Binecuvântarea bolii – p. Pimen

Cu toate că evităm boala, aceasta poate fi o mare binecuvântare – însă trebuie să știm să o folosim așa cum ne învață Dumnezeu. Ascultați pe părintele Pimen care ne face o scurtă analiză asupra acestei teme cu ocazia unei probleme medicale prin care a trecut.

Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)

Powered by RedCircle

Iată, dragii mei, că ne vedem iarăși. Hristos a înviat!

Mă vedeți cu al treilea picior, mă doare un picior de câteva zile. Până acum nu am folosit bastonul, dar chiar ieri mi-a zis unul din părinți, care m-a văzut cum mă chinuiam să urc scările, că mi-ar fi de folos. M-am hotărât să fac ascultare, să mă smeresc și eu, astfel că am luat bastonul și am văzut cât e de folositor, mă ajută foarte mult.

Azi, la masă, mi-a zis un părinte că am vorbit despre multe subiecte, dar despre boală nu am vorbit niciodată , așa că, dacă tot mă doare și pe mine piciorul, am hotărât să abordez acest subiect. Nu m-am pregătit pe acest subiect, dar poate Maica Domnului îmi va pune ceva în minte, să fie spre folosul nostru, al tuturor. 

Boala și durerea vin de la Dumnezeu

Ce e boala? Dumnezeu pe cine iubește, pe acela îl ceartă. El vrea să ne mântuiască, și uneori vede că se mai depune praful pe noi, rugina, în anumite locuri. Și ne mai dă câte o pălmuță ușoară, câte o durere, câte o boală, ca să ne arate că ne iubește și ca să ne mai dea o cunună în plus. Dacă spunem: „Mulțumesc Ție, Doamne, slavă Ție, Doamne! Mi-ai dat cu milă, meritam și mai rău.” – ne încununăm. Dacă cârtim, nu ne încununăm, iar boala tot trebuie să o ducem și nu adunăm nici o cunună. Din cauza asta, orice boală, orice durere, să o primim cu drag și să-i mulțumim lui Dumnezeu.

Cei ce se află în suferință, spun Sfinții Părinți, că e suficient să Îi mulțumească lui Dumnezeu și ține loc de canon și de rugăciune și de toate. Să zică toată ziua: „Slavă Ție, Doamne, mulțumesc, Doamne, și pentru cele bune pe care mi le-ai dat înainte și pentru cele mai dureroase, dar tot din dragoste!”

Și Cuvioșii Părinți au avut boli grele

Cuviosul Paisie Aghioritul, care avea cancer cu metastaze, nu s-a rugat niciodată ca să îi ia Dumnezeu boala. Mulți îi spuneau: „Părinte, te rogi pentru atâția oameni, mulți se vindecă prin rugăciunea ta, de ce nu te rogi și pentru tine?” – „Niciodată așa ceva! Eu am avut ani în care m-am rugat să îmi dea Dumnezeu boala, ca să sufăr și eu cum a suferit și El pentru noi. Altfel ascultă Dumnezeu pe un om bolnav, ce nu se roagă pentru el să se vindece, ci se roagă pentru ceilalți. E cununa mea cu care mă duc la Hristos.” Și așa a murit în boală, în suferință. 

Mulți ar spune: „L-a pedepsit Dumnezeu de i-a dat boala.” Nu, boala niciodată nu-i pedeapsă. Boala este egal cu încununare.

Cuviosul Porfirie, de care am povestit de mai multe ori, e Sfântul în care a pus Dumnezeu toate darurile. Sunt sfinți care au avut fiecare câte un dar, Cuviosului Porfirie Kavsokalivitul i-a pus Dumnezeu toate darurile la un loc. Dar știți că, în ultimii ani a fost orb de la o operație greșită?! Așa a îngăduit Dumnezeu. Și cu toată suferința asta, el se ruga pentru oameni, îi sfătuia și îi ajuta. El era bolnav, orb, nu se putea ridica din pat și de multe ori se arăta anumitor oameni în anumite locuri, ajutându-i și vindecându-i, fără să se miște din pat. Veneau credincioși care spuneau: „Acum două zile a fost părintele la mine.” Iar maica îi spunea: „Dar nu a ieșit din chilie, uite, e în pat, bolnav.” Sau răspundea la telefon fără să ridice receptorul.  

Cuviosul Iacov Tsalikis, care de la 7 ani făcea minuni, atâtea boli a avut și el… Nu voia să meargă la spital, fiind timid, nu voia să se dezbrace în fața doctorilor. La final, a ajuns la concluzia că așa a îngăduit Dumnezeu, în felul ăsta să se smerească, pentru că Dumnezeu ne vrea smeriți.

”Un înger rănit”

Deci, în boală noi trebuie să slăvim pe Dumnezeu. Poate unii au boli grele, paralizii; să dea toți slavă lui Dumnezeu! Îmi amintesc de o carte, pe care am tradus-o eu din grecește, cu ani în urmă, se cheamă: „Un înger rănit” – viața unei fete orfane, care s-a îmbolnăvit de lepră. Era o insulă aproape de Creta: „Insula leproșilor.” Pe toți cei care aveau lepră îi duceau acolo pentru ca alții să nu se molipsească. Pe această fată, de 20 de ani, au luat-o și au dus-o acolo. Pe insulă se știa că peste o lună sau peste un an, mai devreme sau mai târziu, toți vor muri de această boală.

Când ea a ajuns acolo, era cu boala la început, o aluniță pe față, care începea să se extindă (așa era lepra, începea de undeva). Dar cum ea avea mare credință în Dumnezeu, a zis că așa nu se poate. A început să intre prin colibele lor sărace, să le aerisească, să le văruiască, să îi ajute, să le aducă cele folositoare lor, să le ridice moralul. Erau oameni deznădăjduiți, le cădea carnea de pe ei, și se uitau la ea ca la ceva ciudat. Dar în fiecare zi făcând lucrul ăsta, ajutând, a început să le dea puțină nădejde.

Scrisori către ”insula leproșilor”

Undeva pe o altă insulă, era o copilă, tot așa, de vârsta ei, care era paralizată de la mijloc în jos. Aflând de toată durerea din insula leproșilor a încercat să afle numele celor ce se află în insulă. Și ea, paralizată cum era, a început să scrie fiecărei persoane din acea insula uitată. Le scria: „Draga mea, ….să nu îți pierzi curajul, eu sunt alături de voi.” Le făcea desene, le punea petale de flori. Și astfel, oamenii din insulă s-au trezit cu aceste scrisori. Pentru ei, asta însemna enorm, cineva din cealaltă lume se gândea la ei și le-a scris o scrisoare, ei, care erau uitați de ani de zile. Pentru ei era ca o înviere din morți!

Această copilă a strâns mai multe fetițe în jurul ei, pe care le trimitea prin sat ca să ceară localnicilor să ajute cu ce poate fiecare. În felul ăsta, trimitea diferite lucruri în insula leproșilor. Totodată, a reușit să strângă mai multe găini, iar când a plecat o corabie spre insula leproșilor, a trimis și aceste găini care au fost împărțite pe toată insula.

Gândiți-vă la oamenii ăia abandonați, când dimineața cânta cocoșul la ei, pe care nu îl mai auziseră niciodată acolo. Găinile acelea le făceau câte un ou. Au început oamenii să aibă o grijă. Ei nu mai aveau nimic acolo în afară de boala lor. Dar de acum, aveau găinile, cărora trebuiau să le dea de mâncare, ca să facă ouă. Cocoșii le cântau dimineața, se trezeau toți, chiar de nu aveau mare lucru de făcut, dar începeau să măture, să facă ceva, și astfel mai uitau de boală.

Și toate acestea au pornit de la o fetiță paralizată, care nu a stat să-și plângă de milă, ci a încercat să-i 
ajute pe alții, care socotea ea că sunt mult mai rău decât ea. Boala ei nu a mai socotit-o o problemă pentru că a înțeles că Dumnezeu i-a lăsat mâinile ca să poată scrie și capul limpede ca să poată să gândească și nu a stat nici o clipă: permanent avea câteva fetițe de zece anișori care veneau bucuroase că pot să fie și ele de folos, aduna darurile și le trimitea: ”Du-te acolo, du-te acolo, pregătește, mai ia de acolo!”. Ea tot timpul pregătea lucrurile acestea cu bucurie, ați înțeles? Chiar și în boală putem fi de ajutor celorlalți! 

Exemple din România

Avem un exemplu în țară: Mihai Neșu. Un mare fotbalist, paralizat, abia poate să miște o mână, este în cărucior. Omul acesta a reușit să facă o asociație întreagă, o clădire, cu biserică, ca să ajute oamenii în suferință. Deci, de multe ori omul când ajunge la suferință, dacă își pune nădejdea în Dumnezeu, și Îi mulțumește, El îl luminează și începe să caute căi să-i ajute pe ceilalți.

Venise pe aici un preot din Cluj, care îmi spunea că are un fel de cămin și școală pentru copiii cu dizabilități, pe care le-a înființat după ce în familia lui s-a născut un copil cu probleme și încercând să-și ajute copilul a decis că trebuie să facă ceva și pentru ceilalți copii. A decis ca din puținul lui să facă o casă pentru a ajuta și pe alții. Vedeți cum lucrează Dumnezeu? Uneori un copil bolnav poate să fie o binecuvântare pentru că sunt ajutați și alți copii.

Să nu cârtim la boală

Dumnezeu nu face greșeli, ați înțeles? Dumnezeu este dragoste! Dacă îngăduie o boală, știe că din boala aceea o să iasă un folos. Niciodată să nu cârtim la boală! Să mulțumim lui Dumnezeu, că boala aceea este încununare și El are grijă ușor-ușor să o aline, și dacă nu scăpăm de ea, ne va da căi să o ducem ușor, să avem ocupație în altceva, să facem bine.

Dragilor, pe mine mă doare piciorul, dar nu bag în seamă, tot mai ies pe aici, mai vin oameni, mai vorbesc cu ei până când nu mai pot, că nu pot sta în picioare cu el, abia calc, mă mai sprijin. Nu am cerut niciodată Maicii Domnului să îmi ia durerea, să mă ajute să rezolv asta. Dacă Maica Domnului a îngăduit, înseamnă că mi-e de folos. O să mă doară și mai rău? Nicio problemă. Mulțumesc,
Maica Domnului, pentru că mi-e de folos! Abia mă reglează un pic. Eu toată viața am fost activ, am construit, am făcut, mă ocupam de flori.

Boala este o binecuvântare

Acum nu mai pot să fac nimic. Eram obișnuit să alerg repede, dar acum am un ritm ”în reluare”. Pășesc cu grijă, cu piciorul ăsta, cu toată talpa. Nu pot nici pe vârf, nici pe călcâi, pe toată talpă, ușor, ca să am un echilibru și mă sprijin cu baston. Și atunci trebuie să merg într-un ritm ”de reluare”. Cum ies oleacă din ritm, piciorul mă anunță: ”Nu ăsta e ritmul, trebuie calm, lent, ritmul în care poți să te rogi!” Știe Dumnezeu! Poate că alergam prea mult, veneau oameni mulți cu care să vorbesc, un ritm un pic accelerat și atunci, Maica Domnului (căci ea este Stăpâna) a zis: ”Vrei, nu vrei, te reglez Eu că nu o să te lase piciorul!”. Uite așa a devenit o binecuvântare pentru mine lucrul acesta.

Deci, să mulțumim lui Dumnezeu, să mulțumim Maicii Domnului, să ne bucurăm de toate. Uitați ce frumusețe de floare am aici! Îi zice Floarea Paștelui sau Floarea Miresei. Întotdeauna de Înviere este înflorită. Este o tufă frumoasă, plină de flori. Atârnă până jos, este o bucurie, chiar în curte în fața arhondaricului.

Creștinii vin cu folos în ”grădina Maicii Domnului”

Dumnezeu ne bucură tot timpul: flori frumoase, păsări care cântă frumos, oameni buni, vin creștini buni aici tot timpul, îi văd că vin cu drag. Nu reușim noi să facem față, că vin mulți, nu prea avem timp pentru toți, dar atunci când calcă în grădina Maicii Domnului, nu-i lasă Ea să plece cu mâna goală: o rugăciune la care participă și ei aici, se închină la icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului, mai reușim – cei care mai suntem pe aici și mai putem – să le mai spunem un cuvânt de întărire, toate astea la un loc își pun un pic amprenta.

Când pleacă din Athos, omul se simte un pic schimbat. Aerul parcă e mai curat, omul simte că are plămânii mai plini, inima un pic mai miloasă, mai plină de dragoste, mai schimbată. Se gândesc că trebuie să meargă să schimbe și ei ceva în viața lor. Întotdeauna, la cei care vin în Athos, o mică schimbare se produce în interiorul lor. Bineînțeles, dacă vine cineva cu alte interese, să vadă numai lucrurile rele pe care le caută, treaba lui. Dar majoritatea oamenilor pleacă cu un mic folos, pentru că vin cu dragoste.

Din ce în ce mai mulți români

Vin din ce în ce mai mulți. Chiar auzeam pe aici, spunea cineva că a făcut o rezervare la un hotel la Ouranoupoli și l-au întrebat la hotel ce se întâmplă cu românii, parcă s-au mutat cu toții aici. În Ouranoupoli, în fiecare zi, sunt pline toate hotelurile și gândiți-vă că nu există plajă acum. Toți intră în Athos. Zilnic sunt sute de români care intră în Athos. Nu știu de unde s-a produs scânteia asta. Poate chiar în timpul pandemiei, oamenii s-au trezit un pic, poate ceva i-a mișcat în interiorul lor și caută și ei mai mult să se apropie de Dumnezeu, caută ajutorul Maicii Domnului venind în grădina Ei sau să-I mulțumească pentru cât i-a ajutat.

Dragii mei, v-am vorbit un pic și despre boli, despre cum să le primim. Să avem curaj, că nimic nu-i întâmplător în viața noastră. Orice suferință, orice durere face parte din Cruce. Dacă face parte din Cruce, înseamnă că este mântuirea noastră. Să le primim cu drag, să-I mulțumim lui Dumnezeu și Maicii Domnului, că atunci reușim să le depășim ușor!

Să ne ajute Maica Domnului! Doamne ajută! Hristos a înviat! 

Pomelnice online și donații

Doamne ajută!

Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.

Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .

Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)

Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.

Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!