Ortodoxia în diaspora secolului 21 – PS Siluan de Gyula, p. Teologos

Ascultați un interviu foarte folositor și actual cu PS Siluan de Gyula, păstorul românilor din Ungaria, care ne vorbește cu mult discernământ și realism despre problemele românilor ortodocși din diaspora și nu numai.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Părintele Teologos: Preasfinția voastră, vă rog frumos să spuneți Împărate Ceresc!

Preasfințitul Siluan: Împărate Ceresc, Mângâietorule, Duhul Adevărului, Care pretutindenea ești și toate le plinești, Vistierul bunătăților și Dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea, și mântuiește, Bunule, sufletele noastre. Amin.

Părintele Teologos: Hristos a înviat!

Preasfințitul Siluan: Adevărat a înviat!

Introducere

Părintele Teologos: Dragii noștri, ne aflăm aici cu Preasfinția sa Siluan, Episcop de Gyula (jula), cum pronunță românii de acolo, Gyula (ghiula) pentru cei din România. Dincolo de titulatura lui oficială pe care tocmai ați auzit-o eu și nu numai eu îi atribuim o altă titulatură foarte dragă nouă: este părintele românilor din Ungaria. Pentru că trebuie să știți că ceea ce este caracteristic ortodoxiei este iubirea – după cum a spus însuși Domnul nostru Iisus Hristos că întru aceasta vor cunoaște oamenii că sunteți ucenicii mei dacă dragoste aveți între voi. Și Preasfinția sa are foarte multă dragoste și față de noi că acceptat să vină la noi, la chilie, pentru o hirotonie întru preot, dar mai ales are foarte multă dragoste pentru românii din diaspora, pentru românii din Ungaria.

Un sfat pentru începutul vieții duhovnicești

Aș dori la început de toate, să-l întreb pe Preasfinția sa primul sfat… Preasfinția voastră, ce sfat ați da unui român care intră în viața duhovnicească? Bineînțeles, întâi de toate, unui român din diaspora, ce i-ați spune ca părinte?

Preasfințitul Siluan: Bineînțeles, i-aș spune în primul rând să se simtă bine acolo unde a intrat. Ne gândim că este vorba despre o biserică. Și încă trăim într-o perioadă în care turismul sau cercetarea unor obiective din diferite puncte de vedere suscită interes oamenilor și pentru cei din cadrul comunității și care participă la biserică nu avem alt sfat decât veniți fraților, cât mai mulți în fiecare duminică găsiți și gustați din frumusețea darurilor lui Dumnezeu în interiorul bisericii străbune! Și încercați să transmiteți liniștea și pacea pe care Dumnezeu ne-o dăruiește tuturor în cadrul Sfintei Liturghii și a celorlalte slujbe din biserici. Și celor de acasă și mai ales, copiilor și nepoților voștri, pentru că în general, în comunitățile acestea istorice din jurul granițelor României, cum este și cea din Ungaria, avem mai multe comunități cu credincioși de vârstă medie sau, mai ales, mai în vârstă și nu atât credincioși tineri, dar sunt și turiști.

Orașul Gyula

Gyula orașul în care se găsește și reședința Episcopiei noastre este un orășel foarte frumos foarte aproape de graniță. E la doar 5 km de granița cu România, la aproximativ 5-6 km de localitatea Vărșand. Vărșand-Gyula este punctul de trecere a frontierei, cam la 25 de km de Chișinău Criș. Și pentru că este stațiune balneo-climaterică, mai ales pe timp de vară, prin comparație și asemănare și cu stațiunea Felix din Oradea, care este foarte apropiată și unde de asemenea există băi termale, Gyula fiind un orășel frumos, curat, civilizat, îngrijit, bine pus la punct, cu multă verdeață, cu liniște sunt și foarte mulți turiști care vin din România sau din alte părți.

Pentru aceea, trebuie nu mare lucru, nu mari sfaturi să le dăm, pentru că cei care intră în biserică înseamnă că poate că au deja ceva în comun cu biserica și se bucură că găsesc o biserică românească în Ungaria, pentru că în general, Ungaria este asimilată sau asociată cu ungurii.

Părintele Teologos: Da, așa e.

Relația cu  culte

Preasfințitul Siluan: Și cu romano-catolicismul, cu protestantismul sau cu alte religii și bineînțeles că este chiar o surpriză plăcută pentru ei. Dacă au avut ocazia să participe la o vecernie împreună cu noi sau la o Sfântă Liturghie tihnită cu credincioșii mai puțin peste săptămână, bineînțeles că la urmă primesc anafură și schimbăm două, trei cuvinte. Îi întreb de unde sunt. Majoritatea sunt din localități mai apropiate – Timișoara, Arad, bineînțeles alte sate sau localități de pe acolo, alții chiar de mai departe. Pentru că, știți cum este, omul întotdeauna caută ceva nou atunci când lipsește o perioadă de liber față de programul lui cotidian, față de munca lui obișnuită. Poate merge la capătul celălalt de țară pentru a se destinde, a se relaxa și bineînțeles se bucură când vede români ca și la ei acasă și acolo cu ei este mai puțin greu de a găsi imediat un numitor comun. Avem limba românească, avem credința ortodoxă în care ei se simt în largul lor. 

Pentru un turist străin…

Pentru un turist care este străin, ce aș putea să le spun? Să încerce…. că de aici am pornit, aceasta era… cum ar putea cineva să își deschidă interesul față de biserică și față de valorile pe care ea încă le păstrează peste veacuri, actuale și eficiente, de mare necesitate pentru sufletul omului în ziua de astăzi? Cum am mai citit în alte cărți, să încerce să urmărească frumusețea bisericii din punct de vedere arhitectural și, bineînțeles, să o viziteze și cu altă ocazie. Să încerce să participe la o slujbă, să facă un mic răgaz în viața sa obișnuită și să-și dea seama dacă în sufletul său nu există anumite părți pe care poate le-a explorat sau le cunoaște mai puțin și acele părți nu cumva ar putea să-și regăsească niște legături foarte firești și niște rădăcini cu locul acesta în care ne aflăm, cu biserica adică. Cu catedrala din Gyula sau oricare altă biserică, cu oricare bisericuță cât de mică, chiar și cu un altar de vară.

Un loc al liniștirii

Un loc în care s-a făcut rugăciune pentru că de pildă, se folosește tămâie, se folosesc lumânări, sunt cântările care se aud în timpul slujbelor și care și după ce încetează slujba cel puțin, tămâia aceea, dar și liniștea rugăciunii se așterne, am putea să spunem, într-o oarecare măsură asupra întregului locaș de cult, asupra întregii biserici. Tocmai de aceea, au fost oameni interesați, chiar intelectuali dintre conducătorii unor instituții gen consulat, diplomație, reprezentanți diplomatici ai României la Gyula, în alte părți… la Seghedin care spuneau și erau cu cunoștințe despre creștinism și oamenii intelectuali cu care aveai ce vorbi, dar care regăseau odată cu intrarea în biserică o liniște.

Părintele Teologos: Da…

Preasfințitul Siluan: O anumită liniște de care cred că omul contemporan are nevoie atât de mult. Să încerce să își caute și aceste părți ale sufletului său, să își caute liniștea, să încerce să își găsească rostul, să-și pună și niște întrebări puțin mai esențiale, dacă se poate, despre sine însuși. Pentru că într-o lume nebună și atât de agitată ca și cea în care trăim, cred că o clipă de liniște este binevenită pentru oricine. Și mai ales încă ceva, vedeți, să vină la biserică pentru că dacă bunul Dumnezeu rânduiește ca fără de știrea Lui nici măcar un fir de păr din capul omului nu cade pe pământ, deci și pentru cei credincioși, pentru cei atei și pentru cei indiferenți, pentru oricine din lumea asta, este clar că deasupra este bunul Dumnezeu, Tatăl nostru cel ceresc care ne poartă de grijă tuturor.

Și va rândui poate ca unui astfel de om ca, intrând într-o biserică, să stea de vorbă cu cineva și o simplă discuție în care să-și exprime ce curiozități are legate de arhitectura sau de elemente din biserică pe care le-a văzut sau despre propria sa persoană, despre nedumeririle sale, să aducă puțin din harul sau din liniștea maicii, părintelui, preotului, credinciosului care deja este practicant și care în ciuda tuturor celorlalte probleme ale vieții… Că nu este nimeni în robot, fiecare avem persoana și limitele și problemele noastre și momentele noastre de slăbiciune. Este evident. Dar totuși, în biserică găsim altceva decât în celelalte momente ale zilei și în celelalte locuri ale existenței noastre.

Și poate bunul Dumnezeu rânduiește ca printr-o astfel de discuție să se deschidă o luminiță, o cale, o luminiță de la capătul tunelului, care și lui să îi aducă o schimbare în viață, o schimbare benefică pentru sufletul lui, de ce nu?

Lecturi duhovnicești

Bineînțeles, după aceea, ceea ce aș mai recomanda unui tânăr, să aibă acasă o carte de rugăciuni și să aibă acasă o Sfântă Scriptură sau o Biblie, Noul Testament, în special.

Părintele Teofil Pârâian recomanda, între altele, să citim zilnic câte două capitole din Noul Testament. Doar să citim. O simplă lectură, o simplă provocare. Sunt atâtea momente în care ne plictisim, în care suntem atât de apăsați, în care suntem atât de tulburați, în care suntem atât de speriați, atât de angoasați, în care nu știm ce să facem, pe unde să mai scoatem capul, cum se spune, capătul, cum să găsim timp să rezolvăm problemele 1, 2, 3 multiple care ne frământă. Tot așa, să încercăm înainte de a ne culca seara când avem avem cât de puțin răgaz, să deschidem paginile Sfintei Scripturi și să punem acolo un semn și măcar două, trei rânduri să citim din ea să vedem.

Chiar este o carte atât de depășită precum spun mulți din cei de astăzi? Chiar este o carte care vorbește doar despre personaje ale trecutului nerelevante total pentru omul contemporan? Sau este o poveste de viață foarte interesantă cu un personaj care trece dincolo de cuvintele și de paginile acelei cărți și care parcă străbate veacurile și caută cu multă delicatețe și sensibilitate calea către coardele cele mai sensibile ale sufletului omului ca să se împlinească cândva și acel cuvânt – pentru cei care știu mai multe despre Sfânta Scriptură sau despre credință – „veniți la Mine toți cei osteniți și împovărați și Eu vă voi odihni pe voi”?

Să găsim această liniște și această odihnă a sufletului. Ce mare dar și ce mare binecuvântare pentru omul contemporan! Cred că într-adevăr merită să avem în vedere și această perspectivă pe care o deschide o simplă ușă a unei biserici cât de mică, cât de smerită ar fi ea.

Biserica ne oferă liniștea pe care o căutăm

Părintele Teologos: Da. Deci fraților, vedeți că biserica ne oferă liniște. Nu mergem la biserică să aprindem lumânări. Desigur că o să facem și asta. Mergem la biserică să găsim liniște, să ne rugăm și să aflăm mai multe din viața lui Hristos și din experiența lui Hristos. Ați vorbit foarte mult și foarte frumos despre liniște. Credeți că angoasa, credeți că neliniștea este una din principalele probleme ale omului vestic, să zic așa?

Motive ale neliniștii

Preasfințitul Siluan: A omului în general… Și care poate să ne lovească și pe noi în orice moment. Există și anumite sensibilități ale vârstei. Este bineînțeles și această sete teribilă de informare și aceste mijloace nenumărate pe care un simplu buton să apeși la televizor și deja ești inundat de știri care mai de care mai breaking news, mai interesante și mai alarmante și care chiar dacă încearcă să prezinte cu un talent jurnalistic sau literar un anumit eveniment bineînțeles că aduce și oarecare energie negativă și o îngrijorare care se transmite sufletului. 

Sufletul este așa sensibil, este ca un fel de burete, ca un fel de burete, să spunem, inițial lăsat de bunul Dumnezeu să fie foarte curat și care a fost bine spălat și imprimat de la început cu chipul lui Dumnezeu după modelul lui Iisus Hristos, dar care rămâne burete tot timpul vieții și orice vede, orice întâlnește se îmbibă cu el. Bineînțeles că această neliniște cred că este și poate să fie una dintre problemele cele mai mari ale omului contemporan și pe care încearcă să și le stingă, din păcate, în lucruri nefolositoare de suflet și care îi aduc cu siguranță o anumită satisfacție.

Ce pierdem?

Cum se vorbește în cărțile Sfinților Părinți sau în viețile duhovnicești despre acest cerc vicios care ne afectează, din păcate, pe fiecare dintre noi și mai ales, trupul omului are și o anumită rigurozitate și o anumită tinerețe, această alergare necontenită după satisfacție, după fericire, după plăcere și care, bineînțeles, lasă în spate un gol pentru că acestea atrag de multe ori nu o relație personală firească și normală cu semenul tău ca și un frate al tău, ca și o creatură egală cu totul cu tine…

Părintele Teologos: Duhovnicească…

Preasfințitul Siluan: Duhovnicească, pe care Dumnezeu ți-o rânduiește în viață ca să te poți iubi cu El în modul cel mai sincer și cel mai curat cu putință și te sprijini pe calea aceasta a descoperirii talanților și rostul în această mântuire și a-L slăvi pe Dumnezeu și a te bucura de toată frumusețea creației. Această alergătură a omului contemporan și care pare că ia chipuri din ce în ce mai trăsnite și mai ciudate și mai nefericite și se încearcă să se scoată sub o aparența unui termen foarte pretențios și, bineînțeles, elegant chiar: toleranță sau îngăduință față de toate necesitățile omului.

De fapt, se încearcă să se scoată în evidență aceste nevoi ale omului care ar fi bine să fie controlate pentru că sunt bune, sunt lăsate de la Dumnezeu până la un punct. Dar dacă le duci la extrem ca o plăcere, atunci limita omului și echilibrul lui care este foarte fragil și pe care el nu-l cultivă duhovnicește înspre legătura lui personală cu Hristos și o vedere duhovnicească și creștină asupra lumii, se îndreaptă spre această plăcere nebună în care singurul lucru pe care îl vezi este să-ți satisfaci acești aceste plăceri ale trupului, în primul rând. Și bineînțeles, plăceri care dau naștere inevitabil și la gelozii și la egoism și la crimă.

Plăcerea duce la egoism și violență

Vedeți că și în vremea Vechiului Testament, a pornit de la o mică invidie și s-a ajuns foarte repede la crimă și a continuat după aceea cu din ce în ce mai multe porniri spre alte răutăți, spre alte slăbiciuni, spre alte neliniști care s-au înmulțit de la o generație la alta și acum parcă, cu mijloacele acestea moderne se intensifică în mod exponențial. Bineînțeles că există și acest revers care probabil tot de la Dumnezeu este și care este șansa noastră de a reveni spre noi înșine, spre sine ca și fiul cel risipitor din evanghelie care și el, săracul, la vârsta și la mintea pe care a avut-o atunci s-a gândit că singurul lucru important în viața asta este să-și facă plăcerile și să se bucure cât mai mult timp plin de averea tatălui care credea că i se cuvine. Nu spune „tată, dă-mi partea ce mi se cuvine”? Deci atâta era mentalitatea lui. Ai adunat tată, dar era pentru mine. Știa deja în tinerețe și în exercițiul memoriei sale că i s-ar fi cuvenit.

Nelucrând tu însuți și neavând grijă de tine însuți, ci doar făcând ceea ce îți place – deviza omului contemporan, să fie să fim lăsați în pace toți – chiar dacă le pui tot felul de alte, să spunem, legi sau explicații deasupra, în fond aceeași fire umană este lesne alunecătoare spre păcat. Și aduce în urma aceea o durere. Durerea acestei lipse de existență, durerea aceasta a părăsirii celui pe care îl folosești ca un simplu obiect pentru a-ți satisface propriile tale plăceri sau, mă rog, durerea demnității acelui om rănit care și el te vede ca pe un obiect și din care pot să iasă lucrurile cele mai rele și violența.

Vedeți că dincolo de depresie și violența între membrii societății între copii, tineri – sunt acum de curând aceste cazuri din păcate cu copii din Serbia, dar și în America…

Părintele Teologos: Da… Mai ales, în America, da…

Valorile perene sunt desconsiderate

Preasfințitul Siluan: Câte cazuri nu am avut acolo unde oamenii pot să poarte și arme și la ce nenorociri se poate ajunge! Și ca să nu mai vorbim și despre această tendință a educației care nu înțelegem ce vrea să facă cu omenirea și cu oamenii pornind de la nivelurile cele mai tinere.

Pentru că valorile pe care le criticăm atât și despre care spunem că sunt medievale, totuși, au avut niște limite și a avut niște rezultate pozitive apreciate chiar de multă lume din toate părțile și vizitate de atâția turiști. Iată că toate acestea se încearcă a se distruge și ceea ce se aduce în loc este o nimicire, o înrăire, un război al oamenilor unii contra altora, a tinerilor contra celor bătrâni. Oricum erau conflictele dintre generații și anumite lucruri care se chinuiau să îl formeze pe om într-un anumit fel, să-i dea o anumită explicație asupra vieții, să-l aplaneze, să-l îmbuneze, să-l îmbunătățească, după vorbirea părinților duhovnicești.

Iată că nu întotdeauna se întâmplă așa și societatea de astăzi, din păcate, parcă ascultă,  încearcă să asculte de alte comandamente care sunt total contra a ceea ce Dumnezeu a lăsat cel mai bun în om. Deci să vadă fiecare dacă ceea ce s-a spus că este depășit, totuși, nu sunt de fapt decât niște regăsiri ale omului în valoarea sau în accepțiunea lui cea mai bună, care și lui însuși îi va aduce un pic mai mult în liniște, un pic mai multă bucurie, un pic mai multă speranță să răsară zâmbetului pe buze și nădejdea pentru ziua de mâine.

A merge contra curentului

Oricum viața trece repede și depinde dacă ți-o sfârșești în tot felul de patimi și plăcere, ca un om distrus și terminat…. Dar poate că pe ultima sută de metri, se va găsi vreun samarinean să te ridice și pe tine și să te aducă înaintea samarineanului celui milostiv, care să salveze în ultima clipă sufletul tău. Nu se știe. Este o șansă foarte mare.

Sau să te irosești definitiv sau să îți redescoperi rostul și să mergi împotriva curentului, poate, dar să ai această mulțumire sufletească pe care ți-o aduce Iisus Hristos modelul suprem în creștinism până în ziua de azi.

Sfântul Sofronie Saharov și războiul

Părintele Teologos: Credeți că în această civilizație a războiului, a distorsiunii, a tratării omului ca obiect, civilizație la care din păcate asistăm astăzi, ortodoxia ca și generatoare de liniște, credeți că are puterea necesară să poată să facă un ecou în inimile oamenilor? Are puterea necesară să mântuie din punct de vedere practic? Că din punct de vedere teoretic evident că mântuie pe oameni. Dar credeți că oamenii vor fi….?

Preasfințitul Siluan: Îmi aduc aminte de părintele Sofronie Saharov care în pustia Athosului chiar nu departe de aici…cred că în apropiere…

Părintele Teologos: Da, în apropiere așa este. Care căuta o viață duhovnicească și era într-o căutare personală profundă, dar își și găsise o oarecare direcție pentru viața sa… Și Sfântul Siluan dacă nu mă înșel…

Părintele Teologos: Așa este.

Preasfințitul Siluan: Chiar povestea cred că despre cel dintâi război mondial…

Părintele Teologos: Așa este…

Preasfințitul Siluan: Că a ajuns în această sporire duhovnicească pe care o căuta în viața monahală și care este un stil de viață, un fel de viață. Adică omul ajunge să își dorească și să vadă aici rostul vieții sale, să simtă suferința atâtor soldați care își pierdeau viața pe front din diferite socoteli materialiste, egoiste și dintre cele mai inumane în lumea aceasta. Pentru că războiul niciodată nu a fost o șansă sau o posibilitate de a îmbunătăți lumea și de a rezolva în mod corect, poate, cum se spune, anumite probleme pentru un popor sau pentru altul. Este o scădere clară…

Părintele Teologos: Evident.

Războiul este o scădere a iubirii în lume

Preasfințitul Siluan: Este o scădere clară a menirii omului în această lume și iată, avem și în cazul de față două popoare care aparent ortodoxe se luptă între ele, dar bineînțeles că ortodocșii în sine sunt cei care își trăiesc cu sinceritate această credință. Chiar dacă sunt incluși în acest conflict și pot să apară și în sufletele lor oameni fiind sentimente de resentimente față de celălalt. Totuși, ortodocșii în sine nu pot să fie socotiți nici vinovați și nici, să spunem, ei ca principalii autorii a ceea ce se întâmplă. Sunt victime ale unor conflicte și ale unor interese mult mai mari și în mijlocul cărora și ei sunt ca niște biete așchii de lemn pe apele învolburate ale unui fluviu care a pornit de nicăieri și care nu știm unde se va opri, dar la un moment dat la se va opri pentru că așa funcționează lumea aceasta. Stăpânul care îngăduie să se nască taifunul și furtuna până la urmă probabil că o și liniștește.

Rugăciunea și trăirea ortodoxă sunt salvatoare

Cred că trăirea această ortodoxă asemenea părinților pe care i-am menționat și această simplă rugăciune pe care o face fiecare credincios cât de simplu și mai ales monahii care se nevoiesc mai mult sau creștinii sporiți în familii… prin rugăciune și prin intervenția lui Dumnezeu va reuși să întoarcă aceste planuri planuri. Altfel, am putea să spunem chiar criminale, din păcate sau demonice, care sunt lansate în lume sub diferite pretexte și motivații câteodată așa-zis dintre cele mai nobile.

Cum îi ajutăm pe copiii care se îndepărtează de biserică

Deci singura rugăciune și bineînțeles, singurul bunul Dumnezeu – pentru că vedeți și în situația unei familii, dau un exemplu care este oarecum colateral, dar care dacă nu mă înșel și părintele Porfirie și alți părinți ai bisericii noastre (l-au dat). Când un copil, de pildă, crește mare deși ai încercat să îl crești în chipul cel mai bun și bineînțeles el dă de libertate poate asemenea tânărului din evanghelia despre care am vorbit, el atunci și nu mai ascultă și degeaba încerci să explici că nu te mai ascultă. A ajuns și el o autonomie a lui și vrea să încerce din toate.

Și atunci singurul lucru prin care poți să-l ajuți cel mai mult, el având însă o temelie bună, o amintire pe care totuși nu poate să o uite în ciuda acestor porniri pe care firea lui le cuprinde și pe care vrea să și le satisfacă, rugăciunea pe care tu o înalți către Dumnezeu poate să îl întoarcă poate chiar printr-o criză existențială, printr-o problemă, printr-un moment limită la care ajunge…

Părintele Teologos: Cruce…

Preasfințitul Siluan: Cruce… îl poate întoarce spre adevărata sa cale, spre spre adevăratul înțeles. Pentru că viața să nu uităm că este atât de scurtă, dar este și veșnică. Este cu țintă veșnică și aici este bătălia principală și scopul: în ce direcție se va îndrepta viața omului după momentul când plecăm de aici. Pentru că zice că în cele în care te va găsi sfârșitul în aceea vei fi judecat și spre aceea vei merge.

Puterea rugăciunii

Va rămâne aici șansa, bineînțeles, a rugăciunilor Bisericii pentru ceilalți așa este sau a faptelor bune pe care poate chiar mărunte pe care nu le-ai făcut în viață și care ar putea să întoarcă mila lui Dumnezeu și iubirea lui – fiind atât de mare – să te întoarcă dintr-o stare nefericită pe care evident sufletul nu și-o dorește după moarte, nimeni nu și-o poate dori, spre starea aceea de comuniune și de iubire între oameni întraolaltă și oameni cu Dumnezeu, care este și mântuirea în sine. Deci aceasta este.

Deci cred că cred că o rugăciune cât de simplă pe care o rostește cineva, bineînțeles că poate să miște ceva acolo sus la Dumnezeu Care este stăpânul tuturor. Și cei mai răi și cei mai porniți și cei mai puternici din lumea aceasta la un moment dat când bunul Dumnezeu mișcă o fărâmă, lucrurile toate se pot schimba.

Suntem făcuți după chipul lui Dumnezeu

Și mai este încă ceva care este totuși în mintea mea: totuși chiar dacă nu sunt foarte mulți credincioși, mulți oameni au în ei această dorință de viață, de supraviețuire. Sunt făcuți după chipul lui Dumnezeu și atunci când încerci să le impui niște măsuri și niște norme absurde sau total neobișnuite, iarăși sub diferite pretexte care nu se dovedesc adevărate, dar astăzi parcă nici nu mai ai voie să spui ceea ce crezi pentru că îndată ești etichetat și aruncat la groapa istoriei. Dar atunci când oamenii potriviți acestor instincte firești și acestei chemări a lui Dumnezeu care există chiar și dacă nu o formație religioasă consistentă, baza aceasta de care spuneam, chiar dacă nu au această șansă, această putere, totuși nu vor să dispară.

Și fie se revoltă, fie se luptă pentru supraviețuire. În această luptă care tot poate din îngăduință lui Dumnezeu, plus alte lucruri care se mai pot întâmpla, starea lui s-ar putea să se schimbe spre bine. Este nădejdea și dorința noastră, este și rugăciunea noastră – ne rugăm pentru pacea a toată lumea la fiecare slujbă și mai ales, la Sfânta Liturghie.

Despre sfârșit…

Dar este foarte interesant că totuși lumea își dorește acest lucru și așa a lăsat Dumnezeu să fie. E drept că și Mântuitorul ne avertizează că va veni sfârșitul. Sunt anumite semne care deja vedem că încep să se… și care îi neliniștesc pe oameni la propriu.

După evenimentele prin care am trecut în ultimii în ultimii ani cu toții, nu doar neoprotestanții, am început să ne punem semne de întrebare: oare vremurile acestea încep să se apropie? Și spune despre zvonuri de războaie, despre cutremure pe alocuri și așa mai departe. Bineînțeles evanghelia care se va vesti la toate neamurile. Sunt mai multe. Nu vrem să exagerăm.

Bineînțeles că toate sunt în mâna lui Dumnezeu și Mântuitorul spune și acesta este dătător de nădejde: dar pentru cei aleși se vor scurta acele zile. Bineînțeles că mai sunt multe care nu s-au întâmplat și care iarăși sunt dătătoare de nădejde. Astrele care își vor pierde puterea lor și vor cădea, va fi o groază peste fața a tot pământul, încât toți se vor îngrozi și vor vrea să intre să le spună morților ieșiți din morminte ca să intrăm noi că nu mai suportăm ceea ce vedem. Deci vă dați seama sunt încă până acolo multe.

Nădejdea

Dar aceste zile pentru cei aleși se vor scurta și de ce nu? Pentru mai mulți oameni, aceasta este nădejdea noastră și cred că este pozitivă așa: să credem că Dumnezeu poate să stârnească în ciuda tuturor acestor – să spunem – avalanșe de rău care s-au declanșat și de sclavie chiar, de tot felul care încearcă să se impună, poate să declanșeze și râuri de milostivire. Astfel încât, cum trăgea nădejdea și Sfântul Apostol Pavel că o să prindă venirea parusiei și toți ne vom schimba. Va veni dintr-o dată împărăția cerurilor pentru că omul dorește să fie fericit și acolo este ținta omului în sine.

Părintele Teologos: Așa este.

Preasfințitul Siluan: Bineînțeles că poate să vină și aceste încercări. Îl rugăm pe Dumnezeu, în aceste condiții, să ne dăruiască puterea ca să trecem peste ele, rămânând ca și mucenicii de odinioară legați de Hristos indiferent de ce li s-ar promite în afară de aceasta, pentru că acest lucru este cel mai important: să își găsească omul rostul și să-și găsească, să-și cultive dacă se poate relația sau legătura lui personală cu Iisus Hristos. În forma în care noi cel puțin considerăm că în ortodoxie, într-o formă atât de echilibrată, care respectă libertatea Domnului care îndelung răbdă, care îl așteaptă pe om să se întoarcă și îi oferă atâtea șanse și atâtea mâini de ajutor prin diferite persoane, prin diferite situații, printr-o mică pornire, printr-o scânteie pe care o aprinde în sufletul unui om, să se împlinească și în sufletele noastre și în lumea în care trăim atât de agitată dar care este totuși a lui Dumnezeu să nu uităm.

Despre viitor

Părintele Teologos: Da. Cum vedeți viitorul?

Preasfințitul Siluan: Sub aceste aspecte că omenirea nu vrea să fie distrusă, că cei care spun despre aceste ferestre înguste de oportunitate își vor da seama și ei că nu sunt nemuritori. Eu mă rog și noi ne rugăm pentru cu toții la bunul Dumnezeu să-i lumineze și să înțeleagă adevărata valoare a lucrurilor și a planetei care de atâtea milioane de ani a supraviețuit singură, fără ajutorul atât de mărunt al unor instituții de ecologice sau de binefacere, poate au un scop bun în sine, dar care bineînțeles că fac doar până la un anumit punct.

Deci în primul rând, ne rugăm ca bunul Dumnezeu să ne lumineze și să ne păzească pe noi să putem face față la orice încercare, să putem să ne găsim pacea și liniștea sufletească, să putem păstra rânduiala și tradiția noastră și Sfânta Liturghie. Pentru că Sfânta Liturghie este viața cea veșnică pe care ne-o dăruiește nouă.

Aș mai face o precizare, totuși nu cred că putem scăpa de aceste încercări pentru că și Mântuitorul ar fi putut, dar calea pe care a ales-o practic este calea creștinului. Și El putea să cheme 12 legiuni de îngeri și să rânduiască lucrurile și lumea după modelul Împărăției cerurilor ca și toți să fie… Și totuși, a zis că trebuie să respecte și alegerea și libertatea omului și El să sufere.

Puterea creștinului

Aici este înțelepciunea și puterea creștinului: să poată să sufere orice trece fără a se lepăda de credință și să-și găsească resortul și puterea în ajutorul credinței pentru a birui toate acestea. Dar nu putem să nu ne rugăm totuși pentru lumea aceasta care vedem care și ea atâtea frumuseți de la Dumnezeu, este lăsată să rămână și să facă trecerea mai lin dacă se poate.

Și cei care, așa cum am spus, cred că pot să-și prelungească viața la infinit deși săracii nu mai ei știu ce au de chinuit și de tras și cei care îi văd pe frații lor ca pe niște simple obiecte sau ca pe niște simple cauze de producere a diferitelor probleme, să-i poată vedea ca pe frații lor creați de Același Tată ceresc Care este și al lor. Și să renunțe la stăpânul care le induce în minte astfel de porniri vrăjmașe și negative. Deci să-i lumineze și pe ei!

Să ne poarte de grijă tuturor și bineînțeles că toată nădejdea ne-o putem pune în purtarea de grijă a bunului Dumnezeu și în această nădejde și dorință a noastră de a dobândi Împărăția cerurilor împreună cu Iisus Hristos. După cum spun și mărturisesc sfintele evanghelii pe care, încă o dată, îi îndemnăm pe fiecare dintre cei care vor urmări acest podcast sau bineînțeles dintre toți cei care sunt deja credincioși, să le înmulțească tot mai mult ca să-și umple sufletul. Cum spunea și părintele Teofil Pârâian, să-și umple sufletul cu gânduri pozitive și, mai ales, cu gânduri despre o lume multe mai frumoasă, pe care ne-o dorim cu toții.

Concluzie

Părintele Teologos: Un ultim cuvânt: ce ați spune un ultim cuvânt?

Preasfințitul Siluan: Să ne ajute bunul Dumnezeu! Și bineînțeles, Învierea lui Hristos să strălucească delicat cu lumină, dar și cu multă bucurie și cu ajutorul în sufletul fiecăruia dintre noi. Și fiecare să regăsească pacea și liniștea de la bunul Dumnezeu în viața de mănăstire, rostul său, nevoința sa, rostul său pentru întreaga lume. Cei din familie să știe să-și taie voia unul în fața celuilalt. Este foarte important. Și în mănăstire e foarte greu și în familie, să renunțe și să-și păstreze această unitate a familiei care este extrem de importantă din darul și cu ajutorul lui Dumnezeu. Și bineînțeles că trebuie eforturi și de o parte și de cealaltă. Să nu să fie întotdeauna numai voia mea, a bărbatului sau voia mea, a femeii.

Și să poată să le dea Dumnezeu încă copii sănătoși, să poată să-i crească așa cum Dumnezeu îi dorește. Bineînțeles, un ultim cuvânt, Îl rugăm pe Dumnezeu să mai dăruiască încă timp lumii noastre și bineînțeles, posibilitatea dacă este cu putință, ca să primim Împărăția cerurilor într-un mod mai lin și nu atât de dur și de greu pe cât se arată uneori a fi.

Părintele Teologos: Vă mulțumim tare tare mult! Binecuvântați!

Preasfințitul Siluan: Domnul să vă binecuvinteze!

Părintele Teologos: Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Mulțumim tare mult!

Preasfințitul Siluan: Cu multă plăcere! Doamne ajută! Să fiți sănătoși! Numai bine!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!