Hristos ne cheamă din întunericul nostru cel mai adânc

Ascultați un emoționant și dătător de nădejde cuvânt al părintelui Spiridon Bailey care ne arată dragostea și pogorământul pe care Domnul nostru Iisus Hristos ni-l face pentru a ne mântui.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Dacă moartea este sfârșitul, atunci nimic nu are scop nimic nu are motiv. Dacă Hristos nu a Înviat, atunci viața, așa cum spun filosofii, este în absurd, totul devine fără sens și absurd și fără niciun scop adevărat dacă această viață este totul și murim și nu există viață după.

Aproximativ 28 de ani în urmă, am slujit într-o parohie din South Yorkshire, unde slujeam aproximativ trei sau patru înmormântări pe săptămână și mă confruntam în fiecare săptămână cu un sicriu proaspăt coborât în pământ, familii îndurerate și fiecare stradă din jurul orașului, un oraș mare fost minier, pe fiecare stradă părea să existe o casă unde a vizitat moartea prima și la o vârstă relativ fragedă, deoarece mă confruntam frecvent cu moartea eram convins că am înțeles realitatea morții, moartea este o realitate pentru mine, cred că am înțeles natura vieții și a mortalității noastre, dar de fapt am greșit atâta timp cât moartea i se întâmplă altcuiva, atâta timp cât ne simțim în siguranță în noi înșine, în siguranță în viața noastră, atunci realitatea morții nu s-a întâmplat, nu a apărut cu adevărat în noi atâta timp cât simțim că suntem în siguranță, atunci moartea este îndepărtată, deși putem avea gânduri, putem fi conștienți de moarte. Adevărata realitate a morții nu este ceva ce am întâlnit încă de acolo la început de treizeci de ani, m-am înșelat!

Doar atunci când înțelegem moartea dincolo de gânduri, când moartea este cu adevărat reală, moartea noastră, că această viață se apropie rapid de sfârșitul ei și că moartea este aproape de noi, moartea și viața sunt separate de un zid subțire ca hârtia, care poate fi pătruns în orice moment, numai atunci ne angajăm cu adevărat cu moartea însăși și cu moartea noastră și, în fața acestei realități, realitatea morții, trebuie să privim apoi la moartea lui Hristos și să ne întrebăm: da, sunt muritor, deci de ce a devenit Hristos muritor? De ce a murit Hristos? Dumnezeu, care este Dumnezeu Atotputernic, care a creat Toate Lucrurile prin voia Sa, desigur, ne poate salva de la moarte printr-un act al voinței Lui, dacă ar dori să facă, Dumnezeu să poată schimba totul într-o clipă și totuși, Dumnezeu a devenit om și a murit ca om, a fost voia lui Dumnezeu să vină și să devină unul dintre noi și să intre în moarte, Deci de ce a murit Hristos?

Acum, în ultimele câteva secole, au existat noi răspunsuri la această întrebare, noi învățături care sunt departe de a fi adevărate. Reformatorii protestanți au dezvoltat noțiuni despre moartea lui Hristos, ei au numit frica ispășirii și acești oameni răspândiți astăzi în lumea noastră cred că Hristos a trebuit să moară pentru a potoli mânia Tatălui sau Hristos a trebuit să moară pentru a plăti diavolul. [Muzică] Trebuie să ne întrebăm ce fel de Dumnezeu ne prezintă asta, în ce fel de Dumnezeu întunecat am avea credință? într-un Dumnezeu care este neputincios înainte de moarte sau Satana? NU.

Pur și simplu nu este învățătura Bisericii, acestea sunt învățături care există de câteva sute de ani, părinții bisericii ne spun că Dumnezeu a ales să învingă moartea și să-l învingă pe Satana cu Dreptatea Sa desăvârșită, a înfruntat tirania diavolului cu Dreptatea Lui și acolo unde există tiranie acolo unde lipsește dreptatea în lumea noastră vedem răul, știm că diavolul lucrează pentru că în Dumnezeu există dreptate desăvârșită, așa că Dumnezeu a biruit tirania lui Satana cu neprihănire desăvârșită prin ascultare ascultare față de Tatăl Său. Hristos a intrat și a biruit roadele neascultării noastre suferind moartea El l-a cucerit pe Satana prin însăși natura pe care o cucerise Satana. Satana a corupt însăși natura umanității prin ispită, noi am păcătuit și prin păcat întregul cosmos, natura omului a fost coruptă și schimbată, dar Hristos intră în umanitate și trăiește o viață perfectă.

Suntem obișnuiți să spunem asta, desigur, că Dumnezeu a intrat în om și Hristos a fost fără păcat, dar fiind fără păcat, Hristos nu a fost înrobit, nu a fost înrobit ca toată omenirea păcatului până la moarte, nu a fost robit diavolului. Hristos a devenit, desigur, unul dintre noi și în perfecțiunea Lui El intră în orice, nu doar în viața noastră, ci chiar și în experiența morții însăși, iar părinții bisericii ne învață că există două feluri de moarte, există desigur moartea muritor pe care o vedem tot timpul, dar există și moartea spirituală.

Dacă trăim o viață în neascultare respingând pe Dumnezeu respingând poruncile lui Hristos experimentăm moartea spirituală. Cunoaștem consecințele morții fizice muritoare pe care corpul o corupe este un lucru îngrozitor să vedem un trup putrezind, mirosul duhorii morții, dar puțini dintre noi se gândesc la consecințele morții spirituale asupra sufletului. Starea unui suflet care s-a separat de Dumnezeu a intrat în moarte spirituală este un lucru mai îngrozitor decât consecințele morții corpului fizic. Moartea spirituală este o stare de corupție care este cel mai teribil lucru și atunci când sufletul se separă de Dumnezeu, moare cu adevărat, dar continuă în această stare de corupție.

Satana, putem spune că este un spirit mort. El îndură, dar nu are viața lui Dumnezeu în el, este separat de Dumnezeu și această condiție, desigur, este condiția pe care o vedem în iad, acel loc în care au intrat cei care au trăit și au murit înainte de viața lui Hristos înainte de Învierea Sa, și în timpul acela dintre moartea lui pe cruce și învierea sa, Hristos a intrat în acest loc al morții și iadul a primit viața perfectă, viața sa fără păcat. Dreptatea Sa a intrat în acel loc al morții pentru a-i răscumpăra pe cei care stăteau așteptând, care așteptau, chiar și drepții Profeții nu puteau intra în Rai decât prin Hristos și noi, care suntem botezați în Hristos, suntem, desigur, botezați în El, în viața moartea Sa și Învierea Lui, dar botezul nu este suficient în sine.

Noi, cei botezați în Hristos, trebuie să intrăm în Unire cu Hristos în această viață. Trebuie să intrăm în Învierea Lui în noua Sa viață, și, desigur, trebuie să ne întrebăm cum facem acest lucru? Cum putem intra în această nouă viață a Lui Hristos, suntem botezați, da, dar cum rămâne cu viața noastră continuă?

O săptămână înainte de moartea lui Hristos, citim în Evanghelii cum El l-a înviat pe Lazăr din moarte, l-a înviat din Hades? Lazăr care a fost patru zile în mormânt. Lazăr a fost chemat la viață de către Hristos prin însăși porunca glasului Său, Hristos l-a chemat la viață, de la moarte, din iad până la locul morților, însuși adâncurile morții a fost vocea lui Hristos suficient pentru a-l chema la viață și aceeași voce, vocea lui Hristos ne cheamă acum la viață, chiar glasul care l-a chemat pe Lazăr din Iad din adâncurile morții ne cheamă din adâncurile morții în care intrăm în timpul vieții noastre muritoare pe care o auzim fiecare dintre noi, auzim glasul lui Hristos în poruncile sale, să iubim să iertăm, să arătăm milă și dreptate să ne pocăim de mândria noastră, ego-ul nostru, pofta noastră, lăcomia noastră.

Aceasta este vocea lui Hristos care ne cheamă acum la viață, așa cum l-a chemat pe Lazăr din moarte, în poruncile sale, noi auzim glasul Lui, aceeași voce și oricât de adânc am coborât în moarte, oricât de adânc am ales să ne aruncăm în întuneric, în moarte, vocea lui Hristos ne cheamă și trebuie să auzim acea voce indiferent de păcatele pe care le-am comis Hristos ne cheamă la Viața Nouă și știm cât de adânc ne-am coborât cu adevărat în aceste adâncimi în Iad, în moarte, atunci când ne luptăm și considerăm că este deosebit de dureros să fim ascultători de poruncile lui Hristos să fim supuși poruncilor lui Hristos să ne pocăim de poftă să ne pocăim de lăcomie, să ne pocăim de mândria noastră atunci când descoperim că acele păcate sfâșie din noi trăgând de noi atunci când sufletul simte angoasa și durerea și acea pocăință ne este încredințată cât de adânc am coborât cu adevărat în adâncurile morții în sufletul nostru și cât de adânc am căzut și totuși vocea lui Hristos ajunge la noi și ne cheamă la El, ne cheamă la ascultare și la viață.

Hristos în învierea lui Lazăr ne-a demonstrat puterea pe care o are asupra morții și trebuie să avem încredere și să credem în Cel care are putere asupra tuturor lucrurilor El are puterea de a-l învia pe Lazăr și ne cheamă acum pe fiecare dintre noi tu și eu El ne cheamă la viață Învierea lui Hristos oferă viață atât în trup, cât și în suflet, El ne cheamă la viață și din ghearele morții atât fizice, cât și spirituale, El a suferit în dragoste consecințele neascultării noastre, fiind ascultători de Tatăl și și putem să punem stăpânire acum de viața veșnică dacă suntem dispuși să încercăm să fim ascultători de Tatăl Lui, ascultători de vocea Lui, așa cum ne cheamă prin aceste porunci.

Poruncile lui sunt viață și în ele auzim glasul lui Hristos și dacă auzim glasul lui Hristos care ne cheamă din mormântul păcatului nostru chemându-ne de la moarte, atunci putem răspunde așa cum a făcut Lazăr poate intra cu adevărat în viața lui Hristos.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!