Neamul românesc și sfinții săi astăzi – părintele Teologos

Care sunt provocările neamului românesc astăzi? Care este poziția sa în contemporaneitate? Care este relația sfinților români cu neamul?

O să încercăm să răspundem la aceste întrebări precum și la altele asemănătoare în materialul de față.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Introducere

Fraților, Duminica Sfinților Români este o duminică specială și asta nu numai pentru că sunt Român – da, desigur că și din cauza aceasta – ci mai ales pentru faptul că cinstim și avem promovați ca exemple sfinții locali, sfinții neamului. Astăzi însă nu o să vorbesc atât despre sfinții români cu nucleul sfinții din închisori și asta de ce? O dată, pentru că încercăm să postăm, cu darul lui Dumnezeu, în fiecare săptămână câte un clip cu sau despre ei și, dincolo de asta, s-au scris multe cărți pe subiect – luați și citiți, fraților! O să vorbesc puțin despre neam și familie.

Este foarte important acest lucru, mai ales astăzi când progresismul ateu sau cel puțin ateizant ne învață copiii să-și urască familia, țara și neamul. Fraților, omul fără rădăcini este un dezrădăcinat și un însingurat și îl bate vântul unde vrea.

Știți foarte bine că se încearcă promovarea unor non-valori, unor anti-valori și a unor valori abstracte, astfel încât tânărul să se declare un european sau un om globalizat și globalizant care să calce în picioare orice valori tradiționale pe care omenirea le-a dovedit de valoare de-a lungul a mii și mii de ani.

Familia

Fraților, tema familiei și a neamului nu sunt noțiuni apărute ieri-alaltăieri ca și Inteligența Artificială, astfel încât să o discutăm ca pe ceva nou și să vedem care sunt avantajele și dezavantajele. Trebuie însă să spunem câte ceva pe tema familiei, de ce? Pentru că în societățile departe de Dumnezeu, care influențează și societatea noastră, familia e aproape distrusă ca și celulă a iubirii și a siguranței.

Familia este o instituție veche de mii de ani, care a fost probată ca celula de bază a societății, mediul în care copilul învață de la cei mai experimentați decât el cum să se poarte, astfel încât să se maturizeze ca personalitate duhovnicească. Înțelegeți? Astfel încât să ajungă la ținta sa, la perfecțiunea personală veșnică – adică la Dumnezeu cel iubitor.

Astăzi se lovește în familia tradițională astfel încât tânărul să fie un eșuat în trup, un dezaxat, un credul, un om cu un interval de atenție și de analiză foarte, foarte redus și un dependent de orice lucru care este „cool” astăzi – mi-e și rușine să vorbesc în termenii ăștia – asta chiar dacă lucrul respectiv este dovedit ca nociv. Ajunge să fie la modă și atunci noi trebuie să credem. Fraților, nu e așa!

Fraților, distorsiunile sexuale – că mi-e și rușine să le amintesc – sunt dovedite ca nocive în istoria milenară a societății noastre și de fapt, a societății planetare. Noi trebuie să spunem acest lucru cu multă compătimire față de cei care păcătuiesc astfel și în general. De ce trebuie să îi compătimim? Pentru că își distrug sufletele, însă trebuie să avem compătimire față de acești oameni și trebuie să o spunem foarte răspicat și să nu permitem proliferarea acestui mare flagel, după cum nu trebuie să permitem proliferarea unui fenomen contagios – o boală contagioasă – pe care experiența oamenilor a dovedit-o în istorie că este un fenomen distructiv. Mai ales, în cazul păcatelor trupești, e un fenomen distructiv de suflete. Înțelegeți? O boală distructivă de suflete. Avem atâtea exemple în istorie, se cunoaște, fraților. Despre ce vorbim?

Postmodernismul dorește să distrugă familia și neamul pentru că acestea dețin experiența colectivă a noastră și omul care este conectat la experiența colectivă de neam, la învățătura de credință dintr-un neam este un om foarte puternic. Înțelegeți?

Fraților, eu îmi iubesc foarte mult neamul pentru că neamul românesc are în el o învățătură de credință de succes și asta se vede prin pleiada de sfinți pe care neamul nostru a dat-o. Trebuie să știți că sunt foarte mulți sfinți români care sunt foarte mari și pe care nu-i știe nimeni. Fraților, credeți-mă că știu ce spun. Fraților,succesul unui om nu constă în avansul său în tehnologie sau artă, ci în despătimirea sa, în apropierea sa de Dumnezeu cel pur imaterial, adică în sfințenie. Să mă repet: succesul omului constă în sfințenia sa. Din acest punct de vedere, avansul în tehnologie sau artă pot să fie chiar piedici în avansul spre sfințenie. Înțelegeți?

Cum reușim

Vedeți fraților că în închisorile comuniste au intrat de la țărani pe care cu adevărat îi respectăm foarte mult, până la savanți atomiști și miniștri pe care, de asemenea, îi respectăm foarte mult. Nimeni nu a reușit acolo, nimeni nu a reușit în închisoare decât numai prin Hristos. Nu există altă cale, fraților! Înțelegeți? 

Că tot vorbim de istorie, toată istoria ne arată eșecul încercării disperate a omenirii de a găsi o altă cale spre succes în afara lui Hristos. Nu se poate. Nimeni nu a biruit moartea dintre oameni. Nimeni nu a adus iubirea și pacea fără numai Hristos. Nimeni nu a adus unitatea adevărată prin iubirea adevărată fără numai Hristos Dumnezeu.

Neamul adevărat este de fapt unitatea între vii, unitatea între morți, unitatea între vii și morți în mijlocul Sfintei Liturghii. Pentru că Sfânta Liturghie este slujba jertfei prin excelență, slujba iubirii prin excelență. Sfânta Liturghie e slujba darurilor ca expresie a iubirii și fără aceasta nu există unitate. Înțelegeți? Unitatea nu apare în clipa în care spun „te iubesc, cu ce MĂ poți ajuta”, ci în clipa în care spun „te iubesc, cu ce TE pot ajuta”. Fără Biserică nu există neam adevărat pentru că nu există iubire adevărată. Există doar o pseudounitate bazată pe interese comune sau pe patimi comune dintre care cea mai nocivă este mândria, desigur.

Apartenența la neam

Este foarte nociv să fie folosită apartenența de neam ca să ne validăm ura și disprețul față de alte persoane, oricare ar fi ele. Noi tot timpul trebuie să ne împotrivim ideologiilor greșite care ne distrug neamul, ne distrug pe cei dragi ai noștri însă noi NU luptăm pentru că îi urâm pe cei din fața noastră; luptăm pentru că îi iubim pe cei din spatele nostru. Înțelegeți? Din cauza asta, să știți, fraților, că de fapt, forța combativă a unui corp de armată este direct proporțională cu duhovnicia armatei respective.

Fraților, armata și prin extenso societatea vestică a fost distrusă într-o proporție importantă după războiul din Afghanistan datorită păcatelor și a drogurilor care acum sunt mai mult sau mai puțin legalizate în vest. Fraților, armata vestică nu a fost atât de lovită din cauza unor bătălii armate, ci de păcatele care au devenit publice și se validează la ora asta în vest. Desigur că nu zic că e bine ca cineva să fie în război și desigur că nu judec persoane, vorbesc în general că dacă cineva este omorât pentru neam atunci el moare ca un erou, dacă însă el se fofilează sau are interese străine fiind dependent de păcate grave, de patimi, atunci îl așteaptă o moarte de câine. Dumnezeu știe pe fiecare și nu se batjocorește! Înțelegeți?

Fraților, niciodată nu trebuie să cădem din duhovnicie pentru că în toată istoria noastră noi n-am avut nimic în afară de bunul Dumnezeu. Când am fost cu Dumnezeu am fost de neînvins. Când ne-am depărtat de Dumnezeu, ne-am sinucis ca neam. De fapt să știți că nimeni – niciun om – nu a avut nimic altceva în istorie în afară de Dumnezeu, însă unii au greutatea istoriei pe umerii lor și asta îi trage în jos: se mândresc cu imperii, cu geniu tehnic, cu geniu artistic sau militar și asta îi însingurează, îi împinge într-un naționalism ca formă de idololatrie și le reduce din vlaga de neam. Fraților, neamul este un căuș de palmă în care arde flacăra credinței și dacă nu este o credință adevărată în neam este o mare problemă pentru că neamul se ofilește și se stinge.

Consecințe ale distrugerii identității de neam

Vedeți astăzi cum a ajuns supa aceasta amorfă în care oamenii se mută dintr-o parte în alta și se încearcă o globalizare sau, mă rog, o europenizare, promovându-se valori fără rădăcini în istorie și fără viitor în veșnicie – adică niște non-valori pentru că valoarea este măsura în care omul este ajutat să se desăvârșească în viața sa veșnică. Fraților, dacă o entitate nu-l ajută pe om să se desăvârșească duhovnicește întru veșnicie atunci acea entiate, lucru, idee sau ce o mai fi ea, nu este de valoare, chiar dacă lucrul respectiv a costat foarte mult sau dacă ideea respectivă a fost enunțată de cineva foarte faimos pe canalele de social media. Valorile se văd în timp și se validează de oamenii duhovnicești din neam adică de către Biserică.

Oameni buni, trebuie să ne opunem non-valorilor, adică lucrurilor care ne depărtează de Dumnezeu, de perfecțiunea iubitoare! Ca să ne opunem trebuie să acționăm și pe plan duhovnicesc – adică să ne rugăm – însă trebuie să acționăm și pe plan practic, social. Înțelegeți?

Voia lui Dumnezeu

Fraților, să vă spun ceva: cine are curajul să acționeze dacă știe că acțiunea sa este într-adevăr în voia lui Dumnezeu, devine un erou. Cine are curajul să moară, dacă știe că moartea sa este în voia lui Dumnezeu, devine un exemplu. În timp, acest exemplu capătă aura de sfințenie. Și să știți că pe baza exemplelor și mai ales a sfinților, cei care vin după noi au curajul să acționeze. Înțelegeți? Dacă cineva promovează o ideologie străină de Dumnezeu și de neam să nu o acceptăm, să nu le cumpărăm produsele. Trebuie să acționăm.

Fraților, trebuie neapărat să ne promovăm valorile neamului, trebuie neapărat să ne promovăm sfinții care în secolul 20 sunt mari și mulți. Pe baza acestor sfinți puteți să vedeți care sunt cei care ne dușmănesc și încotro trebuie să ne îndreptăm. Fraților, cei care ne dușmănesc valorile adică pe sfinții și personalitățile de neam, aceia sunt cei care ne dușmănesc și pe noi, cei mulți. Fraților, dacă pe cei mai buni dintre noi vor să-i acopere cu mantia defăimării și a uitării, credeți că pe noi ne iubesc, o să ne iubească? Să fim serioși!

Curajul și credința

Trebuie să ne rugăm să avem curaj pentru că prin curaj ne sfințim. Însă, fraților, să nu vă așteptați ca Dumnezeu să vă dea niște „pastile de curaj”, ci Dumnezeu ne va da ocazii în care curajul nostru va crește dacă avem credință în Dumnezeu.

Credința poate fi definită în acest context ca o cunoștință suprarațională care se bazează pe încredințarea inimii că dacă Dumnezeu i-a ajutat pe alții care au făcut fapte bune atunci ne va ajuta și pe noi. De asemenea, dacă în trecut Dumnezeu ne-a ajutat, ne va ajuta și de acum încolo. Toate acestea se bazează, după cum vedeți, pe noțiunea de comunitate, de neam, de experiență comună. Înțelegeți?

Este esențial neamul pentru că neamul este, după cum spuneam, un căuș de palmă în care arde flacăra credinței. Fratele ajutat de alt frate este tare ca o cetate întărită – însă să avem grijă ca asta să se facă pe tărâmul virtuții și nu al patimii, pentru că pe tărâmul patimii este fanatism.

Exemplul sfinților din închisori

Vedeți că sfinții români din închisori au scăpat de patimi prin focul chinurilor și nu provoacă fanatism și încrâncenare pentru că nu aveau fanatism în comportamentul lor. Citiți să vedeți „Întoarcerea la Hristos” de Ioan Ianolide, care este cea mai bună carte din tot ceea ce s-a scris despre sfinții români din închisori, sau dacă doriți ceva nu atât de adânc însă mult mai enciclopedic atunci cumpărați „Sfinții închisorilor” – scoasă la m. Paltin. Cartea este bazată pe multe alte cărți care conțin relatări ale sfinților și mărturisitorilor din închisori sau despre aceștia.Și acolo o să vedeți că nu este patimă, fraților. Este duhovnicie. Da!

De exemplu, au fost mai mulți deținuți care au văzut-o pe Maica Domnului în închisoare, cel mai celebru caz fiind al Sf. Valeriu Gafencu căruia Maica Domnului i-a spus că biruința va fi a lui Hristos și chiar dacă azi sunt mai cutezători fiii întunericului decât fiii luminii și chiar dacă ni se va părea că nu mai e credință pe pământ, trebuie să știm că totuși izbăvirea va veni, dar ca prin foc și prin pârjol pentru că lumea mai are de suferit din cauza plăcerilor păcătoase în care este înglodată. Noi însă, fraților, să avem credință și curaj! Înțelegeți?

Fraților, una din principalele probleme ale noastre ca neam, dacă nu problema noastră principală, este faptul că noi avem mari valori în neam, însă ne uităm pe aiurea. Suntem complexați de pseudo-valorile din afara granițelor țării, de mirajul bogăției străine de toate felurile, miraj care ni s-a inoculat în mod intenționat prin toate canalele media.

Atitudine

Fraților, să nu mai fim atât de complexați și să nu mai privim cu jind la un sistem de valori străin care de fapt este foarte toxic în spatele valurilor de excitare, care ne provoacă și care acum a dus la prăbușirea imperialismului vestic. Fraților, nu cedați presiunilor de grup, nu cedați anturajelor toxice pentru că toate acestea duc la prăbușirea noastră după câțiva ani în care ni se pare că toată lumea este a noastră. Și prăbușirea va fi mare. Prăbușirea vine de la credința că totul e permis, vine de la ideologia incluziunii care nu mai știe de bine și rău, ci numai de impunerea tiraniei, libertinajului pe baza pretextului iubirii distorsionate, adică senzuale a oamenilor.Înțelegeți?

Dacă omul nu mai este învățat ce este binele și răul, dacă omul nu mai știe ce este adevărul – adevăratul bine și adevăratul rău – asta înseamnă că civilizația nu mai poate avansa și se pulverizează, de distorsionează, praful se alege. Dacă nu este Dumnezeu ca și Bine absolut, atotputernic și iubitor, atunci totul este posibil pentru că omul este pradă patimilor sale.

Fraților, avem nevoie de Dumnezeu personal și de persoanele care sunt mai aproape de Acesta pentru a putea merge înainte și pentru a nu cădea în chinurile patimilor noastre, în chinurile provocate de distorsiunile și adicțiile care ne macină toată existența. Fraților, este distructiv să credem că totul e permis pentru că astfel, fără să ne dăm seama, credem că dacă totul e permis atunci totul e folositor. Nu e folositor, fraților! Deloc!

Trebuie să întrebăm pe cei mai experimentați decât noi, pe cei mai duhovnicești decât noi, să întrebăm la duhovnici ce este de folos din ceea ce este permis și să citim viețile sfinților ca să învățăm ceea ce trebuie pentru că diavolul exploatează cumplit lipsa noastră de experiență și ne va face mari ispite în viață. Trebuie să-i iubim duhovnicește pe toți oamenii. Da, bineînțeles, sigur, oameni sunt ca și noi, dar asta implică, desigur, să nu fim de acord cu comportamentele nocive pentru societate, iar ce este nociv pentru societate o știm din experiența societății de mii de ani. Înțelegeți? Altceva e păcatul pe care nu-l primim și altceva este păcătosul pe care trebuie să-l iubim.

Acesta este rolul neamului, a familiei și mai ales a Bisericii: transmiterea tradiției, a experienței și a iubirii, astfel încât să ne apropiem de Dumnezeu. Biserica ne despătimește și ne învață să ne smerim și să avem răbdare pentru a conlucra cu ceilalți în unitate și să nu ne încredem atât în ce ni se pare că învățăm pe internet. Ceea ce ni se pare că învățăm pe internet e totul bine. Nu e bine! Pentru că internetul azi ne învață individualismul, competiția, lipsa timpului pentru noi înșine și în general, pentru persoane, ne învață arta războiului cu ceilalți sub masca excitării simțurilor. Că este „cool”.

Război ideologic

Că tot vorbim despre război, astăzi să știți că există un feroce război hibrid împotriva neamului nostru. Întâi de toate este vorba de un război informațional, ideologic. Trebuie să știți că astăzi nicio țară nu poate fi cucerită dacă mai întâi nu este cucerită din punct de vedere ideologic. Cum spuneam, vi se inoculează un acut sentiment de frică față de „ei” – unde „ei” sunt așa un nor cenușiu și abstract care știe tot și are toată puterea și se află undeva sus, dincolo de toți și de toate la conducerea planetei. Fraților, nu e chiar așa. Nu sunt atotputernici și nu le știu pe toate. Să nu uităm că România e a zecea țară din Europa ca și populație, din 44 de țări cât are continentul. Cinci țări care sunt înaintea ei sunt țări transcontinentale. România e țară mare. Dincolo de asta, noi, românii avem o diaspora foarte puternică – posibil să fie una dintre cele mai puternice din Europa. Fraților, nu trebuie să avem complexe de inferioritate și frică. Să nu credem că tot ceea ce e românesc e prost și tot ceea ce e străin e bun. V-am mai spus că învățătura de credință, că sfânta tradiție din neamul românesc este una de succes, fraților! Curaj!

Să nu uităm că la ora aceasta, Ortodoxia Românească este singurul punct de echilibru în Ortodoxie. Nu știu dacă știți, însă la ora aceasta există schismă între greci și ruși – însă slavă lui Dumnezeu că este doar schismă administrativă și nu ceva dogmatic. Însă este mare de tot schisma asta. Biserica Ortodoxă Română este cam singura speranță în acestă situație foarte, foarte delicată, fraților. Aveți grijă să nu dați în biserică. Ferească bunul Dumnezeu! Înțelegeți? De ce? Pentru că biserica ne aduce mântuirea, ne aduce salvarea de păcat, salvarea de chin.

Dincolo de asta, singurii ascultați în afară, singura Biserică Ortodoxă care își poate extinde cu succes activitatea terapeutică în afara granițelor țării este BOR, fraților. BOR, românii. Grecii, săracii, sunt terminați; au doar 2-3% din populație care merge la biserică. Ei au fost terminați fiind de huzurul mirajului vestic și scandalurile de la începutul secolului 21, dar să nu intrăm în detalii. Despre slavi, nu mai vorbim – lucrurile sunt evidente în contextul geopolitic actual. Nu zic că e bine, fraților. Georgienii au un patriarh sfânt, însă nu-i ascultă nimeni pe georgieni în afara granițelor țării lor.

Fraților o familie, o comunitate, un areal geografic, un continent poate să renască numai din punct de vedere spiritual, duhovnicesc – asta DACĂ va renaște, desigur. Răspunderea noastră, a tuturor, este foarte mare, să știți. Însă, curaj! Sfântul Paisie Aghioritul profețea că după cum Bizanțul a clădit Sfântul Munte la fel și Sfântul Munte va reclădi Bizanțul. Și asta i-a spus-o unui om foarte important – directorul Europei de Sud- Est de la Institutul Internațional de Studii Strategice. Sfântul Paisie știa ce vorbește. Asta, însă, nu se realizează magic – e nevoie de program duhovnicesc constant în fiecare zi. E nevoie de un comportament nobil, de duhovnicie.

De evitat

Fraților, să nu avem foarte prostul obicei să ne spălăm rufele în public. Românii sunt notorii că își dau în cap unii altora, mai ales în străinătate și în fața străinilor. Fraților, să nu fie așa. Nu e bine. Cine face așa nu o să reușească. Dacă voi nu vă iubiți între voi, nu este cine să vă iubească, să știți – asta indiferent ce vă spun impresiile la prima vedere. Faceți răbdare unii cu alții și lăsați să treacă, fraților, apă sub pod e! Să nu deschidem gura când suntem mânioși și să nu avem gânduri negre față de semenii noștri și față de neamul nostru.

Nu știu dacă remarcați, însă popoarele care vă manipulează ca să nu vă placă de țara voastră, de România, sunt niște popoare care își iubesc foarte mult țara. Vă fac astfel pentru că ei știu ce putere are unirea chiar și pe plan social – cu atât mai mult pe plan duhovnicesc unde există iubirea cea adevărată.

Noi nu trebuie să-i urâm pe alții, însă trebuie să avem discernământul și curajul necesar de a sta în adevăr. Facem alianțe însă totdeauna pentru că ne iubim neamul și totdeauna să nu uităm că nu urâm niciun om, ci urâm păcatul. Nu facem alianțe pentru a ne satisface patimile, păcatul, ci pentru că ne iubim neamul. Pentru a face această distincție și a avea echilibrul iubirii, trebuie să avem măsura duhovnicească necesară, adică trebuie să ne spovedim regulat și trebuie să ne rugăm des cu conștiința faptului că depind și alții de noi – asta mai ales dacă ne-a pus bunul Dumnezeu în poziții de răspundere, fraților.

Conduita necesară

Să nu credeți că vom reuși dacă nu vom avea măsură duhovnicească. Nu vom reuși, fraților! Să nu credem că banii sau relațiile ori poziția socială o să rezolve problema dacă noi avem probleme duhovnicești. NU o să o rezolve. Credeți-mă că așa este cum spun, știu foarte bine. Toată experiența neamului nostru și toată experiența Bisericii arată că totul depinde de duhovnicie, de legătura noastră cu Hristos. Înțelegeți? Vă spun asta, pentru că banii, faima, puterea și poziția socială ne atrag și – chiar mai mult – suntem învățați de societatea departe de Dumnezeu și eșuată în trup să le dorim pe acestea – toate patimile astea.

De fapt, o a doua componentă a războiului hibrid în care ne aflăm este exact aceasta: războiul economic, al averii în care este exploatată nevoia de bani a omului simplu și pe de altă parte, mai ales dorința de bani a omului departe de Dumnezeu, departe de duhovnicie, a omului care în mod necesar este robul materiei, adică al banilor.

Fraților, omul este făcut astăzi să lucreze aproape încontinuu printr-un sistem de impozite și dări pe de-o parte, iar pe de altă parte, prin crearea de tot felul de pseudonevoi, de a fi la modă, de a avea ultimul model de te-miri-ce gadget, de a fi acceptat în societate și așa mai departe. Toate acestea se realizează prin războiul informațional de care am amintit mai-sus care nu-i lasă pe oameni și mai ales pe tineri să gândească, să aibă timp de contemplare și de reflexie, să vadă cine sunt, de unde vin și unde ar trebui să se îndrepte. Înțelegeți?

Atenție și trezvie

Vedeți că tot timpul există o temă sau mai multe cu care suntem bombardați încontinuu, astfel încât să nu avem timp să ne mai gândim la noi înșine: a fost pandemia, după care războiul, schimbarea climaterică și câte și mai câte. Fraților, să le mai lăsăm și să punem pe primul plan rugăciunea și iubirea din familie, iubirea dintre persoane pentru că scopul celor care vă bombardează cu știri nu este să îi informeze pe oameni. Scopul lor este să-i îndoctrineze pe oameni, să creeze consens și să îi supună patimilor astfel încât să fie și pe viitor dependenți, să voteze și acum și în viitor cu produsele lor și cu ideologia lor și să fie și pe viitor consumatori ale diferitelor produse care se promovează. Indiferent ce sunt aceste produse. Înțelegeți? Pot să fie și produs ideologic.

Astăzi se observă o ideologizare din ce în ce mai agresivă a firmelor care mai demult se limitau doar la activitatea lor comercială sau economică. Fraților, această ideologizare este foarte importantă – sau în sens bun dacă firmele respective sunt responsabile și îi ajută pe oameni să fie mai duhovnicești și să se apropie de perfecțiunea iubitoare a lui Dumnezeu, sau în sens rău sau chiar foarte rău și se vede din păcate, atunci când firmele încep să promoveze tot felul de ideologii păcătoase, pe față.

Fraților, să nu cumpărăm produse care duc la păcat sau de la firme care susțin frontal ideologii păcătoase. Trebuie să ne opunem. Nu e bine, fraților. Am mai spus asta. Nu spuneți că pe mine nu mă interesează ideologia, pentru că dacă este o ideologie păcătoasă atunci aceasta devine agresivă și devine așa foarte amară și devine tiranică ca și vrășmașul diavol care este în spate. Înțelegeți?  Și dacă avem tirania diavolului, atunci toți ne vom chinui: și cei care o promovează și ceilalți cărora li se impune. Să nu uităm că drumul unei astfel de ideologii păcătoase începe cu implorarea pentru toleranță, după care cererea de acceptare și după ce a crescut în acceptare, într-un final se transformă în tiranie care ne impune un anumit mod de gândire tuturor. De ce? Asta pentru că omul păcătos nu-și va afla niciodată liniștea. Pentru că liniștea se află, fraților, numai în Dumnezeu, departe de orice patimi, adicții și ideologii păcătoase, bineînțeles.

Fraților ca să vedeți cine vă conduce cu adevărat, cine vă impune ideologiile vedeți pe cine nu aveți voie să criticați. Ăia vă conduc. Înțelegeți?

Trebuie să avem însă discernământ să nu fim extremiști și să nu urâm persoane. Nu trebuie să urâm persoane, fraților! Trebuie să fim foarte atenți la unitatea dintre noi pentru că dacă vă despart, vă distrug.

De fapt, aceasta este o altă componentă principală a războiului la care suntem supuși. Cei care doresc să ajute sunt defăimați constant și cei care pot să facă ceva datorită poziției sunt puși să se bată între ei, astfel încât să nu se mai ocupe de avansul de neam, așa cum pot ei, ci să răspundă încontinuu la acuze.

O situație

Țin minte că la un moment dat, am intrat în tâmplăria unei mănăstiri ca să fotografiez și erau acolo mai mulți muncitori greci, care în timp ce lucrau ascultau radioul. Pentru că nu e duhovnicesc să se asculte radioul în Sfântul Munte în prezența monahilor și pentru că, pe de altă parte, nu doream să le zic oamenilor frontal să închidă radioul, am luat-o mai pe cotite și i-am întrebat pe greci „ce se aude la radio?” și ei mi-au răspuns „Păi… buletinul de știri pentru greve!”. Eu m-am mirat și într-adevăr am început să ascult puțin și într-adevăr fraților spunea una după alta „În seara aceasta la ora cutare în Tesalonic marș pe bulevardul cutare”, „Mâine dimineața la ora cutare în Atena miting în piața cutare – mici, suc și impermeabil pe gratis, mai ales dacă e vreme urâtă”, „Mâine, iarăși, cutare sector din industrie declanșează grevă pentru mărirea salariilor”. Da, fraților! Atât de mult erau puși să se bată între ei că ajunsese o secțiune constantă buletinul de știri pentru greve, după cum era buletinul meteo sau cel pentru sport. Înțelegeți? Ferească Dumnezeu!

Să avem discernământ

Fraților, trebuie mult discernământ, să nu răspundem la instigări și să nu ne distrugem țara cu mâna noastră! Însă pe de altă parte să ne opunem cu hotărâre păcatului într-un mod duhovnicesc și civilizat atunci când este necesar și să nu avem complexe de inferioritate, fraților. Mare atenție!

Acest discernământ de care vorbesc îl găsim în neam, la sfinții neamului, la exemplele noastre. Discernământul ne spune că trebuie să facem distincție între planul personal și planul comunitar. Dacă pe planul personal trebuie să întoarcem obrazul de câte ori putem, pe plan comunitar, adică atunci când sunt amenințați copiii și familia noastră, când este amenințat viitorul neamului nostru, atunci trebuie să acționăm cu calm și luciditate.

Exemple

Să vă dau două exemple din neam – primul pe plan personal.

Când era părintele Ioan Iovan deținut, era chinuit la maxim de gardieni și la un moment dat după ce torționarii l-au lăsat mai mult mort decât viu, unul dintre aceștia i-au dat un picior în spate. În clipa respectivă părintele Ioan a spus din toată ființa sa: „Domnul, Dumnezeul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos să te ierte pe tine, fiule, de toate păcatele precum și de acesta!”. Și l-a binecuvântat pe gardian. Aceasta este adevărata noblețe și acesta este adevăratul spirit creștin care trebuie și noi să-l punem în practică pe cât putem pe plan personal. Să întoarcem obrazul de 70 de ori câte 7. Cum putem. Desigur că trebuie să ne rugăm pentru asta, fraților, pentru că e nevoie de măsură duhovnicească serioasă ca să facă cineva așa ceva.

Pe plan comunitar exemplul este foarte simplu pentru mine că sunt din Ardeal și socotesc eu, destul de clar. Când Avram Iancu a adunat toți moții la Țebea și era Iancu sus pe delușor și-i vedea pe toți cum stăteau acolo mulți și apăsați de păcatul altora a zis doar atât către moți: „No’ gata? No’ hai!”. Înțelesu-m-ați? Trebuie să ne opunem ideologiilor, fraților.

Concluzie și îndemnuri

E nevoie de hotărâre, credință și curaj în Domnul nostru Iisus Hristos pentru a ne opune păcatului pentru că numai astfel vom ajunge la sfințenia și la fericirea veșnică. Așa să ne ajute Dumnezeu!

Vă mulțumesc că ați avut curajul să rămâneți cu mine până acum.

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!