Unul dintre cei mai mari compozitori răspunde – Thomas Bergersen

Ascultați o foarte caldă sesiune de întrebări și răspunsuri pe care unul dintre cei mai mari compozitori pe plan mondial – Thomas Bergersen – a susținut-o.

Astfel o să aflați câte ceva din universul interior al unuia dintre cei mai influenți compozitori astăzi și cum gândește un astfel de artist. Cum reușește să fie de succes?

Publicăm această sesiune pentru că tinerii de astăzi sunt foarte dependenți de muzică, însă muzica pe care o ascultă este în general foarte discutabilă.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul, 3 piese recente și transcriptul)

Powered by RedCircle

Salutare! Sunt Thomas. M-am întors și facem acum „întrebări și răspunsuri”.

400 de întrebări totuși, haideți! A trebuit să le reduc la 10 sau 12. Le am pe toate aici, pe telefon, într-un Notepad foarte avansat de pe iPhone.

Așadar, vreau să încep cu una, care a tot revenit, mulți dintre voi vor să știe de unde îmi iau inspirația. Și aceasta este o super întrebare. Asta întreb și eu, de obicei, pe alți compozitori, pe alți artiști care mă interesează, pentru că, sincer, nici eu nu știu de unde vine. Pur și simplu vine de undeva, cred. Aș putea folosi clișeele și să spun: „Oh, vine din experiența mea de viață, din îndrăgostiri, din despărțiri, întâlniri cu oameni noi, frumusețea naturii, fericire, tristețe, toate aceste lucruri. Și sigur, da, în mare parte sunt și astea, dar cred că cea mai mare sursă de inspirație e sentimentul că mintea nu are limite, într-un fel. E palpitant de fiecare dată când te așezi și încerci să îți provoci mintea să vezi cât de departe poate merge de fapt dacă lași totul să curgă natural. Așa că, pentru mine, este o combinație a lucrurilor pe care le-am menționat, și voi, care sunteți o sursă imensă de inspirație pentru mine și de motivație și, desigur, și alți artiști. Dar cu adevărat, această idee că e ceva ce nu am explorat încă, niște combinații de neuroni care se învârt în capul meu și ar putea duce la ceva bun. Iar asta mă inspiră.

Alina Rossi vrea să știe: care e procesul meu de creație. Și aceasta este o întrebare dificilă, dar este una foarte bună, pentru că [procesul meu de creație] e unul foarte ciudat. Rutina mea e să stau la calculator și „să mă lupt” cu [programul] Cubase, pentru că eu și Cubase avem o relație foarte dificilă, foarte disfuncțională. Adică… Mă trezesc dimineața și e ca un câine care așteaptă dimineața să fie hrănit, e agitat și se holbează la tine și… e fericit să te vadă, dar în același timp nu e… Vrea ceva de la tine, știi? Tu te așezi și te întrebi: „Oh, oare cum am făcut asta data trecută?” Și văd linii pe ecran, văd butoane care parcă deja am uitat ce înseamnă și… încep să apăs pe ele și dintr-o dată: „OK, stai puțin, parcă încep să-mi amintesc. Aaa, da…”

Deci așa începe, în fiecare dimineață. E descurajant. Și, ca să fiu sincer, sunt atât de obosit de asta, dar mă tot întorc pentru mai multă tortură. Dar ca artist, ești la mila creierului tău creativ și…. dacă nu se întâmplă, nu se întâmplă, ai putea la fel de bine să renunți. Dar, da, acesta este procesul pentru mine, aș spune. Dincolo de asta, odată ce ai intrat în procesul de compoziție propriu-zis, este mai ușor, zic eu. Pur și simplu mă detașez și nici măcar nu mă gândesc la ceea ce fac, merge de la sine cumva, fără mâncare, fără apă, fără pauze, fără telefoane. Cred că asta e cheia.

Ben Theriak întreabă: Cum ai găsit sau cum găsești noi abordări ale muzicii și cum eviți să te blochezi în aceeași cutie? Ei bine, nu există o cutie cu adevărat, această cutie este doar ceva ce noi creăm. S-ar putea să sune clișeic, dar este de fapt adevărat. Știi, întreaga lume este aleatorie, sau cel puțin mie mi se pare foarte aleatorie. Și putem pune toate aceste lucruri frumoase împreună, în orice fel dorim. Așa că deja de aici știi că nu ești limitat. Practic, poți lua orice, orice lucru muzical, orice voce, orice sunet, le poți pune laolaltă, le poți amesteca și, de cele mai multe ori, să recunoaștem, va suna destul de groaznic dar…. din când în când, apare ceva care are sens și pare, într-un fel sau altul, util. Și iei acel mic lucru și să-l păstrezi undeva, pe un hard drive sau în minte. Cred că asta e cheia.

Și continuați să stocați toate aceste idei, indiferent ce vă vine în minte, pentru că s-ar putea să sune ca… Cred că toată lumea a avut acest sentiment în care asculți o piesă muzicală o dată și această piesă nu te emoționează deloc. Și apoi, câteva luni mai târziu, un an sau doi ani, sau zece ani mai târziu, asculți aceeași piesă muzicală și spui: „Stai puțin, e grozavă!” sau „De ce nu am descoperit asta?” „Cum n-am auzit asta prima dată când am ascultat-o?” Cred că așa se întâmplă cu toate ideile pe care le ai. Atunci când stai și încerci să compui sau încerci să desenezi ceva sau să cânți sau orice altceva faci, s-ar putea să ți se pară greșit pe moment, dar s-ar putea să fie de fapt foarte bun. Deci cred că așa gândești în afara cutiei, nu te limitezi la cutia în care gândești și salvezi tot ceea ce faci, iar la un moment dat te întorci la tot ceea ce ai salvat și încerci să-i găsești locul în ceea ce faci atunci.

Abigail Morgan vrea să știe care este piesa mea muzicală preferată și ce compozitori mă inspiră. Vreau să spun că îmi este foarte greu să aleg pentru că sunt atât de mulți compozitori incredibili, așa multe piese muzicale incredibile care au fost scrise. Dar una care, cel puțin, rezonează foarte mult cu mine este: „Concertul pentru vioară al lui Samuel Barber, mișcarea a 2-a”. Are ceva magic.

Veronica Todorova spune: Câteodată folosești corul bulgar în muzica ta. Cum ai descoperit acest lucru? Da, așa e și iubesc corul bulgar, iubesc poporul și cultura bulgară. E incredibil acest cor, acest sunet unic. Prima dată când l-am auzit, am zis: „Uau, ce e asta? Parcă e din altă lume.” Și mi s-a părut o nebunie că nu îl descoperisem înainte pentru că eram destul de în vârstă, aveam cred peste 20 de ani când l-am descoperit. Și îmi ziceam: „De ce nu mi-a spus nimeni despre asta? Este atât de frumos!” „Cum de nu am ascultat asta când eram mai tânăr?” Și m-a făcut să realizez cât de multe comori muzicale există în lume și că nu sunt apreciate de atât de mulți oameni pe cât ar trebui pentru că pur și simplu nu sunt cunoscute.

Știți, se pare că în această lume tot ce este promovat, tot ceea ce se vinde și se promovează agresiv, noi asta consumăm. Și e păcat, pentru că eu cred că unele dintre cele mai frumoase lucruri există în izolare completă față de lume, neștiute de restul lumii, ca o piatră prețioasă în interiorul muntelui, care încă nu a fost extrasă.

O altă întrebare pusă de mulți oameni a fost… Ei bine… vor să mă vadă lucrând în studioul meu și făcând toate lucrurile pe care le fac. Eu folosesc programul Cubase și mi-e frică de Cubase. Mi-e foarte frică. Avem o relație groaznică, eu și Cubase, o harababură bipolară disfuncțională. Și stau acolo și ne „certăm” o vreme, ca un cuplu căsătorit de mult timp, cred. Dar până la urmă, îmi iubesc instrumentele, iubesc Cubase și îmi place ceea ce fac, așa că fac lucrurile să meargă până la urmă. Cred că asta faci când te confrunți cu o astfel de provocare.

Fernando Laguno spune: Sunt fan de 12 ani. Wow! 12 ani? E o nebunie! E incredibil! Mulțumesc foarte mult! Mulțumesc, mulțumesc… Mulțumesc tuturor celor care mă susțin și mă urmăresc. Mă inspirați și mă motivați în fiecare zi. Mă faceți să mă străduiesc și mai mult și asta înseamnă așă de mult, nici nu aveți idee.

Fernando mai vrea să știe și cum fac toate detaliile din muzica mea. Și apreciez faptul că le-ai descoperit, înseamnă că ești atent. Aceste detalii apar din plictiseală, cred. Am nevoie să mă distrez cu ceva în timp ce compun și dacă repeți același lucru la nesfârșit, așa cum se întâmplă când compui, ai tendința să te plictisești. Așa că adaug toate aceste elemente pentru a-mi menține entuziasmul când compun. Și, de asemenea, modul cum funcționează aceste lucruri este că scrii muzică dar de multe ori, așa cum am spus înainte, ai idei despre care nu realizezi atunci dacă sunt idei bune pentru că nu ești în starea de spirit potrivită sau poate doar nu recunoști potențialul lor. Așa că eu salvez tot ce fac și le pun deoparte și apoi, ori de câte ori am ceva care mă duce puțin mai departe în compoziție, las acea idee să mă conducă și apoi revin la ideile pe care le-am salvat deja și încerc să le îmbin ca într-un fel de puzzle, de joc mental, o provocare pentru creier. Iar acest lucru adaugă în mod inevitabil multă culoare, multă complexitate, multe elemente interesante, moment în care devine o piesă matematică, ceea ce îmi place foarte mult să fac și cred că e o parte naturală a procesului pentru mine.

Carla Radova vrea să știe când voi avea un concert în Ucraina. Abia de curând mi-am dat seama că sunt atât de mulți oameni în Ucraina, în Belarus, în Rusia care îmi apreciază muzica și… cred că voi da răspunsul în limba rusă, corect? [Traducere din rusă]: Salutare tuturor! Acum, în principiu, nu știu dacă am atât de mulți fani în Ucraina și Rusia și de aceea…, dar asta ar fi foarte foarte tare, cred. Îmi place foarte mult cultura ucraineană și rusă, oamenii, mâncarea, borș-ul și sper să putem face un concert acolo în curând.

Caleb Jablonski vrea să știe care a fost cea mai mare complexitate atunci când am scris „Humanity”. Cea mai mare complexitate, cu ce mă lupt cel mai mult de fiecare dată când fac ceva este să rămân concentrat, să nu mă las distras de oamenii din jur, de telefoane care sună, de zgomote puternice, televizoare, toate aste. Trebuie să fiu în acest spațiu izolat și nu doar pentru jumătatea de zi necesară pentru a-mi finaliza un gând, ci continuu, luni și luni de zile, fără soare, fără oameni, fără prieteni, fără familie, fără mâncare, fără apă. Vreau să spun că pentru mine doar așa merge și… desigur, este o provocare, pentru că nu este un mod sănătos de a trăi, dar în același timp e singurul mod pentru mine de a face asta. Da, cred că asta e cea mai mare provocare. Restul e doar să punem totul cap la cap într-un mod care să aibă sens și care să fie fidel formatului, stilului și temei și ideii și conceptului întregii serii. Așa că, sper că atunci când veți asculta ultimul capitol și toate cele anterioare, veți vedea că am petrecut mult timp încercând să fac ca totul să se potrivească într-o dezordine coerentă. Bine, ultima, pentru că se întunecă aici.

Yorg Lepard întreabă: Ai lucrat cu Hans Zimmer și ce ai învățat? Da, am lucrat cu Hans. Am avut privilegiul de a lucra cu Hans la unul dintre filmele „Pirații din Caraibe” și la alte câteva lucruri. Ceea ce am realizat este că Hans lucrează la fel de mult ca cel mai muncitor om pe care îl vei cunoaște vreodată. Și când toată lumea era plecată, când toți își terminaseră munca pe acea zi, Hans încă lucra și era 3, 4, 5 dimineața. Și o făcea pentru că trebuie, trebuie să o scoți la capăt, nu există altă opțiune. Asta îți arată de ce este nevoie pentru a deveni cineva care să fie cu adevărat în vârful meseriei lor. Și asta m-a inspirat și de atunci muncesc din greu. Și am muncit la fel și înainte, nu am lenevit și nu lenevesc nici acum, chiar dacă ar putea părea că fac asta. Mă întorc imediat la muncă. [Hans] e o sursă de inspirație pentru toți cei care au aspirat să fie buni la ceva, pentru că asta nu se obține ușor, nu se obține pe gratis. Trebuie să muncești pentru asta trebuie sa muncești foarte din greu. Așa că da, un mare privilegiu!

Oricum, hai să încheiem, pentru că se face foarte, foarte întuneric aici. Și mai vreau doar să vă mulțumesc foarte mult pentru toate întrebările. M-am simțit foarte bine răspunzând la ele. Sper că ați aflat ceva nou despre mine. Cred că și eu am aflat. Știu că așteptați cu nerăbdare capitolul doi, și vine. Nu pot să spun exact când, dar va veni. Deci continuați să verificați pagina web! Mulțumesc foarte mult pentru sprijinul vostru! Înseamnă enorm. Numai bine!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!