Vă prezentăm un frumos documentar care prezintă contextul geopolitic și modul în care a avut loc căderea Constantinopolului.
Este bine să știm ce s-a întâmplat din punct vedere istoric în acest caz pentru că acest eveniment a schimbat într-un mod esențial istoria creștinismului și a întregului continent european.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Imperiul Otoman a încercat asedierea Constantinopolului și să pună capăt Imperiului Bizantin de 6 ori! Asediile au fost întrerupte de cruciade, războaie civile, rebeliuni și invazia lui Timur. Cu toate acestea, la mijlocul sec XV, otomanii și-au consolidat teritoriul și, au intrat într-o perioadă de stabilitate internă. Următorul asediu al Constantinopolului era iminent. În 1444, sultanul Murat al II-lea a învins cruciații europeni la bătălia de la Varna. Regele Poloniei și Ungariei, Vladislav, a fost ucis în timpul bătăliei. Asta a dus cele mai puternice state din Europa Centrală într-o criză. Totuși, otomanii aveau rezistență de la domnitorul albanez Skanderbeg și Voievodul Transilvaniei, Ioan Hunyadi. Aceștia au trimis scrisori către Papa și împărații Europei chemându-i la o altă cruciadă, dar din moment ce nimeni nu era dispus, activitatea sa se limita la raidul pe teritoriul otoman. Skanderbeg era anterior un stat otoman, Murad a trimis 3 expediții punitive împotriva lui. dar toate 3 armate au fost atacate și înfrânte de forțele albaneze.
Între timp, sultanul are răzvrătiri minore în cadrul Imperiului și o campanie împotriva despotatului Morea în 1446. În timpul campaniei din Grecia, Murat i-a forțat pe Morea și pe viitorul împărat bizantin, Constantin al XI-lea să devină vasal și să plătească tribut. Atacă Skanderbeg, iar Murad câștigă o victorie minoră la bătălia de la Svetigrad în 1448, dar urmărirea forței de gherilă de la Skanderberg a fost imposibilă și după Murad s-a întors la Edirne. Între timp, Hunyadi pregătea o altă cruciadă. În septembrie 1448, are o armată de 30.000 de soldați și a început o campanie nouă. Spera că despotul Serbiei, Đurađ Branković se va alătura lui dar era un stat otoman și a refuzat, și au fost percheziționate teritorii sârbe. Murad știa și a început să miște armata pentru a împiedica Skanderbeg și Hunyadi să-și alăture forțele. Ulterior nu e clar, dar în octombrie, Hunyadi s-a mutat în Kosovo pentru a aștepta pe Skanderbeg. Unii susțin că acesta din urmă a fost blocat de Đurađ. Alții cred că garnizoanele otomane au încetinit forța albaneză.
Dar, pe 17 octombrie, sultanul și cei 50 000 de soldați ai săi au ajuns unde a avut loc prima bătălie la Kosovo dintre Lazăr și Murad I. În prima zi a bătăliei, forțele maghiare, poloneze, valahiene și moldovenești au atacat turcii dincolo de frontiere cu trupele blindate dar, au fost împinși înapoi. Hunyadi a încercat să folosească cavaleria ușoară pentru a ataca flancurile otomane în timpul nopții, dar călăreții otomani au interceptat și au respins cruciații. În a doua zi, Murad a ordonat flancurile să se retragă și l-a înșelat pe Hunyadi. Trupele sale au atacat centrul otoman și au reușit să împingă înapoi infanteria lumii otomane. Ienicerii au oprit avansul cruciaților lângă poziția sultanului. Flancurile otomane s-au întors la luptă și au înconjurat forțele lui Hunyadi. Liderul armatei cruciate a reușit să fugă, dar jumătate din trupe au fost ucise, în timp ce otomanii au pierdut aprox 5.000 de oameni. Bătălia a sigilat soarta poporului balcanic pentru următoarele secole. Skanderbeg a continuat rezistența, împotriva lui nu au avut succes.
Drumul către Constantinopol era acum deschis. A murit Murad al II-lea și fiul său Mehmed al II-lea a venit la putere în 1451. Scopul său era de a lua capitala bizantină Constantinopolul nu era orașul care a mai fost. Numărul total al populației era acum 50.000 – 100.000 și pământurile dintre ziduri erau goale și folosite pentru agricultură. Împăratul bizantin Constantin al XI-lea controla un mic teritoriu de-a lungul coastei și a trebuit să dea un omagiu sultanului otoman. Mehmed a semnat tratate cu Veneția, Genova și Ungaria pentru a se asigura că nu îl atacă. O nouă revoltă a Karamanidilor i-a permis să intre în Anatolia și să-și consolideze puterea în regiune. Constantin spera să pună capăt practicii de a aduce un omagiu sultanului și a amenințat că îl va sprijini pe vărul lui Mehmed, Orhan, în revendicarea tronului otoman. Motiv lui Mehmed de a declara tratatul lor anterior nul și neavenit. Otomanii au început să se pregătească pentru război.
Aprilie 1452, sultanul a ordonat să ridice o cetate numită Rumelihisarı la capătul nordic al Bosforului, să împiedice navele să ajute Constantinopolul de la Marea Neagră. Fortul a fost construit la sfârșitul lunii august. Constantin a înceaput să-și aducă oamenii în oraș, stocarea proviziilor și cerea ajutorul statelor europene. Doar un contingent de nave venețiene și aprox 1000 de soldați mercenari condus de Giovanni Giustiniani, a venit să ajute, în timp ce majoritatea monarhilor creștini au ignorat rugămințile. Otomanii au avut 100.000 de războinici, 69 de tunuri și 126 de nave sub comanda generală a lui Mehmed II împotriva a 7 000 de trupe profesionale bizantine, dintre care 500 de otomani ai prințului Orhan și o duzină de tunuri și 26 de nave. Peste 30.000 de localnici au fost aduși în luptă.
Vasele bizantine și italiene erau mai bune în timp ce armele erau depășite. Unul dintre tunurile otomane era deosebit de mare și va juca un rol iconic în asediul viitor. Fiecare secțiune a zidului va fi comandată de unul dintre comandanții italieni Giustiniani fiind lider. În timp ce Constantin și Garda lui erau în Palatul Blachernae. Apărătorii au reparat zidurile și un lanț a fost așezat peste Cornul de Aur pentru a împiedica otomanii să atace pereții de la mare.
Avangarda otomană a ajuns la zidurile Constantinopolului la 1 aprilie 1453 și a început să facă tabăra a doua zi. Sultanul a ajuns în oraș pe 5 aprilie și a început să se pregătească. Tunurile otomane au fost instalate pe 6 pentru explozia zidurilor teodosiene, dar cu un efect redus. Tunurile erau masive și aveau nevoie de 3 ore pentru a se reîncărca iar bizantinii au reușit să repare pagubele făcute pereților. Pe 7, Sultanul a ordonat infanteriei și ofițerilor să atace zidurile, dar apărătorii au respins cu ușurință otomanii. Din păcate pentru ei, tunurile mari au fost pierdute, cele mai mici nu au făcut mari daune. Bizantinii au încercat atacuri pe 8 și 9, dar fără rezultate pozitive. Otomanii au început să bată pereții orașului pe data de 11, iar bombardamentul a continuat până la sfârșitul asediului. Pe 17, 18, turcii au avut atacuri noaptea, însă apărătorii s-au ținut pe poziție.
Pe apă, flota otomană nu a putut să intre și să se mute în Cornul de Aur. Nave venețiene au sosit și s-au alăturat apărătorilor pe 20 aprilie. Sultanul trebuia să folosească o nouă strategie. A mutat navele pe pământ lângă colonia genoveză din Pera. Apoi puse la apă în Cornul de Aur din spatele lanțului pe 28 aprilie. Constantin a trimis navele de foc dar au pierdut această bătălie. Constantin trebuia să țină parte din trupele sale pe peretele din nord, și-a slăbit apărarea în altă parte. Unele tunuri bizantine au fost mutate în zonă, dar nu au reușit să apere navele aliate care trebuiau să se întoarcă în porturi. Echipajele lor s-au alăturat apărării. Pe 6 mai, tunurile otomane au reușit să distrugă Porțile Constantinopolului și în timpul nopții, aproape au încălcat apărarea din zonă. Dar Giustiniani a sosit și a înfruntat atacatorii.
Pe 11 Mai, Poarta Caligară a fost distrusă turcii s-au mutat spre Palatul Vlachernae dar împăratul a reușit să-i împingă înapoi Sultanul otoman a poruncit un atac total pe 29. Un bombardament masiv, urmat de un atac de infanterie ușoară, dar, în ciuda avantajului numeric, nu au reușit să ia zidurile de la Giustiniani. Artileria lui Mehmed a distrus o parte din porți și 3.000 de ieniceri au fost trimiși pentru a ataca. Bizantinii au reușit să se apere încă o dată, dar ienisarii au luat unul dintre turnuri și au plantat steagul otoman. În acest moment, Giustiniani a fost rănit grav. A fost o lovitură masivă pentru moralul apărătorilor și când câteva sute de ieniceri au intrat în oraș, apărarea bizantină a căzut. Cetățenii și apărătorii au vrut să urce la bordul navelor și să părăsească orașul.
Sursele spun că împăratul și ultimii gardieni au încercat un contraatac disperat, dar au fost uciși. Astfel, ultimul Împărat Roman a murit alături de imperiul său. Căderea Constantinopolului a marcat sfârșitul Erei Medii, a declanșat următoarea fază a Renașterii, a început epoca descoperirii și a colonizării, precum și secole de războaie între puterile europene și Imperiul Otoman, pe care le vom acoperi în viitor.
Vă mulțumim pentru vizionarea despre căderea Constantinopolului.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
