Drama închisorii – George Cușa

George Cușa a fost unul din ultimii mărturisitori ai temnițelor comuniste care s-a dus de curând dintre noi la frații săi din Ceruri.

Ascultați mărturia unui om care a trecut prin focul temnițelor comuniste și a ieșit curat ca aurul din topitoare. Să avem rugăciunile lui!

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Generația de aur

Am fost o generație în sat la mine. În mare, din satul meu, au fost arestați, până în ’64, 33 de arestați. Din 33, o treime au rămas afară. Unii, șase, au fost împușcați. Patru în trenul Fantomă. Știți, nu? Știți trenul Fantomă? Așa. Doi au fost Gogu Puiși, cum că ceilalți la granițe împușcați. Și ceilalți cinci au murit la Aiud, din care trei, unchi de-a mei. Deci, Ferdinand, comuna mea a dat țări 33 de inși. 11 ce nu s-au întors, 22 au rămas singuri și sunt singurii din toată zona asta, din toată satele Rămâlești, până când spre Tulcea acolo. Am rămas ca un fel de mărturisitor, acum să povestesc. Și asta mi-a fost menirea că toți cei ce au plecat, la toți cei ce au plecat, ar trebui să-i spun câteva, zeci de cuvinte la fiecare. Poate au așa un dosar. Și am spus: „Mie cine-o să-mi vorbească? ” Să vă spun personal. 

Perioada de „glorie”

Deci m-a arestat în 1948, în 28 septembrie, și am fost condamnat la patru ani. La Gherla mi s-a prelungit detenția cu 24 de luni. Am ieșit afară, afară când am ieșit mi s-a pus domiciliul obligatoriu, însă am avut o activitate pe linie artistică extra, așa că am ajuns în finale pe țară cu ansamblul artistic al meu. Dar pentru că plecau rușii din țară și statul român u trebuia să aibă siguranța stabilității, ce-au spus, hai să-i mai luăm încă o dată pe aceia care au mai făcut pușcărie. Între timp am cunoscut-o pe soția mea, care am lăsat-o, are 28 de zile, când a plecat și ea de lângă mine. Deci am găsit o învățătoare în sat, o învățătoare în sat, care ea, maică-sa, spunea așa, când pleca la școală:” Să nu care cumva să te încurci cu băieții de astăzi, că e rău. Băieții buni, cuminți, deștepți, sunt în pușcărie! ”. Mi-a dat 21 de ani. 21 de ani, i-am luat în cârcă, am lăsat nevasta mea cu o fetiță de 2 ani, de un an și 11 luni pe care nu am mai găsit-o. Și, bineînțeles, am stat în Constanța la anchetă, în închisoarea militară 8 luni de zile, și în 24 ianuarie 1989, Jilava, o săptămână, și de acolo la Aiud. De la Aiud, m-am eliberat în ’64 cu decretul 412. Asta a fost perioada mea de glorie.

– Câtă pușcărie ați făcut în total?

– În total, 11 ani și 4 luni, și 2 ani de zile de domiciliu obligatoriu.

Moartea Adrianei

Când mi-a murit fetița, am visat-o în noaptea respectivă. În noaptea respectivă s-a tăiat la mână și s-a dus la dispensar să-i facă o injecție. Și i-a făcut injecție greșită, și i-a murit în brațe. Noaptea respectivă am visat-o. A doua zi, când am avut visul respectiv, lucram la Gherla, eram strungar în fier. A doua zi, după ce am visat asta, mi s-a dat câte o carte poștală. Să scriu acasă. Și am scris, „Trimiteți un pachet, pilule de 3 kg și eventual vreo cămașă sau altceva.” Și după o lună de zile, primesc pachetul respectiv și mi s-a pus și o poză cu fetița, cu Adriana. Și bineînțeles, după o lună de zile mi-a pus pachet și cu două poze, și o scrisoare pe care nu mi-au dat. Pe scrisoare, e vorbitor, nu e pachet. Am luat pachetul și am văzut fetița și cu bunicul. Eram sub impresia visului din noaptea trecută. În noaptea trecută eram parcă în sat la mine, deasupra curții noastre roiau niște păsări, nu știu ce, și la un moment dat s-a transformat în îngeri. Îngeri, tot, tot, tot, tot roteau, dintr-o dată, trei s-au decuplat de acolo și-au picat exact la fântână unde se juca fetița. Au luat-o și au plecat…

Reeducare și revers

Știam la un moment dat, când am început reeducarea, am avut și un puțin de presimțire, ieși de-acolo cu reeducarea sau nu ieși, v-am spus bătăile au fost cumplite. Și am zis, bă, acceptă, reeducarea. Mi-am dat seama, la un moment dat, n-am încotro, nu există, nu scapă nimeni, da, și nu a scăpat niciunul. Numai morți, atât. Au mers cu ideile. Dar în clipa în care au încetat cauzele care au determinat prăbușirea, atunci oamenii și-au revenit la normalitate. Practic, practic așa se întâmplă. Un om cu personalitate, poate să aibă scăderi, prăbușiri, poate să aibă. Și toți am avut categoric. Așa am avut. Cauzele, în clipa în care cauzele au încetat, individul respectiv, cel care are personalitate, trebuie să-și revină la poziție inițială. Așa și cu Dumnezeu.

Despre pr. Calciu

-De ce ați folosit cuvântul despre Părintele Calciu, Eminență cenușie la Gherla și că v-a ajutat? Puteți să ne spuneți cum de a v-a ajutat?

M-a ajutat că m-a scos de afară de la… Mi-a spus, de n-a venit la noi în cameră și a spus, „Cine are talent să meargă să scrie ceva?” Și toată lumea a tăcut din gură. Și spune, „Județ – că eram din județul Constanța – nu?” „Județ, dar tu nu?” „Că știu că la facultate aveai și tu cu penița.” „Ei, zic, nu mai țin minte acum sunt mai…” „Nu, de mâini încolo te duci la tovarăș, la domnul căpitan, la domnul colonel și o să vezi.” El m-a scos de afară, i-a mulțumit, bineînțeles. El mi-a trimis de pe aceea… Așa a fost la Gherla. Dar la proces în ’54, el a întors procesul la 180 de grade. El a devenit acuzatorul completului din judecată Calciu a avut o prestanță unică. El a avut o izbucnire atunci fantastică. Și a venit cu argumente. Calciu și-a dat seama ce s-a întâmplat. El și-a dat seama chiar de la Gherla, de când au plecat.

Petre Țuțea este intrigat

Petre Țuțea era întotdeauna prezent la toate discuțiile noastre. Și spune la un moment dat: „Pe unde mă trece tartorul ăsta, Crăciun, prin celule, este imposibil să nu dau peste un aromân. Aromânii ăștia, parcă sunt majorități, la noi în țară, mă. Dar ei, fără voivozi, fără greci, de la Alexandru, fără voivozi, fără nimic altceva, dar ei au fost de toate. Și au venit la noi în țară să ne ajute. Au fost pe front și pe acolo-i pușcărie. Tu ce gândești despre România? 

-Domn profesor, ce să gândesc despre România? Acum e patria noastră, nu avem ce face. În Grecia nu ne mai putem întoarce.

-Dar ce crezi despre România?

-Despre România cred următorul lucru, că România asta încă nu și-a pus în valoare valorile sale încă. România este încă un semn de întrebare.

-Cum adică un semn de întrebare? Vă zic, dacă vă uitați pe harta țării. Ia uitați-vă puțin pe harta țării. Nu încep pe Carpații de undeva din Nord , vin jos aici la Brașov, cotiș pe partea stângă, mișcă pe Valea Oltului și coboară? Nu e ca un semn de întrebare? Înseamnă că nu și-a spus cuvântul, domn profesor. E încă un semn de întrebare. Spuneți dumneavoastră, domnul profesor, când s-a născut poporul român? Poporul român s-a născut creștin așa de… sau cum s-a născut? Noi am creștinat pe alții.

-Uite, asta cu semnul de întrebare mi-ai pus capăt acum. Asta nu mai știam. Uite, credeam că Țuțea știe de toate. Dar aproape e că așa o fi, mă.

Zic:

– Eu așa zic, Domnul profesor. E popor blând. Dar au trecut peste noi toate răutățile. Și ne-au lăsat tot ce-i mai rău pe noi. Și am căutat să mai îmblânzim, dar tot ne-a mai lăsat pici pe colo. Că așa suntem. 

Și mi-am mulțumit Petre Țuțea, că i-am spus că România încă nu și-a spus cuvântul. Sub aspectul ăsta.  

Reeducarea – clasificare

În reeducare, să știți, au fost trei elemente de bază. S-a accentuat. Trebuia să fie distrus: Dumnezeu, credința politică și, parțial, familia. Familia reproduce. Copii, dar statul ia copii și-i educă în stilul în care vrea el O, fără familie, nu se poate. În reeducare, să știți, au fost trei elemente de bază. S-a accentuat. Trebuia să fie distrus: Dumnezeu, credința politică și, parțial, familia. Familia reproduce. Copii, dar statul ia copii și-i educă în stilul în care vrea el O, fără familie, nu se poate.

Scene

Reeducarea asta, am împărțit-o în două în „Țurcaniada”, pe două scene deosebite. Scena Pitești, scena Gherla și a treia scenă este scena Aiudului. Regizori, sus, la noi, Dumitrescu, Dincolo Goiciu și aici, Crăciun. Pitești, la Pitești, reeducarea s-a făcut, dacă e vorba de reeducare. Eu mă îndoiesc. Dar a fost. Dacă a fost reeducare, a fost ca experiment. Undeva de sus. La Pitești, reeducarea s-a făcut cu bătaie. Și s-a aplicat asupra studenților. În perioada ’48, închisorile se dirijau prin Jilava, care era o fel de placă turnantă a Securității.

Repartiția

Dacă era elev, mergea la Târgșor. Dacă era student, mergea la Pitești. Dacă era muncitor sau țăran, la Gherla. Dacă era intelectual, la Aiud. Dacă a fost mare diplomat, sigur, Sighetul Marmației . De ce s-a făcut această împărțire? Poate din experiența de dincolo. Dar ai noștri, diabolici, au spus așa următorul lucru. Facem separația asta să nu se atingă unii cu ceilalți. Covidul de astăzi. Distanțare. Lăsăm pe studenți…

Studențimea – veriga cheie

Deci a început cu studențimea. Studențimea este categoria socială care face legătura între generații. Cei care vin, cei care pleacă. Noi eram băieți tineri, de la 12 până la 23, 24 de ani. La noi problema logicii sau conversației nu ținea. Nu ținea. Nu te convingi. Eu am intuit de la început și am zis stai așa. Dacă ăștia m-au bătut într-o hal, fără de hal…Ca pe un boschetar aici, m-a făcut de râs fața colegilor mei, înseamnă că ăștia s-au pus pe mare educare. Ăștia o să meargă până la capăt.

În discuții care aveam noi cu moldovenii, nu ieșeam la capăt. Și atunci instituiți, ce instituiți? Bătaia. Și bătaia la o zi, o săptămână, o lună, două luni, un an, cinci luni, două ani. Depinde de fiecare. Toți, absolut toți, au căzut. Morții care au fost morți, au murit cu ideea. Dar toți, v-am spus, de oameni care au… Elitele noastre. Era Nuți Pătrășcanu, nepotul lui Pătrășcanu. Era plutonier Niște oameni somități. Când i-am văzut prăbușiți într-o hal, fără de hal , dar ce-am văzut, ce-am asistat la bătăi, te îngrozeai pur și simplu. Adică sufereai mai mult pentru ei, decât pentru tine, care-ai suferit. Am fost la camera nebunilor. Întâmplător. Să vă întâlnesc cu un coleg, fost coleg de-al meu de liceu, și când i-a spus domnule, i-a spus, „Nu, nu mă mai cheamă așa. Mi-am schimbat identitatea. M-a numit Timaru.” Dacă ați auzit de Timaru, a fost un om excepțional. În Vrancea. Bătut într-un hal fără de hal, într-o cameră. 

Tabloul morbid al suferinței

M-a ținut numai vreo jumătate de oră, cât se văd. M-a scos și mi-a spus, planctonul: ”Știi că ai fost în camera nebunilor?” Pentru că a fost la Gherla și camera morții și camera nebunilor. Deci a fost și camera morții, patru spitale, și la spital, la Pitești, deci reeducarea s-a făcut prin bătăi. Bătăi îndelungate cu tot felul de… Și ca să mai vorbim după aceea, pentru cei care erau cu credință, cei care erau teologi, pentru că s-a mers și pe linie politică, ca să-ți bagi joc după aceea, ce era de Paști sau de Crăciun, ați văzut filmul „Între Chin și Amin”, a dat drăguț, nu? Și n-a arătat tot. Deci, e făcut de un nepot de-al meu. Și i-am spus, „Nu te apucă de filmul ăsta, că ai făcut o gafă specială. Țurcanu nu e Țurcanu.” Trebuia să mă întreb pe mai ei. Și i-am spus, „Dar început.” „Aș avea câteva personaje, care ar trebui să le plasezi.” 

Deci, Piteștiul a fost cu bătaie. Gherla cu bătaie și cu morți, și cu nebuni șamd. Dar Piteștiul au fost uciși, s-au sinucis, au încercat să se sinucidă, au înnebunit și au rămas cu sechele. Și cu mentalitate. Eu mi-am revenit după zeci de ani de zile. Afară nu vorbesc cu nimeni. Și am fost urmărit vreme până în ’89. Am un dosar, uite-l. Dar încerc spre bine și nu sper în nimic. 

Aiudul

La Aiud, e altă mentalitate. Toți cei care au fost ofițeri politici și medicii de la Pitești și de la Gherla, au intrat în pușcărie. Ofițeri politici și directorii au intrat în pușcărie. Bine, simbolic. Așa pentru câțiva ani de zile. Pentru că s-a auzit în străinătate. Au fost morți la Canal, la Gherla, la Pitești, la Târgu Ocna. Au murit oameni pe capete. Și atunci au tras la răspundere și conducerea administrației. Nu la nimeni. Și Sipeanu. Și ăștia care au fost la administrație internă. Și aceștia au fost condamnați. Dar după un an și jumătate, doi, le-au dat alte funcții. Hai mă, Aiudul a fost altceva. 

Aiudul, Crăciun, fost securist, Care-a bătut și el, că n-a fost securist ca la Brașov, ca la Sibiu. A avut alte instrucții. Am dus ăla acasă cu instrucțiunile respective. Aici a fost altceva. Aici s-a mers pe bază de… Aici erau oameni în vârstă. Și noi care venim și la două ani, noi eram încă tineri. Eu când am auzit la Aiud că începe reeducarea, am încremenit. Eram însurat, înseamnă copiii la casă. Iar ca începeți cu asta… 

Dezlegare de înaltă clasă

Dar am avut o dezlegare. O dezlegare de la prințul Ghica, care ne-a sfătuit următorul lucru. ”Voi, ca mai tineri, nu evitați și nu ocoliți acest simulacru de club unde se discută. Stați acolo, mergeți acolo, auziți, să nu vă compromiteți. Lăsați-le pe noi, că noi am dus greul-greului. să ne decontăm noi cu ei, că și așa nu putem ieși de aici”. Asta a fost dezlegarea pe care ne-a dat-o prințul Ghica. Că altfel era prăpăd. Și atunci, bineînțeles, că am evitat și eu. N-am făcut revoltă acolo, n-am făcut nimic altceva și am încercat să intru și cu desenele mele, cu unul cu celălalt, ca să supraviețuiesc. Diferența a fost însă, din punct de vedere moral, a fost mai cumplit… mai cumplit… ăsta… Aiudul. Pentru că aici, la Aiud, s-a mers pe un singur principiu. Și tot reeducați. Aiudul a fost mizerabil pentru că… a secătuit oameni. Oameni care au… Oameni… era oameni în vârstă la 70, 75, 80, 85 de ani. N-a mai putut suporta. Și o parte din ei au…cum… diferite șmecherii acolo, cu niște falsuri. În sfârșit, practic, din punctul meu de vedere, prăbușirea psihică de la… de la Aiud a fost mai periculoasă.

Supraviețuirea

Noi, cu bătăile, le-am trecut. De bine de rău. Păcat de cei care au murit și au înnebunit . Dar… Aiudul a fost diabolic. Absolut. Trei ani de zile a fost cumplit. Dar cumplit ca să găsească… să aibă ei justificare că ne dau afară. Nu că le teamă de Occident. Că de fapt, asta era buba. Dar să facă un fel de simulacru, de așa, și cu condiția „Să nu mai activați afară. Să vă lați de politică”. Asta a fost diferența între… între Pitești, Gherla și Aiud. Aici avea consens de la… de la partid de sus. „Faceți-i de așa natură, încât să renunțe la ideile lor!”. Și, bineînțeles, mulți au căzut. Unii nu, unii au rămas pe poziție, cei de la Zarcă. Au rămas pe poziție. Nae Cojocaru și alții.  Oameni care au pătimit. Pătimit cumplit. Puțin, dar au ținut. Oameni au slăbiciuni. E problema asta a prăbușirilor, a înclinărilor. Zicea și Sfântul Petru. S-a îndoit câteodată la… și și-a revenit. Era finesc. Au fost perioade foarte cumplite. Eu, după 9 ani de zile, am primit prima carte poștală de acasă. Ca să vedeți seama, încet. Să stai 8 inși, 8 inși, 8 studenți, într-o celulă de 2 X 3 metri pătrați. Zi și noapte. Zi și noapte, cu obloane și așa și mai departe. Aiudul așijderea. Numai că la Aiud am avut noroc că am putut să comunicăm prin Morse. Circulam. Și am învățat lecții și una și alta. Și după aceea ne-a scos la muncă. Și la muncă m-am dus și m-am făcut strungar.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!