Grijile, părțile sufletului, programul zilnic – p. Teologos

Unul din lucrurile care ne trag astăzi cel mai mult în jos și are efecte nocive asupra noastră, asupra psihicului nostru sunt grijile zilnice. Pentru a analiza acest lucru și a oferi o modalitate de a scăpa de griji, o să trecem în revistă părțile importante ale sufletului din perspectiva discuției noastre și o să vorbim despre programul zilnic.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Introducere

Acum că am terminat acest ciclu de sărbători și duminici legate de Învierea Domnului – ciclu împărțit în două mari perioade, adică perioada din Postul Mare, numită perioada Triodului și perioada după Paști, numită perioada Penticostarului – am în mintea mea grija să vorbesc despre griji pentru că îi văd pe oameni foarte îngrijorați.

Are grijă Dumnezeu!

Oameni buni, nu trebuie să fim îngrijorați, nu trebuie să fim anxioși – acuma, însă, să aveți grijă să nu vă dezvoltați o anxietate pentru că v-am spus să nu fiți anxioși! Da? Trebuie să ne liniștim și să le lăsăm pe toate în voia lui Dumnezeu. Să nu uităm fraților că Dumnezeu nu este o abstracțiune oarbă, ci un Dumnezeu viu, hiperinteligent, atotștiitor și un Tată iubitor. Are grijă bunul Dumnezeu!

Fraților, dacă Dumnezeu le vede pe toate și noi doar puțin așa, în jurul nostru înseamnă că pentru a vedea și noi toate trebuie să ne unim cu Acesta, să-L ascultăm pe Dumnezeu, să fim atenți la El ce ne spune. Problema noastră este însă faptul că uităm de Dumnezeu, din cauza faptului că ne întoarcem ochiul sufletului, că ne întoarcem atenția către materie. Uităm de Dumnezeu când ne întoarcem atenția către materie, de ce? Datorită faptului că materia este cel mai depărtat punct de Dumnezeu din toată creația naturală, să zic așa. De ce? Desigur că diavolul este și mai depărtat, însă diavolul este nenatural, distorsionat datorită capacității sale raționale. De fapt, datorită acestei capacități distorsionate, diavolul este cel care ne În-grijorează cu griji materiale cu centri de atenție astfel încât să ne depărtăm de lumina lui Dumnezeu. Înțelegeți?

Îngrijorătoare este doar multitudinea grijilor pe care le avem

Problema grijilor este o problemă ÎN-grijorătoare din cauza extremelor ce se văd mai ales în societatea actuală. Pe de-o parte, se vede o hiper-anxietate, o înecare în griji, iar pe de altă parte se vede o nepăsare și o băltire în neglijență și în depresie și asta pentru că oamenii sunt învățați de către media s-o rupă cu trecutul, să acționeze foarte rapid, dezechilibrat și fără să se gândească prea mult. Înțelegeți?

Prin avalanșa de informații care ne sunt oferite într-un mod care să ne maximizeze plăcerea și deci dependența de ecrane, omul nu mai are timp de sine să se gândească temeinic, ci să se avânte înainte. Omul nu mai știe cine este, de unde vine și încotro se îndreaptă. Cadența foarte rapidă și interconectarea acestor informații îl face pe om să gândească în zeci de direcții și aproape niciodată la Dumnezeu. Înțelegeți? Omul astăzi are prea multe idei și crede că sunt o mulțime de lucruri care sunt neapărat necesare care trebuie făcute cât de repede posibil așa ca să nu scăpăm ocazia.

Cum să procedăm în fața grijilor

Fraților, nu e așa. Mintea trebuie să se miște în sus la Hristos și nu să se răspândească în toți centrii de atenție care ne apasă. Fraților, scrieți o listă undeva, chiar și pe o foaie de hârtie și începeți să tăiați. Să nu vă fie foarte frică. Trebuie să știți că omul are nevoie din punct de vedere biologic doar de trei lucruri: de o farfurie cu mâncare, de niște haine cu care să se învelească și de o casă unde să locuiască. Și asta, zic, așa… cu îngăduință. Bineînțeles, chiar dacă noi dorim mult mai multe decât acestea, pentru că suntem învățați de societatea de consum, prin canalele media, că avem nevoie de mult mai multe. De fapt, ni se creează nevoi care ele nu există de fapt, înțelegeți? Adevărul este altul.

Țineți minte Evanghelia despre grijile vieții ce vă spune? Zice acolo să nu ne adunăm comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură, ci în cer – adică în cele spirituale, duhovnicești, fraților, pentru că acestea sunt singurele pe care le vom lua cu noi după moarte. Fraților, să nu căutăm și să nu ne legăm inima de NIMIC care se oprește la moarte, să nu fie asta comoara la care să avem inima – comoara materială – pentru că dacă în clipa în care murim, suntem legați de ceva din acestea, atunci acestea vor constitui chinul nostru după moarte. Pentru că iadul, chinurile iadului sunt dorințele exacerbate la maxim, care nu mai pot fi împlinite niciodată. Înțelegeți?

Vedeți că primul pas ca să scăpăm de griji este spiritualizarea, înduhovnicirea averii noastre chiar și pentru simplul fapt că nu mai trebuie să ne îngrijim de hoți, de molii, de rugină și de tot felul de alte gâze sau fenomene naturale. Sau de păcate.

Să nu ne încărcăm cu foarte multe, fraților! Dacă este ceva mai de durată care trebuie neapărat să se întâmple și ne răspândește mintea, atunci scrieți-l undeva pe o listă cu lucrurile de făcut astfel încât să avem mintea limpede. Înțelegeți? Am spus însă că sunt foarte puține lucrurile care trebuie neapărat să se întâmple. Scopul nostru NU este să creștem din punct de vedere material, ci spiritual, duhovnicesc. Înțelegeți?

Lumină și întuneric

Că tot vorbim de Evanghelia lipsei de griji, în continuare Mântuitorul spune motivul real pentru care trebuie să evităm grijile chiar dacă pare că sare fără noimă de la averi, hoți și molii la întunecarea ochiului sufletului. Domnul zice că luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul nostru curat, tot trupul nostru va fi luminat, iar de va fi ochiul nostru rău atunci tot trupul nostru va fi întunecat. Deci, dacă lumina care e în noi este întuneric, atunci întunericul cu cât mai mult! Îmi place mult citatul ăsta. Însă…nu prea sună foarte pe înțelesul nostru, nu-i așa?

Cred că este foarte de folos să clarificăm niște lucruri aici, pentru că sunt foarte importante nu numai pentru tema grijilor, ci pentru toată viața noastră și într-un final pentru mântuirea noastră. Am mai vorbit pe tema puterilor sau părților sufletului, însă am vorbit cu mult timp în urmă și socotesc că este bine să le reluăm parțial pentru a le învăța.

Părțile sufletului

Sunt mai multe împărțiri le sufletului, însă cea mai simplă o găsim în antichitatea greacă, la filosofii greci la care sufletul este format din trei părți: logica, mânia și pofta. Sau mai exact, ultimele două se numesc partea mânietoare și partea doritoare pentru că azi mânia și pofta au înțeles preponderent negativ. Însă, aceste părți pe care le-a făcut Dumnezeu nu sunt în mod necesar rele – din contră – trebuie folosite în mod folositor de suflet, în mod mântuitor.

Logica – mintea (nous). Partea mânietoare și partea doritoare

Această împărțire în trei părți a fost folosită și de către Sfinții Părinți. Logica mai era numită și „minte” – celebrul νούς (nous) al Sfinților Părinți – iar partea doritoare și partea mânietoare erau numite împreună și „inimă” și asta pentru că pe de-o parte, aceste părți iraționale constituie nucleul existențial al omului, adică voia omului, inima sa, iar pe de altă parte, din experiență se vede că în clipa în care părțile acestea sunt în explozie, adică iubim sau urâm intens, simțim o trăire intensă în partea inimii.

În acest model cu trei părți adică logica, partea mânietoare și partea doritoare, Sfinții Părinți au văzut că există o problemă. Să vă dau două exemple de fenomene care nu sunt explicate de acest model, ca să înțelegeți.

Primul fenomen care este foarte cunoscut de către cei care se roagă, se întâmplă mai ales atunci când citim o rugăciune liniară, de exemplu, un paraclis, un acatist. Vedem că la sfârșitul paraclisului ne trezim cu mintea pe la Tokio pe undeva și ne întrebăm dacă l-am citit sau nu. L-am citit, însă mintea s-a dus altundeva. Acest fenomen se numește răspândirea minții și ne arată că altceva este logica cu care citim și altceva este atenția, mintea care zboară de cele mai multe ori haotic, necontrolat.

Al doilea fenomen care arată că logica este diferită de minte, de atenție este atunci când facem așa zis „mecanic” anumite lucruri raționale. De exemplu, când mergem printr-o clădire cunoscută și urcăm și coborâm scările. Această activitate este foarte logică și complexă. Până acum, fraților, nu există roboți care să reușească să meargă printr-o clădire cu mai multe etaje pe scări și să evite toți oamenii în mișcare și toate obstacolele care sunt acolo. Însă, după cum spuneam, dacă împrejurimile ne sunt cunoscute, în timp ce ne deplasăm prin clădire, mintea noastră este concentrată altundeva. Ne deplasăm „mecanic”, „fără să ne gândim la asta”, așa se spune. Asta arată că mintea este una și logica este alta.

Deci avem un nou model de data aceasta cu 4 părți ale sufletului: logica și mintea, partea mânietoare și partea doritoare. Sf. Grigorie Palama definește mintea ca atenția ultimă, cea mai fină atenție, focusul uman, ochiul sufletului. Acolo unde omul privește, de fapt, unde se concentrează. De multe ori se întâmplă să ne uităm cu ochii trupești la cineva sau ceva iar mintea, ochiul sufletului să ne fie la altcineva sau la altceva, nu-i așa? Înțelegeți?

Vedeți că și de aici se vede diferența dintre minte și logică pentru că logica spune că trebuie să-l privim pe interlocutorul, sau mai ales pe interlocutoarea noastră, însă mintea este atrasă de alte lucruri. Să avem grijă, fraților, să ne păzim mintea, pentru că altfel se pot naște mari drame și în noi și uneori și în ceilalți. Înțelegeți?

Mintea, ochiul sufletului

Înainte să mergem mai departe cu părțile sufletului, ne oprim puțin asupra minții, adică asupra ochiului sufletului pentru că este cea mai importantă și, dincolo de asta, azi vorbim despre griji care întunecă acest ochi.

Vedeți că mintea are rol de ochi sau dacă doriți, de ochean prin care omul interior Îl poate vedea pe Dumnezeu și poate comunica cu El. Pe de altă parte, folosind tot această paradigmă a ocheanului și Dumnezeu își poate trimite razele luminii Sale prin acest ochean, dacă este orientat corect, ca să lumineze în interiorul omului. După cum spune la scriptură.

Problema cea mare este atunci când acest ochean nu este orientat corect, când ochiul sufletului nu se uită unde trebuie. Adică atunci când avem griji pe care nu trebuie să le avem, în principal griji trupești, însă și anxietăți legate de scenarii sufletești provocate de gânduri care vin de la diavol, în clipa respectivă omul se întunecă.

În clipa în care ochiul sufletului este orientat greșit, în clipa respectivă acesta se întunecă pentru că se depărtează de lumina cunoștinței iubitoare a lui Dumnezeu. Altceva este cunoștința iubitoare a lui Dumnezeu și altceva pseudo-cunoștința luciferică, rece. Înțelegeți?

Atunci omul orbecăie și nu mai știe cum să se comporte dacă nu e luminat de Dumnezeu. De fapt, se comportă exact ca un orb. Crede că totul e posibil, însă de fapt, nu vede nimic și nimic nu-i mai iese și se ciocnește încontinuu de realitate, de adevărul care este o prezență obiectivă deasupra noastră, care acum este împotriva sa pentru că e orb, bineînțeles. Crede că toți sunt împotriva lui și constată chiar în întunericul în care se află că toate planurile mărețe pe care și le-a făcut se năruie și toate grijile sale au fost, de fapt, inutile. De ce? Pentru că mintea, acest ochi al sufletului, are rol de conducător al sufletului, atunci, dacă mintea este întunecată, celelalte părți care depind de luminarea dumnezeiască ce vine prin minte vor fi ȘI mai întunecate. Vom dori ce nu trebuie, ne vom mânia pe cine nu trebuie – toată existența noastră va fi un haos.

Mintea și materia

Fraților, să nu credeți că dacă ne întoarcem ochiul sufletului adică mintea, atenția ultimă în materie, departe de Dumnezeu cel frumos și luminos, veți reuși să vedeți ceva adică să înțelegeți ceva. Sclipiciul materiei și al avansului în tehnologie nu este vedere adevărată, este doar o excitare de simțuri, nimic mai mult. După ce trece asta, vin depresia, dezamăgirea, surmenajul, bolile de nervi. Înțelegeți? Cum e pe toată planeta la ora asta.

Domnul a zis că nimeni nu poate să slujească la doi domni, căci sau pe unul îl va urî şi pe celălalt îl va iubi, sau de unul se va lipi şi pe celălalt îl va dispreţui; fraților, nu puteţi să slujiţi lui Dumnezeu şi lui mamona. Nu știu dacă știți că mamona era zeița asiriană a bogăției, a banului, a materiei. Deci sau Hristos sau materie! Sau Hristos sau haos!

Desigur că problema este spinoasă pentru că suntem legați de materie aici pe pământ din cauza trupului pe care îl avem. Însă niciodată nu trebuie să idolatrizăm trupul, niciodată să fim obsedați de el, pentru că atunci dispare duhovnicia și deci fericirea adevărată și dispare luminarea adică înțelepciunea.

Distincții: logică și minte, deșteptăciune și înțelepciune

Fraților, trebuie să știm că există distincție între deșteptăciune și înțelepciune, după cum există distincție între logică și minte. Deșteptăciunea este lucrarea înaltă a logicii, iar înțelepciunea este lucrarea înaltă a minții. Logica acționează în pași și este creată, este proiectată pentru a se ocupa de materie, de lumea de aici. Pentru că materia are în esența ei, principiul excluziunii, al separării – adică ce-i al meu, nu-i al tău și ce-i aici nu-i acolo – și principiul lipsei de iubire – că materia nu poate să iubească. Din cauza asta logica divide lucrurile și este mai rece, este neiubitoare. Trebuie să fac aia, cealaltă, am grija asta, cealaltă. Cum fac asta, ce strategie urmez, ce pași fac ca să dobândesc cutare și cutare lucru… Ba, stai, că nu-i bine că trebuie să fac altfel, că dacă se întâmplă asta sau cealaltă… Înțelegeți?

Fraților, dacă nu suntem atenți și nu suntem luminați de Dumnezeu, face diavolul cu noi ca și cu hainele în mașina de spălat. Ne amețește mai ceva ca în blender: de ce aia, de ce cealaltă, ce mă fac dacă se întâmplă aia?… – fraților, analize peste analize care nu rezolvă problemele, ci le complică prin creșterea anxietății din noi care poate să ajungă până la tulburare și panică. Unde mai pui că dacă nu ne păzim de gânduri, orice ne spune celălalt poate fi interpretat și judecat în mod greșit de noi, pe baza gândurilor distorsionate pe care le avem. Înțelegeți? Vedem totul distorsionat.

Trezvia ca atitudine de comportament

Fraților, după cum vedeți trebuie să avem mare atenție, mare trezive, adică să ne ținem mintea la cele duhovnicești, să ne păzim mintea de gânduri să nu le primim, să nu fim atenți la gândurile care vin și să ne păzim de ele, să nu discutăm cu ele. Dacă mintea, adică atenția se concentrează toată pe un anumit lucru, mai ales dacă acest lucru este un centru de informații păcătos adică de exemplu un celular sau în general un ecran care încontinuu debitează informații care sunt proiectate să genereze adicție, evident că vom fi învinși de vrăjmașii diavoli care sunt tipuri de minte foarte experimentați în războiul gândurilor. Înțelegeți?

Din cauza asta spune Domnul să tăiem toate grijile sau cel puțin să le minimizăm, astfel încât mintea să stea liberă ca un lunetist care are lumina harului lui Dumnezeu și care vede gândurile și le împușcă imediat cum apar. Nu trebuie să primim gândurile rele și să discutăm cu ele. V-am mai spus, fraților! Pentru că dacă însă lunetistul este preocupat zilnic cu grijile lumești, avanpostul va fi capturat.

Este adevărat că uneori, atunci când războiul este feroce, ajută să ne mutăm mintea de la război la o scurtă preocupare materială, la un lucru cu mâinile de scurtă durată, însă această preocupare materială nu trebuie să se transforme într-o adicție, adică nu trebuie să se transforme într-o grijă, fraților. Adicția este grija și grija este adicție.

Războiul de gânduri

De exemplu, dacă cineva are un război de gând puternic și nu reușește cu rugăciunea singură atunci ajută să facă ceva practic – de exemplu, să gătească sau să facă curat prin casă sau, dacă e în biserică, să numere icoanele de pe pereți în timp ce spune șoptit rugăciunea. Aceste scurte preocupări care nu generează dependență ajută ca atenția să se mute din fața escaladării războiului de gând și atunci acesta încetează.

Din toate acestea este foarte clar faptul că trebuie să fim fără grijă și să ne lăsăm în voia Domnului. De fapt și El ne spune și ne dă niște argumente foarte puternice pentru astea că ne zice să nu ne îngrijim ce mâncăm pentru suflet și cu ce ne îmbrăcăm. De ce? Pentru că noi suntem mult mai de preț în ochii Tatălui ceresc decât păsările cerului care nu se îngrijesc și nu fac strategii și cu toate acestea Tatăl cel ceresc are grijă de ele. Ei, dacă Domnul are grijă de ele, cu atât mai mult are grijă de noi. Înțelegeți? Evident că noi suntem pentru Dumnezeu mult mai de preț decât păsările pentru că suntem după chipul Său, însă noi uităm asta, nu avem experiența asta pentru că avem mintea întunecată. Ne-am rupt de Dumnezeu și avem grijă de altceva. Ne uităm cu ochiul sufletului altundeva.

Lucrurile sunt și mai de râs dacă nu ar fi de plâns, pentru că zice Domnul în continuare – Măi oameni, cine dintre voi, îngrijindu-se poate să adauge staturii sale un cot? Adică orice am face, nu putem să facem nimic fără voia lui Dumnezeu care efectiv ne face neputincioși dacă vrea. Oricât ne-am îngriji, nu putem să facem nimic.

Fără voia lui Dumnezeu nu putem face nimic!

Fraților, să mă repet: fără voia lui Dumnezeu nu putem face nimic. Da, ok, Dumnezeu ne-a făcut liberi și, de fapt, trebuie să știți că singura lucrare a omului este să-și exprime voia sa astfel încât să fie în acord cu voia lui Dumnezeu. Dacă voia omului ajunge să fie în acord cu voia lui Dumnezeu, atunci avem voia cea bună. Voia bună. Vedeți că în limba română „voia bună” este sinonim cu bucuria pentru că primul efect al voii celei bune, adică atunci când mintea, ochiul sufletului, se îndreaptă către Dumnezeu este bucuria. Înțelegeți?

Despre grijile materiale reflectă și lipsa de credință

În continuare, Domnul ne smerește și mai mult și ne dovedește și mai mult faptul că grijile materiale au o mare doză de absurditate în ele, pentru că ne spune să nu ne îngrijim adică să nu ne ocupăm mintea nici măcar cu ce ne îmbrăcăm, ce haine să cumpărăm pentru că florile, crinii, adică iarba câmpului sunt mult mai slăvite decât însuși Solomon care în antichitate era pentru evrei un model de slavă și de măreție.

Logica Domnului este imbatabilă chiar dacă este cam greu de digerat pentru noi, mai ales dacă avem patima, grija shopping-ului. Domnul presează și mai mult și ne dovedește aberația grijilor, spunând că dacă Dumnezeu se îngrijește pentru ierburi care azi sunt, iar mâine se aruncă în foc, cu atât mai mult se va îngriji pentru noi, cei care ne punem nădejdea în El – sau, mă rog, ar trebui să ne punem nădejdea în El pentru că, de fapt, suntem puțin credincioși, așa cum Însuși ne spune.

Mai exact, noi ne considerăm credincioși, însă în cea mai mare parte avem un sistem de gândire și un comportament mai degrabă ateu sau păgân, adică fără să ne rugăm, fără să avem conștiința prezenței lui Dumnezeu, un comportament însingurat și nesigur, tras în toate direcțiile de centrii foarte puternici de atenție cu care suntem bombardați în fiecare zi. Nu mai avem timp să ne rugăm, fraților, nu mai avem timp de noi și de relația noastră cu Dumnezeu și cu celelalte persoane. Nu mai avem timp să iubim pentru că suntem învățați să acționăm încontinuu și să căutăm desăvârșirea în trup, să facem afaceri, să avem bani, să fim la modă, să nu cumva să pierdem ceva care ne-ar putea exclude din grupul social din care credem că facem parte.

Consecința: anxietatea ca pandemie

Asta ne generează un comportament hiper-anxios care chiar dacă dorim să facem bine, nu știm cum. De ce? Pentru că suntem cu mintea răspândită de multele știri pe care le auzim zilnic și aici nu mă refer neapărat la știrile clasice pe care le auzim la buletinele de știri, ci la tot zgomotul informațional cu încărcătură emoțională foarte mare în care suntem scufundați, care ne generează enorm de multe griji – breaking news acolo, breaking news acolo, s-a întâmplat aia… Fraților, avem nevoie de paza minții pentru că altfel înnebunim!

Vedeți că vestul la ora asta este scufundat în mari pandemii despre care nu se vorbește pentru că nu convine să  se vorbească și anume, pandemia bolilor de nervi, pandemia singurătății și pandemia distorsiunilor sexuale.  Din păcate. Toate acestea sunt interconectate între ele și provin din tendința de perfecțiune a omului din tendința de îndumnezeire a omului însă într-o direcție contrară lui Dumnezeu, în direcția trupului. Da, fraților, bolile de nervi provin astăzi din hiper-complexitatea grijilor care apar foarte rapid într-o minte depărtată de Dumnezeu, într-o minte întunecată din concentrarea pe materie. Îți vin atâtea griji până când la un moment dat înnebunești.

Fraților, Tatăl nostru cel ceresc știe foarte bine de ce avem nevoie și știe că acesta este un comportament păgân care duce la distorsionarea și chinuirea sufletului uman după cum El însuși ne-a avertizat. Să-I lăsăm loc de acțiune și lui Dumnezeu! Desigur că Dumnezeu ne-a dat și soluția – adică ne-a zis să nu ne grijim de cele materiale, ci să căutăm mai întâi împărăția Cerurilor, adică desăvârșirea duhovnicească și toate celelalte ni se vor adăuga nouă pentru că virtutea, echilibrul și iubirea noastră ne va face superiori celorlalți. Înțelegeți? Asta ne face superiori, nu tehnica…

Ne zice Dumnezeu să nu ne îngrijim de mâine că se ocupă El care știe mai bine. Noi să ne ocupăm de cele duhovnicești. Dacă nu avem simțirea veșniciei nu ne vom putea desprinde de griji. Înțelegeți?

Să avem program duhovnicesc zilnic!

Adică, concret, fraților, să avem program duhovnicesc. Să nu fim trași de griji și de gânduri ca boii de belciug. Fraților, dimineața când ne trezim din somn, primul lucru este să sărim din pat și să zicem Doamne, mulțam că m-am trezit! Doamne, ajută-mă pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, ale Sfântului numelui – fiecare cum vă cheamă, ale Sfântului zilei, care o fi, și – dacă vreți – mai puteți să pomeniți și alți sfinți la care aveți evlavie. Neapărat primul lucru, prima imagine pe care trebuie să o avem când ne sculăm trebuie să fie recunoștința față de Dumnezeu pentru că recunoștința este cheia care deschide poarta Raiului. Este calea către Rai. Dacă vrem har, trebuie să avem recunoștință, fraților. Înțelegeți?  Atâta timp ne dă bunul Dumnezeu har cât timp mulțumim pentru data trecută când am primit.

Cum spuneam, primul lucru trebuie să fie Dumnezeu și nu celularul. După care, fraților, este foarte bine ca pe drumul către muncă să ne rugăm iarăși. Când suntem la volan sau dacă folosim mijloacele de transport în comun, să nu ne băltească mintea pentru că atunci iar ne asaltează grijile și ajungem anxioși la muncă și atunci ne revărsăm pe ceilalți. Pe drum, fraților, să ne rugăm cu „Doamne Iisuse Hristoase…” sau să ascultăm ceva duhovnicesc. Oricum, trebuie să ne desprindem pe cât posibil de neliniștile care ne apasă. Dacă vedem că un gând este prea intens, să spunem rugăciunea și să ne mustrăm pe noi înșine că am primit gândul respectiv. Dacă tot insistă, să îl spovedim.

După care la muncă, iarăși, să muncim cu zel, fără să băltim pentru că dacă băltim iarăși ne apucă gândurile. Dacă avem o muncă fizică și avem mintea liberă atunci, dacă nu deranjăm pe nimeni, este foarte, foarte bine să zicem cât putem în șoaptă „Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!…” iar dacă avem o muncă intelectuală atunci trebuie să ne rugăm din oră în oră câte 5-10 minute ca la școală sau, hai să zic, din 2 în 2 ore.

Odihna

Fraților, este foarte necesar, pentru că dacă nu ne destindem puțin o să apară oboseala, surmenajul. Înțelegeți? Dacă facem aceste mici pauze și ne rugăm în ele, o să ne menținem randamentul aproape constant toată ziua. Dacă însă nu facem astfel atunci acesta la final va fi foarte scăzut. De fapt, nu numai la final – mai ales la amiază o să ne apuce o mare lâncezeală. Atunci cel mai bine ar fi sau să dormim, dacă ne permite programul, sau să ne rugăm puțin, după cum spuneam. Fraților, problemele se rezolvă rugându-ne pentru ele și nu atât gândindu-ne la ele!

După care iarăși, pe drumul de întoarcere de la lucru ne rugăm iar acasă după ce ne sărutăm familia, îi întrebăm ce mai fac și mâncăm împreună, ne punem la rugăciune. Primul lucru rugăciunea, după ce arătăm dragoste familiei.

Priorități: rugăciunea, relațiile reale cu oamenii, recunoștința, gândul la veșnicie

Fraților, cum spuneam, nu știrile și grijile sunt pe primul plan, ci veșnicia, rugăciunea. Fraților, știrile sunt pe net, nu pleacă de acolo. Nu zic că e bine că sunt acolo, însă acolo sunt – nu pleacă. Desigur că cel mai bine este să nu ne uităm la știri pentru că iarăși ne neliniștim, însă dacă nu puteți – atunci după, fraților. După. Rugați-vă 15-30 de minute în liniște. Cât puteți. Stați să vă liniștiți puțin să scăpați de toată mâzga cotidianului, de tot zgomotul din afară. Puneți celularul pe „Mod Avion”. Funcționează foarte bine butonul respectiv, credeți-mă! Înțelegeți?

După aceea să redescoperim frumusețea persoanelor. Să redescoperim arta contemplației. De fapt, un factor foarte puternic de unitate în familie este rugăciunea împreună. Cât de frumos este partenerul meu de viață, cât de frumoși sunt copiii, cât de frumoasă este natura. Dacă putem, să ieșim puțin în natură. Ajută mult, însă să avem grijă să nu băltim, ci să rejectăm comoditatea care e distructivă. Să ne mai oprim însă din goana asta nebună și să mai lăsăm grijile pe planul doi, fraților. Să învățăm să trăim și să iubim și nu atât să facem, să lucrăm ca mașinile. De asemenea, este foarte, foarte important să citim puțin. 5 minute, fraților, din Noul Testament. 2 minute, numai să citiți. Ajută enorm! Încercați să vedeți!

Seara, fraților, înainte de culcare să facem o mică introspecție. O mică analiză a zilei: ce am făcut bine, ce am făcut rău. Pentru ce am făcut bine să mulțumim lui Dumnezeu și Maicii Domnului și să ne rugăm să ne ajute să mai facem, iar pentru ce este rău să ne cerem iertare cu smerenie și dacă lucrul se permanentizează atunci să ne spovedim. Să n-o lăsăm, fraților! Oricum să facem această introspecție seara, să spunem o mică rugăciune și seara – un „Doamne mulțam!”. Două minute, fraților. Nu e sfârșitul lumii.

Concluzii și îndemnuri

Fraților ne așteaptă veșnicia care este singurul lucru sigur din viața noastră. Să avem grijă ca aceasta să fie principala noastră grijă și toate celelalte să fie pe planul doi. Dacă ne îngrijim de Împărăția Cerurilor, toate celelalte se vor adăuga nouă. Să nu ne îngrijim de mâine pentru că ajunge zilei răutatea ei. Să trăim în prezent. Ne vom îngriji numai de lucrurile care ne ajută să ne apropiem de Dumnezeu, care ne ajută să devenim mai buni, mai iubitori și asta fără stres, fără angoasă, ci cum dă bunul Dumnezeu.

Vă mulțumesc că ați avut grijă să stați cu mine până acum!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!