Ce tineri trebuie să promovăm? – p. Teologos, Lucian Apopei

Ce tineri trebuie să promovăm? Părintele Teologos de la Schitul românesc Lacu încearcă să dea răspunsul la această întrebare într-un dialog cu Lucian Apopei, directorul de comunicare al Arhiepiscopiei Iașilor.

Discuția e pricinuită de derularea în perioada 15 mai – 15 iunie 2023 a campaniei de strângere de fonduri pentru oferirea a 100 de burse pentru tineri din Mitropolia Moldovei și Bucovinei. Sunt oferite exemple foarte practice din domeniul informaticii și nu numai, exemple analizate din punct de vedere duhovnicesc pentru a vedea cine sunt tinerii pe care trebuie să-i promovăm.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Introducere

Lucian Apopei: Bun găsit, oameni buni, la o nouă ediție a emisiunii dumneavoastră de suflet, „Ferestre către suflet”. Ne-a ajutat bunul Dumnezeu să ajungem și anul acesta aici în Muntele Athos la Schitul românesc Lacu, Chilia Intrarea în biserică a Maicii Domnului. Probabil, ați auzit de programul de oferire a burselor pe care inimosul departament Provita aflat sub coordonarea părintelui Radu Brînză, burse pe care le oferă unor tineri merituoși, tineri care visează să ajungă arhitecți, pictori, sportivi, polițiști, învățători… Ei, în acest drum Sfântul Munte Athos ne-a fost și ne este de ajutor în sprijinirea acestor tineri din Arhiepiscopia Iașilor.

Care este însă drumul sau care trebuie să fie drumul de la visuri și aspirații până la împlinire? Suntem împreună cu părintele Teologos pentru a afla, pentru a ne împreună-sfătui. Părinte, vă mulțumim că ne-ați reprimit.

Părintele Teologos: Slavă lui Dumnezeu!

Lucian Apopei: Dar nu doar pentru acest lucru, ci și pentru că sunteți alături de acest program deosebit, prin care acești tineri meritoși din Arhiepiscopia Iașilor, iată primesc acest imbold care nu e foarte semnificativ materialicește vorbind, dar cât de mult contează el pentru curajul de care un tânăr are nevoie de a-și împlini vocația pe care o are.

Grija față de tineri

Părintele Teologos: Este foarte important ca tânărul să nu se simtă singur. La ora asta chiar există o pandemie – a fost declarată ca pandemie – singurătatea, în SUA. Într-o țară ortodoxă ca România este mai bine, dar nu așa cum ar trebui. Și din cauza asta, este foarte important ca tinerii să nu se simtă singuri și mai ales, tinerii care au dar de la Dumnezeu, au anumite daruri de la Dumnezeu, trebuie ajutați din respect pentru acest dar. Și bineînțeles, din respect și pentru ei, respectând pe toți oamenii, dar acolo unde validează Dumnezeu pe cineva, trebuie să respectăm această alegere a lui Dumnezeu și trebuie să-l validăm pe tânărul respectiv.

Din păcate însă noi nu ne putem uita la caracterele tinerilor, asta este responsabilitatea părintelui Radu de la Provita. Este cu noi, nu-l vedeți în cadru. Este responsabilitatea lor să se uite la caractere și trebuie promovați oamenii, tinerii care au caractere întâi de toate. Pentru că aptitudinile, skill se pot dobândi, caracterul mult mai greu se poate cizela.

Valoarea caracterului. Un exemplu

Și din cauza asta,  cred că e vorba de cea mai mare firmă, se numește Investment Angel, cel mai mare investitor din Silicon Valley. Anderson Horovic se numește firma respectivă. Marca Anderson este un titan al Silicon Valley. A făcut primul, hai, să zic așa, primul browser celebru – Netscape și, cum spuneam, la ora asta este cea mai mare firmă de investment acolo, una dintre cele mai mari, sigur cea mai celebră. Și principiul lor este următorul If the  character is less than stellar, than avoid, avoid, avoid.  Adică dacă caracterul unui om este mai prejos de excepțional, să zic așa, evită, evită, evită.

Bunătatea vs. instruirea profesională

Deci noi ca Sfântul Munte încercăm să promovăm oameni buni, nu oameni dotați, pentru că oamenii buni fac o societate bună sau o firmă bună, o comunitate bună și nu oamenii dotați. Oamenii dotați fac o firmă dotată sau fac o societate dotată, care sună oarecum ironic, nici măcar din punct de vedere al topicii, al limbii române, nu sună bine. Deci totdeauna trebuie căutată bunătatea și această bunătate vine de la Dumnezeu. Cel bun nu este cel bleg, ci este cel cu adevărat viu și plin de harul lui Dumnezeu.

Lucian Apopei: Bunătatea aceasta poate fi amplificată, poate fi susținută, poate fi hrănită?

Părintele Teologos: Evident.

Lucian Apopei: Și printr-un astfel de program, cum este și cel de la departamentul Provita, cu cele 100 de burse?

Părintele Teologos: Evident, evident, pentru că omul este căzut, noi suntem căzuți, suntem departe de Dumnezeu. Deci dacă teoretic ar trebui să facem totul pentru Dumnezeu și ar trebui să ne lăsăm răstigniți pentru Dumnezeu și să ne jertfim pentru Dumnezeu și pentru viața veșnică, asta este clar nu se discută punct. Nu putem să facem asta, suntem căzuți cum spuneam. Avem nevoie de stimulent deci în clipa în care omul vede că primește o răsplată concretă, chiar și prin bani, dar nu ajută prin bani.

Prin atenție, prin timpul acordat, prin sprijinul acordat și chiar îi rog  și pe părintele Radu și pe managerii, de exemplu, în firme: trebuie să-și recompenseze oamenii buni, caracterele bune. Da și prin bani, dar acolo e o problemă. Mai ales printr-un zâmbet, printr-o strângere de mână, printr un încurajare. „Da, bravo, bine faci!” Este foarte important treaba asta. Este foarte foarte important.

Și din cauza asta noi încercăm să facem cât putem să-i încurajăm. Și deci din cauza asta aceste programe – cum erau mai demult programele cu olimpicii la licee și așa mai departe, nu știu, cred că sunt și astăzi, sper, nu știu…

Lucian Apopei: Sunt, sunt într-adevăr.

Metoda de lucru

Părintele Teologos: Asta e foarte bine, asta îi motivează pe tineri și nu numai că îi motivează, dar se face o anumită selecție și tânărul respectiv intră într-un anumit mediu care acest mediu este mult mai competitiv. La un moment dat, discutam, era o discuție cu niște profesori de la Cambridge sau Harvard, nu mai țin minte, în orice caz de la niște facultăți de top din Anglia și se punea se punea problema că ceea ce se face la universitățile astea este cam tot același lucru care se face la oricare universități din lume.

Și care este diferența? Și spune că diferența este unu: în modul de predare, adică în personalitatea profesorilor și doi, în personalitatea studenților. Adică te afli într un mediu foarte competitiv care bineînțeles că poate să aibă și efecte negative pe tema asta, mergând până la distrugerea sistemului nervos din cauza hiper-competiției. Dar dacă te afli într-un mediu competitiv, într-un mediu care este la un alt nivel atunci și atunci tu te turezi și capeți un alt mod de gândire. Adică sigur că selecția te ajută. Te ajută foarte mult ca să mergi înainte și zici „măi, da, merită”.

Bineînțeles că înveți, se ajunge la cealaltă extremă a super-tehnologizării, a lipsei de iubire, a toxicității, a surmenajului, a efectelor de burn-out și așa mai departe.

Lucian Apopei: Părinte, ați amintit de Vest, ați amintit de Silicon Valley, cred că nu trebuie să le ascundem celor care ne urmăresc faptul că ați activat în acele medii. Cum ați depășit problemele? Atât ale vârstei, cât și cele întâmpinate în vremea respectivă?

Părintele Teologos: Cu duhovnicie!

Din experiență…

Lucian Apopei: Contează faptul că iată, acest proiect de acordare a burselor vine din zona aceasta a Bisericii? Deci lucrurile sunt cumva legate?

Părintele Teologos: Este esențial. Să-ți spun ceva. Pentru tineri…

Eu am avut calculator de foarte mic copil, hai să spun tot… Calculatorul respectiv era unul foarte bun pentru vremea respectivă! Familia mea, Dumnezeu să-i binecuvinteze pe mama și pe tata, deci nu eram foarte săraci, dar nici bogați nu eram. Am avut un prieten electrician care s-a dus în Germania în RFG pe vremea respectivă pe vremea comunismului și ne-a trimis de acolo un calculator foarte bun și ne-am trezit cu calculatorul pe masă. Ne uitam la el, noi el se uita la noi și părinții mi-au spus trebuie să găsim pe un profesor de informatică ca să-l învețe pe odrasla, adică pe mine, să lucreze pe acest calculator.

Bun, nu exista pe vremea respectivă profesor de informatică și cu chiu cu vai, au găsit un hacker. Deci cineva care lucra la centrul de calcul. Francisc îl cheamă, Dumnezeu să-l binecuvinteze cu adevărat! Și ceea ce este esențial este că el a venit la mine acasă și mi-a spus cuvintele următoare: eu nu sunt profesor de informatică, eu sunt hacker, deci eu nu pot să te învăț informatică, eu o să te învăț cum gândesc eu.

Cred că unu, este esențial ca tinerii să învețe să gândească. Și cu Francisc – Dumnezeu să-l binecuvânteze cu adevărat – sper că mai trăiește… am învățat cum gândește o mașină. Am lucrat, mă rog, în limbaj de asamblare pentru cine știe, o întreagă poveste. După mulți ani, am lucrat și în lume undeva, într-o instituție n-are importanță unde. În orice caz, am ajuns la mănăstire și la mănăstire am făcut sistemul informatic de acolo, la nevoile mănăstirii, într-un limbaj de programare care pe vremea respectivă era numărul unu în lume și firma respectivă era numărul unu în lume. Borland se numește firma respectivă. Problema nu era că era numărul unu în lume și ei erau cel mai bun team, ci faptul că ei știau treaba asta și se mândriseră. Adică o problemă duhovnicească.

Problemele sunt întotdeauna duhovnicești

Eu scrisesem deja foarte multe linii de cod în limbajul respectiv, nu-mi puteam permite să le rescriu și erau aplicații critice pentru mănăstire și atunci cu binecuvântarea starețului meu de atunci am făcut un blog. Anonim era și m-a luminat bunul Dumnezeu, mulțumesc la Maica Domnului, că ea m-a luminat, și mi-am dat seama că problema firmei respective – care după cum spuneam, era numărul 1 pe vremea respectivă, pe plan mondial, nu era o problemă de programare ci o problemă duhovnicească și totdeauna marile probleme sunt problemele duhovnicești.

Și de fapt, blogul respectiv avea ca și temă human factors in software development adică factorul uman în dezvoltarea de software, de programe. Și de fapt, eu vorbeam duhovnicește, vorbeam ortodox de la Sfinții Părinți fără să-i numesc și încercam și până la urmă cu ajutorul Maicii Domnului am reușit să rezolv o mare parte din problemele și firma respectivă nu s-a mai închis. S-a închis după mult timp după aceea, o întreagă poveste. Dar atunci s-au stabilizat pentru că problema era o problemă duhovnicească.

Totdeauna este o problemă duhovnicească. Omul poate să fie foarte bun din punct de vedere profesional, dar nu carele cumva să se bazeze pe aceste aptitudini ale sale că știe foarte multă informatică, matematică, fizică sau să cânte și așa mai departe pentru că se generează o atmosferă foarte toxică cum s-a și întâmplat atunci și praful se alege de firmă. Și iarăși, și la altă firmă unde iarăși am fost în echipă la Autodesk – este numărul 1 în lume ceea ce privește arhitectura și așa mai departe și în ceea ce privește programele 3D. Deci toate lucrurile astea pe care le vedeți – efectele speciale de la Hollywood și așa mai departe – sunt în principal pe programe de la Autodesk pe Maya și pe 3ds Max.

Principalul lucru pe care îl discutam acolo cu ei – eu eram ca monah – nu discutam algoritmii de modelare 3D, ci discutam flexibilitatea smereniei, asta discutam cu ei. Pentru că primul plan era… și-au dat și ei seama după ce pierduseră câteva miliarde, cred și-au dat seama că pe primul plan este întotdeauna duhovnicia, totdeauna. Și dacă omul este nu este smerit și se încrâncenează, își distruge cea mai mare avere a firmei sale care nu sunt banii, ci este bunul renume și iubirea, coeziunea din echipă și iubirea, coeziunea cu comunitatea pe care o deservește. Și atunci firma se duce la vale.

Deci dacă oamenii nu sunt atenți la duhovnicie și de asta și-au dat seama până și vesticii, dar din păcate, ei sunt într o într-un tarpit – e o carte celebră de informatică care vorbește despre tarpit – adică într-o groapă cu smoală, ei nu știu ce să facă ca să iasă de acolo și bâjbâie. Ortodoxia le rezolvă problemele și cum spuneam, în cazul lui Borland, ortodoxia a rezolvat problemele și și la Autodesk, pe forumurile interne ale firmei, eu postam de la Sfinții Părinți, dar nu-i numeam. De ce? Pentru că ei, fiind expuși unui Hristos distorsionat de ereziile în care se află, au un strat foarte gros de dezinformare. Pentru ei, Hristos este un Hristos al cruciadelor, al legalismului, al banilor dacă doriți și așa mai departe. Deci dacă le vorbești despre terapeutica ortodoxă funcționează.

Credeți-mă, fraților, că funcționează cel puțin în cazul lui Borland care aveau nu știu câte milioane de programatori în comunitate sau în cazul Autodesk care, mă rog, directorul lor câștigă…pfff,  numai directorul. Și au nu știu câte programe. Team-ul (echipa) în care lucram eu la Inventor – 800 de milioane de dolari în mână, pe an, venit net atunci, în urmă cu nu știu câți ani, nu foarte mulți.

Deci cu toate că sunt cifrele astea ciclopice, pe primul plan întotdeauna era pusă smerenia, pentru că dacă nu o pui, ferească bunul Dumnezeu ce se întâmplă.

Idoli contemporani

Lucian Apopei: Există un pericol pentru tineri să absolutizeze compania, să creeze un idol din compania unde lucrează, urmează să se angajeze sau chiar din meseria pe care o urmează?

Părintele Teologos: Da, evident, pentru că ei visează și au ca vis să lucreze la king of the day, cum se numește, la compania cea mai tare și mai mare pe care o visez eu așa și atunci, jertfesc tot pentru asta și, ceea ce este cel mai dureros, jertfesc iubirea pentru asta, adică relațiile interpersonale cu prietenii, cu soția uneori, cu prietena, cu părinții. Și cum spuneam, ajung niște neîmpliniți, ajung niște agresivi, generează această toxicitate în mediu și numai biserica îi salvează. Efectiv numai biserica îi salvează. Fraților, nu e așa, credeți-mă!

Deci vă spun, am lucrat și în firme și cunosc și dacă se absolutizează lucrurile astea praful se alege. Hai, să dau un exemplu să nu creadă că vorbesc…

Lucian Apopei: Vă rog!

Un exemplu despre lipsa smereniei și costurile ei

Părintele Teologos: Arian 4 sau nu știu…. În orice caz, una din rachetele de la ESA – European Space Agency / Agenția Spațială Europeană, ei erau foarte mândri – apropo ce face mândria – erau foarte mândri că făcuseră Arian 5, dacă nu mă înșel, n-are importanță și erau atât de plini de sine… deci în clipa în care au lansat racheta, racheta a explodat la nu știu cât… 30 de secunde de la decolare, 20 de secunde. De ce? Din cauza mândriei. Pentru că calculatorul de bord avea programul de navigare făcut într-un limbaj de programare foarte buni și foarte sigur – ADA se numește, folosit la inclusiv la Department of Defense în SUA – și cu toate că era un limbaj foarte bun și foarte sigur, ei din mândrie au dezactivat check-urile, măsurile de siguranță de la acest program și, la un moment dat, programul pe care îl făcuseră a dat o împărțire cu zero, s-a resetat calculatorul de bord și praful s-a ales. 300 de miliarde s-au dus în aer. Țăndări s-au făcut – și racheta și satelitul.

Lucian Apopei: Din mândrie.

Părintele Teologos: Din mândrie. Deci încă o dată nu este o problemă de programare că am ales nu știu ce, că am făcut nu știu ce, e cel mai bun limbaj – e limbajul folosit în armată, limbajul folosit în aerospace și așa mai departe. Efectiv din mândrie că au zis că nu, noi nu avem nevoie de așa ceva și să meargă mai repede și au dezactivat cu mânuța lor treaba asta. Deci fraților, nu care cumva să credeți voi că sunteți buni nu știu ce… programatori, măturători, psalți sau așa mai departe, praful se alege! O să vină momentul în care o să dați cu capul și o să dați cu capul urât de tot. Cu cât e mai mare mândria, cu atât e mai mare și smerirea după aia.

Rezolvarea este doar în biserică

Lucian Apopei: Cum vedeți o dezvoltare sănătoasă a tânărului într-o lume care în multe zone pare destul de bolnavă?

Părintele Teologos: Da. Again… bine, acum îmi aduc aminte de relațiile mele cu Statele Unite și cu lumea vestică și vă rog să mă iertați! Eu iubesc foarte mult de limba română și nu pot să zic că urăsc limba engleză, dar nu-mi place limba engleză pentru că nu are putere de expresie, pe când în informatică, acolo are putere de expresie, dar e o limbă de lemn.

Revenind, cum? Numai în biserică. Numai biserica îi asigură tânărului echilibrul necesar astfel încât să nu ajungă să fie bolnav cu nervii. Numai biserica îi asigură sensul, numai biserica îi asigură optimismul, pentru că vedeți, biserica nu spune atât să ai curaj, să ai curaj, să ai curaj, ci îți dă motiv ca să ai curaj! Adică frate, a fost biruit tot până și moartea! Numai să îndrăznești! Numai sunt îndrăznești să mergi pe calea asta: adică să citești pe Sfinții Părinți, să aplici terapeutica Sfinților Părinți și să ai acest acest curaj, acest drive că îmi vin cuvintele în limba engleză… această îndrăzneală să mergi înainte. Da, domnule, fac, cu credință înainte, ajută bunul Dumnezeu! Atunci facem! Înțelegi?

Flexibilitatea smereniei

Și dacă se întâmplă, apropo de Autodesk, dacă se întâmplă să greșim, să avem flexibilitatea smereniei să pivotăm, să spun „da, am greșit, ok, mă întorc”. Pentru că asta era. Deci în teamu-l de la Autodesk, cei mai buni programatori nu erau cei care scriau cod, ci se aflau în așa numitul customer success team adică echipa care se ocupa de succesul utilizatorului. În clipa în care ăștia vedeau – adică lucram pe 20 de milioane de linii de cod adică e vorba de un mamut – și în clipa în care vedeau că ceva nu merge bine în comunitate adică comunitatea nu era de acord cu ceva, noi trebuia să ne smerim și imediat să pivotăm, să zicem „da, am greșit, schimbăm asta”. Nu să zicem că noi suntem numărul 1 în lume, că eram. Ci să zicem „da, ok, am greșit”.

Asta trebuie aplicat nu numai în industriile de vârf, ci trebuie aplicat și în familie. Adică dacă eu am spus ceva la soția mea și îmi dau seama după aceea că am greșit, îi spun „da, iubito, te rog să mă ierți, am greșit”. Bineînțeles că dacă ea începe să spună mai multe, trebuie să te smerești, să iei poziție de ghiocel și lași să treacă. Trebuie să ne smerim, nu se poate să nu ne smerim. Pentru că dacă nu, o să pierdem. Bine, americanii au pierdut ce îi doare pe ei adică bani și faimă, dar noi pierdem harul lui Dumnezeu, care este și veșnic. Veșnic. Și toate aceste lucruri – smerirea – omul nu se poate smeri. Numai în biserică învață să se smerească. Dacă omul nu are conștiința unui Dumnezeu iubitor, a veșniciei sale, a faptului că el este omul-împărat, nu se poate smeri.

Despre tinerețe și sens

Lucian Apopei: Părinte, ați vorbit despre sens. Ce înseamnă o tinerețe cu sens?

Părintele Teologos: O tinerețe fericită! Și conștiința faptului, trăirea faptului că eu sunt veșnic, eu sunt veșnic… adică da, domnule, spun adevărul pentru că sunt veșnic și Adevărul este o persoană care are grijă de mine.

Lucian Apopei: Mă uitam pe clipurile realizate de colegii de la departamentul Provita, se găsesc pe paginile, pe rețelele de socializare ale Provita Iași și mi-a atras atenția un tânăr sau o tânără, nu mai știu, care spunea cu atâta maturitate faptul că „vreau să mă dezvolt, vreau să fiu inteligent ca să nu fiu o marionetă a societății”. Ne ajută cunoștința și caracterul puternic să răzbatem vânturile astea vremelnice?

Mândria asigură eșecul

Părintele Teologos: Exact așa o să ajungă marionetă. Omul dacă se încrede în sine o să ajungă să fie marionetă. Omul care se încrede în Dumnezeu o să ajungă să fie liber. Numai ascultare de ființa perfectă, atotputernică și perfect liberă și iubitoare îi asigură libertatea omului. Așa că mă iau eu să mă bat cu toată societatea și că cred eu că sunt… Cine ești tu, anyway?! Că sunt nu știu în ce domeniu era domnișoara respectivă, tot respectul pentru ea, să mă ierte! Hai, să vorbesc în domeniul meu. Cel mai bun programator sau cel mai bun fotograf nu ești. Totdeauna sunt mult mai mulți și mult mai buni decât tine. Totdeauna. Întotdeauna este cineva care e mai bun decât tine, întotdeauna. Nu există. Adică cine ești tu? Dumnezeu pe pământ?

Lucian Apopei: Alteori, în situația asta apare autosuficiența și dincolo de ea nu mai pot să răzbați.

Părintele Teologos: Da, după mândrie vine și căderea, clar. Asta este dogmă, puteți s-o luați ca dogmă.  Spune Sfântul Marcu Ascetul: vezi un gând care îți promite mărire? Este gândul care îți provoacă rușine, care îți aduce rușine. Asta este dogma la sinodul ecumenic.

Tinerii și iubirea

Lucian Apopei: Părinte, pe finalul discuției noastre, care ar trebui să fie bucuriile tinereții? Dincolo de dezvoltare aceasta…

Părintele Teologos: Iubirea, iubirea… Adică să existe prietenie adevărată, nu prietenie bazată pe trup, ci prietenie bazată pe iubirea duhovnicească adevărată. Pentru că asta este groaznică: dacă spun că Gigel este prieten cu Maria, imediat se gândesc la ce nu trebuie, știi. Nu!

Trebuie să existe o prietenie adevărată între tineri, o unitate a sufletelor, o socializare… nu-mi place cuvântul ăsta că este rece. O prietenie, o împreună-viețuire și asta se întâmplă numai în biserică. Pentru că altfel tânărul nu are motiv să își depășească ura și mai ales nu știe cum să-și depășească ura față de ceilalți și interesul personal.

Lucian Apopei: Părinte drag, vă mulțumim tare mult că ne-ați primit aici!

Părintele Teologos: Dumnezeu să vă binecuvinteze!

Lucian Apopei: Și pentru că sprijiniți acest proiect despre care nu e bine poate sau nu e potrivit să intrăm în detalii, dar mărturisim că o faceți nu doar prin aceste transmisiuni….

Părintele Teologos: Bun, a trecut timpul, da….

Lucian Apopei: Vă mulțumim!

Părintele Teologos: Să ajute bunul Dumnezeu!

Lucian Apopei: Oameni buni, aceasta a fost ediția de astăzi a emisiunii astăzi și vă îndemn de aici din Sfântul Munte Athos să susțineți și dumneavoastră visurile acestor 100 de tineri. Ei sunt medicii de mâine, polițiștii, doctorii, sportivii…

Părintele Teologos: Și oamenii buni de mâine!

Lucian Apopei: Și oamenii buni de mâine. Doamne ajută!

Părintele Teologos: Să ajute bunul Dumnezeu!

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!