Vă prezentăm o foarte frumoasă mărturie duhovnicească a actriței și prezentatoarei Monica Bârlădeanu în care aceasta ni se confesează și ne destăinuie puțin din drumul acesteia către Dumnezeu.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și sinteza săptămânii)
Citiți o selecție de citate din articolele publicate în cursul acestei săptămâni pe site-ul nostru „O Chilie Athonită: Bucurii din Sfântul Munte”. Vă încurajăm astfel să reveniți asupra lor pentru o mai bună înțelegere. Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Sub fiecare citat aveți și previzualizarea articolului din care a fost luat.
Dacă faceți click/tap pe previzualizare, veți naviga la articolul sursă. Ca și până acum, comentariile voastre sunt binevenite!
Răspândiți dragostea!
Lectură și vizionare plăcută!
Copiii noștri sunt învățați lucruri care rup legătura cu tradiția, cu adevărul verificat în istoria omenirii, doar pentru a se promova ideologia incluziunii care spune că toți avem dreptate, numai cei care sunt în tradiție – nu. Ce se poate întâmpla în acest caz? Urmăriți un foarte bun și educativ scurt-metraj care arată cazul unei profesoare prinsă într-o astfel de situație, cu un sfârșit pe măsură.
Sufletul este așa sensibil, este ca un fel de burete, ca un fel de burete, să spunem, inițial lăsat de bunul Dumnezeu să fie foarte curat și care a fost bine spălat și imprimat de la început cu chipul lui Dumnezeu după modelul lui Iisus Hristos, dar care rămâne burete tot timpul vieții și orice vede, orice întâlnește se îmbibă cu el. Bineînțeles că această neliniște cred că este și poate să fie una dintre problemele cele mai mari ale omului contemporan și pe care încearcă să și le stingă, din păcate, în lucruri nefolositoare de suflet și care îi aduc cu siguranță o anumită satisfacție.
Omul care este receptiv lucrării Duhului Sfânt este cel smerit. Cine e smerit? Cel liniștit. Cine este omul liniștit? Este cel care nu-și ascultă deloc gândurile, ci își ține inima îndreptată doar către persoana lui Hristos. Și nicăieri altundeva! Nu se încrede gândurilor și nici priceperii sale. Gândul te poate acapara și distruge. Cine crede că poate să-și controleze gândurile, se înșală amarnic.
Dacă eu nu am putut să-mi cer iertare, toată viața.Îți dai seama? Eram copil, înseamnă că eram ereditar. De vreme ce din copilărie era. Acum chiar dacă apare, pot să mi-l retez, pot să zic: „stai un pic poate sigur e-o dovadă de orgoliu. Chestia asta nu trebuie să fie!”. Pentru că, să știi, prin orgoliu dacă e vorba să te ia în stăpânire cel rău – și asta urmărește în permanență, orgoliul este breșa pe unde să intre. Numai orgoliul! Nimic altceva. Orgoliul este singura breșă care îi dă posibilitatea să intre. În momentul în care breșa asta ai desființat-o, el nu mai are intrare.
Duhul Sfânt este mângâietor pentru că este dătătorul de iubire și iubirea este singura care mângâie sufletele noastre. Urmăriți un amplu fotoreportaj de la sărbătoare și de la Vecernia pogorârii Duhului Sfânt precum și un video cu Irmosul cântării a 9-a ce a fost cântat în locul axionului la Sfânta Liturghie.
Trebuie să știți că diavolul totdeauna țintește în curaj. De fapt, el totdeauna trage două gloanțe, ca asasinii. Primul să ne facă să păcătuim sau să greșim, iar cel de-al doilea să ne facă să deznădăjduim, uneori chiar dacă greșeala este mică sau mare. Diavolul ne lovește în curaj chiar cu prețul exagerării greșelilor sau chiar a prezentării unor greșeli inexistente sau anxietăți nefondate pentru că știe că lovitura în curaj este lovitura în nucleul existențial al omului. De ce? Pentru că iubirea generează curaj și curajul ne îndeamnă să iubim. Este o reacție în lanț, care ne împinge înainte, fraților.
Vreau să vă spun, că într-adevăr, tainele lui Dumnezeu se descoperă în timpul rugăciunii de la miezul nopții. O oră e rugăciune făcută la miezul nopții, valorează cât cinci ore de rugăciune făcute în timpul zilei. Este un lucru de mare preț [rugăciunea de la miezul nopții].
Chiar dacă crezi că ai dreptate și fratele tău a greșit, nu vorbi despre el într-un spirit de aspră judecată. Pentru că noi nu facem asta. Noi nu trăim în felul acesta, dragii mei. Paștile ne-a învățat să-i numim pe ceilalți frați, chiar dacă aceștia ne urăsc. Iar dacă îl vom numi pe fiecare frate și-l vom trata ca atare, chiar dacă acesta ne urăște, nu vom putea oare ca, prin dragoste și bucurie, să le tolerăm acelora cu care nu suntem de acord, care sunt [totuși] frații și surorile noastre în credință? Cred că putem. Trebuie [să putem]. Trebuie să ne acceptăm unul pe altul în toate acele chestiuni în care putem cădea de acord că putem să avem o altă părere. Putem să ne acceptăm unul pe altul și să ne suportăm unul pe altul în același fel în care Hristos a acceptat și ne-a suportat pe noi.
Permanent există un început nou, adică există permanent o șansă nouă. Orice am greșit în viață, orice am făcut în viață, de oricâte greutăți am dat, ne-am lovit, am fost nedreptățiți, nu contează. Întotdeauna se va deschide o poartă și pentru noi, „va veni soarele și pe strada noastră.” Dumnezeu totdeauna ne așteaptă și ne oferă o nouă șansă de care să ne bucurăm. Oricât de greu vă este, nu renunțați la viață și dacă chiar nu mai puteți, fugiți la un părinte, la un preot, să-i spuneți necazul, să vă spovediți, să vă facă o dezlegare și vă puteți bucura. Ca să ieșim din anumite stări prin care trecem, trebuie să Îl avem pe Dumnezeu alături. Și să aveți totdeauna o cruciuliță la gât. Nu știți câtă putere vă dă.
(…) cel mai bun mod de exprimare a cântării liturgice este cântarea interpretată bine. Pentru că eu cred că putem cădea adesea într-o capcană, gândindu-ne că o anumită formă muzicală este, în mod inerent, superioară alteia și chiar dacă asta ar putea fi sau nu posibil, în funcție de criteriile pe care le aveți pentru evaluarea unui asemenea lucru, dacă nu ai oameni bine pregătiți pentru a putea cânta bine într-un mod care să permită textului liturgic (mă refer atât la cuvintele cântecului cât și la linia melodică în sine) să fie cântat într-un mod care să fie o adevărată reflectare a realității spirituale a Liturghiei, atunci nu contează dacă acea formă particulară este superioară sau nu.
Știți, se pare că în această lume tot ce este promovat, tot ceea ce se vinde și se promovează agresiv, noi asta consumăm. Și e păcat, pentru că eu cred că unele dintre cele mai frumoase lucruri există în izolare completă față de lume, neștiute de restul lumii, ca o piatră prețioasă în interiorul muntelui, care încă nu a fost extrasă.
Toate rețelele de socializare adună o mulțime de date despre tine, dacă ești pe ele. Și rețelele sociale occidentale le folosesc pentru a monetiza, pentru a vă vinde reclame, a încerca să vă convingă să rămâneți pe site cât mai mult timp, oferindu-vă lucruri despre care știe că vă vor plăcea, și știu asta doar datorită datelor pe care le adună despre dumneavoastră.
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Slava Tie, Doamne! Ce frumoase sunt aceste suflete care indraznesc sa marturiseasca credinta adevarata. Sa-i ajute Bunul Dumnezeu sa deschida ochii si altora prin marturisirile sale, sa cunoasca si acestia adevarul.
Folosim cookies pentru a vă asigura cea mai bună experiență utilizator pe situl nostru. Dacă continuați să folosiți acest sit vă asigurăm că veți fi mulțumit de el.
1 Comment
Slava Tie, Doamne! Ce frumoase sunt aceste suflete care indraznesc sa marturiseasca credinta adevarata. Sa-i ajute Bunul Dumnezeu sa deschida ochii si altora prin marturisirile sale, sa cunoasca si acestia adevarul.