Răscumpărarea neamului – p. Justin Pârvu

Ascultați pe părintele Justin Pârvu care ne povestește din necazurile pe care le-au suportat cei din închisoare astfel încât să plătească păcatele comise de neam, astfel încât să răscumpere neamul în fața legii duhovnicești.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Când trec și cobor în paraclisul de la Aiud, pe scările acelea și văd numele a sute de tineri, zic ,,n-am fost vrednic să fiu și eu aici”. Asta mă tot condamn și spun cei care într-adevăr au luat fiara de coarne au fost acolo, care au avut un curaj. Și aici au fost în pușcărie oameni curajoși clasa întâi, clasa a doua și clasa a treia am putea spune. N-au fost cu toții la aceeași măsură. La judecata lui Dumnezeu nu știu cum aș face eu acolo, să stau. 

Domnule, trebuia să fii foarte ..să-ți dai seama că s-a terminat comunismul. Acesta este un balaur cu șapte capete. Spargi unul, iese al doilea, spargi al doilea, iese al treilea. Așa încât a venit vorba despre moartea lui Stalin ,,s-a terminat măăi!”. Ei băiete stai că de acum începe alt Stalin. Nu vă gândiți, eu le spuneam, era dimineața atunci, făceam foc într-o sobă acolo, și vine o creștină: ,,Părinte s-a terminat! Stalin a murit!”. ,,Lasă măi, vine alt Stalin!”. Și într-adevăr așa a și fost, că a urmat apoi altă perioadă mai satanică, mai feroce. Și de acolo au început într-adevăr toată lupta și manifestarea comunismului împotriva României și a sistemului de apărare al adevărului. 

Domnule nici în lagărele acestea rusești nu a fost atâta sălbăticie și tehnică ca-n zona aceasta a României. Securitate nu a existat așa de ascuțită ca în Moldova. A fost securitate peste tot, dar aici a fost textul unde trebuia să-și facă, în Moldova unde sunt mănăstirile, unde era alt duh, să-și poată dezvolta ei cât mai mult…Peste tot era o trădare, o vânzare, era o turnătorie, nu te puteai mișca. Când am fost arestat, și aruncați în podul securității, am stat 4-5 zile acolo, nu aveau caralii, personal pentru pază, pentru a observa toată mișcarea aceasta care se făcuse în noaptea de 14-15 mai, ei au crezut că e așa o jucărie, dar când s-au văzut în fața la așa un număr mare, atunci s-au trezit și ei ,,stai că ne aflăm într-un cuib și nu avem acum nici oameni.” Și pe care îl întâlneau, îi dădeau pistol și ,,hai la gardă măi!”. Și atunci au început să facă arestări, să își zidească forțele, așa încât dacă ai vrea să spui ceva despre regimul din 1950 din Aiud, rămâi uimit.

La 15 mai 1948 începe prigoana arestărilor în masă a celor care au îndrăznit să înfrunte noul regim politic instalat. Conform fișei matricole penale, tânărul călugăr Justin pârvu a fost condamnat pentru vina de a fi ajutat organizațiile legionare cu bani și mâncare.

Eram în pușcărie, temnița Aiudului sau oriunde. Se vorbea foarte mult de două figuri, Părintele Paisie și Părintele Cleopa de la Sihăstria. Aici în pușcărie la noi, s-a auzit de acești oameni care aveau o experiență aparte. Gafencu, sfântul închisorilor, fiind bolnav, a fost internat în penitenciarul acesta de la Târgu Ocna, și în felul acesta nu l-a mai văzut nimeni. Se auzea așa după cum vă spun despre Cleopa și Paisie. Era un tânăr arestat care avea rugăciunea inimii. Era mare lucru. Pentru că nu s-a practicat rugăciunea aceasta sau dacă s-a practicat sau se practică, asta nu e ceva sporadic, slab, ici colo, pentru că rugăciunea inimii este altceva, este omul-chipul îngeresc.

Ei au socotit aceasta industrie, de transformare în  turnător și torționar, era cel mai rentabil. Intrau în miliție, în securitate, intrau peste tot, pentru că aveau asigurat o situație materială, bani, toate la îndemână, toate magazinele, toate livezile, toate grădinile, erau menite membrilor de partid și celor care lucrau oarecum în jurul partidului.

,,Ce să discut eu cu patru clăsuțe ale mele, ce să discut eu cu acesta care a fost probabil profesor universitar, a fost artisit, a fost medic, a fost ce a fost în armată, preoți, călugări, fiecare au avut o specializare, ori eu, ce am știut? Să-mi fac cruce și să spun Doamne ajută”.

La noi, în fond, cine au fost toți mesagerii aceștia ai comunismului. Elementele cel mai slabe, cele mai neputincioase. Ei n-au avut decât mitraliera și pușca. Ieșeai prin poarta închisorii, și venea cu o suliță și o înțepa în inimă, să vadă dacă nu falsifici ceva. Simulezi moartea acolo. Și mort și se tem de tine.

Toate aceste sisteme au avut ca unic scop cauzarea de suferințe psihice și morale deținuților, persoanelor internate, tocmai venind din partea unor cadre al căror nivel de cultură de civilizație, nu se ridicau la înălțimea a celor aflați vremelnic în penitenciarul din Aiud.

Dușmanul când vrea să se înarmeze cu gogomănia lui, nu ai ce să-i faci. Îl lași și mergi pe drumul tău de onoare până se sfârșește.

Penitenciarul a urmărit, indiferent că a fost Aiud, Jilava, Poarta Albă, s-a urmărit, cauzarea de suferințe fizice, psihice, morale, prin toate metodele avute la dispoziție de puterea din acea perioadă, pentru a pune la punct niște oameni care, într-un fel sau altul, s-au opus regimului. În vremea respectivă, vorbesc de perioada 1947-64 chiar, nu a existat o lege de executare a pedepselor. Asta a dat naștere la abuzuri la ilegalități.

Ce am tras noi în anii petrecuți în pușcărie, dar ce a fost deplasarea aceasta a noastră, până în sfârșit, am ajuns la Baia Sprie, acolo ne-au băgat în niște dube care ne-a dus printre bolovani, stânci nu știu ce, mergeai dintr-un perete în altul. Ca în cele  din urmă se oprește mașina după 25 de minute de mers, deschide în spate obloanele, și ieșim noi ca niște saci amețiți de acolo, unul în dreapta, ce stânci domnule acolo, să ieși din Delta Dunării să vii aici în stâncile acestea, unde ne uitam ca sălbaticii. Dar cu toate acestea, ne-am revăzut toți aici, ne-am îmbrățișat, ne-am sărutat, rămâneau caralii înnebuniți ,,uite băi la ăștia, sălbatici măi! Ce-i cu ei. Sălbatici măi.”. Ăștia strigau ,,coloană pe doi, coloană pe doi, coloană pe trei”. Nici gând. Ei vorbeau, noi ne vedeam de dragostea noastră între noi, și bucuria mare după ani de zile să ne găsim aici. Și s-au liniștit în sfârșit manifestările acestea ale noastre de întâlnire de bucurie, ne-am venit în sine, și au venit și caralii.

Loturile cele mai importante de deținuți care au sosit la Baia Sprie le avem aici în 1952 și în 1953, însă există dovezi clare,dovezi documentare care se păstrează la serviciul județean Maramureș al Arhivelor Naționale, în care deținuții politici se aflau la mina Baia Sprie încă din 1951. Majoritatea deținuților care au fost aduși la baia Sprie, ispășeau pedepse pentru încălcarea articolului 209, pctul 3: uneltire contra ordinii sociale dar și pentru încălcarea articolului referitor la trecerea frauduloasă a frontierei. Art. 209 a fost foarte des utilizat de către regimul comunist pentru că în acest articol putea să fie încadrat absolut orice deținut politic, fiind binecunoscute și practicile de anchetare ale deținuților și întocmirea dosarelor încât fapte despre care doar s-a vorbit în anumite contexte de către uneltitori, erau considerate crime impotriva regimului comunist.

Veneam de la muncă, în noiembrie și pe vremea asta,vânt, frig, uzi la picioare, pe jos numai apă cu zăpadă:

– Hai să facem numărătoarea.

Punctul cel mai greu, numărătoarea era. Trebuia să stai o oră aproape, că apoi tot noi ne număram unii pe alții. Și cum se făcea numărătoarea? Sergentul major, comandantul, apărea:

– Câți sunteți?

– Păi 2. Aa, 2, 4, 6, 8, 12, 5, 7, 9.

Gata. S-a terminat. De aici nu mai mergea.

– Tovarășe, notează acolo.

– Ce să-mi notez? 2 nume?

Venea acum locotenentul. Comandantul coloniei, o lua el tare, tare o lua. Și o lua, se–nfunda și ăsta pe la 85. Ooo -optzeci și cinci… Se înfunda. Până ce a comandat să facă să facă și el din nou. Se încurca de la început.

-Bă, ia ieși tu, banditule, și fă numărătoarea. … Notează acolo sergent major!

Și ieșeam la numărătoarea noastră care era dată. Dar trebuia să stai acolo câte o oră, o oră jumate. Îngheța inima în tine până se face numărătoarea. Și-acum trebuie să stai. Păi cam asta era pregătirea partidului, cam așa, cu ăști au ieșit ei la luptă.

O mâncare de mizerie, toarnă varză goală, pune napi și omoară un terci. Câte o fasole ici colo la 5 zile în castronu-ți care-ți vine ție. Încolo, puneți linte de la 5, ies la 8 dimineață. Și asta stăteam acolo înăuntru și munceam, mă rog, pentru așa, oarecum, răscumpărarea neamului!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!