămas cu lucrurile astea de la el. Cu astea am rămas: cu lemnul, cu meseria. Tataie era un artist și el în felul lui.
Părintele Teologos: Da!
Marius Țurlea: Într-adevăr, de la un moment dat, am am încetat să mai fim artiști… îl mai avem pe colegul meu Tamaș – pot să zic cu mâna pe suflet că e artist. Încă se bucură de ce face, încă se bucură și e foarte pasionat și mă bucur că îl cunosc.
Părintele Teologos: Da, da, da. Crezi că astăzi arta nu mai poate să-l ducă pe om la Dumnezeu?
Marius Țurlea: Ba da, cum să nu? Nu știu ce ar putea să-l ducă altceva mai repede sau mai mai bine spus decât arta.
Părintele Teologos: Bineînțeles, vorbim în afara bisericii, adică în afară de slujbe și așa mai departe. Cred că arta este principalul mijloc care îi atrage pe cei din afara bisericii către biserică, către Dumnezeu.
Un exemplu personal
Marius Țurlea: Cred că și cea făcută și cea făcută de alții, dar care te încântă. Eu sunt mai degrabă… adică mie îmi place, cum ți-am zis, lemnul, îmi place să buchisesc… M-am găsit în viața mea de multe ori când făceam lucruri minuțioase. Uite, pot să-ți stau un exemplu clar care mi-a venit în cap acum. Lucram, făceam mici, să zic, bijuterii cu rășină epoxidică. Cred că era și o perioadă destul de grea pentru mine atunci și am găsit iarăși – nu pot să zic că e artă, dar era lucru manual –
Părintele Teologos: Este, da…
Marius Țurlea: Să nu inducem în eroare ce înseamnă arta cel puțin și din punctul meu de vedere. Și făcând lucrurile alea… rășina necesită timp să se întărească și dacă faci, de exemplu, o floricică în rășină trebuie să torni un strat mic. Pui o floricică, ai răbdare să se întărească – asta se întâmpla în 12 ore sau nu știu ce. Dacă pui toată rășina, floricica iese afară și atunci trebuie să o prinzi prima oară cu un strat mic să se încleieze. Și aveam destul de mult timp de așteptat. Și le-am văzut întinse pe masa unde lucram – multe și am avut un moment în care m-am întrebat și mai degrabă am întrebat și le-am întrebat pe ele: „ce mă învățați voi pe mine?”. Și tot așa a venit și răspunsul: răbdare.
Mi-am dat seama că atunci asta făceam și mă duce acum cu gândul la altceva. Zice că dacă te rogi la Dumnezeu să îți dea răbdare, să te învețe răbdare, să îți dea răbdare, de fapt, să fii un om răbdător, nu te va face din start răbdător.
Despre răbdare
Părintele Teologos: Nu o să-ți dea o pastilă.
Marius Țurlea: Nu. O să-ți dea situațiile în care tu vei învăța să devii răbdător.
Părintele Teologos: Așa este.
Marius Țurlea: Mi-a plăcut foarte mult ideea asta pentru că, probabil, pentru că știu că câteodată știu că nu am răbdare și atunci zic lasă că mai trebuie să mai învăț. Am o scuză…
Părintele Teologos: Așa este și eu cred că omul va reuși în relațiile lui interpersonale prin răbdare, întâi de toate. Trebuie să facă răbdare și arta îl învață pe om să facă răbdare, arta îi înmoaie inima, ar trebui să-i înmoaie inima omului. Și cred că arta este acea taină care este umbra lui Dumnezeu pe pământ, umbra lui Dumnezeu pe pământ și arată omului o bucățică din Dumnezeu.
Marius Țurlea: Frumos spus.
Părintele Teologos: Sau din dulceața lui Dumnezeu sau, dacă dorești, din drama lui Dumnezeu, din răstignire. Din dramă… pentru că sunt și curentele aceste revoluționare care sunt în spatele unor marii drame: metalele și așa mai departe. Și vezi că oamenii acolo, sigur că unii chiar ajung să fie cu păcate mari așa cu satanism și nu știu ce, dar vezi că sunt alții care au trecut prin drame foarte mari, văd inechitatea lumii acesteia, vor s-o rezolve, protestează prin muzica lor, dar nu pot s-o rezolve pentru că rezolvarea este Hristos. Și atunci, ei prin muzica lor încearcă să…oameni buni, nu-i bine; oameni buni, nu-i așa; oameni buni, nu faceți așa!
Marius Țurlea: E un proces.
Părintele Teologos: Da, este un proces.
Marius Țurlea: E un proces prin care fiecare trece cum trece. Iată, muzicienii de care spui au trecut prin lucrurile alea, au văzut probabil că nu au rezolvat decât poate temporar că s-au eliberat într-un fel sau altul prin ce au făcut în momentul respectiv și, la un moment dat, cei care au reușit au ajuns și L-au descoperit pe Dumnezeu, așa cum spuneai de Steve Vai.
Arta ortodoxă?
Părintele Teologos: Așa este. De ce crezi că nu există artă ortodoxă? Filme ortodoxe, muzică ortodoxă? Spun muzică ortodoxă în afară de muzică psaltică, bisericească. Adică să văd un film cu un sfânt sau… bine a apărut câte unul, două, dar în general nu există…
Marius Țurlea: În primul rând, vreau să zic că îmi pui niște întrebări ca și când am senzația că eu nu știu cine aș fi și aș ști să-ți răspund… părerea mea persoană fizică.
Părintele Teologos: Părerea ta personală….
Marius Țurlea: Da, probabil pentru că iată, astăzi nu mai sunt de interes pentru mulți dintre oameni care – exact cum vorbeam și mai devreme – au lucruri despre care cred ei că sunt mai importante de făcut și că trebuie făcute repede și că trebuie făcute în viața asta…
Părintele Teologos: La kilogram
Marius Țurlea: Și la kilogram, da. Și valoarea se măsoară altfel acum față de alte vremuri despre care am citit poate sau unele exemple pe care le-am văzut în viața mea. Am destul de mulți ani ca să-mi fi schimbat până acum ideea despre valoare. Nu știu neapărat dacă am achiesat la valoarea asta cantitativă până acum, dar cred că de-aia, cred că oamenii sunt foarte prinși într-un vârtej… Și culmea este că e greu de oprit vârtejul.
Lupta contra curentului
Părintele Teologos: Da. Cred că oamenii trebuie să se extragă din această…
Marius Țurlea: Uite, mi-ai creat instant imaginea… nu știu de la cine am auzit asta… că dacă înoți împotriva vârtejului o să obosești și chiar poți să mori. Cumva trebuie să ieși din el înotând cu el, dar ușor ușor în sus către margine, ceva de genul ăsta…
Părintele Teologos: Da, da, da și cum înoți cu vârtejul, înoți puțin spre în afară.
Marius Țurlea: Da, asta nu știu cum se face în legătură cu societatea noastră, chiar nu știu.
Părintele Teologos: Cu asta ne ocupăm noi, monahii.
Marius Țurlea: Iată că… Da?
Părintele Teologos: Da, cu asta ne ocupăm noi, monahii, da, cu extragerea omului din lume și curățirea lui și transformarea lui, dacă dorești într-un mai bun artist. Crezi, apropo că ai spus ceva înainte și m-am legat puțin de asta în sinea mea. Crezi că în timp, dacă cineva îmbătrânește, poate să devină un artist mai bun?
Marius Țurlea: Depinde ce înseamnă un artist mai bun.
Părintele Teologos: Da…
Marius Țurlea: Tânăr fiind, probabil ar putea fi un artist care are mult mai mulți admiratori. Îmbătrânind, ar putea să dispară din reflectoare pentru că n-ar mai rezona cu mai multă lume, de fapt. Dacă îl măsurăm după numărul de admiratori, am putea spune că nu neapărat ar deveni. Oricum este clar pentru mine că arta născută din durere rezonează mult mai mult decât arta născută din fericire autentică, cum am spus la început.
Părintele Teologos: Da, pentru că fericirea autentică este foarte rară aici pe pământ și oamenii de fapt nu au ajuns acolo și dacă au ajuns acolo această fericire autentică este inexprimabilă. Pe când omul, datorită faptului că noi cei mai mulți suntem în iad de fapt, într-un iad relativ, înțelege mult mai bine durerea celuilalt și ne ajută…
Marius Țurlea: Absolut, dar acuma asta așa este aici, așa e acum, în lumea asta.
Părintele Teologos: Așa este și din cauza asta trebuie să ne luptăm să mergem în lumea cealaltă.
Marius Țurlea: Da, de la voi înțeleg în ultimele astea zile că trebuie să ne pregătim cum să ajungem de fapt!
Părintele Teologos: Așa este. Da, eu mă gândesc că un artist în vârstă, bineînțeles dacă este în biserică este altfel pentru că în biserică se vede tot timpul că psalții bătrâni sunt mai buni decât psalții tineri. De ce? Pentru că biserica este drumul către viață, nu e drumul către moarte cum e lume. În lume este drumul către moarte. În biserică este drumul către viață.
Păcat și moarte
Marius Țurlea: În lume, ce este drumul către moarte?
Părintele Teologos: Pentru că vorbim de păcat…
Marius Țurlea: Nu… Ce?…
Părintele Teologos: Ce? Drumul omului. Drumul omului în lume, el datorită păcatului se îndepărtează din ce în ce mai mult de Dumnezeu. Datorită acestei dureri, are șansa să se întoarcă și atunci marii artiști și oamenii devin mult mai înțelepți la bătrânețe….
Marius Țurlea: Asta pot să confirm. Deci dacă se încovoaie, adică se smeresc, se înmoaie sub durerile vieții – care din cauza asta au fost venite, știi? Dacă omul însă se îndurizează atunci ferească bunul Dumnezeu! Dar dacă omul devine moale, adică devine înțelept, atunci și el ca artist poate să exprime mult mai mult. Dar eu cred că într-adevăr tinerii, după cum ai amintit mai înainte, nu au experiența de viață necesară să înțeleagă un artist și să rezoneze cu un artist mai în vârstă. Pentru că el devine posibil mai complex, posibil să spună mult mai multe care, cu viteza de gândire și superficialitatea tinerilor, posibil să nu rezoneze.
Marius Țurlea: Da, așa cred și eu. Sunt de acord.
Arta fotografică
Părintele Teologos: Am căzut de acord. Să mă mai uit pe niște întrebări aici… Cum să lucreze un artist, cum să fotografieze? Știu că ai fotografiat și așa mai departe. Cum să facă o operă de artă? Și când spun să fotografieze sau să facă o operă de artă, bineînțeles că nu mă refer la ce diafragmă și ce timp de expunere să pună. Nu, ci de unde să-și ia inspirația, ce stare să aibă în interior, ce trebuie să caute?
Marius Țurlea: Probabil că inspirația vine de la alți artiști. Asta îmi vine prima oară să spun. Apoi…
Părintele Teologos: De la o mare durere, cum spuneai…
Marius Țurlea: De la o mare durere. Da, corect. Mă gândeam în fotografie, nu știu acum, nu-mi dau seama… mai degrabă într-o muzica ar fi exprimată durerea sau într-o poezie decât într-o fotografie.
Duhul Sfânt și fotografia
Părintele Teologos: Să-ți spun eu ceva. Deci eu am fost la o altă mănăstire înainte și la un moment dat, la mănăstirea respectivă, a venit un om cu… – nu e din mănăstirea respectivă, e din Grecia – un om cu un dar al clarvederii foarte mare. Adică cunoștea gândurile. Părintele Onufrie îl cheamă și am luat binecuvântare, m-am spovedit la el. „Cum te cheamă, frate?”, îmi zice. „Părintele Theologos”. „Cu ce te ocupi, frate?” Am spus cu calculatoarele. „A, cu calculatoarele… vezi că ai tastat cutare, cutare, cutare” și mi-a spus exact ce făceam, ce tastam și așa mai departe. „Cu ce te mai ocupi, frate?”„Păi, știți, părinte cu fotografia, cu video, dar nu știu ce să fac la slujbă să evit să așa ca să nu deranjez!” „Vai, frate! Neapărat și neapărat să fotografiezi și să filmezi la slujbă, dar să filmezi și să fotografiezi acolo unde Duhul Sfânt este în lucrare, acolo unde este multă dragoste, acolo unde este un părinte care plânge, pentru că va intra Duhul Sfânt în fotografia ta și aceasta va fi veșnică.”
Marius Țurlea: Da, frumos!
Părintele Teologos: Foarte frumos. Eu mă așteptam ca el să vină cu crucifixul și cu usturoiul, 666, codul de bare, să mă bată peste cap. Nu. Foarte frumos, înțelegi. Deci în clipa în care este harul Duhului Sfânt în lucrare, asta o să rămână în timp și asta vine de obicei prin durere sau vine printr-o dragoste foarte mare, printr-o iubire foarte mare. Dar din păcate, în lume, la ora asta este foarte mult scandal și capacitatea de iubire a oamenilor a scăzut foarte mult! A scăzut foarte mult, din păcate.
Arta și iubirea
Și cred că artiștii sunt niște oameni care au avut o capacitate și au capacitate de iubire foarte mare, dar au fost foarte scandalizați de anumite situații și durerea asta și-o exprimă în muzică. Da, da….
Marius Țurlea: Da, cred că și ei au o responsabilitate foarte mare, artiștii. Deși nu știu în ce măsură o conștientizează mereu…
Părintele Teologos: Da… și cred că se duc prea mult după piață. Tu ce crezi? Nu se duc prea mult după șoc, să șocheze?
Marius Țurlea: Depinde de ce fel despre ce fel de artiști vorbim…
Părintele Teologos: Da, vorbim de marea masă…
Marius Țurlea: Da, e complicat, știi, unde e linia, unde este artistul… și iarăși, eu mă gândesc la cineva care face un lucru fără să se gândească neapărat la piață…
Rostul artistului în societate
Părintele Teologos: Și eu mă gândesc la aceia și sunt foarte, foarte trist pe tema asta pentru că sunt într-adevăr niște artiști foarte mari, care nu fac ce spune piața, dar nu sunt apreciați. Dar nu contează, nu contează. Eu cred că totuși artistul peren este cel care face să-i ducă pe oameni mai aproape de Dumnezeu. Nu?
Marius Țurlea: Corect! Cred că iată, cu timpul, nu-i mai interesează lucrul ăsta și fac până la urmă ce vor ei. Asta poate fi un lucru bun în experiența artistului. Și cu timpul și cu vârsta să se rafineze mai mult și rafinare poate înseamnă asta: că se exprimă fără să mai țină cont de ce vrea piața, de fapt.
Arta în România
Părintele Teologos: Da… În România cum vezi lucrurile?
Marius Țurlea: În ce sens?
Părintele Teologos: În capacitatea, posibilitatea unui artist peren să-și…. Groaznic! Simt acuma că fac un sacrilegiu… Capacitatea unui artist peren să-și câștige viața din artă.
Marius Țurlea: Depinde ce înseamnă viața pentru el.
Părintele Teologos: Da, cât costă…
Marius Țurlea: Cât îl costă pe el viața, știi. Dar din păcate, nu știu dacă ne gândim așa că ne ajunge doar atâta și aș putea restul să fac ce-mi place mie, știi. Eu mă străduiesc cu gândul ăsta. Nu am reușit încă să-l domolesc, să înțeleg… Am înțeles eu cât îmi trebuie, dar nu înseamnă că doar atât consum, știi?
Părintele Teologos: Da…
Marius Țurlea: Nici mie nu-mi place muzica din ziua de azi. Hai, să spunem…
Părintele Teologos: Să spunem pe față! Da.
Marius Țurlea: Da, adică nu știu ce să spun… Foarte greu găsesc acum și sunt plăcut impresionat dacă găsesc ceva care îmi place și să rezoneze cu mine. Văd și eu peste tot, când mai aud… că din fericire pentru mine, când aud ceva îmi dau seama că eu nu știu melodia aia, că a trecut de mine și mi se zice „cum? a fost super-cunoscută…”.
Bine, nici nu mai sunt în palierul de ani în care să ascult muzică…
Părintele Teologos: Da, amândoi nu suntem….
Marius Țurlea: Dar reîncerc acum să ascult iarăși muzica pe care am ascultat-o și la care revin cu bucurie mereu, dar da, mi se pare perimată arta în ceea ce privește muzica. Nu pot să zic de alte pentru că nu sunt neapărat cel mai versat în ele.
Părintele Teologos:. Da, ești audiofil însă, asculți…
Marius Țurlea: Da, ascult… Iarăși, nu știu cât de mult, dar ascult. Încerc să diversific pentru nu știu când am auzit eu cândva că dacă diversifici muzica pe care o asculți, îți apar și alți neuroni, știi?
Atitudinea smerită să fie prezentă
Părintele Teologos: Și asta și nu numai asta, e vorba de smerenie. Adică încerci să-i înțelegi pe ceilalți, nu devii extremist. Adică nu apare fenomenul de fan – eu sunt fan al cântărețului cutare și gata.
Marius Țurlea: Și numai el e cel mai bun. Nu, nu neapărat, dar am preferați dar nu așa.
Părintele Teologos: Evident.
Marius Țurlea: Și încerc să văd, băi, poate aici nu… Uite, mai fac schimb cu Tamaș, de muzică și le iau în serios când mi le trimite.
Părintele Teologos: Da, e foarte bine. În viitor cum vezi?
Marius Țurlea: Mai rău.
Părintele Teologos: Da… Oh, eu voiam să încheiem într-o notă optimistă, dar…
Marius Țurlea: Optimistă…
Părintele Teologos: Știu că și eu văd mai rău, dar….
Marius Țurlea: Știi ce e optimist? Că după mai rău vine bine, știi? Că așa e întotdeauna, de când lumea și pământul cred eu că așa a fost.
Concluzii
Părintele Teologos: Așa este… Și eu cred că la ora asta… și chiar văd că sunt mari compozitori, muzică foarte bună, dar nu-i cunoaște nimeni. Cred că dacă aceștia vor fi promovați și dacă tinerii se vor sătura de anti-muzica asta, cred că într-adevăr va fi mai bine după aceea. La început o să fie mai rău, dar după aceea, va fi mai bine.
Marius Țurlea: Așa cred și eu. Cred că ne-au prins din urmă ultimii 20-30 de ani de tehnologie care a explodat pur și simplu. Cred că noi, oameni fiind, avem nevoie de mult mai mult timp să ne adaptăm unor lucruri – ceea ce nu s-a întâmplat. Adică în timpul vieții mele s-au schimbat lucrurile radical.
Părintele Teologos: Da, păi și eu când ascult muzica pe care mi-o trimit ăștia zic ce e asta?…
Marius Țurlea: Și eu nu vorbesc numai de muzică… Aveam o idee de fapt, dar n-am dus-o la final. S-au schimbat atâte lucruri din punct de vedere al tehnologiei, nu am mai putut să ținem pasul cu lucrurile. Deși avem impresia că ne bucurăm de ele, cumva ne mănâncă ele pe noi… Se bucură ele de noi…
Părintele Teologos: Așa este. Ne stăpânește tehnologia.
Marius Țurlea: Și atunci, ca să terminăm optimist, cred că avem nevoie de niște timp și cred că e vorba de mai multe zeci, sute de ani…
Părintele Teologos: Da?
Marius Țurlea: Ca să venim odată… să ne adaptăm la ceea ce am reușit să descoperim până acum în ceea ce privește tehnologia. Și apoi cumva să ne adaptăm la ea, mai degrabă.
Părintele Teologos: Da și să ne întoarcem la Dumnezeu!
Marius Țurlea: Da, exact așa! Adică să nu ne mai distragă la tot ce ne înconjoară, tehnologia, de fapt.
Părintele Teologos: Așa să ne ajute Dumnezeu! Mulțumesc tare mult!
Marius Țurlea: Și eu!
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
2 Comment
Imi place muzica, dar tocmai fiindca imi place, incerc sa nu prea ascult….fiindca dup-aceea parca nu mai pot scapa de ea si imi rasuna in urechi si ma energizeaza, incat nu ma mai pot ruga. Chiar si muzica pslatica imi raspandeste cumva mintea, in sensul ca ma gandesc daca a fost cantata bine, in ce stil a fost cantata. Asa ca incerc sa ascult cu moderatie. Muzica poate deveni asa de usor un drog….
Cat priveste fotografia…am vazut ca intr-adevar este mult Duh Sfant in fotografiile pe care le-ati facut si astea le face valoroase. Eu am multe fotografii descarcate de la dvs si aranjate frumos pe categorii. Imi plac, in mod special, portretele. Sunt intr-adevar pline de inteles teologic si duhovnicesc, ceea ce arata cat de important este ochiul cu care se percepe totul si montajul.
Muzica este de douà tipuri: care inobileazà ridicind omul spre Dumnezeu si muzica decadentà care-l coboarà càtre diavol influentindul la ràu.