Ascultați o foarte interesantă discuție între Remus Rădulescu și părintele Teologos despre lucrarea de misiune a Bisericii Ortodoxe în contextul actual. Veți vedea modul de gândire a unuia dintre cei mai vechi oameni de media din România, dl. Remus Rădulescu.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin
Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Introducere
Părintele Teologos: Dragii noștri, ne aflăm aici cu Remus Rădulescu, om de media așa l-aș prezenta… el este un foarte cunoscut reporter și prezentator la radio…
Remus Rădulescu: România Actualități.
Părintele Teologos: Radio România Actualități, din…
Remus Rădulescu: În 1996, am început colaborarea și mai intens, după 2000.
Părintele Teologos: Deci de mai bine de 20 de ani și, mai nou, colaborează și la Trinitas TV, face misiuni. Deci astăzi, o să vorbim de fapt despre Biserica în media: probleme, provocări, oportunități și toate cele conexe pe tema asta. Întâi de toate, Remus aș vrea să te întreb ceva care este oarecum și pentru prietenii noștri, dar și pentru mine personal. Eu ca monah sunt foarte puțin expus la media cu toate că, da, intru în fiecare zi cinci minute dimineața, cinci minute seara pe Facebook să postez… nici nu mai știu, pe Pinterest, pe Twitter – toate astea sunt cinci minute, plus bineînțeles pe WhatsApp și așa mai departe răspândesc mesajele și pe YouTube dacă avem clipuri pe care trebuie să le punem. Foarte puțin. Deci eu îmi păstrez duhovnicia mea, evitând media.
Duhovnicia în lumea influențată de media
În lume, cineva din biserică, cum poate să își păstreze duhovnicia dacă este expus la media sau dacă lucrează în media? Că mă gândesc că unul dintre principalele lucruri pe care cineva trebuie să-l urmeze dacă este reporter în media sau lucrează în media este faptul că trebuie să-și păstreze duhovnicia. Cum se poate face asta în opinia ta?
Remus Rădulescu: Când ziceți să-și păstreze duhovnicia, adică să se păstreze în sine, în interioritatea lui fără să se risipească în afară mult.
Părintele Teologos: Evident.
Remus Rădulescu: Evitând excesul prezenței în media. Mă gândesc că așa își păstrează, se păstrează pe sine cu sine și hrănindu-se din această păstrare pentru a da mesaje convingătoare și pertinente atunci când e solicitat în media. Noi la radio și la TV Trinitas invităm oameni pe care încercăm, nu știu dacă reușim tot timpul, încercăm să-i simțim că sunt așa orientați. Încercăm să-i evităm pe cei care caută vizibilitatea pentru că sunt și din aceștia. Această tendință de a fi vedetă și de a te simți bine în postura asta e și în cazul unora dintre invitații noștri și pe aceștia încercăm să-i luăm mai rar dacă nu deloc. Astfel încât să oferim conținutul, zicem noi și încercăm să facem asta, conținutul cel mai convingător, cu cel mai mare impact pentru cel care are nevoie și consumă… e un cuvânt așa mai profan, dar e și asta un consum pentru că e un consum pentru suflet.
Sufletul are nevoie și el de hrană și o poate primi, zicem noi că de-aia și facem meseria asta și prin media. Primim multe prin media, prin canalele toate cele care sunt acuma, s-au diversificat. Eu unul sunt adeptul și le urmăresc mai mult pe cele clasice: radio, televiziune. Mai puțin pe acestea moderne pe rețelele de socializare, pe YouTube deși, în ultima vreme, am descoperit unele podcasturi care chiar m-au impresionat și de unde nu aveam răbdare să urmăresc un podcast de o oră și ceva, unele chiar au reușit pentru că m-au captat, m-au ținut captiv.
Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!
Remus Rădulescu: Și m-au ținut captiv, înțelegând că pot să mă folosesc de ceea ce văd acolo. Ziceam că este nevoie, avem nevoie de hrana asta care să vină și prin modul acesta tehnologic de a interacționa cu lumea, cu oamenii.
Biserica și mijloacele de comunicare
Părintele Teologos: Ai vorbit de impact, cum crezi că s-ar putea maximiza impactul? Vorbim aici despre specificul bisericii, de o medie a Bisericii, căci despre asta vorbim. Cum ar trebui să arate o emisiune de impact?…
Remus Rădulescu: Acuma trebuie să urmărească niște rigori ale oricărei emisiuni. De exemplu, dacă ne gândim la televiziune că aceasta este cea mai urmărită. Eu vin din radio și sunt adeptul radioului mai mult decât al televiziunii pentru că televiziunea te expune, dar dacă este televiziune trebuie să fie o imagine bună, lumină bună. Adică forma să fie ca la orice emisiune care arată bine, dar impactul major vine totuși din conținut, din ceea ce oferi. Și aici este cum oferi ceea ce vrei să transmiți?
Mesajul până la urmă este mesajul creștin, este încercarea noastră a tuturor este de a-i orienta pe oameni spre spiritualitate. Eu unul mă gândesc că poate să mă urmărească și la televizor, dar și la radio, nu neapărat un ortodox, dar dacă reușesc să îl pun pe gânduri că are nevoie de o întoarcere în el însuși din când în când, de a-și lua în serios faptul că are un suflet pe care trebuie să-l hrănească și pe acela, cred că mi-am atins scopul sau am avut un mic mic impact. Impactul iarăși cred că îl mai adaugă și Dumnezeu în felul în care face să rezoneze în omul respectiv în ascultător, în privitor, în urmăritor, să rezoneze ceva din ceea ce primește într-o emisiune.
Impactul în comunicarea mediatică
Părintele Teologos: Da, niște valori. Adică ce ar trebui omul să urmărească în clipa în care dorește să fie de impact?
Remus Rădulescu: Media știți că nu doar informează, ci impresionează adică trebuie să-l impresionezi pe om. Pe mine personal mă impresionează la oameni, la oamenii pe care îi văd, la oamenii cu care vorbesc, spiritul de sacrificiu cel mai tare. Pentru că până la urmă vine dintr-o iubire a lor…
Părintele Teologos: Asemănare cu Hristos, de fapt.
Remus Rădulescu: Da, este calea, urmarea lui pentru că El este modelul absolut de jertfă.
Părintele Teologos: Evident.
Remus Rădulescu: Și nu putem să nu-mi aduc aminte întotdeauna când vorbim de jertfa lui Hristos de faptul că El pe cruce fiind în suferință maximă se roagă pentru cei care Îl fac să sufere.
Părintele Teologos: Evident.
Remus Rădulescu: Asta este impresionant și dacă un aspect din această impresionare transmite omul cu care stai de vorbă și încerci, prin întrebări, prin iscodiri să scoți asta…
Părintele Teologos: Starea de jertfă a lui.
Remus Rădulescu: Da, cred că rezonează în celălalt.
Mesajul impregnat de trăire
Părintele Teologos: Ai putea să ne dai niște exemple?
Remus Rădulescu: Exemple din ce am făcut eu sau din ce am văzut ca privitor, ca urmăritor?
Părintele Teologos: Bineînțeles că ar fi preferabil din ce ai făcut tu. De ce? Pentru că experiența ta personală, nu vorbesc de tine, ci de experiența personală, a unui reportaj pe care l-ai făcut tu personal sau te-ai întâlnit cu un om în stare de jertfă personal are o putere de mult mai mare pentru că vorbești din experiența ta personală. Dacă este că ai văzut pe cineva e puțin mai…, dar cum dorești.
Remus Rădulescu: E mai puțin participativ.
Părintele Teologos: Dar cum dorești tu.
Remus Rădulescu: Am stat de vorbă cu mulți oameni care erau, sunt foarte trăitori în dorința lor de a Îl urma pe Hristos: monahi, mireni. Foarte multe înregistrări la radio, am făcut cu părintele profesor Constantin Coman. L-am și avut profesor la Facultatea de Teologie, de Biblice, de Noul Testament…
Părintele Teologos: Toată dragostea noastră! Îl cunoaștem pe părintele Constantin.
Remus Rădulescu: I-am și spus de atâtea ori: părinte vă prefer ca interlocutor pentru că aveți un mesaj viu și înțeleg că atunci când răspundeți la o întrebare pe teme biblice în mare parte, dar nu numai, se vede că nu sunt niște răspunsuri contra-făcute sau citite.
Părintele Teologos: Din trăirea lui…
Remus Rădulescu: Sunt izvorâte dintr-o căutare, dintr-un efort de a înțelege printr-un filtru personal ceea ce scrie în scriptură și lucrul ăsta l-am observat și în feedback-ul pe care l-am primit, în răspunsul de întoarcere de la cei care au ascultat și e o stare de bucurie așa că te întâlnești… Mai ales și când interlocutorul îți spune: m-am simțit bine când am vorbit împreună și am simțit că iese ceva de folos din mine.
Părintele Teologos: Da, era o liturghie a a cuvântului.
Remus Rădulescu: Da.
Atitudinea Bisericii prin media
Părintele Teologos: Era o slujbă a cuvântului. Pe de altă parte, cum crezi că ar trebui Biserica – acum sar în partea opusă – cum ar trebui Biserica să gestioneze situațiile mai delicate, agresivitatea pe media la adresa Bisericii, știrile distorsionate și tot amalganul acesta așa foarte întunecat?…
Remus Rădulescu: Da. Știm că există o instituție a purtătorului de cuvânt care reacționează atunci când este cazul la diverse dezinformări. Contează foarte mult tonul cum o face și eu cred că în momentul de față o face bine Biserica noastră Ortodoxă Română prin tonul pe care îl are atunci când e să răspundă unor mesaje foarte agresive și foarte răutăcioase din partea unor oameni care chiar au influență publică, pentru că sunt prezenți. Dar asta e important – tonul și să nu se simtă niciodată că la agresivitate se răspunde cu un mesaj agresiv. Pentru că până la urmă, creștinul e…
Părintele Teologos: E pacifist, pașnic…
Remus Rădulescu: Cel care vrea să fie adevărat creștin e cel care nu răspunde și răspunde cu iubire chiar și la cel care are un resentiment, o ură. Încercăm toți să ne ridicăm la înălțimea acelor cuvinte pe care uneori le considerăm puțin utopice sau greu, foarte greu de atins: să-ți iubești vrăjmașul. Dar suntem pe drumul ăsta cu toții.
Biserica și tinerii
Părintele Teologos: Da, ăsta este exemplul nostru – care este Hristos. Cum crezi că ar putea Biserica să se apropie mai mult de tineri sau de generația mai tânără, să zic așa?
Remus Rădulescu: Da, aici e o problemă. Prin mijloacele de comunicare acestea clasice de care sunt eu mai atașat e mai complicat astăzi, pentru că tinerii nu prea mai ascultă radio sau dacă îl ascultă, îl ascultă doar pentru muzică și nici măcar pentru că acum există tot felul de playlist-uri pe diverse aplicații, fiecare își ascultă muzica lui. Prin televiziune, nici așa pentru că există multă televiziune pe internet, multe videoclipuri. Acolo, prezența în aceste platforme care sunt foarte populare pentru tineri, dar aici este și pentru mine o dilemă cum să fim prezenți ca să îi atragem.
Flexibilitatea smereniei
Părintele Teologos: Eu cred că, din experiența mea, e nevoie de flexibilitatea smereniei. Adică omul trebuie să caute și să găsească pe Duhul Sfânt urmând învățăturile învățăturilor Sfinților Părinți și odată ce Îl găsește pe Duhul Sfânt, prin Duhul Sfânt găsește și celelalte duhuri – adică sufletele oamenilor și atunci îi înțelege pe oameni, înțelege nevoile lor, înțelege nevoile tinerilor, într-o măsură mai mare sau mai mică. Și înțelegând nevoile tinerilor, încearcă pe cât posibil cu rugăciunile părinților lui să le vorbească tinerilor pe limba lor.
Remus Rădulescu: Da, e important limbajul.
Despre limbaj
Părintele Teologos: E foarte important limbajul și mai ales, socotesc că este foarte importantă găsirea nevoilor tinerilor… care sunt problemele tinerilor astăzi. Sunt asta și asta și asta.
Remus Rădulescu: Da și abordarea acelor probleme cu un limbaj chiar neconvențional… adică să ai curajul acesta, ca și cleric chiar atunci când ești prezent pe o platformă cu un mesaj, să-l prezinți într o formă neconvențională chiar dacă poți să îți atragi, știu eu, critici din partea unor conservatori frați de-ai tăi, pentru că ieși din cadrul acela al unui limbaj împământenit. Lucrul acesta îl fac la radio. De la început, am simțit că e mijlocul – știți vorba aceea că mijlocul este mesajul. Cine? McLuhan. Formează tipul de mesaj, adică ți-l influențează mijlocul. Adică dacă vorbești la radio despre Hristos, o faci într-o formă mai camuflată decât o faci atunci când vorbești la o predică sau într-un cadru pur bisericesc.
Părintele Teologos: Oficial, să zic așa, da.
Remus Rădulescu: Gândindu-te și la faptul că omul care te aude e în diverse ipostaze și prinde doar un cuvânt, poate are o mică alergie la sacru – că există oameni cu alergie la sacru – dar dacă pe acela reușești să-l agăți cu un mesajul acela camuflat care e despre sacru, l-ai câștigat sau ai dobândit ceva.
Părintele Teologos: Ai ajutat un suflet, ai vindecat un suflet.
Remus Rădulescu: Da, da, încerci să-l pui pe gânduri și mai departe, lucrează Dumnezeu și el însuși după disponibilitățile pe care le are.
Viitorul și valorile
Părintele Teologos: Da. Cum vezi viitorul?
Remus Rădulescu: Da, viitorul e… Biserica ca și o instituție și de fapt ca un garant al unui mod de a fi, pentru că creștinismul este un mod de a fi. Există și partea instituțională pe care o administrează Biserica cu instituțiile ei. E oricum cu un pas în spatele a tot ceea ce se întâmplă pentru că e prin definiția ei conservatoare, adică conservă niște valori perene, care nu se denaturează odată cu trecerea timpului…
Părintele Teologos: Sunt deasupra timpului, niște valori veșnice.
Remus Rădulescu: Dar trebuie să găsim calea de a-i convinge pe oamenii aceștia care sunt în pas cu progresul tehnologic, cu progresul mentalităților, tot felul de inovații pe toate planurile, să înțeleagă că există ceva care nu se poate schimba și nici nu e bine să se schimbe. Și să se repereze, să se întoarcă tot timpul acolo ca să nu se piardă, ca să nu se risipească…
Identitatea și distragerea atenției prin media
Părintele Teologos: Crezi că oamenii din biserică au o criză a identității Bisericii? Adică nu mai știu ce e Biserica, de fapt?
Remus Rădulescu: Nu știu dacă… nu cred, numai că există o dificultate în a transmite această identitate oamenilor moderni, adică oamenilor de astăzi care sunt asaltați de tot felul de mesaje din toate părțile, de tot felul de ispite și gânduri care te scot în afara ta, nu te adună, te risipesc.
Părintele Teologos: Deci oamenii să înțeleg că au foarte mulți centrii de atenție care îi atrag în diferite părți și Biserica trebuie să intre în competiție cu aceștia.
Remus Rădulescu: Da, oarecum, oarecum în competiție. Da, așa este. Știți cum e? Ecranele sunt, fac parte din viața noastră de zi cu zi, foarte mare pare, nu?…
Părintele Teologos: Foarte mare parte. Deja ecranele au intrat în cotidian.
Remus Rădulescu: Da și acolo pe ecran trebuie să fie și mesajele ale Bisericii.
Sfântul Apostol Pavel… astăzi
Părintele Teologos: Dacă Sfântul Apostol Pavel ar fi fost astăzi – celebra întrebare – cum crezi că ar fi acționat?
Remus Rădulescu: Păi, cred că ar fi scris, știu eu, epistole pe Facebook. Cred că ar fi scris, nu?… Bine, poate că nu în același limbaj în care le-a scris și sunt în scriptură pentru că era limbajul…
Părintele Teologos: Vremii respective și mai ales că Sfântul Apostol Pavel a folosit inclusiv poeți păgâni.
Remus Rădulescu: Eu cred că ar fi folosit mijloacele acestea. Nu mijlocul e problema, ci duhul în care ești și în care transmiți. Pentru că și prin mijlocul tehnologic cred că pot să transmit un duh.
Părintele Teologos: Așa este. Desigur că nu este ca față către față, dar evident că se poate transmite.
Atenția la excesul de vizibilitate
Remus Rădulescu: Da, iar în principal, prezența oamenilor bisericii pe mijloacele acestea moderne de comunicare este să încerce să transmită pe altcineva mult mai mult decât pe ei înșiși. Mi se pare cel mai mare risc acum – al prezenței și al excesului de vizibilitate în cazul unora – e că se propun pe ei înșiși și nu pe Hristos.
Părintele Teologos: Aha, am înțeles.
Remus Rădulescu: Există riscul percepției deși poate intenția nu e asta. Intenția lor nu e asta desigur, dar în percepție să se întâmple această inversare de prim plan, cum se zice.
Părintele Teologos: Adică să Îl folosească pe Hristos, împingându-se pe ei înainte.
Remus Rădulescu: Da, printr-un exces de vizibilitate, printr-un teatralism, printr-o artificialitate care poate să transpară dincolo de ecran și să ajungă la om mai devreme sau mai târziu. Și există pericolul acesta să îi faci pe oameni să creadă faptul că credința lor depinde de un influencer sau de un om, nu de relația lui cu Dumnezeu.
Mi-a rămas în minte și întotdeauna o aduc în discuție când vorbesc despre felul în care este nevoie să fim în prezenți cu mesajul creștin, replica din recentul film despre Sfântul Nectarie, când, după suferințe întregi, un ucenic apropiat îl întreabă sau îi zice: părinte, dacă mi-ar fi făcut mie toate acestea, eu n-aș mai fi crezut în Dumnezeu, i-aș fi lăsat pe toți! Și Sfântul Nectarie răspunde: vai, de mine, vai, de capul meu dacă credința mea ar depinde de oameni!
Asta este. Noi nu depindem de felul în care ne influențează un preot… Da, ne ajută să mergem pe o cale.
Părintele Teologos: Evident. Dar nu este el Dumnezeu.
Influenceri și idolatrie – de evitat
Remus Rădulescu: Da, credința mea e darul pe care mi-l dă Dumnezeu și e relația mea cu El.
Părintele Teologos: Da, eu cred că asta este la un moment dat și o formă de idolatrie neintenționată, desigur, dar o formă de idolatrie. Adică eu cred în influencerul respectiv mai degrabă decât în Dumnezeu.
Remus Rădulescu: Și apoi, când influencerul își diluează, să zicem, consistența sau din diverse motive, dispare, se întâmplă ceva, s-ar putea să mă să mă clatin în credința mea.
Părintele Teologos: Să fiu într-un iad, în iadul lipsei lui Dumnezeu, al celui dumnezeu cu „d” mic care era influencerul pentru mine.
Remus Rădulescu: Da, asta este… să fim foarte atenți la riscul acesta! Pentru că observ niște prezențe care pot să comporte acest risc.
Părintele Teologos: Chiar ai vorbit la început despre vedetism. La asta te referi adică?…
Remus Rădulescu: Da, da, pentru că sunt preoți mai cunoscuți, preoți mai retrași, mai discreți, dar niciodată și cel care e cunoscut să nu creeze impresia, deși nu are intenția, că face pe vedeta.
Părintele Teologos: Că e vedetă, da. Asta cred că se poate rezolva. Deci eu spun din experiența mea, prin viața duhovnicească intensă. Și noi am fost presați și ați văzut că vin și la noi închinători și ne presează să vorbim mult, să răspundem și așa mai departe și chiar vreau să îmi cer iertare de la publicul nostru că nu răspund, nu reușesc să răspund și nu vreau să răspund, vă rog să mă iertați, să nu mă înțelegeți greșit, tocmai datorită faptului că doresc să mă concentrez pe viața mea duhovnicească. Știu că dacă aș răspunde mai mult, sau am face mai multe clipuri și eu și părintele stareț – că noi facem fiecare câte un clip pe săptămână, bineînțeles, eu fac două, dar în cel de-al doilea clip ești tu, este invitatul pe primul plan – tocmai datorită faptului că dorim să ne menținem viața duhovnicească.
Cred că dacă intervine în viața fiecăruia dintre noi, în principal a preoților, dar nu numai, în viața oricărei vedete și în sens bun și în sens negativ, intervine programul duhovnicesc, legătura cu Dumnezeu, în clipa respectivă cred că există un echilibru. Și acest vedetism nu este exploziv. Pierdem, posibil, vizualizări, dar scopul nostru nu sunt vizualizările. Scopul nostru este îndumnezeirea. Cred eu. Scopul nostru cred că trebuie să fie înduhovnicirea.
Vedetele…
Tu vorbești de vedetism. Cum recunoști vedetele? În sens negativ, să zic așa, din experiența ta.
Remus Rădulescu: Vedetele din mediul bisericesc?
Părintele Teologos: Da.
Remus Rădulescu: La ele ne referim că sunt multe vedete.
Părintele Teologos: Da, evident.
Remus Rădulescu: În primul rând, printr-o vizibilitate prea mare, excesivă. Adică, după părerea mea, o depășire a unei măsuri. Prin postări care care au ca subiect persoana respectivului și propunerea unui eveniment din viața personală a respectivului.
Părintele Teologos: A, am înțeles. Eu nu urmăresc.
Remus Rădulescu: Chiar dacă trimite totul la, să zicem, la un mod de a-ți manifesta recunoștința din partea celor care urmăresc față de respectivul influencer religios. Și prin ton, prin felul în care spui și încerci să-L insufli pe Hristos, să-L introduci în sufletul celui care te urmărește.
Părintele Teologos: Prin felul în care relaționează cu tine, să zic așa sau cu oamenii, nu?
Remus Rădulescu: Da. Un semn al vedetismului este și gestul teatral care poate să fie. Poate să fie și în cazul unui om, al unui cleric sau al unui om care vorbește despre Dumnezeu. Teatralismul. Da, e o ieșire din firesc, aș zice eu.
Părintele Teologos: Da, da, din normal.
Remus Rădulescu: Da. Sunt provocări și cred că învățăm lucrurile, pentru că totul vine fără manual de utilizare, pentru că vine repede și trebuie să învățăm pe parcurs.
Părintele Teologos: Da, așa este. Manualul de utilizare există, se numește Sfânta Scriptură, dar este dificil de translatat.
Remus Rădulescu: Da, de transpus…
Părintele Teologos: De transpus în practică.
Remus Rădulescu: Limbajul acesta, tipul acesta de limbaj.
Părintele Teologos: Așa este. Părerea mea este că toate aceste vedete, nu știu, n-am întâlnit sau dacă am întâlnit poate că nu le-am…. e adevărat că, după cum spuneam, eu nu mă uit pe net sau mă uit dar foarte rar, cred că ele ca orice om doresc să facă bine.
Remus Rădulescu: Da, sigur. Chiar am și spus intenționalitatea e bună.
Părintele Teologos: E bună, dar săracii… și asta se vede în BOR. Este o biserică extraordinar de frumoasă și eu spun din Sfântul Munte, dar există lipsa experienței și atunci oamenii când nu au experiența tradiției care există în Sfântul Munte – că nici eu n-aveam experiența și am învățat-o în Sfântul Munte, în clipa respectivă oamenii în mod necesar cred că ajung la extreme.
Părinți români
Dintre părinții bătrâni din România, care au prins tradiția de dinainte de comunism, ai cunoscut pe cineva, știi pe cineva?
Remus Rădulescu: Da, l-am prins și chiar am avut așa privilegiul să și înregistrez câteva răspunsuri de la părintele Arsenie Papacioc.
Părintele Teologos: Cum a fost?
Remus Rădulescu: Extraordinar. Adică la părintele cred că nici nu trebuia să asculți că spune ceva. Te uitai doar în ochii aceea vii ai lui, de o inteligență extraordinară și de o strălucire. Nu degeaba se spune că se vede sufletul prin ochii omului. Da, transmitea ceva prin prezența lui. Da, știți cum e. Ca în pilda aceea din Pateric.
Stătea cineva și nu întreba nimic și tu de ce nu întrebi?
Părintele Teologos: Așa este. La Sfântul Antonie cel Mare, da.
Remus Rădulescu: Mi-e de-ajuns doar să te privesc și nu am nevoie de răspunsuri…
Părintele Teologos: Asta este semn de sfințenie. Ăsta este semn că omul respectiv este duhovnicesc, care se împărtășește de Hristos cel viu.
Remus Rădulescu: Și mai nou, aș putea zice la fel așa o prezență foarte luminoasă pentru mine, a fost și este părintele stareț de la Mănăstirea Putna, părintele Melchisedec Velnic.
Părintele Teologos: A, da!
Remus Rădulescu: Cu o căldură foarte…
Părintele Teologos: Da, foarte cald și foarte așa blând și smerit. Să avem rugăciunile lui!
Mediul online și Biserica
Deci viitorul tu îl vezi că este mai degrabă online, da sau cum?
Remus Rădulescu: E online și va rămâne. Va rămâne și pe clasice, dar în clasic parcă radioul cred că va avea față de televiziune un avantaj pentru că este mijlocul de comunicare al mobilității. Nu te poți uita pe internet decât cu riscuri la volan. Nu te poți uita la televizor la volan, dar poți asculta radioul și la asta mă gândesc. Nu va dispărea ca mijloc clasic de comunicare, dar e clar cu o diminuare a rolului pentru că oamenii se duc tot timpul la ecrane.
Părintele Teologos: Din păcate.
Remus Rădulescu: Da, asta este mirajul imaginii.
Părintele Teologos: Crezi că presa bisericească va fi relevantă în viitor, își va crește ponderea, va fi mai din pact, de puțin impact?
Remus Rădulescu: Eu cred că da pentru că încercăm să inovăm, încercăm lucruri astfel încât să le modernizăm și la televiziunea Trinitas și acum este o mare lucrare și pe online. Eu zic că da. Și Biserica va avea de câștigat în misiunea ei prin felul acesta de prezență, pentru că e un mediu în care e nevoie de prezență. Un coleg din presă, în discuțiile cu el, când ne manifestam reticența a unei prezențe, zice: trebuie să fim acolo pentru că dacă nu suntem ne ia altcineva locul.
Părintele Teologos: Evident.
Remus Rădulescu: Și dacă locul ăla nu e ocupat, vine altcineva cu siguranță și ți-l ocupă.
Părintele Teologos: Așa este.
Remus Rădulescu: Deci e un loc de misiune și acest spațiu online, virtual, să zicem cum vrem. Dar totdeauna cu tendința aceasta și cu gândul acesta: de a ieși din virtual și de a veni în real pentru că acolo se trăiește viața cu adevărat.
Părintele Teologos: Evident, evident. Deci nu trebuie să-i împingem pe oameni, pe tineri în virtuali, ci din contră, trebuie să mergem acolo, că sunt acolo și îi scoatem în real.
Remus Rădulescu: Da și realitatea este acolo în fața icoanei, în fața candelei, în fața potirului.
Părintele Teologos: În biserică.
Remus Rădulescu: În biserică, da, asta este realitatea. Da, pentru că există și riscul acesta și l-am trăit și-l mai trăim încă așa ca o inerție după pandemie, când a fost o inflație de transmiteri de slujbe în online. Și bineînțeles, unele transmise cum a putut fiecare în parohia lui, cu mijloace sărace și într-o formă precară, dar a creat unora dintre noi, poate le-a creat impresia că și asta e o cale de a urmări o slujbă și de a fi prezenți. Ori nu. Nu e o cale.
Părintele Teologos: Este doar o cale a iconomiei, doar în clipa în care cineva este bolnav și nu poate să meargă. Deci din cauza asta, bine face Trinitas că continuă slujbele online, dar oameni buni, mergeți la biserică! Mergeți în real! Hai, să fim reali!
Remus Rădulescu: Eu cred că ar trebui să facem acest anunț și noi la radio îl mai facem. Acum o să vă zic ceva și despre comparația dintre a transmite o slujbă la radio și una la televiziune. Dar eu cred că și la televizor ar trebui să scrie la un moment dat, nu din când în când pentru că poate deveni supărător, să scrie, să fie un mesaj – această transmisie este pentru cei care au motive întemeiate să nu fie într-o biserică.
Părintele Teologos: Evident.
Remus Rădulescu: Și motivele și le știe fiecare.
Părintele Teologos: Nu presăm.
Despre slujbele transmise la radio
Remus Rădulescu: Dar fiecare se responsabilizează în felul ăsta. În timpul pandemiei și am mai discutat și cu colegi din presă, am ajuns la concluzia că cel mai potrivit mod de a transmite o slujbă, o Liturghie sau o altă slujbă, printr-un mijloc modern de comunicare, mijloc tehnologic, este radioul mai degrabă decât televiziunea care îți oferă și imaginea.
Părintele Teologos: Da? De ce?
Remus Rădulescu: Pentru că sunetul, doar sunetul eu zic că păstrează mai bine duhul în care omul se integrează în biserică, prin prezență fizică. De obicei, când ai doar sunet ești mai participativ la ceea ce auzi, decât atunci când ai și imagine. Asta ca o comparație generală între mijloacele de comunicare. Ești captiv cu totul alt momentul în care ți se oferă și imaginea, dar când ai doar sunetul, participi cu imaginația proprie. Îți creezi imaginile în minte…
Părintele Teologos: Nu vezi…
Remus Rădulescu: Nu le primești de-a gata și atunci parcă tu ești mai prezent – dacă vrei să fii prezent, dacă nu vrei… decât în fața unor imagini foarte profesionist mixate de regizori de emisie… Pentru că apropo, singura slujbă care se transmite profesionist în România, în momentul de față și în timpul pandemiei a fost de la Trinitas TV, pentru că aici sunt oameni care fac și știu să facă treaba asta. Așa ce a transmis fiecare din parohie cu imagine așezată și statică e…
Părintele Teologos: Da, un celular pe tripod.
Remus Rădulescu: Era obositor, dar a fost o cale de a participa în niște condiții excepționale.
Părintele Teologos: Da, evident.
Remus Rădulescu: Dar să învățăm din toate aceste experiențe!
Părintele Teologos: Să învățăm și să mergem înainte.
Remus Rădulescu: Sigur.
Concluzie și îndemnuri
Părintele Teologos: Să ajute bunul Dumnezeu! Mulțumesc tare mult, Remus!
Remus Rădulescu: Eu mulțumesc!
Părintele Teologos: Mie mi-a fost foarte util. Sper că și dragilor noștri spectatori… cum se numesc? Nici nu știu cum se numesc?
Remus Rădulescu: Aici la mediul ăsta, urmăritori.
Părintele Teologos: Privitori. Urmăritori.
Remus Rădulescu: Dar urmăritorii în sensul bun pentru că știm că există și în sensul rău…
Părintele Teologos: Dragilor noștri urmăritori, dragilor noștri oameni, de fapt. Dragii noștri oameni și mi-a plăcut acest mesaj că fraților, și eu întotdeauna vorbesc pe tema asta: haideți să fim reali! Hai, să fim să mergem în real!
Remus Rădulescu: Da! Totdeauna, întâlnirile acestea să fie un prilej de a ne trăi viața mai real decât o facem.
Părintele Teologos: Exact. Mai intens în real!
Remus Rădulescu: Mai intens, da.
Părintele Teologos: Așa să ne ajute bunul Dumnezeu! Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
