Înălțarea Domnului: victoria deplină – p. Teologos

Înălțarea Domnului este o sărbătoare foarte specială – este de fapt evenimentul care încununează dorința noastră de victorie. De ce nu este bine să considerăm alte reușite din viață ca fiind suficiente? Vizionați acest material pentru a afla.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Hristos a înviat!

Ortodoxia este vindecarea de moarte

Știți că Domnul este atotputernic și nimic nu se întâmplă fără voia Lui, fără îngăduința Lui. Desigur că asta se aplică de la cele mai mărunte lucruri până la cele mai mari și importante. Toate se află în purtarea de grijă a lui Dumnezeu, inclusiv faptul că de Înălțarea Domnului se sărbătorește Ziua Eroilor.

Acuma, Domnul nostru Iisus Hristos a fost eroul prin excelență pentru că a biruit până și moartea, fraților. Trebuie să știm că cel mai mare dușman al nostru este moartea – și de fapt, ortodoxia asta ne oferă: vindecarea de moarte, biruința asupra morții și deci biruința asupra tuturor celorlalte boli conexe.

De fapt, să știți că nimic nu satură setea de victorie a omului, setea de câștig a omenirii fără numai biruința asupra morții. Acuma, când spun biruința asupra morții, nu mă refer în sens transhumanist adică o prelungire la nesfârșit a târâirii existențiale aici pe pământ, ci mă refer la depășirea oricăror limitări. Asta este depășirea supra morții.

Acuma toți știm că oamenii care aici pe pământ încearcă să învingă prin materie și nu prin duh ortodox pot să ajungă putred de bogați sau cu poziții foarte importante, foarte influenți din punct de vedere politic, social sau/și artistic. Fraților, după cum sper că realizați, la ora asta artiștii – mai ales cântăreții și actorii – sunt cu mult mai influenți decât politicienii. Însă toți ar trebui să știm că acești oameni sunt de regulă neîmpliniți, triști, goi pe dinăuntru, anxioși, depresivi, cu probleme cu nervii – unii dintre ei ajungând până la mari drame.

Găsirea echilibrului

Fraților, scena politică sau artistică e un drog și dacă nu există ascetismul, durerea analoagă care să mențină echilibrul, această durere va veni în timp și dacă omul nu are duhovnicia corespunzătoare să gestioneze asta și să-l mențină pe cale, atunci acest dezechilibru va fi distrugător pentru el.

Acuma, ca să nu judecați pe oameni, să știți că există și reversul medaliei: oameni care au fost traumatizați, copii cu diferite deficiențe sau care au fost mai drăguți și care au fost abuzați în copilărie, copii și tineri cu mari drame care au încercat totuși să câștige în viață, să-și depășească traumele și au făcut opere văzute de milioane de oameni, dar care însă au avut o viață plină de excese pentru că nu puteau să-și gestioneze traumele. Și sigurul lucru din viața lor era firicelul de lumină numit creștinism, fie el și așa distorsionat cum l-au găsit ei în lumea lor.

Un caz

Am acum în minte un caz celebru, un cântăreț celebru despre care aproape toată lumea zice că este satanist, însă el merge la biserică și se roagă înainte de fiecare concert, chiar dacă pe scenă încearcă, printr-un comportament exuberant, să uite de traumele din copilărie. De ce? Pentru că a fost agresat și abuzat sexual la 11 ani la școală, unul din motive fiind faptul că era dislexic. Din acest motiv, tânărul a încercat de mai multe ori să se sinucidă.

Fraților, eu nu-l dau ca exemplu de om sfânt, că nu e! Am spus că a avut o viață de muuulte excese, nu-i dau numele că încă trăiește și dacă i-aș spune numele poate că lumea s-ar scandaliza că ar zice că promovez astfel de oameni pe care lumea în genere îi consideră sataniști, cum spuneam. Vă spun însă, fraților, asta ca să nu judecăm pe nimeni și să știți că nimeni, dar absolut nimeni nu își găsește împlinirea decât numai în învierea și înălțarea lui Hristos. Numai acolo se află victoria, numai acolo scăpăm de drame și de frământări.

Da, ok, cântărețul de care v-am amintit măcar e sincer în drama lui – și poate că de asta unii îl iubesc foarte mult, iar alții îl blamează foarte mult. Și numai Hristos îl ajută în drama lui chiar dacă e foarte bogat și faimos, credeți-mă. Hristos îl ajută și direct, așa cum poate fi ajutat un astfel de om în erezia lui, adică prin mustrări de conștiință și uneori o oarecare pocăință în lupta cu marile patimi pe care și le-a exprimat public. Și pocăința și-a exprimat-o public în melodiile sale și prin gânduri bune câte o fi având și prin intermediul răbdării și iubirii soției lui cu care e căsătorit de peste 40 de ani, într-o relație foarte dificilă, bineînțeles.

Fraților, sau Hristos sau haos! Și ca el sunt mulți, ba chiar mult mai rău chiar dacă la prima vedere sunt de invidiat. În spatele marilor artiști se ascund de obicei mari drame și asta pentru a fi echilibru între plăcere și durere și numai Hristos le poate conferi acest echilibru – desigur că în cazul lor într-o foarte mică sau – sper! – într-o mai mare măsură, analog cu cât Îl iubesc acești oameni pe Hristos. Adevărata victorie este numai în Hristos. Înțelegeți?

Ce înseamnă depășirea morții

Fraților, ortodoxia asigură cunoașterea adevărului și ascetismul ca formă de tăiere a voii, adică de evitare a plăcerii păcătoase. Ascetismul este și o formă de durere naturală suportabilă care să-l ducă pe om la înviere.

Vedeți, fraților, că importanța capitală a învierii lui Hristos, după cum mai spuneam, nu constă în faptul că Hristos a fost primul om înviat. După cum știm, au mai fost oameni înviați în perioada Vechiului Testament și Însuși Domnul a înviat cel puțin 3 oameni.

Importanța capitală a învierii constă în faptul că Hristos a fost primul care S-a înviat pe sine-Și, că a depășit moartea și că și noi putem să facem acest lucru, cu ajutorul Lui. Toți ceilalți au fost înviați de către altcineva și au murit după aceea – mormintele lor există. Nu au depășit moartea, fraților, nu au depășit limitarea. Hristos a fost eroul prin excelență, care S-a înălțat la Ceruri, a depășit totul și a unit firea umană cu Dumnezeu, ducându-l pe om la perfecțiune, făcându-l dumnezeu după har. Înțelegeți?

Și ceea ce este fenomenal, fraților, este că și noi putem face asta! Domnul a fost exemplu pentru noi, nu a fost un magician, un scamator care să facă un show cum sunt pe la emisiunile concurs la televizor sau la circ. Domnul a spus că cine crede în El, lucrările pe care El le face le va face și chiar și mai mari decât acestea le va face, pentru că Domnul se va duce la Tatăl, după cum însuși a zis, adică va îndumnezei firea umană prin înălțarea Sa.

Din păcate, nimeni dintre noi, în afară de Maica Domnului, nu am folosit la maxim acest dar total pe care Domnul ni l-a făcut prin Înălțarea la Tatăl cu firea Sa omenească. Fraților, nimeni nu poate să folosească la maxim această victorie deplină, însă totuși, avem drumul deschis spre victorie și putem să biruim cu ajutorul lui Dumnezeu.

Trebuie să ne luptăm cât putem cu ajutorul lui Dumnezeu, cu toate că nu vom putea să biruim singuri. Dacă ne luptăm, însă, această luptă a noastră nereușită va fi luată de Dumnezeu ca dovadă sigură a faptului că dorim, și atunci Dumnezeu ne va da victoria. Asta o face Dumnezeu în mod intenționat și ca să se vadă neputința noastră și ca să se vadă atotputernicia lui Dumnezeu și astfel, să crească dragostea și dorința de unitate din noi.

De fapt, fraților, tot pământul este o arenă cosmică la care se uită toți îngerii și buni și răi, iar noi suntem cu mintea la mijloc, ca niște gladiatori în lupta aceasta  pancosmică a iubirii. În clipa în care cineva dintre noi reușește o victorie, adică reușește să crească cantitatea de iubire din univers, atunci tot îngerii buni din univers care sunt foarte, foarte mulți, nenumărați, fraților – se bucură mai mult decât se bucură toți oamenii de pe stadion atunci când campionul olimpic ia medalia de aur – e o bucurie deplină, fraților. Da. Imaginați-vă.

Vedeți că învingătorul deplin e numai Hristos care a depășit totul, inclusiv moartea și legile fizicii. Desigur că nu sunt atât de importante legile fizicii.

Depășirea oricăror bariere

Mult mai importantă este atotputernicia globală a sufletului, însă pentru noi cei trupești este mai impresionant, să zic așa, ca să vedem pe cineva că trece prin ușile încuiate, depășind localizarea, concretețea provocată de structurile macroscopice bine legate ale atomilor din corpul uman. Asta este starea solidă a materiei. Practic Hristos depășește orice barieră energetică, orice opacitate.

Dincolo de asta, vedem la înălțarea Domnului că depășește și gravitația și continuumul spațiu-timp, înălțându-se la cer cu un ultim gest de iubire. Adică vedeți fraților că nu e un gest de forță, ci un gest de iubire. De ce? Pentru că în timp ce se ridica la cer Domnul, îi binecuvânta pe apostoli și odată cu ei pe toată omenirea care Îl răstignise și Îl respinsese. Vedeți că înainte de a se urca la cer Domnul nu a făcut planuri de răzbunare, fraților, de lovitură de stat sau să se ducă în fața celor care L-au răstignit să le arate că a înviat și că acum este invincibil. De ce nu a făcut asta? Pentru a nu-i chinui și mai mult pe cei care Îl urau – pentru a minimiza ura acelora care Îl urau și pentru a maximiza iubirea din univers. Înțelegeți?

El s-a arătat plin de iubire celor care Îl iubeau și l-au primit ca și învățător, că de fapt despre asta este vorba. Vedeți, Hristos a fost foarte grijuliu cu ei și li s-a arătat de multe ori vreme de 40 de zile, cum spune la scriptură – și le-a dovedit prin multe semne că este viu, concret și înviat și le-a vorbit multe despre Împărăția lui Dumnezeu.

Vedeți însă că Scriptura ne amintește doar că le-a să stea în Ierusalim, adică în inima lor, bineînțeles dincolo de cetatea concretă și să nu se depărteze de acolo, ci să aștepte făgăduința Duhului Sfânt. Adică afundarea, scufundarea, botezarea în Duhul Sfânt – că asta înseamnă botezul. Botezul în Duhul Sfânt. De ce? Pentru că de Acesta avem nevoie, de Duhul Sfânt avem nevoie ca să ajungem la cunoașterea Împărăției lui Dumnezeu. Avem nevoie fraților, de scufundarea, de botezarea în Duhul Sfânt pentru a ajunge la perfecțiune. Nu avem atât nevoie de tehnologie, fraților!

Vedeți că Hristos și sfinții se teleportau într-o secundă – lucru care depășește de departe orice cucerire tehnică și tehnologică actuală, orice avion, rachetă sau alt mijloc de transport.

Sfântul Paisie și mersul pe Lună

Apropo de asta, țin minte că în Grecia, pe vremea războiului civil și după aceea o perioadă toată lumea tăcea și nimeni nu vorbea nimic – nici împotriva americanilor și nici împotriva rușilor pentru că nu știai pe cine ai în față și te puteai trezi cu un glonț în plus în tine. În aceste condiții, Sfântul Paisie se plimba degajat prin Kareia și vorbea în gura mare: „Hă, hă, hă! Și americanii ăștia! Atâta combustibil au folosit ca să ajungă pe Lună…. Atâția bani! Atâta efort! Atâta timp!… Când pe Lună se ajunge foarte ușor: cu puțin pesmet și cu puțină rugăciune!” Înțelegeți? Sfântul Paisie a vrut și el să afle cum e pe lună. S-a rugat la Dumnezeu și a ajuns pe lună, fraților. Este altceva, alt plan.

Să știm direcția corectă

Vedeți că problema societății noastre nu este o problemă de cantitate, ci una de calitate, de direcție. În general, se crede că suntem nefericiți pentru că avem o prolemă de cantitate, adică nu am dobândit destul. Fraților, nu e asta: e o problemă de calitate, adică de direcție sau – mai exact de credință corectă – pentru că am zis că credința corectă este GPS-ul corect.

Cum am spus, credința corectă este cea care duce la Dumnezeul corect care este iubire, este Duh, este duhovnicesc. Vedeți cum se comportă Hristos? Hristos le-a spus că trebuie să se boteze în Duhul cel Sfânt, iar apostolii mari și lați care au fost cu Domnul în tot timpul activității Sale misionare, tot trupești au rămas că pe ei nu-i interesa Duhul Sfânt, ci L-au întrebat pe Hristos că dacă până vine Duhul acesta – cine o fi El – Domnul o să restaureze împărăția lui Israel – adică o să facă o lovitură de stat și o să scape de romani. Îi interesa politica, de fapt.

Fraților, n-am nimic cu politicienii și nici nu mă interesează politica – desigur că dacă vine un politician aici îl primim cu drag și încercăm să vorbim lucruri duhovnicești cu el – însă uneori este exasperant să vezi că pe oameni îi interesează numai politica și devin agresivi pe tema asta. Vă rog să mă iertați că spun asta. Fraților, să fim duhovnicești!

Valoarea duhovniciei

Da, ok, pe apostoli atunci îi înțeleg oarecum, însă să știți că avansul și libertatea de neam nu se poate realiza dacă nu se va împlini avansul duhovnicesc personal al fiecăruia dintre noi. Dumnezeu nu se batjocorește și îngăduie să avem ceea ce merităm – să știți. Dacă noi ne vom curăți duhovnicește, vom ști și ce să votăm. Eu nu urmăresc politica – și chiar dacă aș urmări-o – aș da același sfat pe care l-a dat Domnul: botezați-vă în Duhul Sfânt și atunci veți cuceri nu numai România, ci întreaga lume. Înțelegeți?

De fapt, și Hristos la fel le-a zis: nu-i treaba voastră când o să se întâmple eliberarea de romani – asta Tatăl din cer le gestionează. Voi o să luați putere când o să vină Duhul cel Sfânt peste voi și o să fiți martori ai Învierii și Dumnezeirii Mele aici în Ierusalim, și de fapt, în toată Iudeea, și – chiar mai mult – în Samaria și – de fapt – pe plan mondial. Le-a zis-o gradat, ca să pățească vreun șoc, să știți – pentru că înainte de venirea Duhului, apostolii erau foarte trupești și deci foarte limitați. Pentru ei, care erau niște simpli pescari, să fie mărturisitorii lui Hristos în Ierusalim era o mare problemă pentru că erau neica nimeni – darămite la nivel planetar. Înțelegeți?

Vedeți că apostolii nu merg necontrolat la propovăduire, ci cu binecuvântare și cu Duhul cel Sfânt. Fraților, nu avem nevoie atât de minte și de cunoaștere intelectuală pentru propovăduire, ci de Duhul cel Sfânt care vine prin Biserică – prin ascultarea de Biserică. Nu poate să interpreteze fiecare Scriptura cum dorește. Înțelegeți?

La fel și noi trebuie să ne concentrăm pe înduhovnicirea noastră și atunci vom face tot ce este nevoie cu harul lui Dumnezeu. Înțelegeți? Și când spun ceea ce este nevoie, mă refer la absolut tot, inclusiv la viața de familie. Vedeți că Hristos nu S-a exasperat, cum poate ne-am fi exasperat noi și am fi zis: „Păi bine, măi, atâția ani cât v-am învățat, cât ați stat cu mine nu s-a prins nimic de voi? Vă interesează politica? A sărit din voi ca din colțul mesei?” Nu a  spus asta Domnul. Nu a atacat persoanele, ci S-a unit cu persoanele prin iubire și compasiune și a atacat și a rezolvat problema. A oferit soluția.

Curaj și unitate

Fraților, niciodată nu trebuie să fim împotriva celor dragi cu problemele lor sau noi cu problemele noastre să fim împotriva celor dragi. Ci, din contră, noi dimpreună cu cei dragi să fim împotriva problemei și să căutăm soluția cu rugăciune și conlucrare în harul lui Dumnezeu. Fraților, totdeauna unitatea e mai mare. Înțelegeți? Să nu ne concentrăm atât pe rău, pe greșeală că atunci răul, adversitatea, despărțirea crește. Răul crește. Să ne concentrăm pe bine, pe soluție și atunci binele, unitatea, va crește. Înțelegeți?

Vedeți că Hristos așa S-a despărțit de apostoli, cu aceste sfaturi cu care îi îndemna înspre curaj, dar și înspre ascultare și unitate – adică să facă ascultare și să stea în Ierusalim și să aștepte cu trezvie și rugăciune venirea Duhului Sfânt.

Vedeți că Dumnezeu prin îngerii Săi le profețește apostolilor că o să se întoarcă așa cum a plecat – adică să nu se neliniștească că nu o să-i lase orfani niciodată, cum le-a mai spus și mai înainte. Asta chiar dacă Domnul S-a înălțat la cer. S-a înălțat ca un adevărat biruitor, ca un erou ducând firea omenească la perfecțiune în ceruri în Sânurile Tatălui. Vedeți câtă iubire din partea Domnului?

Perfecțiunea lui Dumnezeu

Perfecțiunea lui Dumnezeu este un lucru de care suntem cu totul nevrednici, noi cei care L-am răstignit – că despre noi vorbim, să nu uităm cine suntem. De fapt, după cum spuneam, dincolo de punerea în cea mai mare cinste a ființei umane – adică la „dreapta Tatălui”, după cum spune Scriptura – unul din motivele pentru care Domnul S-a retras în ceruri este chiar delicatețea Sa și iubirea Sa față de cei care nu-L suportau, față de cei care L-au răstignit. Știți cum e – zice Domnul: măi oameni buni, dacă nu mă vreți, Eu mă retrag.

De fapt, să știți că iadul este exact acesta: concretețea maximă a prezenței iubitoare a lui Hristos de care nu poți să scapi, fără însă a fi cineva pregătit pentru asta. Spune Sf. Isaac Sirul că cel mai mare bici din iad este biciul iubirii lui Dumnezeu. Înțelegeți? o iubire care te arde, la care nu mai poți să răspunzi. Ești distorsionat și prin asta treceau și fariseii și ceilalți care Îl respingeau pe Hristos și atunci Hristos, ca și ultimă dovadă a delicateții și iubirii Sale, se retrage. Înțelegeți? 

Pentru a nu-i face pe oameni să sufere iadul încă de aici de pe pământ, Domnul S-a retras în ceruri și se arată numai cui Îl poate primi. Vedeți că apostolii înainte de Cincizecime, nu erau mai deștepți decât alții, chiar am dovedit-o – vedeți ce gânduri aveau. Numai că ei Îl puteau primi pe Domnul. De ce? Pentru că aveau dispoziție de ascultare și de iubire. Aveau flexibilitatea smereniei. Înțelegeți?

Valoarea timpului

Și de fapt, Dumnezeu acum ne lasă acest timp până la a doua Sa venire, pe care au profețit-o îngerii exact în clipa în care S-a înălțat. De ce lasă acest timp? Exact pentru asta: pentru a învăța să ascutăm de Dumnezeu cel delicat, pentru a învăța să-L iubim pe Dumnezeu și pe ceilalți și pentru a avea flexibilitatea smereniei, pentru a ne pregăti pentru veșnicie.Înțelegeți?

Fraților, acum dovedim că-L iubim pe Hristos – când nu e de față. Când face o minune sau ne acoperă cu harul său, e ușor. Când nu e harul, atunci, oarecum paradoxal, atunci vin cununile pentru că atunci se vede lupta noastră – chiar dacă nereușită, cum spuneam. Lupta va fi nereușită, de ce? Pentru că nimeni nu poate de fapt să-L iubească pe Hristos decât numai dacă e Duhul în noi care strigă „Avva, părinte!”. Această luptă nereușită, însă, este esențială pentru că Hristos își limitează atotputernicia la limitele libertății noastre și, deci, are nevoie de străduința noastră practică ca dovadă a faptului că vrem iubirea Sa și astfel, El ne-o va da. Orice virtute, fraților, vine din voia omului și din binecuvântarea Domnului.

Să nu ne irosim timpul!

Fraților, concentrându-ne pe data sfârșitului lumii și pe tot felul de scheme de calcul și de semne și de alambicări în încercarea de a o afla, ne face rău. Eu cunosc foarte multe profeții și știu pe oameni care se ocupă cu asta și care nu au binecuvântare de la Dumnezeu și nu-i bine. Ne depărtează de harul lui Hristos, dacă ne concentrăm pe așa ceva, ne îndurizează, ne face să credem că noi știm ceva și ceilalți nu, devenim oarecum extremiști, anxioși și mai ales ne pierdem vremea care ne este dată pentru mântuire – și – culmea! – chiar facem să se apropie această dată a sfârșitului lumii pentru că dacă noi nu încercăm să ne mântuim, nu încercăm să devenim mai buni, atunci Dumnezeu nu mai are rost să țină lumea – pentru că – după cum spuneam – timpul ne este dat spre mântuire. Înțelegeți?

Acest duh logic, rațional, laic este, de fapt, cel mai mare dușman al Bisericii. Nu avem nevoie de calcule exacte a diferitelor date și de strategii de marketing și propovăduire, ci de sfințenie. Sfințenia convertește pe oameni și nu capacitatea mentală. Asta este valabil mai ales astăzi când oamenii sunt conduși prin cea mai perfidă formă de conducere și anume coduncerea prin confuzie.

Concluzie și îndemnuri

Fraților, trebuie să ne concentrăm pe Hristos cel prezent care este Atotputernicul Adevăr pentru că Hristos este prezent aici cu noi, cu harul Său și se arată cui e necesar, cui Îl primește. Fraților, cerul la care S-a înălțat Hristos nu este o sferă sau – mă rog – pentru cei care cred că pământul este plat – nu este un tavan cu un capac care se deschide la câțiva mii de kilometri altitudine, capac prin care a intrat Hristos și i-a pus lacăt după aia și a uitat de noi. Fraților, nu e așa! Raiul din punct de vedere material va fi tot acest univers de mai mult de 93 de miliarde de ani lumină, univers care însă va fi transfigurat, va fi scos din stricăciunea în care este acum.

Dincolo de asta, cum spuneam Hristos fiind Dumnezeu adevărat și om înviat, a depășit toate – inclusiv continuumul spațiu-timp. Înțelegeți? Mai pe românește, poate să fie oriunde, oricând. Și aici lângă mine. Și mă ajută cum să vă vorbesc vouă. Înțelegeți?

Fraților, să nu renunțăm la victoria noastră, să nu renunțăm să iubim, orice s-ar întâmpla, să nu renunțăm să fim eroi. Curaj! Să fim puțin mai eroi! Așa să ne ajute bunul Dumnezeu!

Vă mulțumesc că ați stat cu mine până acum în încercarea mea de a mă înălța puțintel cu ajutorul lui Dumnezeu.

Hristos a înviat!

Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi. Amin

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!