Gânduri despre sfârșitul lumii – p. Justin Pârvu

Ascultați un cuvânt duhovnicesc al părintelui Justin Pârvu despre situația lumii actuale precum și despre tema sfârșitului lumii, temă care uneori naște poziții aprinse.

Audiție plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

La modul lăuntric, omul știe de altfel, cam ce trebuie să facă pentru o pregătire a unui sfârșit. Având noi în considerație că sfârșitul omului, a fiecărui individ în parte este sfârșitul lumii pentru el, cam aceasta însumează și terminologia aceasta de sfârșit.Pentru că că sfârșitul omului este odată cu terminarea, suflarea lui pe coaja asta a pământului.

Sfârșitul biologic și cel spiritual

După mine sunt două soiuri de a sfârși: un sfârșit spiritual și un sfârșit biologic, trupesc. În toate perioadele grele am observat în primul război mondial, în al doilea, lumea care este acum într-o pregătire a unei mare cataclism de război pentru că una-i a lupta în primul război mondial, cu pușcă și alta a răzbi într-un război c-un tanc, aviație și alta este a răzbi este a răzbi în vremea noastră într-un război electronic, tehnic, care de altfel depășește limita oricărei pregătiri tehnice a a-ți apară viața. Un război, în primele începuturi, când era numai cu pușca, atunci tu într-adevăr te găseai în front undeva acolo, și-aveai idealul tău că-ți aperi soția ta, mama ta, părinții tăi, copilul tău și toată familia care plângea după tine și scria pe-o carte poștală și-o citeai în ploaia de șrapnele în linia I.

Alta este acuma, războiul aceasta, al II-lea mondial: când vine aviația, când vin tancurile, când vine pușca asta foarte interesantă  – Katiușa.

Katiușa?

Katiușa – arma asta puternică a rușilor care seceră exact cum ar secera holera. Ca o boală grea. Pentru  că una e să bați c-un tun pe un front  pe-o distanță de 7 -10 km și alta e să bați cu Katiușa, care e la metru pătrat. La metru pătrat pe o distanță de un front de 5 km, unde nu mai ai nevoie de ostași, acolo mergi singur. Această Katiușă este premergătoarea smerită a acestui flagel mare la ora aceasta la care trăim noi – războiul electronic.  Acum te găsești pe front, rămâi acolo cu gamela-n mână, cu centura pe burtă și lopata de liman la șold și mori acolo sufocat. Nu știi tu de unde vine. Că era așa cum ai da cu un spray și rămâi așa, nemișcat.

Ei bine, dacă toate această tehnică, care provine este și datorită și greutăților noastre. Că omul nu mai gândește. Omul nu mai simte, nu mai trăiește. Este o animalizare a lui, și a devenit un om al tehnicii. Doi oameni care se întâlnesc azi, nu mai vorbesc, în interes sufletesc între ei; dacă, cum este Postul Mare acum, se pregătea și omul sufletește, după cum zice și Evanghelia aceasta, foarte interesant, care previn mereu, din săptămână în săptămână, până la Sfintele Patimi ale Mântuitorului Iisus Hristos, cu durerile cu suferințele. Nu mai vorbesc doi creștini, doi tineri, să-și poată trăi oarecum viața mai aproape de Evanghelie, mai aproape de viața unui sfânt pe care o poartă să găsească, în sfârșit la formarea și educația a celor 3, 4 copii, 5-6 sau câți are o familie.

Criză = judecată

Acum a devenit și-așa de acut în toată vremea această săracă, care ne-a adus și nenorocirea asta de criză economică. Și dacă vorbim de criză economică, să ne ducem îndată și la criza morală. La criza spirituală pe care o trăiește omenirea. Criza morală, criza spirituală, criza aceasta care s-a abătut asupra noastră nu este altceva decât aspra judecată și mânie a Lui Dumnezeu asupra noastră. Și-așa cum spunea și ÎPS Teofan, în pastorala sa, traducea cuvântul de criză = judecată. Apoi, cu adevărat suntem într-o judecată a lui Dumnezeu, pentru toate faptele noastre care le comitem. Căci, dacă lumea se teme, de pildă, la un apel pe care l-am făcut acum 3 săptămâni…

O lună.

La o lună de zile, toată lumea s-a înspăimântat, s-a îngrozit: „ Gata, mâine pierim! Vine sfârșitul!” Este un apel pe care l-am făcut mai mult spre trezire, spre o revenire a noastră, în făgașul nostru creștinesc, în preajma sărbătorilor mari ale postului care vine și a privegherii noastre. Căci omul, întotdeauna, nu? – și la potop, când Noe se pregătea să facă imensa corabie, să introducă, că parcă era pregătirea marilor vapoare de tonaj imens care se învârt în jurul Mării Negre sau prin oceane nesfârșite, iată că la un moment dat era contestat: „De când pregătești… Nu se mai întâmplă nimic.” Pe neașteptate a venit și potopul.

Totuși e pe neașteptate.

A venit tocmai când nu se gândea nimeni că această corabie va fi folosită sau va fi bună la ceva. E la fel, la ora aceasta, chiar dacă facem noi un act de pregătire duhovnicească, facem un act de pregătire oarecum material, este foarte probabil că nimeni nu are o convingere. Și cel care-și face un bordei undeva într-un câmp sau pe-un munte izolat, nu se gândește că va fi: „Ei! Va fi cândva! Dar eu-mi fac aici căsuța să o am, poate dacă n-oi mai folosi-o eu, o s-o folosească altul.”

Rezistența prin Sf. Liturghie

Acum, ce se întâmplă?

Lucrurile merg foarte repede.

Noi nu ieșim din societatea asta în care se găsește tehnica și toată nebunia ei. Păi nu ieșim. Dar să fim acolo o mărturie, oarecum și un model de rezistență pentru ei, pentru creștini. Că vor lua copiii, se vor duce în munți…Ce făceau strămoșii noștri când veneau năvălirile barbarilor? Lua copiii, îi punea în sac și-i cărau în munți, acolo cu ei, ce luau mai important? Era Sf. Altar. Sf. Altar și preotul. Preotul, sau altarul era ceea ce era în primele începuturi, îl duceau dintr-un loc în altul…

Da, da! Foarte frumos.

Vechiul Testament!  În Vechiul Testament așa mergea. Cetatea, satul și comunitatea era în jurul sfântului altar, cu preotul. Când coborau de acolo creștinii noștri, cobora când se retrăgea ultimele hoarde, ultimii năvălitori. Care făceau prăpădul pământului. Apoi, prin ce erau însemnate aceste veniri ale hoardelor? Prin buciumul din munți în munți și prin focurile care se ardea dela un foc la altul până ce vedea că vin, vin, puhoaiele de primejdii spre răsărit. Și-atunci se retrăgea acolo și-și vedeau de treabă.

Iată că noi, să facem aceste pregătiri aproape acum, dar hoarde sigur nu mai vin spre răsărit de la apus, acum vin de sus, că se vorbește de focul care vine la sfârșit, care va ploua cu foc. Stele cerului vor cădea, astea sunt ploile din înălțime, focul care vine. Este vorba de pedeapsa Lui Dumnezeu care vine pe pământ și aduce această pârjolire a noastră de Sodoma și Gomora.. Că ne pedepsește Dumnezeu, prin sfârșit –  cu cât păcatele sunt mai mari, mai grav, mai înspăimântător, cu atât pedeapsa este mai înfricoșată.

Neștiința ca păcat

Vorbeați de păcatul neștiinței, că suntem vinovați prin neștiință. Spuneați mai devreme la cineva că nu-i suficient să fii creștin numai să sacrifici niște ouă de Paști.

Păi da! Nu este de ajuns de pildă, numai de a păstra un obicei și-o tradiție și cu asta ne-am achitat. Nu, dragul meu. Starea noastră de lucru este că pe toate trebuie să le trecem printr-o suferință și pe moment greu care au născut aceste obiceiuri și tradiții. Apoi, noi imediat trebuie să ne gândim că alături de ouă roșii este și crucea îndată a Mântuitorului Hristos.

Vai, ce frumos!

Alături de pasca pe care o face bunica, în covățica ei acolo și-mpletește sfânta cruce, în mijlocul ei, acolo reprezintă și durerea a mucenicilor, a cuvioșilor, a pustnicilor, a drepților care s-au nevoit în vederea așezării crucii.

Cum să participe fiecare creștin?

Fiecare să participe și întâi să se dezbrace, cum zice heruvicul: „Toată grija cea lumească, acum s-o lepădăm.”

Adică să facă totul pentru Dumnezeu?

Să facă totul pentru Dumnezeu, ca El să poată împăca ființa lui sufletească.

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!