Ascultați un cuvânt frumos și foarte încurajator al părintelui Spiridon Bailey care ne vorbește despre efectele nocive ale tulburării inimii noastre și – mai ales – despre cum să facem pentru a nu ne tulbura.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
„Să nu se tulbure inima voastră!” (Ioan 14:1)
În capitolul al 14-lea din Evanghelia după Sfântul Ioan, am citit despre Iisus dându-ne un îndemn, pe care îl dă tuturor celor care vor fi ucenicii lui, care ar dori să-L urmeze, adică și nouă. Iisus spune: „Să nu se tulbure inima voastră!”
„Să nu se tulbure inima voastră!” Acestea nu sunt cuvinte goale, acesta nu e un îndemn să faci ceva de nerealizat, ceva imposibil. Hristos ne spune: ocrotește această pace pe care ți-o aduc, să nu ți se tulbure inima, ca oamenilor din toate veacurile. Oamenii timpului nostru se confruntă cu tot felul de dificultăți și lupte, așa cum au făcut-o întotdeauna ființele umane. Dar acum, atât de mulți oameni renunță la pacea lor, la liniștea inimii lor în căutarea satisfacției și curiozității despre economia mondială, politica mondială, mediu și așa mai departe. Oamenii se pierd în televiziune și mass-media pe internet, își dau pacea în schimbul unor informații care nu le oferă nimic bun. Și chiar și acei oameni, suficient de înțelepți pentru a le evita pe acestea, se vor confrunta cu dificultăți familiale, probleme de muncă, probleme de sănătate. Fiecare dintre noi se va confrunta cu lupte, ispite și suferințe.
Și în fața acestora ne putem întreba: Cum atunci să nu pierd această pace? Cum să nu se tulbure inima mea în fața atâtor probleme reale? În primul rând, ni se aduce aminte că Hristos este mereu cu noi, e mereu cu noi, nu ne confruntăm singuri cu nimic din toate astea. Niciunul dintre noi nu are puterea personală să înfrunte ce ne cere viața, cu propriile forțe. Avem nevoie de puterea lui Hristos. Și indiferent de cum ne simțim, trebuie să avem încredere, trebuie să credem că Hristos este cu noi și că înfruntăm lucrurile împreuna cu El, El stă mereu alături de noi. Duhul Său cel Sfânt ne dă putere, ne întărește din interior. Trebuie să credem că Hristos este cu noi mereu.
Așa cum ne spune și Sf. Pavel, trebuie să avem încredere în El. Nimic nu este dincolo de puterea lui Dumnezeu. El le spune filipenilor: „Toate le pot întru Hristos” (Filipeni 4:13) Totul este posibil la Dumnezeu. Trebuie să ne punem încrederea în El. Suntem chemați, da desigur, să facem lucrurile din această viață, să ne înfruntăm responsabilitățile. A fi creștini nu înseamnă să fugim de responsabilitățile noastre, de cele familiale, de a munci, de a ne susține unii pe alții ș.a.m.d. Nu trebuie să permitem ca inimile noastre să fie dăruite lucrurilor acestei lumi. Și trebuie să învățăm să trăim cu realitatea de a ne angaja și de a face lucrurile din lume la care ne cheamă viața, pe care ni se cere să le facem. Dar atunci când ne confruntăm cu probleme [să știm că] nu noi rezolvăm aceste probleme, ci întotdeauna Hristos.
Hristos este cel care învinge, Hristos e cel care rezolvă dificultățile noastre. Să fim atenți cum înțelegem aceste cuvinte. Asta nu înseamnă că pocnim din degete sau facem o anumită rugăciune și cerem lui Dumnezeu ca El să ne rezolve problemele exact așa cum vrem noi. Dumnezeu îngăduie să ne luptăm, El îngăduie să fim ispitiți ca să putem crește în credință, să ne putem pocăi, să putem găsi mântuirea. Trebuie să ne încredem în Hristos. Când încercăm să trăim în ascultare de poruncile Lui, [înseamnă că] avem încredere în Hristos și ne punem în grija Lui. De unde știm dacă ne trăim viața sprijiniți de Dumnezeu și în grija Lui? Da, credință și încredere, dar să încercăm să respectăm și ce ne spune El să facem. Aceste porunci ale lui Hristos sunt semne ale iubirii Lui. Când spune: nu păcătuiți în felul ăsta, nu păcătuiți în celălalt fel, fă asta… înseamnă că este un Păstor iubitor, care Își călăuzește oile, încercând să ne apere de cel rău și de capcanele acestei lumi.
Dar este nevoie de încredere și este nevoie de răbdare. Este nevoie de răbdare. După cum spune Sfântul Pavel, este un timp pentru toate. Este un timp pentru toate, toate se vor rezolva la plinirea vremii. Plinirea vremii este timpul lui Dumnezeu, nu este timpul nostru, noi cei care trăim în această experiență a timpului de la clipă la clipă, cei care trăim aceste ore, aceste zile, acești ani, această concizie a vieții pe care o experimentăm în prezent. Nu noi hotărâm, nu noi stabilim când trebuie Dumnezeu să rezolve problemele. Dumnezeu ne dă această viață ca să-L urmăm, să lucrăm, să fim ascultători de poruncile Lui, să ne pocăim pentru a putea găsi mântuirea pe care El ne-o oferă. Și e nevoie de încredere și e nevoie de răbdare, amintindu-ne mereu că Creatorul, susținătorul tuturor lucrurilor, Creatorul și susținătorul existenței înseși ne spune să nu lăsăm inimile noastre să fie tulburate. Aceasta nu este voia Lui pentru noi. El zice: „Să nu se tulbure inima voastră!”
Când ne spune că nimeni nu vine la Tatăl decât prin El, Iisus spune de fapt două lucruri. Da, desigur, ne spune că nu există nicio cale către Tatăl decât prin El. Noi credem într-un singur Dumnezeu: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Dacă Îl respingem pe Hristos, respingem Sfânta Treime, Îl respingem pe Dumnezeu. El este singura cale către Tatăl, El este singura cale către mântuire. Dar ne mai spune ceva când zice: „Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.” [și anume că] nu putem obține mântuirea fără El. Suntem incapabili să ne trăim viețile și suntem incapabili să ne adunăm puterile ca să facem față problemelor, luptelor, ispitelor acestei vieți într-o măsură și o satisfacție care să ne ducă la mântuire. Avem nevoie de El continuu, de El care este mereu cu noi. Avem nevoie de puterea Lui, de îndrumarea Lui, de grija Lui, de sprijinul Lui.
Deci, indiferent cu ce ne confruntăm, indiferent de ispitele și luptele cu care fiecare dintre noi se întâmplă să se confrunte, să încercăm să avem răbdare, răbdare chiar și în mijlocul acelor lupte, chiar și în mijlocul suferințelor noastre să-i mulțumim lui Dumnezeu. Poate nu neapărat pentru suferințele pe care le înduram, ci… pentru cunoașterea că El este cu noi, că El ne sprijină, că El ne iubește, că El permite ceea ce este necesar pentru mântuirea noastră. Să mulțumim continuu pentru Cine e El, să căutăm bucuria și recunoștința potrivite de la creatură către Creator. Acest lucru este necesar dacă vrem cu adevărat să nu ne lăsăm inimile tulburate.
Și bineînțeles să nu ne îngrijorăm pentru lucrurile acestei lumi, lucrurile acestei lumi cărora le dăruim așa ușor viețile noastre, inimile noastre. Hai să ne îngrijorăm doar de un lucru: de starea sufletului nostru, deoarece aceasta ne va pregăti pentru judecată, ne va pregăti să înfruntăm moartea, care vine spre noi atât de repede. Să ne pregătim sufletul, să ne îngrijorăm doar de starea sufletului nostru așa cum va fi înaintea lui Dumnezeu în Ziua Judecății. Să credem în El, să fim bucuroși și recunoscători, știind că mila Lui dăinuie pentru totdeauna.
„Chiar dacă ne găsim în prezența diavolului sau a fiarelor sălbatice, Dumnezeu este [și El] prezent. Nici diavolul și nici fiarele sălbatice nu vor putea să ne facă vreun rău dacă nu au permisiune de la Dumnezeu să facă asta.” (Bătrânul Efrem din Muntele Athos și din Arizona)
„Răbdarea suferinței omoară disperarea care ucide sufletul; ea învață sufletul să se liniștească și să nu devină apatic în fața numeroaselor sale bătălii și suferințe” (Sf. Petru Damaschinul)
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
