Ascultați pe părintele Justin Pârvu care ne povestește despre strategia prin care mărturisitorii din temnițele comuniste rezistau în iadul pe care torționarii îl provocau celor închiși acolo.
Audiție plăcută! (după clip aveți podcastul)
Powered by RedCircle
Despre macedonenii care au fost printre noi acolo: au învățat așa de bine limbile astea străine, încât au ieșit afară după 8,9,10,12 ani. Au făcut facultăți de litere și au ajuns profesori cu noțiuni ale pușcăriei. Și erau cei mai buni. Cei mai buni erau pușcăriașii. Încât din pedeapsa care au socotit-o ei că într-adevăr e cea mai grea, lăsarea așa în izolare – a ieșit cel mai mare lucru.
Aici s-a menținut în spiritul aceste de preocupare intelectuală și spirituală. Momentul cel mai dificil în închisoare a fost starea mea la Zarca, la Aiud. Acolo era și Radu Gyr și Crainic. Am stat vreo 28 de zile. Zarca era regim de izolare deja. Și-aicea, eu nu prea știam alfabetul morse. Dar până l-am învățat din două cuvinte date cu ciocănelul pe conductă. Și răspunde imediat. Și eu îi spun că aici este Justin așa și așa…Ahăă, stai liniștit c-avem de lucru de acum. Și-am învățat alfabetul morse în vreo 2-3 zile. Și de-acum stăteai de vorbă cu milițianul la ușă.
Ce înseamnă singurătatea asta! Dezvolți un simț nemaipomenit al cuvântului, a impresiei, tot! Dacă băteai 2 puncte și linie, așa se dădea codul ca să înceapă convorbirea, apoi, ținea 2 ore acolo!
Iisus în celulă, de pildă. Păi, ce învățai domnule aceea, în două ore învăța un celular poezia lui Radu Gyr. Era tot, tot celularul și cum de-ți crea o poezie de natura asta – era cea mai mare bogăție posibilă Dar el este, fără îndoială, poet național; de nici o comparație cu scrierile și poeziile apărute în timpul acesta.
Cea mai mare urgie: să te prindă că te rogi, sau că ai un obiect de rugăciune. Pentru că ei își dădeau seama din ce în ce mai mult cum de nu înnebunesc oamenii ăștia, cum de nu se îmbolnăvesc? Cum de nu scoatem noi însuți 4-5 la săptămână, la lună, să-i băgăm în ospiciul de nebuni. A trebui să treacă vreme multă ca să-și dea seama de preocupările pe care le aveam noi într-o celulă. Orice zi, orice moment, celula era reîmprospătată cu ceva nou.
Asta ce însemna? Locul de întâlnire al tinetelor care se goleau dimineața era la mare acolo, la un closet de piatră. Și-acolo, prin morse, noi anunțam celula vecină: „Vezi că avem acolo deasupra…” Aveam anume un loc – unde se punea împărtășanie, se punea agheasmă, se punea anafură. Și care intra întâi acolo, fuga acolo, că milițianul era după el, intra, se agăța acolo și punea în buzunar – ducea la celulă. Ne împărtășeam, luam anafură, agheasmă, cu mare luare aminte, că erau aduse de afară. Pentru că erau deținuți noi veniți cu experiența lor și ce trebuie mai întâi. Căptușeau haina cu anafura și cu împărtășanie. Împărtășania, să fie mai asigurată, o punea într-o batistă cu niște firimituri de-astea de pâine uscată. Te controla foarte amănunțit, dar când vedea milițianul firimiturile acelea:
– Strânge, mă, de aici.
Și-acolo era toată bogăția! Sfânta Împărtășanie era ca sfintele moaște, cum se păstrează astăzi, în ceară. Așa era împărtășania, într-un ciuciulete de pâine.
A fost greu la început până ce ne-am aflat rostul, pentru care suntem în pușcărie. La început a fost greu tare, până să și te convingi tu că ești tânăr, călugăr sau ce ești, că locul tău nu era afară, ci aici în temniță. Și-asta cum am aflat noi? De la deținuții care au fost arestați de Antonescu, în 1948. În momentul când am luat legătura cu ei în celulă era mare dar. Să-ți povestească ei despre rostul pușcăriilor, a temnițelor și rostul nostru acolo. N-a fost nici o îndoială. Aveau o experiență a anilor și literatura asta care o avem zilnic până la comuniști. Erau un fel de Biblii, Filocalii, tot ce vrei. Era o bibliotecă acolo mare, te duceai și luai cărți, Acolo era o biserică unde făceai Liturghie, rugăciune, puteai să te miști în interiorul pușcăriei. Dumici, sărbători.
Acum era alt regim, mai puțin sever, muncitori în fabrici. Fabrica lucra o sumedenie de obiecte care nu le găseai în lumea liberă. Din mâinile deținuților politici ieșeau niște lucruri minunate. De sculptură, de pictură, în orice domeniu.
O cruciuliță sculptată de pildă, aici într-o temniță; găsit osișorul într-o supă pe care-a aruncat-o în gamelă, o supă de carne. Dar băieți acum nu mai căutau supa, ci umblau după os, să cadă în gamelă un os! Din osciorul acela își făcea câte o lună de zile de lucru. Găsea câte un cuișor, îl făcea o daltă fină, fină, până la firul de barbă, așa de frumoase erau aranjate sculpturile acestea. Mă uitam la o figură a lui Nicolae Iorga, azi noapte într-o carte aici: ce bine mai semăna cu figura lui Iorga făcută din iscusința asta a noastră din temniță. Pentru că aici, toate sunt cu o înaltă…toate simțurile: auzul, văzul, mirosul, pipăitul, toate sunt la o agerime nemaipomenită.
Păi, numai ajutorul lui Dumnezeu peste tot. N-a existat altă forță ca să te menții în tot parcursul acestor ani de închisoare. Dacă așa ajunsesem la un moment dat, în celula noastră la convingeri că ori trăim ori de murim, ai Domnului suntem!
Asta era! Nu aveam nici o altă ieșire a noastră din închisoare și trecerea în sfârșit la regimul ăsta de muncă prin minele de la Baia Sprie și toate celelalte au fost cumva și-un bine dar au fost și un rău, pentru că aici am intrat într-o abrutizare spirituală, în muncile astea de mină. Dar împreună contactul cu rugăciunea era cea mai importată zi din viața noastră și toată mișcarea și scopul nostru.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
