Drama închisorii – George Cușa
15 mai 2023
Știința oarbă și orbul care vede – p. Teologos
16 mai 2023
Ascultați un cuvânt liniștitor al IPS Athanasie de Limassol în care acesta ne povestește din experiența bătrânilor și ne învață cum putem să înfruntăm liniștiți diferite situații de criză cu care ne confruntăm în cotidian.
Audiție plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Am să vă dau un exemplu. L-am mai amintit și altă dată. Era un monah tânăr în Sfântul Munte – din păcate acum nu mai este în viață. Atunci era tânăr, ca noi toți de altfel. El avea o problemă: dormea foarte mult în biserică. Dormea foarte, foarte mult, într-o măsură inimaginabilă. Avea o stare mare de somnolență, poate că și din pricini biologice, cine știe. Săracul se lupta să nu doarmă, însă dormea.
Și la un moment dat Starețul i-a spus: „Să stai sub polieleu, în mijlocul bisericii, și să ții în mână un pahar plin de apă. Să-l ții binișor și să ai grijă să nu îți cadă.” Și mergea de colo-colo. Noi ne terminam cu nervii văzându-l. Spuneam: „Acum o să-i cadă? Acum o să-i cadă? Acum o să-i cadă?” „Gheronda, nu mai putem! Să plece de acolo, că nu mai putem să-l vedem!” „Da, însă vrea să se lupte cu somnul.” „Da, dar noi ceilalți? De câte ori să-l vezi mergând de colo-colo? [Ne temem] că se va întinde pe jos sau va cădea din picioare.” În sfârșit!
Aveam un alt bătrânel, pe Gheron Gherasim. Noi mergeam la biserică la ora 2 dimineața, iar el se ducea la ora 23. Mergea la ora 23, aprindea focul, ca să se încălzească în biserică; era iarnă, zăpadă… Stătea acolo și se ruga până începea slujba, când coborau și ceilalți părinți. Acest bătrânel nu dormea niciodată, se ruga neîncetat, avea o rugăciune foarte puternică. A mers, așadar, monahul cel tânăr la părintele Gherasim și l-a întrebat: „Gheronda, ce să fac? Dorm foarte mult în biserică. Nu pot să-mi țin ochii deschiși. Mă ia somnul doar ce intru în biserică. Dorm foarte mult.”
„Măi, binecuvântatule, din cauza asta te mâhnești? Să te bucuri că poți dormi. Sunt oameni care iau pastile să adoarmă.” „Dar nu dorm în biserică, Gheronda!” „Hristos, pe când era în barcă, era furtună și vreme rea, iar El dormea. Și noi în biserică, care este casa Domnului, și sunt de față toți Sfinții și toți părinții dimpreună și e atât de bine și e cald, oare nu vom adormi? Vom adormi.” Așadar….
Acest lucru arată cum gestionau acei oameni feluritele întâmplări ale vieții: punând înainte gândul cel bun și cu o oarecare destindere. Nu se nelinișteau, iar apoi dădeau și valoare situației prezente.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
4 Comment
Hristos a Înviat!Frumoase sunt Minunile Tale Doamne!
De am fi și noi mirenii așa blânzi unii cu alții ar fi Raiul pe pământ!
Înmulțește Doamne Îngerii
Pe pământ că floriile
Te rugam Doamne!
Hristos a Inviat! Va rog sa ma iertati pentru îndrăzneala. În urma acestui articol, am rămas cu o întrebare. Cu alte ocazii, Parintele Teologos vorbea despre faptul ca în Grădina Ghetsimani Domnul Nostru Iisus Hristos se ruga cu sudoare de sânge, dar ucenicii nu au putut sa privegheze nici măcar o ora împreună cu El, ci au căzut toropiti de somn. De ce în acel caz Domnul i-a mustrat pe ucenici, și în celălalt caz, povestit de IPS Athanasie, bătrânul râvnitor care nu dormea decât f putin, este foarte blând și îngăduitor cu fratele care nu putea sa se abțină de la somn ? Pentru mine, sunt situații foarte similare, dar cu deznodământ foarte diferit. Mai mult sunt contrariat de ce ii cearta Domnul pe ucenici. Tot timpul mă gândeam: sigur aveau ceva motive sa fie obositi ucenicii, probabil se ostenisera, pregătiseră Cina cea de Taina, etc. Ce puteau sa facă ucenicii sa nu cada toropiți de somn ? De ce sunt așa de vinovați ?
Ucenicii (Apostolii) știau că atunci Dascălul lor se lupta pentru soarta întregii omeniri și urma să fie vândut și răstignit și totuși nu s-au luptat cât au putut măcar o oră în rugăciune pentru El. În cazul celălalt, Bătrânul nu era în pericol – din contră: fratele era cel care avea o problemă și trebuia ajutat cu răbdare.
Este si un contrast in cazul lui Petru care a zis mai devreme ca nu se va despărți de Domnul, dar nu este in stare sa privegheze un ceas.
Apoi Domnul atenționează sa se roage si sa privegheze ca sa nu cada in ispite si înțeleg ca din dragoste si grija pentru ei, nu pentru sine. Oare exista posibilitatea depărtării paharului daca privegheau si se rugau ucenicii??
Apoi din ce înțeleg eu ucenicii au căzut intr-o oarecare deznădejde după punerea in mormânt a Domnului. Poate ispita tot venea, dar privegherea si rugăciunea aici i-ar fi ajutat si ar fi fost ei primii la mormânt in locul sau odată cu mironosițele??
Va rog părinte corectați daca am înțeles greșit.