Învățământul trupesc, duhovnicesc și samarineanca – părintele Teologos
9 mai 2023
Gânduri despre sfârșitul lumii – p. Justin Pârvu
10 mai 2023
Ascultați un cuvânt cu discernământ, oarecum surprinzător și făcător de bucurie al părintelui Emilian Simonopetritul legat de necesitatea unui duh de bucurie pe care trebuie să-l avem în viața duhovnicească.
Audiție plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Dacă vedeți pe cineva fără poftă de viață, ofilit, e ca și cum ar fi un om mort. Dacă vedeți pe cineva că e melancolic, trist, posomorât, care nu știe să râdă, care nu știe să se bucure, să nu credeți că acel om Îl respiră pe Dumnezeu. Sufletul trebuie să se lege strâns cu dorul dumnezeiesc, ca să ajungă până la Creatorul său. Este nevoie ca sufletul să fie plin de bucurie, să fie vesel [binedispus] și să aibă bucuria și în cazul în care ceilalți pierd bucuria. De pildă, cineva se îmbolnăvește, și imediat ce îl vezi, te întristezi. Eu trebuie să învăț să mă bucur întotdeauna. Orice s-ar întâmpla, Dumnezeu trăiește pentru mine și eu trăiesc pentru Dumnezeu! Orice s-ar întâmpla, nu va putea niciodată să mă despartă de Dumnezeu.
Așadar, dacă bucuria încetează, sau dacă se curmă dorul după nepătimire, se oprește imediat posibilitatea de a ajunge la nepătimire, posibilitatea de a-L avea pe Dumnezeu al nostru în întregime. Bucuria este condiția fundamentală în lupta duhovnicească și a modului de funcționare bună a inimii. Inima nu funcționează bine, ci se asfixiază și se sufocă atunci când nu o cufundăm în bucuriile zilnice. Doar oamenii bucuroși pot ajunge la Dumnezeu. Prin urmare, vom face, pe de-o parte, canonul nostru, însă, împreună cu dorul după Dumnezeu vom avea și bucuria de nedescris pe care ne-o dăruiește Hristos.
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
12 Comment
Mulțumesc mult pentru articol!
As avea o intrebare totusi; la rubrica de intrebari si raspunsuri ziceati ca Iisus n-a ras niciodata si ca rasul este o manifestare a violentei, dar aici este menționat ca si actiune pozitiva, sau făceați referire doar la rasul peste masura?
Îmi cer iertare că vă răspund, in articol părintele Emilianos Simonopetritul se referă la suflet, este vorba de bucuria lăuntrică care dă pace și bucurie și celor din jur. Un zambet pe chip și o față senină nu implică și râsul. Iertați-mă că am îndrăznit. Dacă am greșit corectați mă.
Aici se vorbește despre bucurie. Este mare diferență între râs și bucurie. Să-ți dau două propoziții:
1. Mă bucur tare când te văd.
2. Râd tare când te văd.
Cele două propoziții sunt echivalente? Cred că nu!
Sunt părere că râsul este cel mai bun indiciu despre starea duhovnicească a cuiva. Dacă doriți puteți fi atenți la ce din jur: la ce și despre ce râd, este râsul o hăhăială, este hilizeală, scremut sau liber, sincer din toată inima și împrăștie în jur dragoste?! Este un indiciu bun. Apoi vă uitați la voi înșivă: cum râzi, de ce râzi, la ce râzi?!
Este o experiență foarte interesantă.
Adevărat!
Atunci când râd mă simt înaintea Lui Dumnezeu vinovată și pentru aproapele zgomotoasă!
Fericirea adevărată este de la Dumnezeu ca dar pentru timpul și dragostea noastră oferită Lui prin Rugaciune și apoi aproapelui nostru milă și jertfa.Asa arată Raiul pe pământ!
Eu așa am trăit o vreme…acum mă aflu în chinuri deoarece m-am depărtat de Dumnezeu și bineînțeles așa vine…la pachet …. și de aproapele meu…
Fiți atenți la toate învățăturile Părinților și țineți strâns de Biserică ca să nu cadeți in iad…de pe pământ căci nu știe nimeni zilele omului….
Să fim fericiți cu Dumnezeu că doar El ne iubește!
Restul este zidire …ne zidim unii pe alții pentru Dumnezeu!Să ajungem copii Lui Dumnezeu!
Foarte adevărat dar greu de înțeles. Cum adică? Moare mama și eu sunt bucuroasă că numa așa ajung la Dumnezeu? Sună gaga.
Dar este o chestie de administrare a energiilor. Ceva care se produce practic.
Gânduri bune, fapte bune, etc
adună energie bună( lumină, îngeri). Sufletul crește, devine mai puternic, mai strălucitor, mai suveran. În inimă crește liniștea ca o coloană puternică de lumină, rezonanța în corp este bucuria și dragostea necondiționată. Indiferent ce se întâmplă în afară, pe interior domnește liniștea și dragostea, ceva ce mă stabilizează emoțional și în afară.
Gândesc urât, nutresc ură, invidie, etc, fac fapte rele sau nu fac fapte bune, etc energia sufletului se consumă, scade, se pierde. Strălucirea se apropie de zero, de întuneric, demoni adun și nori negri. Nu am cum să mă ridic la Dumnezeu.
Da!Ne aflăm în bucurie –
a adormit și a înviat întru Hristos!
SAU
Ne aflăm în suferință!
În suferință a fost și Domnul nostru Iisus Hristos dar s-a Rugat pentru noi!
Când suferim ….fără voia noastră primim tot felul de gânduri de mânie: ,,de ce eu”,,,de ce mie”și încet, încet incepem:,,nu mă iubește Dumnezeu „și de aici începe iadul ….ne mâniem pe toți și pe toate..
Ne mâniem din mândrie!
Mândria nu este plăcută Tatălui nostru Ceresc!
Și moartea este cu noi la tot pasul …dar nu credem .
Nu credem în Dumnezeu dar avem gânduri negre în haine luminoase… că suntem veșnici pe pământ.
Prefer Raiul ceresc decât iadul pământesc…dar…
Voia Bunului Dumnezeu să fie cu mine cea mult păcătoasă.Rog pe Bunul Dumnezeu să mă lase să trăiesc cât pot să folosesc și să mor atunci când de patimi mă curatesc
In fața morții să zâmbesc!
Dar acesta este dar ceresc
Pentru cei ce nu cârtesc
Părinte, dar cum să împăcăm acest aspect al bucuriei cu conștiința și cu experiența aproape permanentă a faptului că există atât de multă suferință, durere și moarte în jurul nostru, nu atât cele care ni se întâmplă nouă, ci altor oameni și inclusiv animalelor. Știm că în fiecare clipă, chiar în acest moment, sunt milioane de oameni care trec prin suferințe, abuzuri, necazuri sau lipsuri foarte mari. Nu mai vorbesc de animale, domestice (mai ales sutele de milioane din fermele industriale, chinuite și măcelărit în fiecare clipă, a căror viața scurta și mizera e efectiv iadul pe pământ, pe care l-am creat noi), sau sălbatice, inclusiv cele pe care le călcăm și omorâm din neglijență sau nepăsare. Sfântul Dimitrie Basarabov a umblat desculț trei ani după ce a călcat și a omorât accidental niște puișori într-un cuib. Oare avea bucurie? Cred că trebuie să avem și har pentru a avea bucurie adevărată în această lume, și nu o bucurie concepută sau proiectată de noi. De altfel, întrebarea e: cum am putea avea noi bucurie adevărată fără ajutorul și harul lui Dumnezeu?
În cazul suferinței oamenilor ne mai consolează sau „bucură” credința că Dumnezeu va face dreptate și că sufletele lor vor fi încununate în veșnicie, dar, în cazul animalelor, despre care se spune că nu au suflet și viață veșnică, existența suferinței lor e mai greu de înțeles și pare zadarnică și nedreaptă: nici măcar în viața de aici nu o duc bine, multe dintre ele, și nici dincolo nu primesc un bonus, o altă viață, nici dreptate nu primesc, nici aici, nici dincolo.
Vă rog să mă iertați Părinte că am îndrăznit să vorbesc din ce gândesc și ce doresc pentru sufletul meu!
Am ținut lumânare la multe suflete dragi … îngrijite creștinește și care au adormit în Pace
Bunicul meu chiar a făcut o Cruce mare și apoi a început să tragă. ..
Credinciosul are un ochi care râde si unul care plânge. De plans sunt o mie de motive, in primul rand pentru noi insine, apoi pentru cele ale lumii. Ochiul care râde vede frumusetea, bunatatea, maretia lui Dumnezeu in toti si in toate. Daca nu ne bucuram, inseamna ca nu recunoastem ce a facut Hristos pentru noi.
Eu asa am inteles ca ar trebui sa vietuim, cu constiinta ca suntem vai de capul nostru, dar cu nadejde in Dumnezeu. Omul care nu e bucuros nu mai are nadejde. Cred ca e mare minune ca mai tine Dumnezeu lumea.