Familia azi – părintele Teologos

Care sunt provocările familiei astăzi? Cum putem să gestionăm problemele familiei astăzi? Ce putem face pentru a avea o viață mai fericită în familie? Urmăriți acest material pentru câteva posibile răspunsuri la aceste întrebări.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Pentru că foarte mulți pelerini care au venit aici au dorit și doresc să discutăm despre familie, despre problemele lor din familie, despre creșterea copiilor, acum o să fac un cuvânt pe tema asta. Desigur că am mai atins tema aceasta parțial în diferite clipuri însă nu țin minte să fi dedicat un întreg cuvânt pentru tema asta.

Desigur că datorită faptului că o să cuprindem multe în acest cuvânt, nu o să dăm multe detalii și o să le luăm oarecum cronologic. O să vorbim așa în mare.

Importanța Botezului. Atacul asupra copiilor azi

Acuma, trebuie să știți fraților, că primul lucru pe care omul trebuie să-l aibă în vedere este botezul. Botezul este o slujbă foarte importantă despre care am vorbit pe larg în postarea numită „Cea mai periculoasă slujbă” – ceva de genul. Căutați pe site! Botezul trebuie făcut prin trei afundări și, dincolo de asta, trebuie să știm că este foarte important ca nașii să fie persoane duhovnicești pentru că nașii ar trebui să ajute la creșterea spirituală a copilului, adică la formarea lui duhovnicească, dimpreună cu părinții și cu duhovnicul. Înțelegeți?

Acest lucru este foarte important astăzi pentru că avem un atac foarte puternic asupra copiilor pentru a le interzice accesul la viața duhovnicească, pentru a nu avea experiența curăției minții și a lui Dumnezeu, pentru a nu mai avea copilărie și iubire adevărată. Înțelegeți?

Copiii astăzi sunt îndoctrinați cu ideologii frontal păcătoase care le distrug sufletul și îi limitează pe copii în cadrele foarte strâmte ale patimilor trupești care le absorb mintea omului în neant și le distrug aproape total capacitatea lor de iubire adevărată. Totul devine un interes egoist, totul devine auto-satisfacere hedonistă.

Desigur că este foarte bine ca tânărul și mai ales copilul să nu fie expus unor astfel de lucruri, însă astăzi, dacă este să fim realiști, este foarte, foarte dificil – dacă nu imposibil. Ecranele sunt peste tot, asta dincolo de faptul că li se cere la școală în anumite țări sau la anumite instituții de învățământ, să aibă tablete, de exemplu. Desigur, că uneori, din păcate, chiar părinții îi lasă pradă ecranelor din diferite motive – sau că nu au timp de copii, sau că sunt exasperați și nu mai au răbdare sau că socotesc că este un mijloc prin care aceștia pot să învețe mai bine și să se dezvolte, sau pur și simplu că „așa face toată lumea”. Acuma este adevărat că tânărul nu poate fi ținut la nesfârșit departe de ecrane pentru că pot să apară presiuni de grup, ostracizări, bullying și pe tema asta mari traume.

Este foarte important ca înainte să fie expus tuturor acestor provocări, copilul să aibă pe cât posibil experiența Adevărului, adică a lui Hristos cel personal și iubitor. Înțelegeți? Asta se realizează în mai multe moduri. Întâi de toate, trebuie să știm că în general oamenii la începutul vieții duhovnicești și mai ales copiii, chiar dacă acceptă oarecum că Dumnezeu este pur duhovnicesc, imaterial și transcendent, ei au nevoie de o reprezentare concretă a lui Dumnezeu și sub forma unei imagini, adică a unei icoane, și mai ales, sub forma unei persoane, adică a unui om a lui Dumnezeu care poate să ne povățuiască pe acest drum. Cum spuneam, la început acest om al lui Dumnezeu, la început sunt părinții, nașul și, mai ales, duhovnicul.

Ce punem pe primul plan?

Fraților, este foarte important să punem pe primul plan relația cu persoanele, adică întâi de toate cu Persoanele perfecte, cu Dumnezeu și cu ceilalți din jurul nostru și după aceea cu materia, cu afacerile, cu cariera și cu toate celelalte.

Dacă nu punem relația cu Dumnezeu pe primul plan, fraților, vom avea probleme în viața noastră și – de asemenea – vor avea și cei care depind de noi, mai ales dacă vorbim despre copiii noștri. Asta este valabil mai ales astăzi când vrăjmașul vrea să distrugă Biserica, familia, școala și neamul adică focarele care pot să transmită mai departe iubirea și experiența lui Dumnezeu, experiența de a ne comporta în viață, adică știința de a dobândi iubirea și de a o menține, mai ales. Omul singur, fraților, este deja traumatizat și e ca o frunză bătută de vânt, pradă gândurilor sale, gata să cadă la orice ideologie care îi promite puțină iubire, chiar dacă această iubire este profund distorsionată și îl duce, de fapt, în iad. Înțelegeți?

Acuma, iertați-mă că spun, vina este a celor care trebuie să stea lângă cei care sunt la primii pași în viața biologică și/sau duhovnicească și să-i ghideze pe drumul către Dumnezeu. Adică, iertați-mă, vina este să spun pe față, a părinților întâi de toate.

Relația cu părinții

Copiii trebuie să știe foarte clar faptul că importanța capitală a părinților nu provine în principal din faptul că aceștia le dau de mâncare, ori că știu mai multe informații decât Google sau că sunt la curent cu ultimele trenduri din muzică, modă sau tehnologie. Importanța capitală a părinților provine din faptul că ei ne învață în cei 7 ani de acasă și nu numai, cum să ne comportăm astfel încât să avem dragoste, să nu pălmuim dragostea, pentru că, fraților, cele mai mari traume de la Adam și până la a doua venire sunt traumele iubirii și nu cele legate de modă sau gadgeturi. Și iarăși: dacă ceva legat de modă sau gadgeturi devine traumă înseamnă că acolo e la mijloc o mare iubire care a fost pălmuită. Înțelegeți?

Părinții trebuie să-i învețe pe copii cum să iubească corect – și, de fapt, să știți că și în mănăstire asta învățăm: învățăm cum să iubim. Trebuie să-i învățăm cum să iubească corect și pe cine să iubească și ce să iubească și ce să nu iubească.

A învăța să iubești

De fapt, fraților, toată Ortodoxia se ocupă cu învățământul iubirii. Scriptura este un manual de iubire și cărțile Sfinților Părinți cu asta se ocupă – nu știu dacă ați observat.

Toate poruncile lui Dumnezeu, fraților, – cu toate că nu-mi place acest cuvânt, pentru că astăzi „porunca” apare în conștiința oamenilor ca un raport de forță șef-subaltern – toate poruncile lui Dumnezeu nu se referă atât la relațiile cu El, ci la relațiile dintre noi, cum să iubim. Vedeți că din toate poruncile, Dumnezeu cel atotputernic nu ia nimic, ci din contră. Noi trebuie să luăm. Să luăm dragostea Lui, să luăm Harul lui. Înțelegeți? Ținta lui Dumnezeu este să-l protejeze pe aproapele, și prin asta pe noi. Poruncile lui Dumnezeu au un caracter și un efect terapeutic iubitor și nu un caracter legalist. Sunt expresia tatălui și a medicului iubitor față de fiii și pacienții lui preaiubiți care sunt bolnavi de ură.

Atașamentul distructiv

Pentru că, după cum spuneam, astăzi cei mai mulți tineri sunt pradă ecranelor, ei nu mai simt iubirea părinților și a prietenilor, chiar dacă aceasta există. Ecranele nu iubesc, fraților. Am mai spus că este distructivă dependența de ecrane pentru că le distruge tinerilor capacitatea de iubire – nu mai știu cum să iubească – iar pe de altă parte, îi împinge în deznădejde, în depresie. Am mai spus cum se realizează asta, dar e bine să repetăm: dacă noi mai demult ne comparam cu cei de pe o stradă cu noi și le simțeam iubirea, astăzi tinerii se compară prin intermediul ecranelor și internetului cu cei mai mari influenceri de pe această planetă.

Ei, când un tânăr nu mai are suportul iubitor, nu mai simte iubirea celor din jur, fiind singur cu ecranele și nu se compară cu cei de pe stradă cu el care cam tot acolo sunt, ci se compară cu cei mai mari influencei planetari și – mai ales – se compară cu partea strălucitoare a vieții lor – pentru că influencerul nu o să posteze părțile întunecate sau normale ale vieții sale, ci când este lângă un Ferrari de exemplu, chiar dacă el merge după aia acasă pe jos sau cu autobuzul – ei, cum să nu cadă în depresie un astfel de tânăr, cum să nu se simtă inutil și ratat când el are 3 like-uri și celălalt sute de mii? Înțelegeți?

Neapărat părinții trebuie să stea cu copiii, să-i învețe să se roage și să muncească prin casă, să se simtă utili, să vadă că sunt utili. Persoana este focar de iubire. Ecranul nu iubește. De asemenea, copiii trebuie să aibă prieteni cu care să schimbe idei în viața reală, însă nu idei distructive, fraților! Ceva constructiv, să se ajute între ei și nu să se agreseze sau să agreseze pe alții.

Educația copiilor

De asemenea,  e foarte important, fraților, să citească viețile sfinților, cărți și materiale duhovnicești care cultivă gândirea și să facă mișcare, sport împreună. Nu atâtea breaking-news și lucruri care oferă o plăcere intensă, imediată și superficială. În cazul fetelor mai ales, evident că ajută foarte mult să învețe să gătească și să coase, iar în cazul băieților ajută foarte mult grădinăritul. Acestea ajută și pentru răbdare și pentru speranță. Răbdare pentru că trebuie să avem răbdare până când crește planta și dă rod, trebuie să ne smerim și să-L rugăm pe Dumnezeu să ajute, iar speranța vine din faptul că vedem că totuși avem rod, vedem că planta crește, mâncarea se face. Desigur că există și alte domenii unde vedem că se întâmplă ceva concret, în mod gradual, inclusiv în informatică dacă începem de la o primă versiune a programului, iar după aceea încet-încet avansăm, versiunea a doua și așa mai departe. Însă am vorbit de grădinărit, de ce? Pentru că este mult mai practic și natural. Astăzi noi stăm foarte mult în birouri și nu-i bine.

Evitarea deznădejdii și presiunea socială

Legat de nădejde, fraților, să avem grijă să nu ne deznădăjduim ușor. E adevărat că uneori părinții, profesorii sau cei din jurul nostru pun presiune, uneori chiar prea mare asupra copiilor, însă, fraților, dacă greșim nu este sfârșitul lumii. Curaj! Trebuie să ne și smerim și să acceptăm că greșim. Oameni suntem.

Să ne concentrăm pe bine că dacă ne concentrăm pe bine, binele va crește. Dacă ne concentrăm pe rău, ne certăm încontinuu, atunci și răul va crește. Înțelegeți? Însă, fraților, dacă suntem oameni, trebuie să ne pocăim – nu trebuie să ne înțepenim în greșelile noastre, în certuri și în pizmă. Bătrânii trebuie să-i învețe pe cei tineri și nu atât să-i certe. Să-i învețe flexibilitatea smereniei. Totdeauna, să facem foarte clar că suntem noi dimpreună cu ei împotriva problemelor și nu noi cu problemele noastre împotriva lor sau noi împotriva lor cu problemele lor. Înțelegeți? Să-i lăsăm să lucreze și ei niște lucruri mai pentru începători, niște lucruri mai minore, chiar dacă, evident, vor mai greși. Astfel, capătă experiență. E nevoie de experiență practică, fraților. Însă cum spuneam, noi dimpreună cu ei împotriva problemelor! Împreună!

Pentru a sfătui pe alții, trebuie sfat de la cei care au experiența, mai ales în problemele interpersonale pentru că tinerii de azi nu prea mai știu cum să se comporte, din păcate. E o generație foarte bună, însă foarte confuză, fără experiență în viața reală, amețiți de imensul zgomot informațional la care sunt supuși.

Un caz de persoană învățată cu ecranele

Să vă dau un caz, că tot vorbim de informaticieni, de ecrane și de lipsa de experiență în viața reală în relațiile interpersonale. Era un programator foarte bun care avea o prietenă foarte frumoasă din toate punctele de vedere. Fata era cuminte și sfioasă, însă la un moment dat ne spunea că prietenul ei se comportă cam ciudat. Adică în timp ce vorbeau sau erau împreună el o părăsea pur și simplu, fără să zică un cuvânt și fără niciun motiv aparent. Acuma, drept să vă spun, era cam de necrezut să te ridici așa și pleci – noi ziceam că trebuie să existe un motiv. După ce am vorbit și cu el, am găsit motivul. Ce era, fraților? Pentru că el era obișnuit cu calculatorul – asta era toată viața lui – se comporta cu ea ca și cu un calculator. Adică atunci când se plictisea sau se obosea așa cum închidea calculatorul, așa o „închidea” și pe ea. Îi tăia curentul, să zicem. Se întorcea și pleca. Fără să zică nimic. Așa pur și simplu. Înțelegeți? Pentru el nu mai exista persoana, respectul pentru celălalt. Așa era învățat, așa era obișnuit din lumea ecranelor. Da, însă asta duce la mari drame, duce la singurătate, duce la iadul pe pământ.

Cum să ne comportăm în familie

Fraților, când ieșim undeva împreună să ieșim într-adevăr împreună; adică nu împreună cu celularul, ci cu prietena, cu prietenul, cu persoana, persoanele dragi. Să căutăm subiecte care unesc și să nu încercăm să impunem relații de forță, pe verticală. Smerenia și iubirea cimentează o relație și nu dacă facem pe deștepții. Acuma, poate că ar trebui să accentuez aici că smerenia și iubirea implică eroism și noblețe. Cavalerism și protecție – asta este necesar din partea bărbaților, să fim cavaleri, să fim protectori. Și bineînțeles, din partea femeilor, mângâiere. Femeia trebuie să fie delicată, mângâietoare, nu cicălitoare. Mă iertați că vă spun!

Este adevărat că dacă bărbatul trebuie să cucerească femeia și femeia trebuie să-și câștige cavalerul. Înțelegeți? Important asta, foarte important. Să avem grijă să nu facem observații în public, fraților, că se pot naște traume. Mai ales bărbații să evite asta. Femeile să fie atente să nu clevetească pe ascuns și chiar la arătare, că se află. Atunci iarăși se nasc traume. Și dincolo de asta, știe Dumnezeu! Să nu ne credem gândurilor că știm noi ce face cutare, cutare… mai ales dacă nu l-am văzut niciodată în față!

Uneori credem că putem să-l smerim pe cealaltă persoană, să fim duri și zicem „las-că i-am zis-o” și că „bine-i face”, însă se nasc traume, fraților, persoana respectivă se poate chiar scandaliza. Posibil să nu ți-o spună atunci în față, însă trauma există. Numai dacă suntem conducătorul duhovnicesc al persoanei respective putem să facem asta, dacă avem o relație clar pe verticală – de obicei din cauza vârstei, însă nu numai – și atunci numai dacă noi suntem calmi și înainte i-am dat dragoste destulă, adică i-am dat timpul necesar celeilalte persoane și știm că persoana respectivă este legată iubitor de noi. Înțelegeți? Să nu ne revărsăm nervii.

Nu vorbim la mânie

Fraților, dacă suntem mânioși să nu deschidem gura. De fapt, ca să fiu mai exact, în clipa în care părțile iraționale ale sufletului sunt în explozie, e foarte indicat să nu acționăm nicicum – nici să deschidem gura și nici altfel.

Dacă părțile iraționale, adică partea doritoare și partea mânietoare iau controlul asupra părților raționale, atunci este foarte bine să nu luăm decizii în clipa respectivă sau să nu vorbim, cum spuneam. De fapt, tot timpul trebuie să căutăm pacea, fraților, și nu împlinirea dorințelor proprii. Totdeauna să facem doar cele de NE-voie și nu cele generate de voia noastră. Fraților, trebuie să câștigăm pacea, nu războiul. Asta vine prin ascultare și prin tăierea gândurilor, prin paza minții și respingerea gândurilor rele, a bănuielilor. Fără bănuieli, fraților și surorilor!

Astăzi, însă, din păcate este din ce în ce mai dificil acest lucru pentru că suntem asaltați de multe informații, care de fapt, sunt în cea mai mare parte zgomot informațional promovat într-un mod din ce în ce mai adictiv, cu scopul să ne țină robi, dependenți de ecrane. Această dependență se realizează în mai multe moduri.

Dependența de ecrane și cum se creează

Întâi de toate prin distrugerea intervalului de atenție și a capacității de concentrare. Algoritmii de recomandare bazați pe inteligență artificială de la rețelele sociale de azi, în principal de la TikTok – care e atât de agresiv că a intervenit până și SRI-ul și a fost banat și în SUA și în Europa, bineînțeles, în instituții. Însă nu numai TikTok este agresiv, fraților. Și celelalte, dar TiK Tok este cel mai agresiv. De ce și cum fac? Încearcă să maximizeze timpul de ecran, adică să ne țină robi acolo, oferindu-ne ceea ce ne place. Ne profilează furându-ne datele din celular și urmărind comportamentul nostru pe platforma respectivă și chiar și în afara ei – adică ce facem pe celular – și astfel ne oferă conținut din ce în ce mai adictiv, din ce în ce mai plăcut.

Această plăcere trupească, după cum știți, este rezultatul unei reacții chimice, a creșterii unor substanțe chimice în creier dintre care cea mai cunoscută este dopamina. Dacă noi avem un pusheu de dopamină la fiecare 15-20 de secunde cum e cazul pe TikTok sau pe celelalte platforme similare, înseamnă că noi prizăm puțin drog la fiecare 15-20 de secunde și pentru că asta se face prin faptul că vedem numai conținut ce este în acord cu dorințele noastre, asta înseamnă că fără să ne dăm seama, ne drogăm și credem simultan că toată lumea este în acord cu dorințele noastre, uitând că „toată lumea” sunt de fapt cei câțiva postaci anonimi, care postează ceea ce ne place pe ecran.

Dincolo de faptul că noi credem că toată lumea e de acord cu noi, ciclurile acestea foarte rapide de plăcere ne distrug răbdarea și deci dacă vine o altă persoană în lumea reală și nu este de acord cu noi, atunci vom izbucni foarte violent, fără măcar să avem răbdare să o ascultăm mai mult de câteva zeci de secunde și să o înțelegem, ce vrea să zică și atacând-o fără milă, zicând „Cum poate să zică astfel persoana respectivă, când toată lumea (adică ecranul) este de acord cu mine?” Înțelegeți? Mare problemă.

Dependența și mânia

Fraților, dacă suntem mânioși, este bine să așteptăm să treacă valul întunecat al mâniei și după aceea să vorbim. Atunci n-o să iasă bine, fraților, pentru că este produs al distorsiunii, al păcatului din noi. Să nu escaladăm! Să o lăsăm să treacă și o să vedem că de multe ori lucrurile se rezolvă de la sine, se așează bineînțeles dacă ne trece mânia. Dacă însă ne iese ceva ce nu trebuie pe gură sau facem ceva, să încercăm să o îndreptăm, chiar dacă uneori este foarte dificil. Dacă greșim e bine să ne cerem iertare, fraților! Vă rog să mă iertați! Foarte important.

Dacă ne dorim ceva foarte, foarte mult și asta poate să întunece mintea, ducând până la adicție, la dependență – partea doritoare. Am vorbit mai înainte despre adicția digitală. În lumea reală cele mai periculoase adicții sunt cele legate de avere, de plăceri trupești și de putere. Fraților totdeauna să punem persoanele mai presus de lucruri. Lucrurile nu ne pot iubi; numai persoanele ne pot iubi. Înțelegeți? Și să nu socotim persoanele ca lucruri, adică să nu sexualizăm pe cealaltă persoană. Înțelegeți? Dacă noi iubim persoana și nu trupul celuilalt/celeilalte, vom primi iubire și fericire. Dacă iubim numai trupul, e o mare problemă. Dacă noi nu iubim, nu vom simți iubire, chiar dacă ceilalți ne iubesc. Trebuie să avem gândul bun și să încercăm să iubim pe ceilalți orice s-ar întâmpla. Desigur că asta uneori este foarte greu, dar asta ne aduce fericirea.

Iubirea cea adevărată

Acuma, mai ales tinerii trebuie să știe că iubirea adevărată este cea duhovnicească și nu cea trupească, după cum ne învață aproape toate canalele de social media și arta de astăzi. Asta este o mare mare problemă și una din principalele distrugeri provocate de media astăzi. Din cauza asta, cum spuneam, tinerii sunt foarte confuzi și nu știu cum să aleagă un partener de viață bun. Partenerul de viață potrivit este cel cu care ne desăvârșim și ne îndreptăm către Dumnezeu și NU cel care credem noi că ne împlinește patimile. Înțelegeți?

Din cauza asta primul lucru pe care trebuie să-l cercetăm la viitoarea noastră prietenă este dacă este în Biserică. Vă rog să mă iertați! – o să vorbesc acum ca și cum m-aș adresa bărbaților pentru că așa sunt obișnuit să vorbesc de vreme ce în Sf. Munte vin numai bărbați și vorbesc încontinuu pe tema asta. Pentru femei este analog.

Revenind, este foarte important ca viitoarea noastră prietenă să fie în Biserică și asta nu pentru că Biserica este partidul meu – întâi de toate Biserica nu este partid – ci pentru că Biserica fiind spital pentru păcătoși, pentru că ortodoxia este terapeutică, înseamnă că dacă fata este în Biserică, ea se vindecă, ea se luptă cu patimile ei, încearcă să fie mai bună. Dacă noi avem patimile noastre, că le avem, și dacă ea nu se luptă cu patimile ei atunci o să le avem și pe-ale ei și pe toate pe capul nostru și o să fie foarte dificil. Numai în Hristos dătătorul de iubire și răbdare și nădejde poate să reziste o relație în timp, să știți. Altfel, devin relații abuzive.

Legat de asta, trebuie să ne întrebăm dacă o văd ca pe mama copiilor mei. Dacă pot să cresc copii împreună cu ea. Sensul vieții este desăvârșirea veșnică prin potențarea iubirii și unității din noi. Iubirea înseamnă jertfă, răbdare și unitate. Ascultare unul de altul. Trebuie să-i recunoaștem celuilalt calitățile și să nu încercăm să ne impunem tot timpul voia.

Bărbatul este de obicei un caracter mai rațional, mai pătrățos, să zicem, și se ocupă de lucrurile care sunt mai complexe, mai tehnologice în timp ce femeia este mult mai sentimentală în general și are un talent aparte în lucrurile legate de casă, de mâncare, de creșterea copiilor, de decorațiuni, haine și cele asemenea. Să ne împărțim rolurile cu bună înțelegere și iubire și atunci va fi armonie și pace. Numai astfel ne vom putea împlini ca persoane; altfel va fi o continuă nesiguranță. Fraților, dacă iubire nu e, nimic nu e.

Nesiguranța și oprirea ei

Legat de nesiguranță să avem grijă să nu intre în inima noastră altceva în afară de Dumnezeu și persoana iubită, MAI ales să nu intre altcineva. Să avem grijă să nu lăudăm pe nimeni în fața partenerei noastre de viață, mai ales altă femeie și mai ales pentru frumusețe. Nu este bine deloc, fraților. Se sparge unitatea, apare nesiguranța. Draga noastră trebuie să fie sigură de iubirea noastră. Are nevoie de siguranță. Ea trebuie să fie unica pentru noi. Trebuie să existe bănuiala cea bună, fraților, adică să spună că chiar dacă mai face o greșeală el tot mă iubește și că încearcă să facă bine. Să avem grijă ca nu cumva să apară bănuiala cea rea pentru că atunci este foarte dificil să o întoarcem.

Aici este foarte importantă viața duhovnicească, înțelegeți? Și de aici, paza minții pentru că altfel vom fi pradă gândurilor negative împotriva celuilalt/celeilalte. Legat de bănuieli, trebuie să știm că doamnele mai ales, însă nu numai, pentru că încearcă să cucerească pe viitorii soți, doresc să fie plăcute. Aici e o problemă, de ce? Pentru că din cauza asta nu putem să ne dăm seama foarte bine care este caracterul ei.

În acest caz trebuie să găsim pe cineva pe care ea nu încearcă să-l cucerească – de exemplu pe fratele ei sau o rudă apropiată, oricum pe cineva pe care ea nu dorește să-l cucerească și să vedem cum se comportă ea față de respectivul. De ce? Pentru că astfel se va comporta și față de noi la scurt timp de la căsătorie. Înțelegeți?

Tot legat de asta, este bine să ne-o imaginăm bătrână, cu riduri pe față, adusă de spate, iar noi așa voinici și frumoși cum ne credem. Să ne întrebăm atunci: pot să stau lângă un astfel de om? De ce ne întrebăm asta? Pentru că nebunia trupului, fraților, după cum spun Sfinții Părinți, dispare la 6 luni de la căsătorie. În cazuri rare la un an. În cazuri excepționale, la un an jumate. Și după aceea, rămâi cu omul de lângă tine. Din cauza asta, este important să dăm la o parte – prin acest exercițiu mintal – frumusețea cu care este împodobită în mod natural, pentru a-i vedea caracterul. O relație care se bazează pe minciuna voluntară sau involuntară, pe aparențe nu va dăinui. Trebuie să ne bazăm pe adevăr, pe Hristos.

Importanța caracterului în alegerea soțului/soției. Relațiile din familie

Desigur că este important cum arată cineva, să ne înțelegem, însă pe primul plan trebuie să fie totdeauna caracterul, iubirea sinceră. Asta este foarte bine de ținut minte mai ales atunci când suntem la vârsta la care hormonii bat neuronii. Înțelegeți?

Trebuie să știți că diferitele aptitudini se pot învăța în timp, caracterul se cizelează mult mai greu. Este neapărat necesar să avem viață duhovnicească constantă pentru a ne cizela caracterul. Înțelegeți? Și asta este necesar și înainte de a ne întemeia o familie precum și după. Rugăciunea în comun în familie este un factor de unitate extraordinar! TR să ne rugăm în familie împreună, pe cât posibil.

De asemenea, așa-zis micile gesturi cum ar fi făcutul crucii, închinatul la o icoană, zicerea unei mici rugăciuni la diferitele momente ale zilei – toate acestea ajută foarte mult în răspândirea energiei demonice, în spargerea tensiunii. Spuneți și Doamne Iisuse în clipa în care faceți un lucru practic.

Exemplul personal iubitor este foarte important. Înțelegeți? Mai mult să-i învețe pe ceilalți faptele noastre și nu atât cuvintele. Pentru asta e nevoie de sfătuire duhovnicească, de spovedanie, de duhovnic. Desigur că ar fi foarte, foarte bine ca cei doi să aibă un duhovnic comun pentru că acesta va putea să echilibreze lucrurile în clipa în care apar tensiuni.

Cei doi este foarte bine ca să-și rezolve problemele între ei fără să apeleze fiecare la mama sa. Soacrele au distrus multe căsnicii prin tensiunile, prin ruperile pe care le generează, prin presiunile pe care le fac. Este foarte, foarte important ca cei doi să pună pe primul plan persoana celuilalt și nu a sa și să facă ascultare unul de altul și răbdare cu îngăduință și dragoste cât se poate, până la păcat, desigur. Să nu uităm că și noi suntem păcătoși, chiar mai mult decât cealaltă persoană. De fapt, așa ne învață smerenia – să ne vedem mai prejos decât toți, nu-i așa?

Atunci când suntem la smerenie fie și câtuși de puțină și într-un moment de tandrețe și când vedem că este deschidere, atunci este bine să discutăm în privat anumite probleme pe care le avem și nu în public. Înțelegeți?

Concluzie și îndemnuri

Fraților, pentru că familia este un lucru crucial, este cadrul stabil în care ne putem desăvârși, cizela, este foarte, foarte important să ne rugăm și să ne pregătim pentru asta, prin cizelarea dinainte a caracterului nostru. Și după aceea, să ne continuăm această cizelare și în cazul familiei. Fraților, să nu credeți că o să găsiți pe Zâna Zânelor dacă voi sunteți Zmeul Zmeilor. Este nevoie de rugăciune și comportament adecvat.

Trebuie să știți că trebuie să ne concentrăm pe Hristos pentru a deveni mai buni, mai moi, mai iubitori, mai înțelegători și nu atât să absolutizăm căutatul unui partener de viață. Hristos este viața noastră.

Dacă suntem în relații bune cu Împăratul Hristos vom avea Împărăția Cerurilor înăuntrul nostru pentru că Împărăția Cerurilor este prezența Împăratului Ceresc. Dacă nu vom avea pe Hristos, atunci orice vom face tot singuri vom fi. Dumnezeu e milostiv însă nu se batjocorește. Curaj să avem și să învățăm că iubirea e mai presus de orice. Dacă iubire nu e, nimic nu e.

Vă mulțumesc că ați avut iubirea să rămâneți cu mine până acum!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!