Vă prezentăm un cuvânt folositor al părintelui Rafail Noica care ne răspunde la întrebarea „Unde să mergem? La psiholog sau la preot?”.
Vizionare plăcută! (după videoclip aveți podcastul, transcriptul și sinteza săptămânii)
Powered by RedCircle
Citiți o selecție de citate din articolele publicate în cursul acestei săptămâni pe site-ul nostru „O Chilie Athonită: Bucurii din Sfântul Munte”. Vă încurajăm astfel să reveniți asupra lor pentru o mai bună înțelegere. Dumnezeu să vă binecuvânteze!
Sub fiecare citat aveți și previzualizarea articolului din care a fost luat.
Dacă faceți click/tap pe previzualizare, veți naviga la articolul sursă. Ca și până acum, comentariile voastre sunt binevenite!
Răspândiți dragostea!
Lectură și vizionare plăcută!
Vizionați un documentar cu har despre legătura dintre Sfânta Elena, una dintre cele mai mari sfinte din istorie, și Colchester, unul dintre cele mai vechi orașe din Anglia și vechea capitală a acesteia. Documentarul este făcut de către un cititor regulat al platformei noastre căruia îi mulțumim cu această ocazie!
Omul dacă se încrede în sine o să ajungă să fie marionetă. Omul care se încrede în Dumnezeu o să ajungă să fie liber. Numai ascultare de ființa perfectă, atotputernică și perfect liberă și iubitoare îi asigură libertatea omului. Așa că mă iau eu să mă bat cu toată societatea și că cred eu că sunt… Cine ești tu, anyway?! (…)Totdeauna sunt mult mai mulți și mult mai buni decât tine. Totdeauna. Întotdeauna este cineva care e mai bun decât tine, întotdeauna. Nu există. Adică cine ești tu? Dumnezeu pe pământ? (…) după mândrie vine și căderea, clar. Asta este dogmă, puteți s-o luați ca dogmă. Spune Sfântul Marcu Ascetul: vezi un gând care îți promite mărire? este gândul care îți provoacă rușine, care îți aduce rușine.
(…) aptitudinile, skill se pot dobândi, caracterul mult mai greu se poate cizela.
Vă prezentăm un frumos documentar care prezintă contextul geopolitic și modul în care a avut loc căderea Constantinopolului. Este bine să știm ce s-a întâmplat din punct vedere istoric în acest caz pentru că acest eveniment a schimbat într-un mod esențial istoria creștinismului și a întregului continent european.
Din pedeapsa pe care au socotit-o ei ca cea mai grea – lăsarea la izolare – a ieșit cel mai mare lucru. Aici, s-a menținut spiritul acesta de preocupare intelectuală și spirituală. Ce înseamnă izolarea și singurătatea! Dezvolți un simț nemaipomenit al cuvântului, al impresiei, tot. (…) În două ore, întregul celular învăța poezia „Iisus în celulă” compusă de Radu Gyr.
Cea mai mare urgie – să te prindă că te rogi sau ai un obiect de rugăciune. Ei își dădeau seama din ce în ce mai mult cum de nu înnebunesc oamenii ăștia. Cum de nu se îmbolnăvesc? Cum de nu-i scoatem noi 4, 5 la săptămână, la luni, să-i băgăm în ospiciul de nebuni.
Întotdeauna să țineți nu așa-numita energie pozitivă, fiindcă aceasta este foarte falsă, în ultima vreme este foarte la modă, cu Feng Shui, energie pozitivă… Nu, să țineți filosofia de a vedea totul în alb, nu melancolic. Să vedeți, bunătatea omului.
Trebuie să ne luptăm cât putem cu ajutorul lui Dumnezeu, cu toate că nu vom putea să biruim singuri. Dacă ne luptăm, însă, această luptă a noastră nereușită va fi luată de Dumnezeu ca dovadă sigură a faptului că dorim, și atunci Dumnezeu ne va da victoria. Asta o face Dumnezeu în mod intenționat și ca să se vadă neputința noastră și ca să se vadă atotputernicia lui Dumnezeu și astfel, să crească dragostea și dorința de unitate din noi.
(…) a fi un perturbator al păcii înseamnă pur și simplu să fii un ucenic creștin credincios , care îl urmează pe Domnul nostru Iisus Hristos, care e, de fapt, cel mai mare tulburător al falsei păci, al morții – falsa pace a acestei lumi, din câți au exist vreodată. Iisus a luat hotărârea absolută de a nu face nicicum pace cu moartea. Există un singur mod de a avea o pace adevărată și acela este să ucizi moartea, ceea ce Mântuitorul a făcut în mod definitiv, iar calea noastră către pace este și aceea de a ne alătura noi înșine lui Hristos, astfel încât El Însuși să poată ucide moartea în noi și păcatul, care este rădăcina și cauza morții în noi.
Genul este determinat de fiziologia corpului uman și nu este un element de alegere, autodeterminare sau schimbare după bunul plac.
Biserica nu are și nici nu dorește să aibă posibilitatea de a-și impune poziția oamenilor.
Cuvântul evanghelic este clar: „Cine vrea să vină după mine…”. Totuși, ea își păstrează dreptul de a-și exprima o opinie și de a-i sfătui pe credincioși.
Vedem că, după Înviere, s-a arătat Mântuitorul de atâtea ori: ucenicilor, Maicii Domnului, femeilor mironosițe. Permanent s-a arătat, i-a încurajat, le-a spus ”Nu vă temeți!”, le-a spus ”Bucurați-vă!”. Deci două lucruri de bază: să nu ne temem că-L avem pe Dumnezeu cu noi și să ne bucurăm. Ați auzit, dragii mei? Să ne bucurăm de tot ce e în jurul nostru, să ne bucurăm de natură, de păsări, de animale, de oameni, de tot ce e în jurul nostru, să ne bucurăm frumos, să nu facem rău, să dăm răul deoparte și să facem bine, să alegem binele. Făcând binele, ne facem bine nouă. Și aici, pe Pământ, și în veșnicie.
Dumnezeu ne-a creat și în dragostea Lui este dorința Lui pentru noi, voia Lui pentru noi: să trăim într-o stare de bucurie, o stare de pace, o stare de binecuvântare (de fericire), o stare pe care noi o respingem în mod activ, de la care ne îndepărtăm, spunând că nu vrem… De fiecare dată când păcătuim, de fiecare dată când alegem altceva decât voia lui Dumnezeu, noi respingem această stare de binecuvântare. (…) Părinții Bisericii ne spun că ceea ce spune Iisus este că obrazul care a fost lovit este plin de furie, este fierbinte de la impactul loviturii, iar celalalt obraz este calm, liniștit, nu are durerea loviturii. Și așa, prin întoarcerea acelui obraz, ne spun părinţii, Iisus ne îndeamnă să răspundem întorcând partea noastră care nu este plină de mânie, sau care nu va răspunde pe măsura [răului].
Și ceea ce mă deranjează foarte mult la foarte multe lucruri pe care le văd azi în ceea ce privește Ortodoxia internetului este ideea că aceste texte sunt pur și simplu aruncate oamenilor fără nicio întâlnire vie. Și apoi discuția are loc conform unei idei mult mai moderne: că toată lumea are o părere de împărtășit și toată lumea are o interpretare. (…) acest lucru nu este autentic pentru Ortodoxie. Noi nu ascultăm pe toată lumea, ci îi ascultăm pe cei iluminați de Dumnezeu să învețe și pe cei binecuvântați de Biserică să dea învățătură. Iar noi ceilalți învățăm cum să ne ținem în frâu opiniile, cum să ne conformăm gândurile la ceea ce ne învață [Biserica], mai degrabă decât să introducem gândurile noastre în învățătură.
Suntem o generație de oameni anxioși și deprimați atât de mult încât a devenit literalmente o tendință de a fi deprimați și anxioși. Nu ceda normelor sociale! Nu te limita doar la a privi acest videoclip, fă ceva în privința asta! Deci de ce am spus 372 în loc de 365 de zile? Pentru că e nevoie de efort suplimentar pentru a crea noi obiceiuri. 365 de zile este o piatră de hotar, dar la 372 este deja o transformare a stilului de viață.
Dacă ați jucat vreodată un joc multiplayer intens, care cere multă concentrare să intrați în acea stare de flux și să uitați de realitate, pierzând noțiunea timpului, vă puteți imagina și cumva rezona cu acești tipi care, din păcate, nu și-au revenit niciodată. Cauzele principale, nesurprinzător, au fost lipsa somnului, stresul și alți factori de risc precum fumatul, obezitatea și un istoric de alte boli, deshidratarea și perioadele lungi de nemișcare a corpului. Am mai publicat un clip cu povestea adevărată a lui Seung Seop Lee, al 3-lea bărbat menționat în acest studiu științific, care și-a pierdut viața jucând un joc video.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
1 Comment
Parintele Rafail are particularitatea asta…de fecare data cand ii citesc sau ii ascult cuvantul, simt ca un miez, ca o paine in sufletul meu care ma satura. Are un cuvant atata de hranitor. Extrem de rar, (pot numara pe degete la cati parinti am intalnit asa ceva), sa te hraneasca un cuvant asa mult. Se vede ca este un fiu vrednic al sfantului Sofronie.