Vizionați un foarte expresiv clip care poate fi catalogat și ca o foarte bună comedie însă și ca o foarte mare dramă.
Vizionați cum arată consiliul de conducere al unui mediu corporatist și cum se comportă un expert într-o ședință a unui astfel de consiliu.
Nu spunem că toate corporațiile sunt astfel. Dumnezeu știe pe fiecare! Socotim însă că avem de a face cu un clip foarte expresiv.
Vedeți ce înseamnă voia proprie împinsă la maxim.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
DIRECTOR 1: Compania noastră are o nouă inițiativă strategică pentru creșterea pătrunderii în piață, maximizarea loialitătății față de marcă și sporirea activelor necorporate. În vederea atingerii acestor obiective, am demarat un nou proiect pentru care avem nevoie de 7 linii roșii. Înțeleg că firma dvs. ne poate ajuta cu aceasta.
DIRECTOR 2: Bineînțeles că da! Walter, aici de față, va fi managerul de proiect. Walter, putem face asta, nu-i așa?
WALTER: Da, bineînțeles. Anderson, aici de față, e expertul nostru în tot ce înseamnă trasarea liniilor roșii. L-am adus astăzi pentru a ne împărtăși opinia sa profesională.
DIRECTOR 1: Mă bucur să vă cunosc! Ei bine, pe mine mă cunoașteți cu toții. Ea e Iustina, specialistul în design al companiei noastre.
IUSTINA: Bună ziua!
DIRECTOR 1: Avem nevoie să ne desenați șapte linii roșii, toate strict perpendiculare, unele cu cerneală verde și altele cu transparentă. Puteți să faceți asta?
ANDERSON: Nu. Mă tem că…
WALTER: Să nu ne grăbim cu răspunsuri pripite, Anderson! Sarcina a fost stabilită și trebuie să fie îndeplinită. Până la urmă, ești un expert.
ANDERSON: Termenul „linie roșie” cere ca linia să aibă culoarea roșie. A trasa o linie roșie cu cerneală verde este… Ei bine, dacă nu e chiar imposibil, e destul de aproape de a fi imposibil.
WALTER: Dar ce înseamnă asta: „imposibil”? [Director 1 și Iustina râd]
ANDERSON: Adică, e foarte posibil să fie persoane, să zicem, care suferă de daltonism, pentru care culoarea liniilor nu e importantă. Dar sunt sigur că publicul țintă al proiectului dumneavoastră nu e format numai din astfel de persoane.
DIRECTOR 1: Deci, în principiu, acest lucru e posibil.
ANDERSON: Voi simplifica. O astfel de linie poate fi trasată cu absolut orice cerneală. Dar dacă vrei să obțineți o linie roșie, trebuie să folosești cerneală roșie.
DIRECTOR 1: Dar dacă le desenăm cu cerneală albastră?
ANDERSON: Tot nu va funcționa. Dacă folosiți cerneală albastră, obțineți linii albastre. Și la ce anume v-ați referit, când ați menționat cerneala transparentă?
DIRECTOR 1: Cum să explic mai bine? Sunt sigură că știți ce înseamnă „transparent”.
ANDERSON: Da, știu.
DIRECTOR 1: Și ce înseamnă „linie roșie”, sper că nu trebuie să vă explic?
ANDERSON: Bineînțeles că nu.
DIRECTOR 1: Trebuie să trasați linii roșii cu cerneală transparentă.
ANDERSON: Puteți descrie cum vă imaginați rezultatul final?
WALTER: Haide, Anderson! Ce e aici, grădiniță?
ANDERSON: Dar încercam doar să…
DIRECTOR 2: Hai să nu ne pierdem timpul cu aceste certuri neproductive. Sarcina a fost stabilită. Sarcina este simplă și clară. Acum, dacă aveți întrebări specifice, dați-i drumul!
WALTER: Anderson, tu ești expertul aici!
ANDERSON: În regulă, să lăsăm culoarea pentru moment. Aveați scris ceva acolo și legat de perpendicularitate?
DIRECTOR 1: Șapte linii, toate strict perpendiculare.
ANDERSON: [Perpendiculare] pe ce?
DIRECTOR 1: Păi… pe orice. Între ele. Am presupus că știți ce sunt liniile perpendiculare!
WALTER: Bineînțeles că știe. E un expert!
ANDERSON: Două linii pot fi perpendiculare. Toate cele șapte nu pot fi simultan perpendiculare între ele. O să vă arăt. Aceasta este o linie, nu-i așa?
DIRECTOR 1: Da.
ANDERSON: Și încă una. Este perpendiculară pe prima linie?
DIRECTOR 1: Păi…
ANDERSON: Da, este perpendiculară.
DIRECTOR 1: Exact!
ANDERSON: Stați, stati, nu am terminat. Și o a treia: este perpendiculară pe prima linie?
ANDERSON: Da, este! Dar nu intersectează a doua linie. Ambele sunt paralele. Nu sunt perpendiculare!
DIRECTOR 1: Presupun că da.
ANDERSON: Iată! Două linii pot fi perpendiculare…
DIRECTOR 1: Îmi puteți da pixul? Ce ziceți de asta?
ANDERSON: Acesta este un triunghi. Cu siguranță nu sunt linii perpendiculare. Și sunt trei [linii], nu șapte.
DIRECTOR 2: De ce sunt albastre?
WALTER: Într-adevăr. Și eu am vrut să întreb asta.
ANDERSON: [Pentru că] am un pix albastru la mine. Asta a fost doar o demonstrație.
DIRECTOR 2: Asta e problema, liniile tale sunt albastre. Desenează-le cu cerneală roșie!
ANDERSON: Asta nu va rezolva problema.
WALTER: Dar de unde știi înainte să încerci? Hai să le desenăm cu cerneală roșie și apoi vedem.
ANDERSON: Nu am pix roșu la mine… dar sunt absolut sigur că și cu cerneală roșie rezultatul va fi același.
WALTER: Nu ne-ai spus mai devreme că poți trasa linii roșii doar cu cerneală roșie? De fapt, da, chiar am scris aici! Iar acum vrei să le desenezi cu cerneală albastră. Vrei să le numești și pe acestea linii roșii?
IUSTINA: Cred că am înțeles. Acum nu vorbiți despre culoare, nu? Vorbiți despre …, cum îi spuneți? Per-pen-dic… dic…
ANDERSON: Perpendicularitate, da!
DIRECTOR 2: Gata, acum ai confuzat pe toată lumea. Deci, ce anume ne împiedică să facem acest lucru?
ANDERSON: Geometria.
DIRECTOR 1: Pur și simplu ignorați-o!
DIRECTOR 2: Avem o sarcină: șapte linii roșii. Nu sunt douăzeci, sunt doar șapte. Anderson, înțeleg că ești un specialist într-un domeniu îngust, nu vezi imaginea de ansamblu. Dar cu siguranță nu este o sarcină dificilă să desenezi șapte amărâte de linii!
WALTER: Exact. Propuneți o soluție! Orice prost poate critica, fără supărare, dar tu ești un expert. Ar trebui să știi mai bine!
ANDERSON: Bine. Lăsați-mă să vă desenez două linii roșii perfect perpendiculare… și voi desena restul cu cerneală transparentă. Vor fi invizibile, dar le voi desena.
DIRECTOR 1: Iustina, ne-ar conveni acest lucru? Da, ne-ar conveni.
IUSTINA: Da, dar măcar vreo două și cu cerneală verde. Ah, și mai am o întrebare, dacă îmi permiteți. Puteți desena una dintre linii sub forma unui pisoiaș?
ANDERSON: A unui ce?
IUSTINA: Sub forma unui pisoiaș. Studiile de piață arată că utilizatorilor noștri le plac animalele drăguțe. Ar fi grozav dacă…
ANDERSON: Nu…
IUSTINA: Dar de ce?
ANDERSON: Uite, pot bineînțeles să vă desenez o pisică. Nu sunt un artist, dar pot să încerc. Dar nu va mai fi o linie. Va fi o pisică. O linie și o pisică: sunt două lucruri diferite.
IUSTINA: Un pisoiaș. Nu o pisică, ci un pisoiaș. Unul mic, drăguț, drăgălaș. Pisicile, pe de altă parte…
ANDERSON: Nu ar fi nicio diferență.
WALTER: Anderson, cel puțin ascult-o! Nici măcar nu a terminat de vorbit și tu deja spui „Nu!”.
ANDERSON: Am prins ideea, dar e imposibil să faci o linie în formă de pis…oiaș.
IUSTINA: Dar o pasăre?
DIRECTOR 2: Deci, de ce ne-am oprit? Ce facem?
WALTER: Șapte linii roșii – două cu cerneală roșie, două cu cerneală verde și restul cu transparentă. Am înțeles corect?
DIRECTOR 1: Da.
DIRECTOR 2: Excelent! În acest caz, asta e tot, nu?
IUSTINA: Oh, aproape am uitat, avem și un balon roșu. Știți dacă îl puteți umfla?
ANDERSON: Și ce treabă am eu cu baloanele?
IUSTINA: E roșu!
DIRECTOR 2: Anderson, poți sau nu poți să faci asta? E o întrebare simplă.
ANDERSON: În principiu pot, desigur, dar…
DIRECTOR 2: Excelent! Organizați o călătorie de afaceri! Noi vom acoperi cheltuielile… Mergem la locația lor… Umflăm balonul… Ei bine, a fost foarte productiv. Vă mulțumesc tuturor!
IUSTINA: Pot să vă mai pun o întrebare, vă rog? Când umflați balonul, ați putea să îl faceți sub forma unui pisoiaș?
ANDERSON: Bineînțeles că pot! Pot să fac orice. Pot face absolut orice. Sunt un expert.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
9 Comment
Doamne ajuta, este trist dar adevarat! Lucrul acesta se intampla si cand o societate „experta” primeste un briefing in care clientul isi exprima ideile cele mai fanteziste, iar societatea „experta” trebuie sa ia in consideratie instructiunile clientului! Lucrul cel mai greu insa nu este acela de a da forma unor idei imposibile, caci cu putina rabdare si ajutor de la bunul Dumnezeu, ideile clientilor mai pot fi modelate. Lucru greu in cazul meu („expert” in comunicare viziva) este atunci cand ma aflu in fata unui proiect despre care nu pot anticipa 100% impactul sau asupra oamenilor. Cel mai mare dar este discernamantul, insa noi pierduti in lumea nostra suntem foarte departe de acest dar. Un cod etic al societatii evident poate ajuta, insa nu este mereu suficient. Daca ne puteti intelepti cu un cuvant despre cum sa fim cu bagare de seama in munca nostra, a celor care comunicam – in diverse moduri – m-as bucura foarte mult. Doamne ajuta, multumim ca existati!
Scuza-ma dar nu poti multumi oamenilor pentru ca exista ci lui Dumnezeu!
Narcisismul zilelor noastre care nu ne lasă sa ne vedem limitele… probabil că putem adăuga și influența nefastă a unor presiuni de grup, nevoia de validare exterioara (care poate fi narcisică sau nu), atingerea cu orice preț a unor obiective care uită de om (implicit de Dumnezeu) și are în vedere întotdeauna câștigul material. A durut un pic sa văd filmulețul. Vă mulțumim.
Îmi pare că în unele cazuri se merge până la absurd, trist, tare trist, îmi dă o strângere de inimă.
Soluția există
https://www.irangers.com/wp-content/uploads/2016/05/The-Expert-iR-Solution.jpg
Cred că absurdul situației vine din faptul că nu au aceleași definiții. Adică în definiția „expertului” linia nu poate fi decât dreaptă, pe când în definiția „clientului ” linia e „ceva” contiunu.
Videoul asa și altele sunt făcute să arate șefilor cum să nu se poate. Da, cam asta e viața profesională în ziua de azi.
O, da!!! Este realitatea trista a corporațiilor, care creaza policy-urile, target-urile și dead-lines din postura de birocrați, fără a cunoaște realitatea de pe teren. S-a ajuns acum la o prăpastie ireconciliabila între realitatea de pe teren și falsa realitate a planului de pe hârtie conceput de geniile din birouri. In comunism, era similar: planul cincinal era idealism pur, in vreme ce părinții noștri învățaseră deja sa fenteze sistemul. Unde mai pui, ca ei tb sa-si justifice salariile si tocmai de aceea, mintea lor scormonește, diabolic, modalități de a îngrădi si nu de a simplifica lucrurile. De aceea, sa nu ne mire absurditatea cu iz de Kafain care ne ducem bietele existente. Un mare sfânt al închisorilor a proorocit ca vom trai un Pitești la nivel mondial. Acesta se desfășoară, dupa grafic și întocmai, in corporații: oamenii sunt tampiti de munca: cei șmecheri fentează, cei sinceri mor pe glie robi. Trist.
P.S. Am răspuns strict ultimei fraze in care ați sintetizat f clar ce se întâmpla in ziua de azi la joburi.
Da, mă scuzați, cred că v-am întristat. Voiam din contră, să arăt că există totuși ieșire când clientul are exigențe „trăznite” și șeful nu ajută.
Eu citesc asta să mă motivez în momente grele:
https://marturieathonita.ro/sa-ti-amintesti-ca-fiecare-piedica-este-o-mustrare-a-lui-dumnezeu/
Sau asta
https://doxologia.ro/cum-sa-fim-sa-ramanem-crestini-la-serviciu
O zi bună
Nu m-ați întristat deloc. Pe mine sistemul in care funcționez, copie fidela a filmului care, din păcate, nu e o ficțiune, m-a făcut sa scriu acel comentariu. Dar nu are nicio legătura cu faptul ca as fi fost suparata in vreun fel de cele scrise de Dvs. Agreez comentariile Dvs. 🙂