Cum să devenim sfinți astăzi – p. Teologos

Cum se poate ajunge astăzi la sfințenie? Cum putem să începem despătimirea și drumul către perfecțiune?

Vizionați un material pe această temă în care încercăm să oferim sfaturi practice cum putem să începem drumul către sfințenie în societatea de astăzi.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

De ce sărbătorim sfinții?

Fraților, în Duminica Tuturor Sfinților sărbătorim pe toți sfinții – de unde și numele. Acuma, trebuie să știm de ce îi sărbătorim: mai ales azi când omenirea este condusă prin confuzie și prin distrugerea oricărui sistem de valori. Mai ales astăzi, avem nevoie mai mult ca oricând de modele. Înțelegeți?

Fraților, noi îi cinstim pe sfinți NU pentru a le aduce lor ceva în plus, pentru că ei sunt dumnezei după har. Îi cinstim pe sfinți pentru că noi avem nevoie de mijlocirile lor și de exemplul lor pentru a avea curaj să mergem mai departe. Înțelegeți? Avem nevoie de modele.

Sfinții sunt exemple bune

Oamenii astăzi sunt depresivi și fără sens pentru că sunt departe de Dumnezeu și nu au exemple sfinte care să le lumineze calea către biruința morții către învierea și perfecțiunea veșnică.

Fraților, din cauza asta avem în fiecare zi slujbe dedicate Sfinților – ca să nu ne uităm scopul și că și alți mulți oameni au reușit să ajungă la acest scop cu darul lui Dumnezeu. Dacă un singur om ar fi ajuns la sfințenie, ar fi fost de-ajuns pentru a valida acest drum – însă vedeți că a fost un număr imens de sfinți care au reușit să biruie moartea și să ajungă la veșnicia fericită. Foarte mulți sfinți, fraților. Numai în Nicomidia au fost 20.000 dintr-o dată. Iar acum cu comunismul și cu închisorile comuniste au fost milioane de sfinți – în România, în Rusia.

Cum reușim în viață

Vedeți fraților, că toți care au intrat în închisoare indiferent de profesie sau de pregătirea lor intelectuală au reușit să treacă prin închisoare numai prin Hristos. Nu se poate altfel, fraților. În viața de zi cu zi credem că reușim să ne strecurăm fără Hristos – de fapt, mai ales tinerii socotesc asta și asta nu pentru că nu au capacitatea de gândire, ci pentru că nu au experiența vieții. Fraților, nu se poate nici în cotidian și de asta o să-și dea seama cineva care înaintează în viață pentru că vede distrugerile provocate de păcat. Înțelegeți?

Vedeți că Biserica este spital pentru păcătoși care ne vindecă de aceste distrugeri. Fraților, noi nu mergem la Biserică pentru a aprinde o lumânare sau a aduce colaci. Desigur că vom face și asta la momentul oportun. Noi mergem la biserică pentru a ne vindeca de patimi, adică de distorsiunile existențiale, de bolile sufletești cu care ne-am încărcat în timp. Am spus de multe ori că ortodoxia este știința terapeutică care are ca scop vindecarea sufletului și ajungerea la fericirea veșnică. Înțelegeți?

Să știți că mai ales astăzi Ortodoxia apare ca singura cale pentru a-și păstra cineva sistemul nervos intact și asta pentru că sistemul nervos face legătura dintre universul interior și cel exterior al omului. Ei, dacă în interior noi avem păcate, distorsiuni, adică lucruri care nu sunt conforme cu realitatea exterioară a noastră sau a celorlalți sau mai ales, mai ales a lui Dumnezeu, la un moment dat sistemul nervos cedează. Înțelegeți?

De fapt, distorsiunea este starea de iad – starea împotriva firii. Asta este starea lui Adam după cădere. În această stare patimile sunt în lucrare și omul face virtutea mai degrabă de frica de iad. Înțelegeți? De aici începe procesul sfințirii  – de la starea împotriva firii, în care patimile sunt în lucrare și omul face virtutea mai degrabă de frica de iad. Înțelegeți? Adică omul încearcă să scape de chinul pe care îl simte și atunci oarecum forțat încearcă să facă fapte bune. Numai să scape de iadul interior.

Aici este esențială hotărârea și ascultarea de un conducător duhovnicesc. Zelul, hotărârea este necesară pentru a ne desprinde de mlaștina patimilor și pentru a ne asigura după aceea constanța necesară pentru a avansa. E nevoie de zel, fraților. Știți cum e – ca la un avion care decolează: dacă nu este destul forțaj în motoare, dacă nu se turează motoarele destul, atunci avionul se va prăbuși la decolare și catastrofa va fi mare. Înțelegeți?

Dacă însă avionul reușește să se desprindă de pământ, atunci când ajunge la plafonul de zbor, lucrurile sunt mult mai ușoare. Cam așa se întâmplă și în viața duhovnicească – desigur cu diferența capitală că în viața duhovnicească plafonul de zbor crește în timp – sau, mă rog, ar trebui să crească, asta chiar dacă nouă ni se pare că uneori coboară de suntem gata să ne zdrobim de pământ – așa de mari sunt ispitele. Dar are grijă Dumnezeu, fraților!

Rolul duhovnicului

Dincolo de zel, avem nevoie ca de aer de un conducător duhovnicesc iubitor care știe să ne mențină zelul, să ne mențină curajul fără de care nu facem nimic și, dincolo de asta, conducătorul duhovnicesc trebuie să știe să ne ghideze prin multele capcane care ne sunt presărate în față. Fraților, să nu credem că vom reuși de unii singuri, prin labirinturile luptei cu patimile. Nimeni nu reușește singur, fraților. Nu suntem noi Sfânta Maria Egipteanca sau Sfântul Antonie cel Mare. Să fim serioși! Să avem conștiința limitărilor noastre! Înțelegeți?

În această primă fază a luptei cu patimile, ceea ce este esențial este atenția și ascultarea de voia Dumnezeu. Voia lui Dumnezeu se exprimă prin conducătorul duhovnicesc și prin învățătura Bisericii. Astăzi, fraților, este o mare, mare problemă cu atenția pentru că există un război feroce pentru a ne capta atenția acolo unde nu trebuie, pentru a ne împinge departe de Dumnezeu și pentru a ne împinge în depresie și a ne tăia zelul prin lipsa iubirii. Înțelegeți?

Curajul

Fraților, curajul este forța care îl împinge pe om înainte, forța motrice. Mare atenție să nu ne pierdem curajul. Trebuie să știți că diavolul totdeauna țintește în curaj. De fapt, el totdeauna trage două gloanțe, ca asasinii. Primul să ne facă să păcătuim sau să greșim, iar cel de-al doilea să ne facă să deznădăjduim, uneori chiar dacă greșeala este mică sau mare. Diavolul ne lovește în curaj chiar cu prețul exagerării greșelilor sau chiar a prezentării unor greșeli inexistente sau anxietăți nefondate pentru că știe că lovitura în curaj este lovitura în nucleul existențial al omului. De ce? Pentru că iubirea generează curaj și curajul ne îndeamnă să iubim. Este o reacție în lanț, care ne împinge înainte, fraților.

Fraților, dacă diavolul dacă ne face să păcătuim a câștigat doar o bătălie adică ne-a împins mai aproape de moartea spirituală și mai departe de Dumnezeu. Dacă însă ne lovește în curaj și ne împinge în depresie atunci ne are pe post de legumă și a câștigat tot războiul. Înțelegeți? De ce? Pentru că omul nu mai dorește nimic din cele bune, crede că nu mai e bun de nimic, că nu mai poate nimic și stă acolo târându-și viața până la moarte. Înțelegeți? Devine omul-râmă sau marea morsă mofturoasă. Înțelegeți?

Lipsa iubirii și a bunelor exemple din jur

Acum o să vă spun în detaliu cum se întâmplă asta astăzi, chiar dacă am mai spus-o, pentru că foarte mulți dintre tineri sunt loviți de asta. Fraților, dacă mai demult noi așa mai bătrâni, aveam zel, entuziasm și curaj pentru că simțeam în mod concret dragostea celor din jurul nostru, pentru că eram aproape tot timpul împreună cu ei, adică cu prietenii și cu rudele, în special cu părinții, bineînțeles, astăzi tinerii nu mai simt dragostea pentru că între ei și celelalte persoane sunt interpuse ecranele. Adică tinerii de astăzi sunt singuri cu niște dispozitive care nu-i iubesc, care sunt incapabile de iubire și ei nu mai știu cum să iubească și ce este iubirea adevărată, iubirea interpersonală. Înțelegeți?

Și ca și cum n-ar fi destul, apar tot felul de știri legate de agresivitatea persoanelor, știri prezentate mai mult sau mai puțin apocaliptic – pentru like-uri, trafic și așa mai departe – ca să le adâncească caracterul introvertit și tendința părinților de a-i feri de a se întâlni cu alți prieteni. Este o întreagă reacție în lanț care îi face pe oameni și mai introvertiți și mai ales pe tineri din ce în ce mai introvertiți și mai incapabili de iubire fiindcă nu știu cum să iubească, fiindcă n-au curaj să mai iubească de frica traumelor ce pot să apară. Înțelegeți?

Dincolo de asta, tot legat de faptul că noi mai demult eram împreună cu prietenii noștri și mergeam împreună afară să ne jucăm sau să discutăm – mai ales să discutăm, e foarte important  asta – , era faptul că noi ne comparam atunci cu prietenii noștri și cu rudele noastre care sunt de pe-o stradă cu noi, cam cu aceeași formație ca noi, cam toți ne asemănam între noi plus, minus. Ei, astăzi tinerii, prin intermediul ecranelor se compară cu cei mai mari influenceri de pe planeta asta și NU numai atât, ci se compară cu partea strălucitoare a vieții acestor influenceri care sunt departe de Dumnezeu pentru că, bineînțeles că ăștia nu o să posteze atunci când sunt obosiți sau depresivi, ci numai momentele în care arată bine – când sunt în excursie prin Dubai sau lângă un Ferrari sau ceva de genul. Unde mai pui că Ferrariul respectiv nici măcar nu le aparține, foarte probabil…Înțelegeți? Unde mai pui că Ferrari-ul respectiv nici măcar nu le aparține, foarte probabil. Înțelegeți?

Ei, când tu nu mai ai susținerea iubitoare a prietenilor și a rudelor, nu le mai simți iubirea și pe de altă parte, te compari cu cei mai mari influenceri de pe planeta asta, atunci cum să nu cazi în depresie? Cum să nu te crezi un ratat – sau mai ales o ratată, pentru că fenomenul este mai prevalent la fete, la femei – când vezi pe una că arată ca o copertă de revistă, machiată, siliconată, cu colagen în buze și botox cu jdămii de followeri și likeuri și milioane de vizualizări iar tu ai 3 likeuri de la 2 followeri și un cuc?

Lipsa experienței unei familii iubitoare

Lucrurile sunt cu atât mai grave cu cât există legi în diferite state și acum și în România pentru existența diferitelor instituții dinafara familiei care să-i ia pe copii din sânul acesteia, nu carele cumva să simtă iubirea și libertatea în familie și siguranța. Înțelegeți? Și astfel să aibă curaj să gândească iubitor și duhovnicește și să fie liberi. Ferească Dumnezeu!

Se duce o luptă acerbă ca să nu mai existe experiența naturalului, a firescului, a modului tradițional de a fi, pentru că modul tradițional românesc este dovedit că este de succes, fraților. Asta se vede și mai clar din faptul că tânărul este împins la maxim prin educația sexuală făcută pe toate canalele, educație care îl învață că iubirea este doar un fenomen trupesc fără nici un pic de frână, fără limite, astfel încât tânărul să nu se mai poată gândi la faptul că ar putea să existe și o iubire cu adevărat duhovnicească și naturală sau dacă își dă seama că există, atunci să nu mai știe cum să o dobândească. Ferească Dumnezeu!

Toate aceste păcate, fraților, duc la tăierea curajului, la singurătate și la bolile de nervi care astăzi sunt de fapt adevăratele pandemii, însă nu se publică acest lucru pentru că nu dă bine deloc. Înțelegeți?

De fapt, fraților, chiar globalismul a căzut din cauza păcatului. Blocul ideologic în care ne aflăm se prăbușește din cauza păcatului. A pierdut Africa cu resursele ei pentru că au încercat cu aroganță să le impună africanilor ideologia păcătoasă a distorsiunilor sexuale și ale fluidității de gen și din-astea. Și africanii au stat fermi și au rejectat asta și chiar au pus termeni duri de negociere dacă țările Vestului le doresc resursele. La fel și chiar mai rău au pățit-o vesticii cu arabii. dar să nu divaghez.

Vesticii însă își continuă într-un ritm dement agenda aceasta a distorsiunilor sexuale care distrug familia și popoarele prin scăderea vertiginoasă a natalității și prin distrugerea sufletului uman și pe tema asta, își pierd încrederea politică și economică a oamenilor pentru că promovează păcate împotriva firii. Sunt firme mari care înregistrează pierderi de milioane de dolari pentru că au o agendă woke, a incluziunii care de fapt promovează aceste păcate împotriva firii. Înțelegeți?

Ce este de făcut?

Acuma o să mă întrebați: ce să facem? Teoretic e simplu. Trebuie să ne extragem din această societate, să ne opunem acesteia și să ne creăm o supra-societate în jurul Bisericii.

Fraților, nu trebuie să pactizăm cu păcatul, ci trebuie denunțat, însă, desigur, să nu judecăm noi pe păcătoși sau să ne aventurăm atunci când nu sunt clare lucrurile. Uneori, se observă fenomenul acesta, că sunt promovate mari păcate din afara granițelor țării și nimeni nu zice nimic, iar în cazul în care ni se pare că cineva de-al nostru a făcut un lucru pe care noi îl considerăm discutabil, atunci suntem foc și pară. Fraților, să avem discernământ!

Să nu ne fie frică de „ei” unde „ei” sunt cei care în viziunea noastră conduc într-adevăr și îi considerăm atotputernici și atotștiitori, așa un nor abstract. Am spus că sunteți conduși prin confuzie. Fraților, nu sunt așa „ei”. În general, sunt chiar mai triști și mai slabi ca persoane decât voi, să știți, asta chiar dacă printre ei mai există niște excepții remarcabile. Și sunt astfel triști și slabi ca persoane,pentru că sunt mai departe de Dumnezeu decât voi, înțelegeți? Fraților, nu vă așteptați să fie cineva fericit fără numai în Duhul cel Sfânt.

Desigur că nu trebuie să avem duh anarhist, din contră! – trebuie să ne supunem stăpâniilor care ni le-a lăsat Dumnezeu – însă dacă ne învață pe noi sau pe copiii noștri tot felul de păcate, atunci trebuie să ne opunem.

Unitate și relații care să ne apropie de Dumnezeu

Avem nevoie însă de unitatea dintre noi și asta se realizează tăind relațiile și dependențele nefolositoare ce ne despart de Dumnezeu, pentru că unitatea numai în Dumnezeu se realizează. Înțelegeți? 

Și atunci, dacă tăiem dependențele nefolositoare, pe de altă parte, trebuie să creăm noi relații care trebuie să ne împingă către Dumnezeu. Adică să ne controlăm accesul la medii toxice, la ecrane și să minimizăm acest acces pe cât posibil, iar pe de altă parte, să creștem timpul cât suntem cu persoanele, în principal cu persoanele perfecte, adică cu Dumnezeu.

Pași concreți

După cum am mai zis, primul lucru în fiecare zi să fie programul nostru duhovnicesc, prima noastră grijă să fie canonul, programul de rugăciune. Tot timpul să ne întrebăm: mi-am făcut canonul, pravila de rugăciune? Asta-i foarte important, fraților. Desigur că avem fiecare îndatoririle noastre, însă tot timpul trebuie să ne păzim mintea și dorințele, nu cumva să vină vrăjmașul să ne pună multe dorințe în cap, dorințe care nu sunt necesare – mai tăiați-le! – care nu sunt în voia lui Dumnezeu și care ne depărtează de Acesta. Înțelegeți?

Trebuie să ne simplificăm viața cât de mult se poate astfel încât să avem mai mult timp să iubim, mai mult timp să ne rugăm, mai mult timp să stăm cu cei dragi ai noștri dintre care pe primul plan trebuie să fie Dumnezeu, fraților, cum spuneam. Rugăciunea este vorbirea minții cu Dumnezeu și aici, mai ales azi, se impune rugăciunea scurtă, dintr-un gând – rugăciunea lui Iisus.

Am mai vorbit despre „rugăciunea lui Iisus” – căutați pe site! Astăzi o să vă reamintesc faptul că este cea mai puternică rugăciune pentru că nu are multe gânduri în ea și deci mintea se poate concentra mult mai bine. De asemenea, este cea mai puternică pentru că are în ea numele lui Iisus și diavolii nu pot face față. Înțelegeți?

Evitarea împrăștierii minții

Astăzi, însă, mai ales se impune pentru că mintea multora, datorită ecranelor și nu numai, care ne învață un mod de gândire foarte rapid, haotic, foarte superficial și cu un interval de atenție foarte redus, mintea noastră este vraiște și omului îi este foarte greu să-și țină mintea adunată pe o rugăciune liniară, adică pe o poveste mai lungă cum ar fi acatistele sau paraclisele. Citiți un acatist, un paraclis și la sfârșit vă treziți pe la Tokyo pe undeva. Înțelegeți? Nici măcar nu vă mai aduceți aminte dacă l-ați citit sau nu. L-ați citit…

Un caz

Împrăștierea minții astăzi – mai ales la tinerii influențați de cultura vestică este atât de mare încât nu se mai pot concentra nici măcar un minut, două. Fraților, nu exagerez.

Să vă dau un caz, din zilele trecute: a venit la noi un băiat extraordinar cu multă evlavie și zel dintr-o țară din vestul Europei și a dorit să stea cu noi mai multe zile și să intre în programul chiliei. Tânărul acesta dorește să se facă monah când o să crească mai mare, dacă nu mă înșel. Unul din părinți când l-a văzut astfel i-a zis dacă poate să măture puțin prin curte iar tânărul cu multă căldură i-a zis imediat „Binecuvântați și iertați!” și a pus metanie. Ei, și părintele i-a dat mătura. Un alt părinte care era de față, i-a zis atunci „Auzi, iartă-mă că am o treabă, n-ai putea să duci pachetul ăsta până în beci? E doar 10 secunde pentru tine.” Tânărul a luat micul pachet și l-a dus. Și dus a fost.

Noi n-am mai controlat pentru că într-adevăr până în beci sunt doar 10-20 de secunde, ceva de genul. După nu știu cât timp, trecând unul din noi prin curte vede curtea nemăturată și mătura tot acolo. Întreabă în stânga-dreapta să vadă ce s-a întâmplat cu tânărul, poate că are o problemă, a pățit ceva. Da’ de unde! În cele 10 secunde cât s-a dus până în beci a și uitat ce are de făcut și crezând că nu are nimic și având mintea plină de tot felul de planuri și gânduri haotice, s-a dus prin schit pe la alte chilii prin păduri și coclauri. Înțelegeți?

Despre atenție și rugăciunea lui Iisus

Oamenii de azi, mai ales tinerii, dincolo de faptul că au un interval de atenție foarte, foarte redus, cred aproape total gândurile care le vin – nu fac deloc distincție și nu zic „Ia stai puțin că poate nu-i așa”. De părinți, de conducătorul duhovnicesc și, în general, de oamenii smeriți care îi pot ajuta se îndoiesc, însă cred total în gânduri și în ce spune postacul anonim de pe internet.

Fraților, aici rugăciunea lui Iisus care este foarte scurtă și stabilizează mintea, ajută enorm. Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!…. Ajută enorm, fraților! Ajută enorm și dependența de un conducător duhovnicesc precum și dependența de un program duhovnicesc. Fraților, este nevoie să scăpăm de haos și să ajungem la Hristos.

Trebuie însă să spunem rugăciunea lui Iisus cât de des putem, șoptit, dacă se poate, adică dacă nu deranjăm pe cineva din jur – asta desigur dincolo de canonul de rugăciune pe care îl avem zilnic. Trebuie să folosim metanierul, fraților, pentru că metanierul ajută foarte mult să ni se adune mintea. De ce? Pentru că metanierul folosește cel mai puternic simț uman care este pipăitul, simțul care generează cele mai puternice senzații și concentrează mintea. Încercați să vedeți cu metanier și fără metanier. Dincolo de asta, metanierul ne asigură și constanța atât de necesară pentru a merge înainte pentru că servește și ca și contor – adică știm că în fiecare zi câte „Doamne Iisuse” am făcut. Fără număr, fără constanță n-avem performanță. Înțelegeți?

Rolul constanței

Să nu uităm asta că fără constanță, n-avem performanță, însă dincolo de canonul zilnic care trebuie să fie astfel încât să poată fi dus cu bucurie, este bine să spunem la liber, cum se zice, când putem, rugăciunea. De exemplu la lucru sau la școală ori acasă când învățăm sau facem o altă activitate, este foarte indicat, dacă nu avem o activitate manuală când putem să spunem tot timpul, este foarte bine să întrerupem puțin lucrul intelectual pe care îl avem și să spunem ca o mică pauză, câteva minute de „Doamne Iisuse…”. Doamne Iisuse Hristoase, miluiește-mă!….La fiecare bobiță tragem câte un „Doamne, Iisuse…”.

Un ritm echilibrat de lucru

Asta nu numai că aduce harul lui Dumnezeu și luminează mintea, ci și ne odihnește și ne relaxează astfel încât să putem să continuăm mai departe. Fraților, nu ziceți că n-aveți timp pentru că aveți mult de lucru, pentru că să știți că există inclusiv studii de specialitate din psihologie și neuroștiințe – asta dacă nu-i credeți pe Sfinții Părinți – care zic că omul are nevoie de pauze mici și repetate, mai ales dacă are o activitate intensă din punct de vedere intelectual. Vedeți că și la școală, după fiecare oră, avem pauză, 5, 10 minute pauză, cât o fi.

Dacă lucrăm încontinuu ca niște mașini ajungem la fenomene de surmenaj și randamentul nostru scade foarte mult. Dacă însă facem mici pauze și spunem – să zic – 100 de „Doamne Iisuse…” sau 3 minute de „Doamne Iisuse…” atunci o să vedeți că randamentul și zelul se va menține toată ziua la cote ridicate. E sigur! Înțelegeți?

Spovedania și ascultarea

Legată de rugăciune este spovedania și ascultarea. Fraților nu putem să avem rugăciune curată și – în general – nu putem să avem curățenia minții și o stare de pace înăuntrul nostru dacă nu ne spovedim. Trebuie neapărat să ne spovedim regulat. Am făcut clipuri speciale pe tema spovedaniei. Fraților, nu amânați spovedania pentru că energia demonică va crește în noi, tensiunea și distorsiunea va crește în noi până când sistemul care face legătura dintre distorsiunea provocată de gânduri înăuntrul nostru și realitatea din afara noastră nu va mai rezista și atunci acest sistem pleznește. Sistemul este, desigur, sistemul nervos, am mai spus-o la începutul cuvântului.

Fraților, distorsiunile cognitive care provin din crezământul în gândurile proprii se vindecă prin spovedanie, ascultare și rugăciune și nu atât prin psihologie. Psihologia este închisă în nesfârșite analize fără nicio ieșire în Împărăția Cerurilor, în Împărăția Învierii și a Iubirii lui Hristos. Psihologia nu ne duce acolo. E ca un șarpe care își mușcă coada. Înțelegeți?

Asta a fost prima fază în viața noastră duhovnicească – lupta cu patimile. Am insistat mai mult asupra ei pentru că, nu voi, dar eu sunt prins în această primă fază a vieții noastre duhovnicești.

A doua etapă a vieții duhovnicești. Iluminarea

A doua fază în viața noastră duhovnicească, în drumul către sfințenie, după ce ieșim din frica de iad și lupta cu patimile, este iluminarea, fază în care omul nu mai face virtuțile din frică, ci oarecum din interes, ca un salariat, pentru că vede folosul, vede răsplata din facerea acestor virtuți. Atunci flacăra din inima sa crește foarte mult și ajunge încet-încet să simtă valurile inefabile ale harului iubirii lui Hristos. În această fază omul se maturizează și principala problemă este că omul trebuie să rămână smerit aici, să rămână ascultător și să nu-și creadă gândurilor pentru că atunci își pierde flexibilitatea smereniei.

De asemenea, trebuie să se străduiască și să nu-și piardă concentrarea pe Hristos și zelul din prima fază. Înțelegeți? Această pierdere se poate întâmpla dacă își crede gândului care îi spune că a avansat și că acum are experiență. Aici rugăciunea se spune mult mai ușor și are har. Uneori începe să se spună neîncetat. Înțelegeți?

Etapa sfințeniei

În ultima fază când avem faza îndumnezeirii, a sfințeniei, omul iese din cadrele strâmte ale firii sale și începe să aibă o bucurie foarte mare și o desfătare de negrăit, îmbrățișat fiind cu oceanul nemărginit al iubirii lui Dumnezeu cel perfect personal și perfect iubitor. Numai în această iubire fără margini omul poate fi perfect liber și se va simți ca acasă și va depăși până și moartea. În această stare, omul începe să facă minuni, cea mai mare minune fiind însăși viața sa lină, luminoasă și libertatea cu care în smerenia sa îi poruncește lui Dumnezeu.

Aș putea să vă spun multe exemple din cărți – citiți Viețile Sfinților și veți afla – cum sfinții îi poruncesc lui Dumnezeu. Însă acum o să vă spun doar un exemplu din zilele noastre al unor oameni dintre voi, așa cum puteți să fiți și voi, al unor niște oameni simpli de la țară.

Un exemplu de viață

Erau doi bătrâni într-un sat din Transilvania care își trăiau viața simplă și pașnică aproape de Hristos și de Biserică și la un moment dat, fără veste, moșul moare, așa pe neașteptate. Nu știu exact de ce, posibil de atac de cord, ceva de genul. Omul era foarte relaxat și foarte liniștit, avea o viață foarte duhovnicească și smerită și nu prezenta factori de risc. Deci a fost ca o surpriză treaba asta. Nu știu de ce a murit.

Oricum, l-or pus oamenii pe catafalc pentru priveghi, iar baba rămasă singură pentru că nu mai avea rude acolo, iar copiii erau căsătoriți la casele lor la oraș se căina într-una singură, la mort acolo: tuuulai, omule cum de-ai murit! Tuuulai că m-ai lăsat sângură și nu am pus în rânduială lucrurile! Vaaai Doamne că mi l-ai luat și am rămas aicea sângură și lucruri neterminate și io ce mă fac acuma?? Tu-lai!” se căina biata femeie, până când oamenii au luat-o și ca să-i mute mintea de la aceste lucruri i-au zis, „Hai femeie, hai! Lasă, hai, să ne nu ne mai gândim la atâtea lucruri care trebuie făcute! Hai, să ne gândim la ce să facem de mâncare la pomană ca să dăm la oameni!”.

Și atunci se ridică mortul de pe catafalc la 90 de grade de au înghețat toți și a zis mortul foarte relaxat și sigur de sine: „Mie să-mi faceți sarmale!”. Vă dați seama că oamenii au rămas fără aer toți! Omul întors la viață s-a ridicat și i-a zis femeii sale cu simplitate că Dumnezeu i-a mai dat un an ca să-și pună lucrurile în ordine în casă și să nu plece așa. Și într-adevăr după ce și-a pus lucrurile în ordine și a făcut ce trebuia să facă în casă ca bărbat ce era, peste un an s-a stins ca un pui și s-a dus în brațele iubitoare ale lui Dumnezeu. După câțiva ani s-a dus și femeia.

Concluzie și îndemnuri

Fraților, calea spre sfințenie este simplă însă problema noastră cea mare este că renunțăm la simplitatea și smerenia Duhului cel Sfânt pentru plăcerea întunecată a acestei lumi care nu duce niciunde. Fraților, haideți să avem curaj să ne desprindem de mâzga patimilor pentru că este singura luptă care merită să fie luptată! Curaj! E nevoie de curaj și constanță! Așa să ne ajute bunul Dumnezeu!

Vă mulțumesc că ați avut curajul să stați cu mine până acum!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!