Ascultați tulburătoarea poveste a unei vrăjitoare care credea că nu face rău ci „doar” lucruri „interesante” și „senzaționale” și cum și-a dat seama cât de periculoasă este vrăjitoria și cum a ajuns să se lepede de toate acestea și să se închine lui Hristos.
Vizionare plăcută! (după clip aveți podcastul și transcriptul)
Powered by RedCircle
– Se întâmplau lucruri… Mutam lucruri… Mergeam la sertar și înainte ca mâna mea să îl atingă, sertarul se mișca și se deschidea.
Jenny Weaver s-a gândit mereu că bălăcirea în vrăjitorie era o distracție inofensivă până ce a descoperit ceva mult mai sinistru.
– Becurile explodau și se făceau praf când începeam să vorbim despre tărâmului demonic și cioburile cădeau de peste tot pe noi.
Jenny a crescut pe coasta golfului Floridei cu șapte frați. Căminul ei era dominat de părinţii abuzivi care pedeapseau pentru cea mai mică împotrivire. Nu era mult mai bine nici la biserica lor, unde nu se învăța despre un tată iubitor, ci despre un Dumnezeu răzbunător și furios, gata să condamne păcătoșii la iad.
– Mă gândeam mereu că Dumnezeu este dezamăgit de mine și supărat [pe mine] așa că eram cu adevărat plină de rușine și condamnare. Apoi tatăl ei a plecat lăsând-o pe Jenny, care avea 13 ani, pe frații ei și pe mama lor în sărăcie. [Îmi ziceam] că nici nu eram suficient de demnă să fiu iubită, să fiu luată în seamă, să fiu îngrijită… Nici nu ar trebui să fii în viață! [Până la urmă] de ce ești aici? Ar fi mai bine dacă te-ai sinucide…
Simțindu-se neputincioasă și neiubită, Jenny a început să se taie și să fumeze marihuana. Apoi a văzut un film despre vrăjitoare adolescente, care i-a arătat o modalitate de a prelua controlul asupra propriei vieții. În curând și-a procurat cărţi despre vrăjitorie, Wicca și ocultism, și încerca incantații cu prietenele ei.
– Religia Wicca susține să faci ce vrei, dar să nu faci rău la nimeni, e ceva de genul – o vrăjitorie bună. Simțeam ca și cum aveam putere, așa că priveam [cu uimire]… Este cel mai uimitor lucru care ar putea exista vreodată!
Dar acea putere și control erau doar o iluzie pentru că frământările din casa lui Jenny și din interiorul ei au rămas. La vârsta de 17 ani, după o ceartă cu mama ei, Jenny a fugit de acasă și a abandonat școala, pendulând între casele prietenilor și case în care se consumau droguri. Anii următori a început să consume droguri mai grele, uneori pierzându-și cunoștința zile întregi.
– Eram așa de distrusă și de rănită tot timpul, încât m-am implicat în cele mai nebunești lucruri pe care ți le-ai putea imagina, și am renunțat la mine în favoarea oricui, oricând, oricum. Nu conta…
Apoi s-a mutat cu o fată care provenea dintr-o familie de vrăjitoare. Noua ei prietenă i-a arătat lucrurile pe care le-a crezut inofensive şi distractive și a deschis ușa unei lumi sinistre, întunecate și foarte înspăimântătoare, [lume] pe care Jenny o credea existentă doar în cărți și filme.
– Simțeai literalmente spirite demonice trecând pe lângă tine așa cum simți un om trecând pe lângă tine, atingându-te, zgâriind pereții… Auzeam „Te voi sufoca până o să mori! O să te omor…!” Tot timpul, necontenit eram chinuită.
Îngrozită, Jenny a încetat să mai practice vrăjitorie, dar demonul dependenței a continuat să o bântuie și să o chinuie ani de zile.
– Spuneam doar „Dacă mor acum, mor și gata.” Și stăteam acolo [spunând] „Sper să mor”. Speram ca aceste droguri să fie cele care mă vor elimina, de data asta.
La 26 de ani locuia cu iubitul ei Stephen și era dependentă, fără speranță de ieșire de metanfetamina. Apoi a rămas însărcinată. Într-o zi, nevăzând nicio speranță pentru ea sau pentru viitorul bebelușului…
– Am căzut în genunchi și am țipat cât de tare am putut “Doamne, ajută-mă!” și a fost ca cel mai tare, cel mai lung țipăt pe care mi-l amintesc “ohhh…, te rog…!” și nu am văzut fulgere, nu am văzut nimic de genul, dar am simțit o pace și asta a fost prima dată când l-am simțit pe Domnul spunându-mi în inima mea „Te voi ajuta… Eu te voi ajuta!”
Jenny spune că ajutorul a venit într-un mod neașteptat. Două zile mai târziu a fost arestată, trimisă la închisoare și i s-a ordonat să urmeze un tratament [de dezintoxicare]. În program, acolo ea a început să audă despre un Dumnezeu diferit, un Tată ceresc iubitor, milostiv și gata să ierte prin fiul său Iisus Hristos. Într-o noapte, Jenny a șoptit o rugăciune.
– Am plâns, am spus: “Doamne, vreau doar să mă ajuți!” Chiar vreau să iubesc oamenii, dar acolo a fost o asemenea duritate… și l-am rugat pe Domnul să o ia și i-am spus: „Doamne, o să îți dau viața mea de azi înainte!” și m-am predat Domnului și am știut că tot ceea ce trăisem și făcusem fusese iertat și când Iisus a făcut asta pentru mine a schimbat totul. Toți mă aruncaseră, dar El a venit și a vindecat toate aceste [răni].
În ziua eliberării ei, Jenny a născut o fetiță sănătoasă, [pe nume] Cameron. Mai târziu, Stephen a renunțat la droguri și L-a primit pe Hristos, iar cuplul s-a căsătorit în 2013, dar o parte din trecutul lui Jenny nu dorea să plece. De câțiva ani ea încă simțea o prezență întunecată în viața ei. Apoi, la o slujbă a bisericii, o femeie a călăuzit-o ca prin rugăciune să se lepede de vrăjitorie.
– Trebuia să spun „Renunț”, dar când vroiam să încerc să spun, la început parcă… „Uuu…” și nu mă lăsau… parcă gura mea nici nu putea rosti primele cuvinte și ei spuneau „Nu plecăm…! Nuuu…!” și blestemau și scuipau. A fost foarte, foarte, foarte nebunesc! În sfârșit…! Am știut că există o eliberare și puteam să o simt. Știam că sunt bine [acum], că sunt liberă și că s-au dus, au plecat… Și doar spuneam „Îți mulțumesc Iisuse…! Îți multumesc Iisuse…!”
Cu trecutul lăsat departe în urma ei, Jenny și-a continuat drumul dezvoltând o relație strânsă cu mama ei. A reușit să se împace și cu tatăl ei cu câteva luni înainte ca acesta să moară. Astăzi, Jenny este mamă care urmează școala de acasă, [este] antreprenor și conducător de cor bisericesc, împărtășindu-și muzica și pasiunea pentru Domnul.
– Iisus a venit alergând după mine când Îl blestemam, când Îi adresam cele mai rele cuvinte pe care le-ai putea imagina la adresa lui Dumnezeu şi tot timpul El mă striga pe nume, spunând „Nu! Ea este fiica mea, vin după ea!”
Pomelnice online și donații
Doamne ajută!
Dacă aveți un card și doriți să trimiteți pomelnice online și donații folosind cardul dumneavoastră, sau/și să susțineți activitatea noastră filantropică, inclusiv acest site, vă rugăm să introduceți datele necesare mai jos pentru a face o mică donație. Forma este sigură – procesatorul de carduri este Stripe – leader mondial în acest domeniu. Nu colectăm datele dvs. personale.
Dacă nu aveți card sau nu doriți să-l folosiți, accesați Pagina de donații și Pomelnice online .
Ne rugăm pentru cei dragi ai dumneavoastră! (vă rugăm nu introduceți detalii neesențiale precum dorințe, grade de rudenie, introduceri etc. Treceți DOAR numele!)
Mai ales pentru pomelnicele recurente, vă rugăm să păstrați pomelnicele sub 20 de nume. Dacă puneți un membru al familiei, noi adăugăm „și familiile lor”.
Dumnezeu să vă răsplătească dragostea!
9 Comment
Sarutmana, Parinte. Am o intrebare. Nu pare sa fi devenit crestin ortodoxa, cu toate acestea influentele demonice au fost alungate. E o curatire reala sau imaginara? Daca era reala, nu ar fi fost condusa de Dumnezeu la ortodoxie? Am urmarit multe cazuri, de ex John Ramirez, care are o poveste absolut uimitoare, dar care la finalul experientei, desi il urmeaza pe Dumnezeu, a ramas cu niste „puteri” de vindecare a oamenilor si alungare a demonilor, el nefiind ortodox. Ori asta pare inca o ramasita a trecutului sau..
Este reală – însă, desigur, că anumite influențe pot să reapară – depinde de lupta acesteia. Vezi, de asemenea, și celălalt răspuns pe care l-am dat la acest articol.
In ce masura ne sunt aceste exemple de folos din moment ce nu reiese clar ca acum este in Biserica? E totusi o eretica, nu?
Da, Duhul sufla unde voieste, dar ii aduce in Biserica. Iertati!
Nu e chiar așa. Duhul îl duce până acolo până unde omul poate și Duhul are răbdare cu neputința oamenilor. Să nu uităm că Sf. Constantin cel Mare întâi a devenit sfânt și după aceea s-a botezat ortodox pe patul de moarte. Lucrurile sunt mai complexe. Noi luăm ce este bun din exemplele pe care le avem în fața noastră.
Va inteleg argumentul, cu o exceptie: Partea aceasta ” Sf. Constantin cel Mare întâi a devenit sfânt și după aceea s-a botezat ortodox pe patul de moarte”.
Cum se masoara sfintenia in timpul vietii?
Cineva devine sfant cand moare, nu?
Pe Sf Constantin cel Mare ce l-a facut sfant in timpul vietii?
Va rog, cand aveti timp, lamuriti-ma. Va multumesc, iertati!
Hristos a Înviat!
Eu gândesc că Sfinții sunt acei oameni care împlinesc Voia Bunului Dumnezeu chiar cu prețul vieții!
Împlinesc faptă bună fără a gândi că au făcut ceva…
Ei doar iubesc pe Dumnezeu și văd în toate pe Dumnezeu
Cei care știu mai puține dar iubesc mai mult sunt fericiți…
Acum înțeleg și eu ce înseamnă,, Fericiți cei săraci cu Duhul că a lor este împărăția cerurilor ”
Pentru cei mari trebuie să ne rugăm căci mare răspundere au înaintea Lui Dumnezeu!
ORTODOXIA este Floare rară printre flori
Are in ea mii de culori
Și parfumul ei dorit
Îl primește cel sfințit
Cel ce știe a muri
Pentru multi a pribegi
Pe cărări de ei știute
De prin văi și de prin munte
Tot plângând a lumii jale
Ce nu vede ,nu aude,
Și se pierde că un munte
In adâncul apelor
Din cauza păcatelor
De-a nu ști că avem Tată
Lîngă El avem și Mamă
Și cu Fiul Împreună
Duhul Sfânt ca o Cunună.
Cunună cu flori alese
Cu feciori și cu mirese
Lumii Icoană Sfânta
De urmat pe calea strâmtă!
De atata intelepciune, ai inceput sa nu mai pricepi nimic.
Pentru Cristina, de la o altă Cristina 🙂
Faptele din timpul vieții te sfințesc, adică sfinții devin sfinți din timpul vieții. Canonizarea după moarte este doar o recunoaștere a sfințeniei lor. SF Efrem cel Nou a fost descoperit la 500 de ani de la moartea sa și canonizat; asta nu înseamnă că el nu era deja sfânt. Sau Sf Parascheva…
Oricum, față de unii sfinți, oamenii așa se și rapotau la ei, ca la niște sfinți din timpul vieții. Mă gândesc, de exemplu, la Sf Paisie, la Sf Porfirie.
Da, dar de la Sfintii Parinti stim ca si pe patul de moarte se poate cadea. Sfintenia nu e certitudine, e lupta pana in ultima clipa. Cum a fost la Ava Antonie? “M-ai biruit” ii zice vrajmasul si Sf Antonie a zis: “Nu inca!”