Cum să ne comportăm cu o femeie – Pr. Iosia Trenham

Vizionați un cuvânt foarte, foarte necesar din păcate sau din fericire al părintelui Iosia Trenham care ne învață lucruri din bază din codul bunelor maniere astfel încât să știm cum să ne comportăm cu o femeie.

Desigur că părintele vorbește din punct de vedere ortodox, atingând și problemele LGBTQIA++, aducând puțină lumină în această problemă care din păcate astăzi a devenit o mare necunoscută.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Bun găsit tuturor! Dumnezeu să vă binecuvânteze! Hristos a înviat! Sfârșit binecuvântat de perioadă Pascală vă doresc tuturor! Reflecția mea de astăzi o intitulez: Cum să te porți cu femeia ta – Maniere #1. Spun Maniere #1 pentru că poate voi mai da și alte reflecții pe linia asta în viitor și le voi putea numi #2, #3, #4 etc. Această problemă a etichetei, a manierelor corecte pentru noi bărbații în ceea ce privește femeile noastre este, după părerea mea, complet neglijată, deși este absolut esențială pentru a avea o relație corectă și cu frică de Dumnezeu cu soția ta, sau cu prietena ta, sau cu femeile în general.

Știți, dispariția comportamentului și a etichetei creștine adecvate e în mare parte rodul eclipsei conceptelor de bărbat și femeie din cultura noastră, cu toată distrugerea respectului natural pentru realitățile naturale și întreaga ascensiune a mișcării unisex și a feminismului radical și acum această desconsiderare nebunească a biologiei, care alimentează mișcarea trans. Este foarte foarte important pentru noi să ne reconectăm cu sursele civilizației noastre, cu rădăcinile creștine ale manierelor corecte de etichetă și cu ceea ce se află în spatele lor.

Recent, una dintre enoriașele mele a avut un copil. Acesta este un lucru cu care noi, preoții, avem bucuria de a fi binecuvântați în mod constant: să participăm la botezul bebelușilor și la binecuvântarea mamelor și a nou-născuților lor. E o activitate absolut minunată. Iar una dintre mamele noastre de aici din parohie mi-a trimis o captură de ecran a chestionarului care i-a fost dat în spitalul nostru local, pe care a trebuit să-l completeze după naștere înainte de a putea pleca acasă.

Ascultați asta! Acestea sunt întrebările care i s-au pus. Pentru mamă. Dacă aveți altă orientare sexuală vă rugăm să specificați. Următoarea întrebare. Părintele care naște. (Așa se denumește mama acum – „părintele care naște”). Relația cu copilul – vă rog identificați: mamă, tată, părinte. (OK, deci sunteți un părinte care naște și puteți dați click pe tată? Oh, asta e fascinant! N-am mai văzut înainte tați care să nască.) Întrebarea 26. Starea civilă a părintelui care naște: căsătorit, necăsătorit, divorțat, văduv, în relație de parteneriat domestic. Mama. Cum vă descrieți identitatea de gen [alegeți dintre]: bărbat, femeie, femeie-bărbat, bărbat-femeie, non-binar, genderqueer, nici exclusiv bărbat nici femeie, altă categorie de identitate de gen, nu știu, refuz să răspund. Acum da, ultimul e chiar drăguț. Întrebarea 22. Mamă, dacă vă încadrați în altă categorie de identitate de gen, vă rugăm să specificați. (Dacă doriți să vă numiți altfel, vă rugăm specificați!) Ei întreabă asta pe toate mamele pentru a le face ieșirea din spital după naștere. Mamă, cum îți descrii orientarea sexuală? Dacă ai mai multe orientări, selectează orientarea cu care te identifici cel mai mult: lesbiană, homosexuală, heterosexuală, bisexuală, pan-sexuală, altă orientare sexuală, nu știu, nu sunt sigură, refuz să răspund.

Mamă, dacă ai altă orientare sexuală, te rugăm să specifici! Ha-ha-ha! Deci întreabă care este relația dintre părintele care dă naștere și copil, dacă îi e mama sau tată. Dragii mei, acestea fiind așa impregnate în actuala noastră cultură anti-Dumnezeu încât să fie impuse asupra sistemului nostru spitalicesc și stabilite ca norme, dacă totul e atât de nebunesc precum pare, atunci nu ar trebui să ne surprindă că manierele și eticheta de bază din secolele civilizate au dispărut de pe fața planetei Pământ în Occident. Cu siguranță, aceste lucruri au dispărut. Manierele noastre și subiectul etichetei – subiecte legitime pentru etica creștină. Putem spune cu adevărat că Biserica a vorbit despre aceste lucruri, că Dumnezeu însuși are un cuvânt decisiv, sau sunt doar realități relative din punct de vedere cultural?

Ei bine, răspunsul la această întrebare este: „Da, putem spune”. Și ele sunt o chestiune de revelație, își găsesc locul în Sfintele Scripturi, în Scripturile inspirate de Dumnezeu și insuflate de Duhul Sfânt, și abordează subiectul etichetei și al manierelor și, deși nu negăm că există particularități culturale, esența este o chestiune religioasă, este o chestiune legată de natura lui Dumnezeu și de ceea ce El a stabilit ca fiind sfânt, iubitor și frumos, și ia formă și expresie în toate culturile. Mă refer la aceste principii de maniere și etichetă adecvate.

De exemplu, vorbeam astăzi cu tinerii noștri, pentru că eu am slujit Utrenia în această dimineață la biserica noastră. La fiecare Utrenie îi avem pe copiii de la Academia noastră și pe părinții și diferite persoane din comunitate. Iar la sfârșitul Utreniei de azi am făcut o mică reflectare despre cum să fii responsabil pentru tine însuți ca tânăr. În principal, ceea ce am abordat a fost responsabilitatea tinerilor de a transmite o stare de recunoștință față de comunitate, față de Biserică, care a oferit incredibil de mult tinerilor, cel puțin în parohia mea, comunitatea noastră s-a dat peste cap, și cred că majoritatea e de acord că a fost un efort de iubire și sacrificiu pentru a sprijini copiii, și au acum locuri de joacă fantastice și facilități educaționale și frumusețe care îi înconjoară peste tot.

Și i-am întrebat pe tineri: „ce acțiuni puteți face în mod regulat, când sunteți aici la Academie, sau participați la o slujbă la Biserică, sau când desfășurați o funcție de slujire, pentru a arăta fraților și surorilor, părinților și bunicilor și străbunicilor din această parohie că sunteți recunoscători. Le-am spus că în acest moment sunt atât de mulți copii în campus și împrejur pe parcursul săptămânii, încât mulți dintre adulți sunt profund deranjați de modul în care copiii tratează băile. Da, mai ales doamnele. Copiii, în general, dacă nu vă străduiți din greu, ca părinți, să îi educați să fie respectuoși cu locurile comune, nu vor fi.

Și le-am spus copiilor în dimineața asta că atunci când eram tânăr, tatăl meu m-a învățat ca de fiecare dată când mergeam într-un loc, un restaurant de exemplu, și mergeam împreună la toaletă, tatăl meu insista întotdeauna ca după ce ne spălam pe mâini, să contribuim și noi cu ceva la toaletă pentru ca aceasta să fie mai curată decât înainte de a o folosi noi. Acest lucru era absolut nenegociabil pentru el: să contribuim și noi cu ceva. să nu ne limităm să folosim, să nu ne spălăm pe mâini și să aruncăm prosopul pe jos. De fapt, ce făceam era să luăm prosopul și să ștergem chiuveta, dacă cineva a lăsat-o murdară, luam prosopul după ce ne ștergeam pe mâini și ștergeam chiuveta și dacă era vreun prosop murdar pe jos, luam prosopul nostru și strângeam și prosoapele murdare de pe jos și le puneam în coș, astfel încât, atunci când plecam, să fi contribuit și noi la frumusețe, la demnitate, nu să fim persoane care contribuie la degradarea locului.

Și le-am spus tinerilor, am spus: Ce mesaj transmiteți dacă tratați băile prost? Cum credeți că gândesc frații și surorile voastre, părinții, nașii și bunicii voștri ce credeți că gândesc despre tinerii din parohia noastră dacă de fiecare dată când intră în baie găsesc urină pe chiuvetă și prosoape pe jos și apă împrăștiată peste tot și mă abțin să mai spun ce am mai găsit pe pereți, de-a lungul anilor, nu mai intru în detalii. Și au răspuns foarte clar că asta ar fi o comunicare a lipsei de respect. Și eu le-am spus că e de fapt mult mai mult, nu comunică doar lipsă de respect, ci ceea ce spune comunității este nu numai că eu nu port un sentiment de responsabilitate comunitară de a promova ordinea și frumusețea în campus, ci că eu [cred că] sunt atât de important încât ar trebui să angajați un servitor care să mă urmărească și să curețe după mine. Așa de important sunt eu. Acesta e mesajul pe care îl transmiți atunci când arunci gunoiul pe jos și când faci pipi pe scaun, și zici: altcineva să curețe, este treaba lui, nu a mea.

Copiii au înțeles, au înțeles că există principii în spatele obiceiurilor noastre, principii foarte importante, și cu privire la etichetă. Cred că se poate vedea asta și referitor la curățenia băii. De asemenea, cum să ne comportăm la masă, este ceva absolut central în formarea creștină și anume că e un anumit mod de comportament la masă: ne rugăm. Creștinii nu mănâncă înainte de a se ruga. De asemenea, decurgând din asta, din recunoașterea darurilor lui Dumnezeu pentru noi și din recunoștință, nu ne plângem niciodată de mâncare și mâncăm ceea ce ni se pune în față. Pur și simplu așa se face. A face altfel înseamnă să negăm primul principiu al rugăciunii. Dacă Îi vei mulțumi lui Dumnezeu și Îi vei spune „Mulțumesc, Doamne, pentru asta și asta”, apoi Îi vei respinge darul, adică îl vei recunoaște ca dar al Lui și ca expresie a iubirii lui Dumnezeu față de noi, vei lua darul și te vei plânge de el? Nu, acest tip de comportament este sub-creștin. Ne rugăm, mâncăm ceea ce ni se dă, mulțumim cu recunoștință și, de asemenea, dacă suntem tineri, ascultăm.

Nu vorbim, fiind în prezența bătrânilor noștri, nu vorbim ca și cum vocea noastră ar conta la fel de mult ca vocea lor. Nu, de fapt, Scripturile ne învață toate aceste lucruri. Dacă doriți să aflați mai multe, citiți capitolele 31 și 32 din [Cartea Înțelepciunii lui Isus fiul lui] Sirah, eu vă citesc aici doar o mostră: „Mănâncă cuviincios cele ce sunt puse înaintea ta şi nu plescăi, ca să nu te faci nesuferit. Isprăveşte cuviincios cel dintâi şi nu fi nesăţios, ca să nu sminteşti” (Sirah 31:18-19) și așa mai departe… Sunt aproximativ 30 de versete despre cum temătorii de Dumnezeu ar trebui să se comporte la masă.

Iar dacă doriți mai multe despre maniere la masă, acum câțiva ani, cred, poate acum trei-patru ani, am făcut o reflecție numită „Maniere la masă” în care folosesc câteva citate patristice pentru a sublinia cum arată frumusețea și demnitatea la masă. Dar ați înțeles ideea. Acest lucru este abordat în Scripturi, de către învățătorii Bisericii, de către părinții Bisericii.

Și aș dori să petrec restul timpului din acest videoclip sugerând niște maniere practice, de etichetă, pentru bărbații tineri și, de asemenea, pentru bărbații mai în vârstă, dacă nu au învățat-o încă, în ceea ce privește propriile femei – „Cum să te porți cu femeia ta”. Este ceva important și exprimă cu adevărat ceea ce gândești. Și în această primă parte voi spune doar atât: întreaga ta dispoziție ar trebui să fie aceea de a-ți servi femeia și de a-ți proteja femeia. Aceasta este mentalitatea pe care ar trebui să o ai. Așadar, de exemplu, ar trebui să-i ții ușa femeii tale. Adică, dacă te urci în mașină, nu o lași singură să intre pe ușa ei și tu pe a ta. Nu! Te duci și îi deschizi ei ușa, o ajuți să intre, să-și pună centura de siguranță, te asiguri că rochia ei nu e prinsă în ușă înainte de a închide ușa, și apoi te urci și tu. Când ajungi la destinație, parchezi, cobori și îi deschizi ușa.

Când intri într-o clădire, deschizi ușa și o inviți înăuntru. Iar dacă mai sunt și alte femei, le inviți și pe ele înăuntru și apoi intri și tu în spatele lor și te asiguri că ușa este închisă. Asta e de bază – îi ții ușa ca o chestiune de respect, o așezi întâi pe femeia ta. Dacă intri într-un restaurant sau mergi la o ceremonie sau la un curs îți însoțești femeia la locul ei, îi scoți scaunul și o ajuți să se așeze confortabil și apoi te așezi și tu. Aceste reguli sunt pentru cum ne așezăm. Când ne ridicăm, tu te ridici, îți împingi scaunul și o ajuți și pe ea să se ridice. Dacă poșeta ei e pe jos sau peste scaun, o ajuți să o ia. Este respect de bază. Dacă poartă o haină, o ajuți să și-o scoată când se așează, și apoi o ajuți să-și pună haina, când se ridică. Întotdeauna mă asigur că soția mea, când stăm împreună, că soția mea este în dreapta mea, care e poziția de onoare și respect. Dacă sunt așezat în capul mesei, atunci cer ca soția mea să fie în dreapta mea, ca un loc de respect – a sta în dreapta este o poziție respectabilă.

Dacă o femeie intră într-o cameră și noi, bărbații, stăm jos, fie că e femeia noastră, fie oricare alta, ne ridicăm și o salutăm. Atunci când mergem cu femeia noastră în public trebuie să ne situăm întotdeauna între ea și orice amenințare sau potențial pericol, astfel încât, de exemplu, când mergeți pe o stradă publică, bărbatul trebuie să se afle întotdeauna între femeia sa și drum, astfel încât, dacă există vreo amenințare venită dinspre drum, el să se confrunte cu aceasta înaintea ei. Dacă va veni o mașină care trece peste o baltă, îl va stropi pe el și nu pe ea. Dacă schimbați trotuarul (sau direcția), atunci schimbați și pozițiile. Când traversați strada, tu va trebui să treci prin spatele ei și apoi să te poziționezi între ea și drum.

O protejezi de vulgaritate dacă ești într-un loc [vulgar] sau dacă vine spre tine o persoană sau un grup plin de vulgaritate, nu stai acolo și nu permiți ca ea să fie jignită de oameni care folosesc un limbaj oribil sau vorbesc despre subiecte total nepotrivite. Și, bineînțeles, în societatea noastră, cu actuala distrugere a culturii de bază, auzi cele mai grotești lucruri în public la volum ridicat aproape peste tot, cel puțin în marile orașe din centrele urbane ale națiunii noastre, ceea ce spune multe despre stilul nostru de viață barbar. Dar tu, pur și simplu, să îți ajuți soția mergeți în altă parte sau îți iei femeia și vă îndepărtați de acolo, astfel încât ea să nu fie supusă la lucruri pe care nu ar trebui să le vadă sau să le audă. Uneori e mai greu să faci decât să vrei să faci în cultura noastră de astăzi. Asta implică și imagini nepotrivite, muzică ce devine obscenă, și în tot ce vrei să protejezi…

Bărbatul care Îl imita pe Hristos caută sfințenia femeii. Vrei ca oricărei femei ce interacționează cu tine, și mai ales femeii tale, cea căreia îi ești dedicat, să-i fie mai bine pentru că a fost cu tine, nu mai rău. Iar asta mă duce la ultimul cuvânt din această misiune de a arăta manierele, demnitatea și eticheta corecte față de femeile noastre. Protejându-le, vrem în primul rând să le protejăm și de noi înșine și de natura noastră căzută. Ține-te la un standard ridicat! Nu-ți permite să exprimi lucruri pe care nu ar trebui nici măcar să le gândești! Nu le exprima cu voce tare! Nu spune, nu face sau nu acționa în vreun fel care nu o va înălța (sufletește) pe femeia ta și nu o va face să se simtă mai bine pentru că a fost lângă tine. Ea ar trebui să gândească mai bine, să iubească mai mult și să se simtă mai vie, mai bine-dispusă într-o viață împreună cu tine, și nu opusul.

Privește-ți femeia în față. Dacă nu este soția ta, [tot] acolo te uiți, comunici cu ea ochi în ochi. Nu te uiți la corpul ei, cu poftă sau cu posesivitate sau cu dorință. Asta ar însemna că o obiectifici. Fii în schimb bărbatul pe care ea să îl poată iubi și respecta, astfel încât să poți deveni una cu ea. Păstrează un sentiment al misterului uniunii și al scopului la care Dumnezeu ar putea să vă cheme pe voi doi în această relație, dacă El te onorează cu marele dar al unei sfinte căsătorii. Nu-ți transforma surorile în obiecte de joacă, ci respectă-le ca surori până când Dumnezeu vă va pune împreună și vă va încorona într-un singur trup și o va face pe femeia ta jumătatea ta cea mai bună. Sper că aceste rânduri sunt încurajatoare pentru tine și te vor inspira să Îl onorezi pe Dumnezeu și pe femeile din viața ta prin acest tip de înțelepciune practică. Dumnezeu să fie cu voi!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!