„Toate bune!” – Pr. Efrem Panaousis

Ascultați un foarte frumos și făcător de bucurie cuvânt al părintelui Efrem Panaousis despre cum lăsarea cuiva în voia lui Dumnezeu îl poate scoate din toate situațiile dificile și, într-un final, să aducă la limanul mântuirii.

Audiție plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Să închei cu o anecdotă spusă de arhiepiscopul Ηristodulos, duminică s-au împlinit atâția ani de la adormirea lui. Întotdeauna să țineți nu așa-numita energie pozitivă, fiindcă aceasta este foarte falsă, în ultima vreme este foarte la modă, cu Feng Shui, energie pozitivă… Nu, să țineți filosofia de a vedea totul în alb, nu melancolic. Să vedeți, bunătatea omului.

Era odată un om care era mereu într-o stare de bucurie și a fost numit „Toate-bune”. „Ce faci?” – „Toate bune”, spunea el. „Ești bine?” – „Toate bune”. I-au spus deci împăratului că există un om care, dacă îl întrebi ce face, el zice că totul este bine. Zice împăratul: „Aduceți-l la mine!”. I l-au adus deci pe Toate-bune. „Cum ești?”, îl întreabă împăratul. „Toate bune”, Măria ta. „I-auzi! Adică, totul este bine?” „Foarte bine„, îi zise el, „toate bune!” „Eu te vreau lângă mine”, zice împăratul, „pentru că, dacă ești aproape de mine, îmi vei da această bucurie și mă voi simți bine în fiecare zi”. „Toate bune”, Măria ta. Toate-bune stătea deci la Împărat, a stat el, a stat … La un moment dat zice împăratul: „Mergem la vânătoare”. „Toate bune”, Măria ta, răspunse el. „Mâine dimineață vom merge la vânătoare”. Pleacă așadar la vânătoare, merg, merg, merg, vânau un porc mistreț. L-au prins, dar din nebăgarea de seamă, dintr-o greșeală a lui Toate-bune, degetul împăratului s-a prins într-o funie și când mistrețul a tras de funie, i-a tăiat degetul împăratului.

S-a mâniat împăratul, s-a tulburat, însângerat cum era, și a început să-l blesteme pe Toate-bune și îi zice: „O să te bag în închisoare, nu vei mai ieși de acolo, ai să mori într-o celulă întunecată”. Toate bune, Măria ta, răspunse acesta. Împăratul își zise atunci în sinea lui: „Și-a pierdut mințile, nu mai judecă”. A fost pus deci în cea mai întunecată celulă. A trecut timpul, împăratul s-a refăcut și și-a continuat îndeletnicirea. „Mergem din nou la vânătoare”. Își ia deci oamenii cu el, slujitorii, și le spune „să mergem la luptă”. Pe când mergeau însă, mistrețul și-a schimbat direcția, încercând să le scape, slujitorii au rămas în urmă, împăratul s-a îndepărtat… în fine, ca să nu mai lungim vorba, s-a pierdut în junglă și a ajuns la un trib de canibali.

După cum vă puteți da seama, pentru nevoile anecdotei este aceasta, nu exista vreun trib de canibali în realitate.

Ei bine, cei din trib au văzut că era împărat și au zis: „trebuie să-l sacrificăm marilor zei” pentru că era un dar foarte însemnat, o jertfă frumoasă. S-au pregătit deci să-l jertfească, dar înainte de a fi sacrificat, magul tribului trebuia să cerceteze jertfa sacră. Se uită la el dintr-o parte, apoi din cealaltă, „foarte bun, foarte bun”, zicea, însă la un moment dat, cu colțul ochiului, vede că îi lipsea un deget. Le spune deci [celor din trib], „nu-l putem oferi zeilor pentru că nu este întreg. Așa puțin, cât înțelegea din limba canibalilor, regele și-a dat seama că probabil a scăpat și era foarte bucuros în sinea sa, dar nu o arăta, până ce nu l-au anunțat și i-au spus „ești liber pentru că nu putem să te sacrificăm”.

S-a întors deci împăratul și primul lucru pe care l-a făcut a fost să meargă la Toate-bune, să-i ceară iertare în genunchi și să-i spună: „Iartă-mă, că te-am nedreptățit. Te-am nedreptățit pentru că ceea ce mi-ai făcut, ceea ce, din neatenția ta am pățit, mi-a salvat viața. Mi-am tăiat degetul și mi-am salvat viața. Îţi mulţumesc foarte mult”. „Toate bune, Măria ta”. „Nu, nu”, îi spuse împăratul, „nu ai înțeles, nu e totul bine, vreau să-ți cer iertare pentru că ai fost în închisoare atâția ani”. „Toate bune, Măria ta, toate-s foarte bune”. „Nu, tot nu ai înțeles, ai fost în închisoare, în loc să fi fost aproape de mine, să fi fost lângă mine, oriunde m-aș fi dus eu acolo ai fi fost și tu. Ai suferit atâta timp”. „Toate bune, Măria ta”. „A, zise împăratul, ți-ai pierdut mințile, ai fi fost alături de mine, dragule, înțelegi? Oriunde aș fi mers eu ai fi fost și tu!” „Am înțeles, Măria ta, pentru că, dacă nu te mâncau pe tine, m-ar fi mâncat pe mine”.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!