Mari duhovnici ai Sihăstriei – p. Cosma Giosanu, p. Teologos
7 mai 2023
Hirotoniile de la hramul Sfântului Gheorghe – Mănăstirea Sfântul Pavel – video/fotoreportaj
8 mai 2023
Ascultați un cuvânt foarte bun al părintelui Spiridon Bailey care ne arată cum putem să pierdem harul prin marea patimă a slavei deșarte.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că deșertăciunea este legată de mândrie, așa cum băiatul este înrudit cu omul, așa cum grâul este legat de pâine, așadar, deșertăciunea, slava deșartă este o sămânță care poate crește în noi până la mândrie și, după cum știm cu toții, mândria a fost căderea chiar și a unui înger, din cer și o mulțime întreagă de îngeri cu el, așa că mândria e ceva ce trebuie să luăm în serios și trebuie să recunoaștem de unde începe, unde crește și asta e gloria slava deșartă.
Ce este slava deșartă?
Deci ce este această slavă deșartă? Sfântul Ioan și mulți dintre părinți și Sfântul Pavel vorbesc despre slava deșartă, deșertăciunea într-adevăr este slavă goală, slava deșartă, este o slavă goală și este goală pentru că este slavă pământească slava pământească este goală din două motive reale. Primul e pur și simplu că atunci când murim slava pământească, slava deșartă se va termina slava deșartă nu ne poate salva de la moarte! Slava deșartă este trecătoare, este limitată la această viață în această lume și apoi trece și dispare! Ne gândim la toate figurile mari din istorie, regii, reginele, generalii care au fost proslăviți de mase și totuși ei zac în mormânt, așa cum fiecare sărac și sclav, slava lumească se va sfârși, este goală!
Dar există un motiv mai profund pentru care slava lumească este considerată goală de către Părinții Bisericii, de către Sf. Pavel care spune în prima Epistolă către Corinteni capitolul 4: Ce ai tu ce nu ai primit? Sfântul Pavel spune: ce ai ce nu ai primit? Și dacă ai primit de ce te lauzi? Cum te poți lăuda cu orice ai? Ți-a fost dat – și, desigur, fiecare lucru bun este dat de Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este dătătorul tuturor darurilor bune! Prin urmare, este gol să ne lăudăm, este gol să permitem slavei deșarte să crească în noi, deoarece este o negare a realității.
Adevărul, adevărul lui Dumnezeu ca sursă a tuturor acestor daruri darurile bune pe care ni le-a dat cum putem fi glorioși în ceea ce considerăm dotări naturale, abilitățile noastre naturale pentru unul poate fi o mare putere, la altul inteligență! unii le pot considera frumoase. Aceste naturale înzestrări, nu sunt un motiv de laudă sau de glorie pământească, slavă deșartă, există două moduri prin care Dumnezeu ne dă aceste dotări cum ne acordă aceste abilități aceste calități pe care le dă Dumnezeu prin natură și prin har! Fiecare dintre noi putem recunoaște ceva în noi înșine ce poate că oamenii au observat, chiar și în copilărie, o anumită calitate care era acolo, poate că eram foarte organizați sau foarte capabili sau încrezători în cutare sau cutare anumite calități care par să existe prin natură!
Desigur, Părinții Bisericii ne amintesc: acestea sunt daruri date de Dumnezeu prin natură, pentru că Dumnezeu este dătătorul tuturor lucrurilor bune, dar dacă noi, dacă nu ne putem încrede în aceste daruri, darurile pe care Dumnezeu ni le-a dat prin natură, care sunt nesemnificative în comparație cu darurile date de har, cum ne putem încrede în acele comori mai mari? Dacă ne lăudăm, dacă intrăm într-o auto-slăvire goală asupra darurilor naturale pe care ni le-a dat Dumnezeu, ne despărțim de darurile pe care Dumnezeu ni le va da prin har. Dumnezeu în dragostea Sa și mila Lui nu va permite daruri prin har să vină la noi dacă ne vor face rău. Și dacă ne lăudăm cu acele daruri care ne sunt firești, cu cât mai mult rău ne-am face nouă înșine dacă am avea aceste daruri mai mari, cu atât mai mari comori care sunt semnele împărăției lui Dumnezeu.
Trebuie să recunoaștem și să nu negăm adevărata sursă a tuturor lucrurilor bune, darurile lui Dumnezeu sunt atât de prețioase, dar darurile harului sunt cele mai înalte dintre ele. Aceste daruri pe care Dumnezeu ni le dă pentru a ne purifica și a ne face sfinți, pentru a ne permite să ne apropiem de El ca să ne mângâie. Dumnezeu ne dă atât de multe daruri miraculoase, minunate prin har, dar Dumnezeu le va ține dacă Îi arătăm că ne-am strica cu ele dacă le-am folosi pentru a deveni cinstiți de prea multe ori. Atât de repede Îl judecăm pe Dumnezeu. Adesea Îi aplicăm lui Dumnezeu motive foarte umane căzute, dar tot ceea ce face Dumnezeu, în felul în care se ocupă de noi, este înrădăcinat în dragostea Lui pentru noi și atunci când Dumnezeu ne refuză darurile harului Său, este un act al milei Sale. Pentru că am arătat ce vom face cu aceste daruri. Așa că trebuie să începem acum cu aceste daruri naturale pentru a-I arăta că Îl onorăm, că le folosim pentru slava Lui, pentru slujirea Lui și în niciun fel să ne slăvim.
Slava adevărată
Singura glorie care nu este goală este slava cerească! Părinții Bisericii ne încurajează să distingem între slava deșartă, slava pământească și slava cerească. Sfântul Ioan Scărarul ne încurajează, el spune că oricine este în secret în slavă deșartă cu înzestrarea lui naturală, inteligența sa, puterea sa, orice calitate care i-a fost dată nu va fi primi niciodată aceste daruri minunate ale harului lui Dumnezeu, dar noi, cei care încercăm, luptăm, cine se pocăiește și, desigur, fiecare dintre noi va eșua, fiecare dintre noi va cădea, trebuie să ne ridicăm din nou, dar Dumnezeu vede asta și acest act de pocăință îi atrage harul, El ne binecuvântează în lupta noastră când ne ridicăm și ne dă posibilitatea să distingem între ceea ce este ceresc și pământesc.
Gloriile cerești pe care ne încurajează Sf. Pavel să le căutăm nu sunt mândria, egoismul…. Ne încurajează să căutăm după gloriile împărăției lui Dumnezeu să căutăm darurile veșnice să le primim respingând toate ispitele către slava pământească. Să dorim și să iubim lucrurile veșnice ale lui Dumnezeu Să recunoaștem ce e cu adevărat etern… iubire, iertare, smerenie, compasiune îndelungă suferință, răbdare toate darurile Duhului Sfânt.
Îl vedem pe Hristos cum este slăvit înaintea lumii; El este slăvit până la cruce, până la tortură și moarte, până la respingere și izolare, umilință în fața mulțimilor El Îl slăvește pe Dumnezeu în acel moment ca Fiu al Tatălui viu și noi suntem chemați la toate aceste lucruri la ascultare de smerenie și iubire și ca Hristos, chiar dacă a murit ucis de păcatul nostru, s-a rugat părintelui să-i ierte pentru că ei nu știu ce fac. Să iubim și să iertăm că suntem chemați să iubim cu dragostea lui Dumnezeu însuși, așa Îl slăvim pe Dumnezeu, așa Îi mulțumim, așa îi demonstrăm recunoștința față de El și în viața noastră aici acum lumii, aceste daruri, această capacitate de a iubi și a ierta pentru a începe a ne smeri aceste înzestrări de la Dumnezeu sunt cu adevărat daruri ale harului, nu suntem capabili, nu suntem capabili să-L imităm pe Hristos în tot ceea ce face fără harul lui Dumnezeu, niciunul dintre noi nu este capabil, dar respingând ispitele slavei pământești goale, începem să ne mișcăm mai aproape de Dumnezeu și să căutăm slava la care ne cheamă, să îmbrățișăm și să căutăm și să iubim, ne apropiem de El!
Așa că să recunoaștem întotdeauna adevărata sursă a fiecărui dar și, prin iubirea noastră, prin iertarea noastră, prin pocăința noastră, să recunoaștem cu adevărat, să mulțumim lui Dumnezeu pentru tot ce ne-a dat!
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
23 Comment
Cred că e un bun prilej să luăm aminte să nu ne mândrim mai ales cu faptul că suntem creștini sau ortodocși. Cred că nu e slavă mai deșartă decât asta.
Asta nu e slava desarta, e bucurie. Mare bucurie! Dumnezeu ne-a dat un mare dar facandu-ne ortodocsi, un dar care vine cu o mare responsabilitate. Mult ne-a dat, mult ne va cere. Si, pentru ca noi stim Adevarul prin ortodoxie, n-avem voie sa-l defaimam, sa-l parasim, sa-l schimonosim (vezi ecumenism).
Slavă Ție Doamne!
Dăruiește Doamne Lumina Ta tuturor celor ce Te slăvesc pe Tine!
Una e să te bucuri, alta e să te mândrești. Eu despre mândrie am vorbit. A spus-o și părintele Bailey de la bun început: nu te mândrești cu cea ce ți s-a dat, mai ales si cu atât mai grav dacă e vreun har Sfânt, și tocmai de aceea a te mândri cu ortodoxia sau cu creștinismul e slavă deșartă și mai grav decât altele.
Cât despre ecumenism, nu asta e rău, să comunici cu alții, ci să te mândrești cu ortodoxia, că ție ți s-a dat ceea ce alții nu au, deși nu ai niciun merit. Vezi și discuția pe care am purtat-o deja despre ecumenism, chiar nu era cazul să-mi spui mie să văd, știi bine, de vreme ce am discutat deja și ți-am explicat și demonstrat amănunțit.
Noi avem conștiința că ortodoxia este SINGURA credință (religie) adevărată. Da, Dumnezeu ne-a dat un mare dar prin ortodoxie – dar de care nu suntem vrednici. Poziția ta este greșită și îți periclitezi mântuirea sufletului prin asta.
Dar nu contest că ortodoxia este singura credință adevărată sau că este un mare dar, ci contest mândria și chiar atitudinea de superioritate pe care adesea o afișează unii dintre noi, în condițiile în care, tocmai, că nu suntem vrednici de acest dar. Și cred că și această mândrie periclitează mântuirea, de aceea spun aceste lucruri cu toată responsabilitatea.
E GREȘITĂ poziția ta! Nu ne mândrim în sens egoist însă avem conștiința faptului că doar Biserica Ortodoxă este singura Biserică.
De acord cu această conștiință. Dar trebuie observat faptul că și Romano Catolicii și Musulmanii și alte credințe sau religii au această „conștiință”, deci trebuie să fim prudenți în atitudinea noastră, și să ne întrebăm prin ce anume ne distingem. Și cred că distincția o face tocmai smerenia pe care o impune adevărul, conștiința faptului că nu avem de ce ne mândri, deși am avea cu ce, desigur. Că nu suntem mai buni decât alții doar pentru că am primit un dar mai bun. Și, da, tocmai, să nu ne mândrim în mod egoist, pentru că și aici distincția e destul de fina.
Chiar există o învățătură a unui părinte, care, fiind întrebat despre o familie ortodoxă, a spus că aceia sunt posedați de diavol, pentru că duceau o viață foarte legată de Biserică, făceau totul după rânduială, mergeau frecvent la mănăstiri etc, și pentru aceasta se considerau aparte de restul lumii, mai buni și mai vrednici decât ceilalți oameni. Și mă tem, din observația mea, ca acesta să nu fie o situație frecventă în întreaga lume ortodoxă. Dacă vezi cum ortodocșii se compară sau se combat chiar între ei, cu atât mai mult cu cei din afara ortodoxiei. Și nu numai la ortodocși, desigur, pentru că se mândresc oameni și din alte credințe sau religii.
@S.
Mare Dreptate aveți. Orice dar vine și cu o mare răspundere, iar la Înfricoșătoarea Judecată, de la Sfârșitul veacurilor, va fi foarte problematic.
Da, mare responsabilitate, așa a spus și părintele. Și tocmai de aceea abordarea ecumenist, pe care, oficial, o are și BOR, e mai ortodoxă, mai aproape de adevăr și mai responsabilă decât atitudinea „nu vreau să am de a face cu tine”, în primul rând tocmai pentru ca prin dialogul ecumenic se păstrează legătură și deschiderea, și alte biserici au posibilitatea să cunoască mai bine și să primeascadarul ortodoxiei. Și, în al doilea rând, unitatea și comunicarea între bisericile creștine e foarte importantă, în contextul în care acestea au, la momentul actual, cel puțin două probleme mult mai serioase și mai grave decât alte biserici creștine: Islamul, care e a doua religie după numărul de adepți, e în creștere și are o mare influență la nivel global, și ateismul și materialismul, care, la fel, au și câștigă un număr mare de adepți. Când bisericile creștine se ceartă sau sunt dezbinate, inamicii ei câștigă. Și, dacă Biserica Ortodoxă e cea dreaptă și adevărată, atunci ea e cea care ar trebui să conducă această comuniune și colaborare în vederea depășirii și invingerii celor doi inamici principali ai credinței creștine : Islamul și ateismul.
Și chiar Biserica Ortodoxă, prin patriarhul ecumenic al Constantinopolului, e cea care a inițiat și a deschis acest dialog ecumenic între bisericile creștine, ceea ce ii confirmă autoritatea și responsabilitstea.
NU este adevărat. Ecumenismul – care este o mare problemă a ortodoxiei – a fost inițiat și susținut de complexul de inferioritate a ereziilor – în principal a protestanților. Citește istoria Bisericii.
Am citit în articolul Wikipedia despre ecumenism: „In 1920, the Ecumenical Patriarch of the Eastern Orthodox Church, Germanus V of Constantinople, wrote a letter „addressed ‘To all the Churches of Christ, wherever they may be’, urging closer co-operation among separated Christians, and suggesting a ‘League of Churches’, parallel to the newly founded League of Nations”
Nu e așa. Nu sunt mai multe „biserici creștine”. Vezi crezul. Ți-am mai spus. Există „UNA sfântă sobornicească și apostolească Biserică”. Principalul inamic al Bisericii este erezia și tendința de laicizare a acesteia.
Desigur, una singură Biserică e autentică și adevărată, dar le numesc biserici pe celelalte pentru ușurința comunicării și în sensul strict al cuvântului, nu cel dogmatic, pentru că tot adunări de creștini/credincioși sunt, și pentru că același cuvânt îl folosesc și ei.
Dragă frate întru Hristos!
Ce face diferența între smerenie și slava deșartă?
Care credeți că este argumentul unificării tuturor religiilor sub o cupolă, fără Sfânta Cruce peste toate?
De ce ar trebui să ne unim în minciună?
În toate colțurile lumii avem posedați,bolnavi de slavă deșartă, însingurați și în depresie
Dar avem și nebuni pentru Hristos care acceptă cu bună știință să fie văzuți de restul lumii ca posedați din frică să nu pice in slavă deșartă . Decât să fie lăudat… pentru un om cu harisme. . . tot mai bine este să fie ocolit și hulit . Este problema celuia care judecă!
Din slavă deșartă pierde Harul Lui Dumnezeu… adică este părăsit pentru o vreme… și normal că se poate îndrăci…se laudă cu ceva ce nu-i aparține!!!
De ce a căzut din Rai cel ce dorea puterea?
Dragă frate întru Hristos!
Eu te rog să mă ierți!
Oare de ce Mântuitorul nostru Iisus Hristos nu a fost apărat de toată lumea care a fost iubită, vindecată sfătuită cum să-și trăiască viața?
Și noi suntem vindecați și sfătuiți zi de zi de conștiința noastră care ne este dată în dar de la Dumnezeu!
Oare o auzim ?
Dacă o auzim o și ascultăm?
Dacă ascultăm și ne este bine… mulțumim?
Luați seama la cei ce sunt în afara Ortodoxiei cât sunt de plini de ei. .. că doar sunt foarte bogați!
Nu doresc să judec pe nimeni…doar încerc să fac diferența între starea întunecată și starea luminoasă a omului .
Dacă eu mănânc mai mult nu mai pot vorbi cu Dumnezeu deoarece am lene …Tot așa și cei care vorbesc mult nu mai pot vorbi cu Dumnezeu deoarece nu mai au cuvinte și sunt epuizați și mai ales adevărul este la ei și este de ajuns adică mor in propria lor părere… Că apa nu poate fi Aghiasmă, că lumina nu este Lumină la ortodocși și mai ales ei nu se împărtășesc cu Trupul și Sângele Domnului deoarece nu le este dor de Dumnezeu.
Dacă ei sunt fericiți ce au cu noi ortodocșii care plângem când ne lovim și ne bucurăm când zburăm?
Stela, cred că am explicat mai sus diferența dintre smerenie și slava deșartă.
Și am tot discutat și argumentat aspectul ăsta aici : ecumenism nu înseamnă unificare, și nici măcar a tuturor religiilor, ci comunicare între diverse biserici sau confesiuni creștine. Și aceasta chiar se întâmplă sub aceiași cruce a lui Hristos, pentru că toți creștinii cinstesc crucea și o au ca simbol central.
Iar oameni plini de sine sunt peste tot, nu suntem noi ortodocșii mai ieșiti din comun în privința asta.
Și nu au ei ceva cu noi, mai mult decât avem și noi cu ei.. Ce să aibă cu noi? nu despre asta e vorba, nu asta presupune ecumenismul, și nu de asta a fost inițiat, ci, să ne avem unii cu alții tocmai pe baza a ceea ce avem în comun, pe Hristos, Dumnezeu și mântuitorul înviat, care a spus: „Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii.”
*aceeași Cruce
@ Ionuț-Bogdan Drăgănescu, mie mi se atrage atentia de catre un coleg, prieten, ca sunt importante cuvintele. In timpul nostru unele cuvinte isi pierd sensul sau isi schimba intelesul si duc pe cel de le spune si pe cel de le asculta pe cai gresite. Trebuie si poate face parintele Teologos o discutie despre ce inseamna (clar scurt si la obiect) ecumenism, dialog, biserica, crestin, mandrie si smerenie, ce sta in puterea omului si ce e dincolo de puterea omului si primeste in dar din puterea Domnului. In scris e mai greu de transmis un mesaj si se poate intelege gresit din cauza cititorului (ca o oglinda a cititorului)… Zice parintele Teologos ca ar vrea sa scrie, dar mie imi place, ma simt mai atras de cuvantul dansului cand il privesc in video. Transmite mai bine mesajul.
Dupa introducerea de mai sus revin la scopul mesajului cu speranta ca nu va fi inteles gresit.
„… ci, să ne avem unii cu alții tocmai pe baza a ceea ce avem în comun, pe Hristos, Dumnezeu și mântuitorul înviat, …” eu gandesc ca e gresit sa spui ca il avem pe Hristos in comun cu orice alta credinta afara de Ortodoxie. Se gaseste Hristos in potirul catolicilor?
Ceilalti de se numesc pe sine crestini, sa biserici si inclusiv crestini botezati ortodox au un idol in loc de Hristos chiar citind Evanghelia.
Pe domnul nostru Iisus Hristos putem sa il cunoastem doar prin tainele bisericii si prin sfinti cu ajutorul Duhului Sfant, in rest pergem dupa idoli…
Sunt doi termeni: “ecumenic” vs “ecumenist”.
Ecumenic = universal, cu autoritate in toata lumea: Biserica Ortodoxa, Patriarhiile, cele 7 Sfinte Sinoade care au statornicit adevarul mantuitor pentru toti.
Ecumenist= partizan al mişcarii de unire a tuturor ,,bisericilor’’, în duhul ,,dragostei’’ şi al ,,păcii’’. Rezultatul acestei “uniri” este un amestec eretic. Nu vine nimeni, alergand, la Ortodoxie, ca urmare a acestui “dialog. Orice efort de “unire” inseamna tradarea lui Hristos.
Ionut, am scris un mesaj mai sus despre cei doi termeni care se confunda in mod deliberat, spre smintire. Ecumenismul este sarpele de la sân, care creste in Biserica noastra. Ăsta ne musca, nu serpii de departe (islam etc.), cum a spus si parintele. Pe aceia ii stim, de aceea ne ferim. Ecumenismul nu-l prea baga nimeni in seama, de aceea este cu atat mai periculos cu cat este ignorat aproape cu desavarsire de pleroma ortodoxa. Erezie care vine prin păstorii deveniți lupi la oi.
Am citit că dacă vezi un preot beat, cazut in șanț, sa-l ridici si sa-i ceri binecuvantare pentru ca nu-i judecam noi pacatele personale. Daca insa un preot te invata erezii, sa fugi de el fara intarziere si sa nu-l asculti, pentru ca invatatura lui este otrava pentru sufletul tau.
Nu-L avem pe Hristos in comun cu nimeni, Ionut. Credintele ortodoxa si catolica, de exemplu, nu sunt “surori” deloc, pentru ca exista intre ele diferente majore de dogma, deci nu ne inchinam aceluiasi Dumnezeu. Sf. Treime a noastra nu e la fel cu a lor, din cauza de filioque. Mai sunt botezul (lipsa lui, de fapt), primatul papal, indulgentele, azimele, purgatoriul, imaculata conceptie etc. Mai nou, papa a schimbat putin si Tatal Nostru, ca nu suna modern.
Nu inteleg cum vad ei lucrarea Mantuitorului… si cum mai este astfel Maica Domnului noua Eva.
Daca ne uitam un pic indeaproape, nicio credinta nu are logica, substanta, eficacitate, aplicabilitate si finalitate cum are credinta ortodoxa.