Ortodoxia și politica – p. Teologos, Vasile Stoiculescu

Vizionați un dialog cu un pelerin surpriză pentru noi – pentru că s-a dovedit a fi un tânăr implicat în politică. Noi nu avem afilieri cu politica partidelor și nici nu urmărim politica, însă primim pe oricine vine la noi, dacă desigur este cu intenții bune. Urmăriți un interviu interesant despre o temă controversată în care încercăm să prezentăm o poziție ortodoxă pe această temă.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Introducere

Părintele Teologos: Dragii noștri, suntem aici cu două grupuri, de fapt, unul al lui Cristi Dragomir pe care îl cunoaștem demult și pe care-l iubim și un alt grup care a venit pentru prima dată, dacă nu mă înșel, în Sfântul Munte, al lui Vasile pe care și pe el și grupul lui îi iubim, îl iubim. Nu-i vedeți pe toți pentru că spațiul este foarte mic și am ales să facem această filmare, de ce? Pentru că Vasile are o sumedenie de întrebări pe care ni le-a arătat pe foaie înainte și am zis că datorită faptului că sunt întrebări de interes general și, socotesc eu că sunt întrebări cu o anumită greutate dacă doriți, am ales să facem filmarea asta și o să încerc să răspund la întrebări. Bineînțeles că nu sunt eu autoritate, dar încerc pe cât posibil să răspund. Fără prea multe detalii, fără prea multe introduceri că știu că nu puteți să ascultați foarte multe lucruri pe tema asta. Din cauza asta, începem, intrăm direct în subiect. Deci prima întrebare.

Patima mâniei în familie și în societate

Vasile: Părinte, aș dori să ne vorbiți puțin despre patima mâniei – patimă cu care eu personal mă lupt foarte foarte mult – patima care îmi afectează relația pe care o am cu soția mea, dar pe care o observ în jurul meu, începând cu locul de muncă și terminând cu mediul politic care atât la nivel politic, la nivel parlamentar parlamentar sau la nivel nivel guvernamental creează disensiuni ce apoi au reverberații în societate și creează adevărate unde de șoc, dar și la nivelul maselor, la nivelul omului simplu, discuțiile politice – am observat și din propria experiență, dar și din experiența altora – duc foarte des la confruntări care aduc chiar violență fizică.

Părintele Teologos: Văd că ești interesat de politică. Nu știam… Da, bun. Da, patima mâniei… Trebuie să știi că orice om are o parte mânietoare a sufletului lui, este o parte constituentă a sufletului lui deci nu există om care să nu aibă parte mânietoare. Problema cea mare este cum este folosită această parte mânietoare, acolo este problema cea mare. Deci cum o folosești.

Partea mânietoare a sufletului

Partea mângâietoare niciodată nu se folosește împotriva persoanelor. Singura persoană împotriva căreia se folosește această patimă ești tu însuți, împotriva ta. Totdeauna, partea mânietoare în sens de mânie se folosește împotriva faptelor adică totdeauna se judecă faptele bune și rele. Împotriva faptelor care sunt judecate și care trebuie să fie judecate corect ca și fapte rele, acolo se va folosi mânia. Adică fapta asta nu este bună, trebuie să o distrugem, să o terminăm, să o eradicăm. Niciodată împotriva persoanelor. Dacă este împotriva persoanelor asta este o formă de război și care bineînțeles provoacă traume, provoacă o mulțime de lucruri. Primul lucru ăsta.

Din păcate, noi astăzi nu știm acest lucru și folosim de cele mai multe ori patima asta împotriva persoanelor și, mai ales, datorită faptului că avem foarte multă iubire de sine niciodată împotriva noastră, ci de cele mai multe ori, dacă nu întotdeauna, împotriva celorlalți, cum spuneam. Și din cauza asta, până ne educăm patima asta să nu o folosim împotriva celorlalți, primul lucru, prima victorie împotriva mâniei, spun Sfinții Părinți, este că trebuie să se oprească în gât – adică nu deschizi gura când ești mânios, când îți vine să spui ceva împotriva celuilalt sau mai ales a celelalte, cum spuneai că vorbești despre soția ta.

Nu deschizi gura…, o ții acolo să nu iasă pentru că este efect al distorsiunii este, efect al mâniei și chiar dacă teoretic și poate și logic, ai dreptate nu o să iasă bine pentru că după, cum spuneam, este produs al păcatului, al lipsei harului din tine.

Și asta poți să vezi – dacă exact același lucru, aceeași idee o spui când sunteți liniștiți amândoi este altfel, lucrurile se se rezolvă. Dacă însă o spui în clipa în care cel puțin unul din voi doi sau, mai rău, amândoi sunteți mânioși nu o să iasă bine, se escaladează. Din cauza asta principala țintă trebuie să fie aplanarea mâniei, depășirea acestui val întunecat care întunecă mintea. De ce? Pentru că partea mânietoare a sufletului nu face parte din părțile raționale care sunt altele, sunt patru părți raționale, dar mânia nu face parte dintre aceste părți raționale.

Deci în clipa în care mania este în explozie, părțile raționale sunt întunecate, în principal mintea adică ochiul sufletului și logica. Și atunci omul nu mai raționează corect și trebuie să lăsăm valul întunecat al mâniei, să avem poziție de ghiocel, cum se spune, adică chiar poți să spui „draga mea, acum suntem mânioși, acuma nu e bine, hai, altădată…!” și să nu se escaladeze. Și atunci în clipa în care sunteți liniștiți, veți discuta lucrul respectiv și, culmea, o să vedeți că lucrul respectiv în 95% – 97% din cazuri nici nu mai este nevoie să se discute, că se rezolvă de la sine. „Că am crezut, că mi s-a părut, că mi-a zis că nu știu ce…”. Lucrurile se rezolvă de la sine. Foarte puține lucruri mai trebuie discutate după aceea.

Cum folosim mânia

Asta. Și vedeți că nu este în firea oamenilor să acționeze sub impulsul mâniei. Există antrenamente speciale pentru cei care trebuie să acționeze sub impulsul mâniei – adică soldați, polițiști și așa mai departe. Și vedem că la ora asta există foarte multă brutalitate în rândul poliției – nu știu în România, dar știu în alte țări. De ce? Pentru că ei nu au această pregătire ascetică, de fapt, să acționeze cu discernământ și își lasă la greu, la liber partea patima mâniei. Bineînțeles, sub pretextul că servesc statul și că sunt îndreptățiți, au dreptul de la o autoritate abstractă, dacă dorești, să îi bată pe oameni să-i nenorocească uneori chiar și pe viață, știi.

Niciodată pe tema mâniei. Întotdeauna mânia este folosită împotriva răului, împotriva faptelor. Și din cauza asta întotdeauna trebuie să faci foarte clar doamnei tale că ești tu dimpreună cu ea împotriva problemei – am spus asta de foarte multe ori. Nu trebuie să fii tu cu problemele tale împotriva ei sau tu împotriva ei cu problemele ei! Pentru că asta naște rupere între voi, distanță între voi. Cum spuneam, e o formă de război și sunt traume foarte mari.

Și asta se vede mai ales în clipa în care… apropo că cineva a pus o întrebare, dacă nu mă înșel am și notat-o, referitor la creșterea copiilor. Nu trebuie folosită mânia împotriva copiilor! Dacă omul este mânios pe dinăuntru, dacă inima lui este mânioasă, nu trebuie folosită. Dacă inima nu este mânioasă, atunci poate fi ridicată vocea, așa cum am ridicat vocea la tine și tu nu te-ai tulburat, de ce? Pentru că vezi că eu sunt calm, primești mesajul de la mine că da nu-i bine lucrul respectiv, dar pe de altă parte, nu te tulburi pentru că nu este tulburare înăuntrul meu și deci mă validează Dumnezeu.

Și pe de altă parte, ca să te mânii asupra cuiva trebuie să fii validat de Dumnezeu în poziția respectivă, adică trebuie să ai o poziție care să-ți permită treaba asta. Adică să fie o poziție ierarhică, de obicei. Ierarhică sau în sens instituțional – adică să fii comandantul unei unități sau părintele – sau să fie o poziție specială, o poziție de specialist – „măi, oameni, ce faceți?”, spune un avva, un duhovnic „băi, treziți-vă, români”.

Lucrarea după fire a părții mânietoare este am spus că este împotriva faptelor și se numește curaj. Asta este curajul, bărbăția. Deci nu facem un război ca să-i omorâm pe ceilalți, ci facem război ca să-i apărăm pe cei dragi, pentru asta se face războiul. Înțelegeți?

Asta este așa foarte pe scurt cu mânia.

Remedii contra mâniei

Deci prima victorie împotriva mâniei este oprirea în gât. A doua este întotdeauna trebuie să știi și să ai gândul bun că celălalt, cealaltă vrea să facă binele, dar nu știe, nu poate, nu i-a ieșit, a greșit, i-a scăpat și așa mai departe sau situația a devenit astfel încât, efectiv, nu mai poate să gestioneze. Și atunci în clipa respectivă, când pui acest gând bun și vezi că de fapt este o neputință omenească, atunci te aliezi cu ea împotriva dușmanului comun care este problema, este fapta, nu este persoana în sine. Asta este așa foarte pe scurt în tema mâniei.

Și bineînțeles, cum spuneam, în clipa de explozie nu acționăm. Lași să treacă! Sunt foarte rarule rare cazurile în care trebuie să acționeze cineva și atunci sunt antrenamente speciale la trupele speciale și așa mai departe.

Politica și mânia

Vasile: Ar trebui să ne ferim de politicienii care folosesc cumva mânia – „uitați, ce face cutare, ne face rău, ne fură țara, vin străinii…” – temele acestea care stârnesc cumva, care sunt un catalizator de mânie pentru ca masele să se mobilizeze într-o anumită direcție pe care un anumit grup politic, să zicem, îl dorește…? Mânia folosită în politică are sens, are logică?

Părintele Teologos: Eu nu urmăresc politica, adică știu foarte puțin, dar ce se întâmplă? Trebuie să cauți politicianul care poate să-ți rezolve problema. Știu și în biserică ce se întâmplă. Deci ei spun că fac asta ca să arate răul. Scriptura nu a făcut asta. Scriptura a arătat foarte puțin răul. Scriptura a zis „fă binele”. Adică dacă eu îți spun acuma că în direcția asta este un hățiș și nu te duce în direcția aia, tu zici „da, mulțumesc părinte, dar eu am nevoie de drum pe unde să ies”.

Deci valoarea unui politician nu constă în spurcarea celorlalți, a adversarilor politici și așa mai departe, ci constă în oferirea soluției. Deci întâi de toate, în clipa în care vezi că există un partid sau o forță politică care se ocupă numai de ponegrirea celorlalți e un mare semn de întrebare.

Un caz

În Grecia, mai demult, știam că a fost un mare scandal în care a fost implicată și o mănăstire – Mănăstirea Vatoped a fost implicată într un mare scandal – unde am fost și eu și știam lucrurile datorită poziției mele pe care o aveam la mănăstire, nu eram implicat eu ca și monah, dar datorită faptului că aveam acces la internet și aveam site-ul și așa mai departe, vedeam ce se întâmplă. Erau partidele care efectiv se băteau între ele și au distrus țara. De ce? Pentru că partidul Nea Demokratia ponegrea PaSoK, care era pe vremea respectivă, o făcea troacă de porci și oamenii încontinuu erau în grevă, erau în stradă, nu mai lucra nimeni. Au reușit să deturneze PaSoK-ul după care au ajuns Nea Demokratia la putere și PaSoK-ul i-a făcut troacă de porci pe ăștialalți și, de fapt, partidele nu se ocupau de avansul de neam – mă rog, în halul sau în măsura în care… –  nu mă pricep la politică, ci se ocupau efectiv de greve, de manifestații, de ponegrit celelalte partide. Și astfel, țara, nici înainte nu era foarte așa, dar țara a ajuns efectiv pe butuci, praful s-a ales.

Deci trebuie mult discernământ în clipa în care ponegrim pe cineva pentru că da, îl ponegrești, îl dai jos, dar ce pui în loc? Te pui pe tine? Bun, ok, poate că din cauza asta îl ponegrești, dar ai soluție? Adică trebuie cu o conștiință și cu frica lui Dumnezeu că da, ok cum îi ajut pe oameni?

Probleme din societate

Că sunt mari probleme. Numai astăzi ce probleme am avut pe mesaje nu vă puteți imagina. Era o femeie care încercase să se sinucidă pentru că nu putea să-și crească copiii. Cum se rezolvă problema asta? Înțelegeți? Și problema asta nu se rezolvă scoțând oameni în stradă împotriva unui termen abstract, împotriva a nu știu ce… răului, vânzării țării.

Nu zic că nu se vinde țara, nu știu, nu urmăresc, dar a trebuit să rezolv problema acestei doamne care astăzi de dimineață – vorbesc foarte serios, chiar astăzi s-a întâmplat – a luat o substanță chimică. De ce? Pentru că ea nu mai reușea să-și crească copiii, avea nevoie de sprijin și se deznădăjduise… o femeie care îl iubește foarte mult pe Dumnezeu. Și din senin mi-a trimis mesajul, nu știu cine e doamna – că „părinte, eu Îl iubesc pe Dumnezeu, n-am fost în stare de nimic, sunt un zero barat”… a căzut în deznădejde. Și după aceea, am stat pe mesaje cu ea ca să o ridic de acolo că deja luase substanță aia chimică, ca să o scot.

Deci o mare mare problemă, sunt mari probleme în neam și trebuie date soluții. Și întâi de toate aici Biserica trebuie să dea soluții, din cauza asta Biserica face politica cea adevărată, dar nu face politica părții, politica parțială, politica de partid, ci face politica lui Hristos pe un alt plan. Vezi că și Pilat și-a dat seama că Mântuitorul este împărat, dar nu e o amenințare pentru el, ci este era pe un plan cu totul și cu totul superior – Hristos – și din cauza asta, Pilat încerca să-L scape pe Hristos. Pentru că și-a dat seama că Hristos este dătătorul, să zic așa, vindecării de neam, adică El oferă soluția.

Pentru că dacă tu nu îi vindeci și pe oamenii ăștia și dacă femeile tinere – că avea doi copii foarte mici și mă gândesc că și ea era tânără că n-avea cum… – așa, dacă femeile se sinucid și femeile care au dragoste de Dumnezeu și nu o femeie, să zic așa, care umblă prin baruri sau ferească Dumnezeu. Și dacă oamenii fură, dacă oamenii sunt păcătoși, atunci tu cum o să conduci țara? Adică tot păcat face, tot fură, tot nu lucrează. Înțelegi? Deci întâi de toate trebuie să-i rezolvi pe oameni. Și aici este rolul primordial al Bisericii.

Atitudinea socială: mergeți la vot!

Și apropo de cei care vorbesc, la un moment dat am avut o experiență fenomenală că era tot așa un grup și în grupul ăsta se vedea foarte clar că era un politician adică un lider de opinie – vorbea, punea întrebări din domeniu și așa mai departe. Și eu ziceam că nu mă pricep, nu știu… și la un moment dat și ceilalți oameni au spus „ce să facem?” Și eu am spus „oameni buni, mergeți la vot!” Trebuie să votați! Și am spus fraților, nu mă pricep, deci nu știu arealul politic din România, așa mai vine câte o idee, dar nu pot să zic… Să mergeți la vot!

Atunci omul politic respectiv a zis „nu, nu, nu, să nu se bage să nu se bage biserica!” Și i-am zis „stop, stop să ne înțelegem”. Deci întâi de toate, eu sunt cetățean român. Deci eu pot să spun, pot să-mi spun părerea mea votează pe cutare, că e părerea mea, nu mă cenzurezi tu pe mine, unu. E adevărat că asta este o cădere din partea mea, pentru că eu trebuie să mă ocup cu vindecarea oamenilor, mai degrabă, nu să le zic eu oamenilor votează pe cutare și pe cutare. Pe de altă parte, adică dacă tu vrei să i oprești pe oamenii lui Dumnezeu – pentru că credincioșii sunt oameni ai lui Dumnezeu, desigur că sunt păcătoși, dar toți suntem păcătoși, dar totuși sunt niște oameni care se luptă pentru virtute – dacă tu iei îi vrei pe oamenii aceștia să-i oprești să voteze înseamnă că tu nu ești al lui Dumnezeu, tu ești cu vrăjmașul. Și e clar și am observat că toate lucrurile astea, toate lucrurile cu „nu mergeți la vot că nu aveți pe cine să votați” și așa mai departe, astea de fapt sunt manipulări.

E adevărat că se pare – nu știu, încă o dată, nu cunosc foarte bine – dar într-adevăr candidații ar putea să fie mai buni, dar în clipa în care tu masiv spui oamenilor în vârstă care au anumite experiență, au o anumită trăire de viață și o anumită seriozitate în gândire, le spui „nu mergeți la vot și lăsați-i pe tinerii manipulabil să meargă la vot” înseamnă clar se întâmplă ceva care nu e coșer. Înțelegi?

Desigur că nu am ochelari roz, ăștia chiar măresc fraților, da, se vede foarte bine. Deci nu zic că toate lucrurile sunt roze și că sigur că nu se măsluiesc voturile și așa mai departe. Nu spun că voturile se măsluiesc din punct de vedere al procedurii, cu toate că am auzit de niște saci, de nu știu ce… Nu știu, nu vorbesc. Știu clar însă că se măsluiesc din punct de vedere al ingineriei sociale.

Alegerile în SUA

Deci am văzut prezentarea șefului de campanie a lui Obama. Ăștia aveau niște super-specialiști și niște analitice că ăștia știau când să posteze la minut pe Facebook și când – postări pentru Obama astfel încât să promoveze postări contra lui Obama ca să nu genereze sentiment de protecție și ce să facă, cum să-i gestioneze pe oameni astfel încât oamenii să voteze pe Obama… Deci nu pot să spun public că nu am văzut dacă se măsluiesc din punct de vedere al… că se fură saci sau nu știu ce, dar pot să spun foarte clar că am experiența foarte concretă a ingineriei sociale foarte serioase pe tema asta a manipulărilor. Înțelegi.

Și aici Biserica are un rol esențial și din cauza asta este foarte „periculoasă” Biserica. Nu pentru că Biserica trebuie să spună „băi, fraților votați cu ăla” pentru că oamenii în ultimă instanță sunt maturi. Ci Biserica le asigură oamenilor protecția de manipulare, le asigură oamenilor libertatea, seriozitatea în gândire, ieșirea din patimă – cum spun Sfinții Părinți – ieșirea din dependențe.

Și nu pune imediat, cum se spune în popor, nu pune botul imediat la un mesaj emoțional care vine pe te miri ce canal de informatică. Este foarte importantă Biserica și din cauza asta în viziunea unora acești oameni fac tot posibilul ca să nu se amestece Biserica în politică. Biserica nu se amestecă în politică adică să spună votați cu cutare, ci Biserica trebuie să spună „oameni buni, gândiți, opriți-vă…”. Și dacă este să recomandăm, apropo să recomand eu pe cineva în politică, vă spun fraților, nu votați pe cei care spun să nu se amestece Biserica în politică! Evident pentru că înseamnă că lor le este frică de lumina lui Hristos și asta este o mare bilă neagră.

Pe de altă parte, nu spun și cealaltă extremă adică să vină preotul să facă campanie electorală „votați pe partidul cutare” cu toate că el ca și cetățean român poate să facă asta, dar este o decădere pentru el.  Pentru că am spus că rolul bisericii este de a-l curăța pe om, de a-i lumina mintea, de a-l face pe om să se roage și să gândească corect și atunci omul, întru luminarea minții sale, să știe pe cine să voteze.

Politicienii. Cum îi înțelegem

Vasile: Cumva ați anticipat următoarea mea întrebare referitoare la implicarea noastră ca ortodocși în spațiul politic fie din postura de votanți, fie chiar treapta următoare trecerea la un nivel activ…  Dat fiind faptul că politica este foarte beligerantă și deci cumva este în antiteză cu ceea ce promovează ortodoxia, aș vrea să vă întreb despre politicienii care se autoportretizează și fac tot posibilul să ne convingă prin postări, prin discursurile pe care le au în spațiul public că ei sunt de partea apărării Bisericii și spun asta negru pe alb că ei apără biserica și că ei apără credința strămoșească – ar trebui noi să fim imediat cumva cuceriți sau ar trebui să luăm seama la anumite semne astfel încât să vedem dacă nu cumva este înșelare acolo?

Părintele Teologos: Da, știi ce trebuie să faci? Trebuie să te uiți la activitatea politicianului respectiv de dinainte. Dacă politicianul respectiv înainte de a fi politician a avut într-adevăr o activitate de iubire de neam, o activitate aproape de Dumnezeu, o activitate pe planul lui, pe plan cultural, antreprenorial sau așa mai departe, asta este un mare semn că omul este într-adevăr sincer. Pe de altă parte, dacă vezi că omul respectiv în clipa în care este politician, cum să spun, se spovedește – asta este marea piatră de încercare pentru politician adică se spovedește și se împărtășește – pentru că în clipa în care te spovedești și te împărtășești trebuie să spui ce faci și asta înseamnă o mare smerenie pentru politician și pentru orice conducător.

Într-adevăr, după cum bine ai observat, mai ales astăzi, nu judecăm persoane, cum spuneam, ci doar fapte, e clar și printre politicieni… sigur eu cunosc câte unu, doi, nu foarte mulți, oameni care sunt de mare valoare, dar clar duhul este foarte foarte discutabil, ca să nu zic altceva… Deci în clipa în care un om se află într-un mediu politic care foarte probabil să fie foarte toxic. El se spovedește și se împărtășește și e sincer, adică merge la biserică și face toate celelalte, nu numai când vin alegerile sau să fie văzut…

Un exemplu

Eu cunosc și chiar am făcut un podcast de exemplu, cu președintele adjunct al Senatului, Ciprian Bucur – Dumnezeu să-l binecuvânteze. Deci omul când a venit la Lacu, nimeni n-a știut că… și el a venit de mai multe ori în Sfântul Munte și la Vatoped, când eram și la Lacu. Nimeni n-a știut că a venit și el stătea undeva în spate printre oameni acolo. Era și o chestie de obraz, de rușine, i-am spus Ciprian, te rog frumos, hai în față, adică domnul Bucur… Ciprian așa vorbesc cu el la per tu, să mă ierte bunul Dumnezeu, pentru că ne cunoaștem de foarte multă vreme. „Hai, în față să stai!” Că e o poziție, o instituție, e Senatul României și a fost ani de zile președintele Senatului. Și el a zis „nu, stai liniștit că stau în spate”. Ei, ăsta este un om sincer pentru că nu caută să își valideze poziția și nu caută să-și impună poziția și să facă ceva de genul ăsta. Asta da. 

Bine, acum nu-l urmăresc pe Ciprian ce face și așa mai departe, dar clar că sunt niște bile albe foarte mari. Pe de altă parte, cunosc în alte cazuri nu pot să dau nume acum că veneau politicieni greci la mănăstire, la Vatoped, de alegeri. Și era un Mitropolit care în loc să zică în loc să zică vin politicieni, zicea „uite, vin alegerile”. Adică înțelegi… deci el 99% din viața lui n-are treabă cu biserica și pentru că știe puterea bisericii apare acolo și mai ales vrea să fie filmat și așa mai departe. În cazul lui Ciprian eu am insistat să facem podcastul, nu el a zis să facem., înțelegi. Deci asta se poate vedea în viața lui particulară cum este și înainte de a deveni politician – cum a fost.

Atitudinea în fața răului

Vasile: Reziliența în fața răului pare să fie… adică nu pare, cred că este o virtute extrem de importantă în ortodoxie și este dictonul acesta celebru „întoarce și celălalt obraz” venit direct de la Mântuitorul. Cam care ar trebui să fie limita pe care noi cei cu măsură mică, noi care nu avem o trăire duhovnicească extrem de mare și, ca urmare, suntem foarte ușor de a fi pervertiți, cam unde ar trebui să fac diferența între a fi smerit și a fi umilit și cam câți obraji ar trebui să dau spre…?

Părintele Teologos: Păi, pe câți ai.

Vasile: Câți am.

Părintele Teologos: Da. Deci să ne înțelegem, asta este o mare problemă neamul românesc în general. Aici trebuie făcută distincția între planul personal și planul comunitar. În planul personal, adică dacă cineva te batjocorește pe tine, întorci câți obraji poți. E foarte dificil, dar trebuie s-o faci, e poruncă. Trebuie să o faci. Pe plan comunitar, însă atunci când este este amenințat neamul sau familia sau soția, doamna ta, atunci l-ai luat pe celălalt cu fulgi cu tot. Deci gândește-te acuma dacă ție îți este amenințată soția. Fugi?! Ferească Dumnezeu! Dar în clipa în care cineva te înjosește și-ți spune că ești un ticălos și așa tot felul de invective de genul ăsta, el o să aibă mare păcat pe tema asta, dar tu zici da, te rog să mă ierți așa sunt, vai și amar de capul meu. Să nu se escaladeze! Răstignește-te și cunună vei avea, înviere vei avea! Dar cum spuneam, dacă zice că huo că neamul românesc și că doamna ta este o ticăloasă – ferească bunul Dumnezeu! zic doar așa e exemplificativ – stai puțin să ne înțelegem, asta nu se permite.

Astăzi, din păcate, se vede că este exact pe dos. Adică în clipa în care cineva ne înjosește cu ceva, ne spune un cuvânt mai rău imediat ne sare țandăra și facem scandal, dar în clipa în care ne vindem țara și așa mai departe, nimeni nu se deranjează, știi. Trebuie să fie exact pe dos. Deci în clipa în care este vorba de plan comunitar, se face o nedreptate pe plan comunitar, atunci imediat asta nu se permite. Trebuie acționat.

Aici este un caz special în care cineva este o instituție, adică dacă cineva, de exemplu, apropo de familie, cineva îi spune soției, de exemplu, sau spune în public, adică ești tu cu doamna ta și îți spune ție că ești un ticălos, atunci tu spui „te rog să mă ierți”. Noblețe. Dar dacă vorbește de tine ca și instituție adică tu ești soț și-ți spune că ți-ai înșelat soția, atunci tu nu spui te rog să mă ierți. „Hop! Asta nu e adevărat.” Că atunci se distruge instituția, este deja plan comunitar, înțelegi? Deci în clipa în care cineva acționează ca și instituție sau în clipa în care cineva, de exemplu, este șef undeva sau comandat undeva și este vorbit de rău și această vorbire de rău aduce prejudicii instituției respective. Asta inclusiv în biserică sau în armată.

Mai ales în cazul bisericii unde ajută foarte mult vrăjmașul, diavolul că se ponegresc preoții, arhiereii și așa mai departe cu scopul special nu de a lovi în omul respectiv, sigur, ci mai ales de a lovi în biserică. „Hop! Stop, nu e așa!” Nu poate să zică atunci preotul „da, te rog să mă ierți, așa e sunt un ticălos și așa mai departe”. Nu, nu trebuie făcută distincție. Și atunci trebuie făcut asta.

Și ca să poți să reziști la treburile astea, trebuie întotdeauna să-ți aduci aminte de veșnicia ta, de faptul că ești veșnic și că lucrul acesta pe care ți l-a spus omul astăzi, în veșnicie dispare, este ca și o piatră pe care o arunci în apă, face niște cercuri după care dispare și nu e…

Ortodoxia și echilibrul

Vasile: O ultimă întrebare, părinte! De-a lungul timpului, societatea, fiecărei societate în parte a avut niște cutume socio-culturale și în cadrul acestor cutume de-a lungul unei perioade mai scurte sau lungi de timp, anumite lucruri au fost considerate normale și altele au fost considerate extremisme. Fără să intrăm prea mult în amănunte, acum contemporan vorbind, ce era extremist acum 50 de ani, acum este extremist să te opui a ceea ce era extremist, dar fără să intrăm în amănunte…

Ceea ce ar trebui să ne ferească de extremism este exact ortodoxia.

Părintele Teologos: Așa este.

Vasile: Ortodoxia înseamnă echilibru. Ei, bine, cum acționăm în momentul în care în ortodoxie pătrund extremisme, iar noi nu ne dăm seama de lucrul ăsta?

Părintele Teologos: Da…. Totdeauna, oamenii au diferite niveluri duhovnicești. Cei mai mari sunt sfinții, dar sfinții nu sunt…. Și oameni duhovnicești – nu e vorba de alb negru, ci e vorba de o creștere. Adică să zic așa – și asta este grosier – adică e vorba de sfânt, de om duhovnicesc și după care suntem noi, cei mulți. Totdeauna trebuie să ne uităm la oamenii duhovnicești din biserică, cei care devin – nu-i corect lucrul ăsta, dar trebuie să-l spun ca să fie înțeles de către oamenii de astăzi – cei care sunt influenceri în biserică, în sensul duhovnicesc vorbesc, avva. Vezi ce spune omul respectiv, vezi ce spun acești influenceri, avva. Cum se spune în neamul românesc, marii duhovnici, consensul marilor duhovnici. Asta este biserica. Nu ce spune unul, nu o părerea unuia, ci care este consensul acestora.

Și atunci te ghidezi după asta și o să vezi că, în timp, Duhul Sfânt care lucrează în biserică – pentru că biserica nu este un ONG de ajutor social sau tot felul… o structură. Asta nu pot să înțeleagă foarte mulți că biserica este de la Duhul Sfânt și este vindecătoare. Atunci îi avem pe acești oameni vindecați care sunt sfinții, sunt marii duhovnici, sunt oamenii duhovnicești și consensul lor stabilizează părerea de Duhul Sfânt, stabilizează adevărul.

Și atunci vezi în timp ce spun acești oameni și extremismele se elimină de la sine pentru că ăștia devin foarte extremiști și nu reușesc în timp, se încrâncenează au mania persecuției, cred că nimeni nu-i înțelege, încontinuu dau cu pumnul în masă că „noi avem adevărul” și iese la iveală ura lor și agresivitatea lor. Și mai ales, când avem poruncile Domnului și de exemplu, când spune Domnul că „întru aceasta veți cunoaște că sunteți ucenicii mei, dacă dragostea aveți între voi”. Ei, când ăla are încontinuu mania persecuției și spune încontinuu că orice se întâmplă îl rănesc sau așa mai departe, păi, unde e dragostea? Adică tu vrei de la mine eu să-ți accept toate și tu să nu-mi accepți nimic, adică unde…?

Deci se ajunge de la toleranță la acceptare și după aceea, la tiranie, la tirania unei minorități foarte vocale, de altfel. Despre ce vorbim? Deci astfel vedem extremele, uitându-ne la oamenii cei vindecați din biserică – cum spuneam, la avva, la marii duhovnici, la oamenii duhovnicești, consensul lor în timp.

Vasile: Mulțumesc, părinte!

Părintele Teologos: Să te binecuvinteze bunul Dumnezeu! Să ne ajute bunul Dumnezeu!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!